2.5.

Saul
Saul a fost primul rege al Israelului (c. 1029 - 1005 î.e.n.). Până la
domnia lui, israeliţii erau conduşi de o serie de judecători. Israeliţii au decis
că e timpul să centralizeze şi să organizeze naţiunea, pentru a se putea
apăra mai bine de vecinii lor ostili, în special filistinii şi au cerut profetului
Samuel să le aleagă un rege pentru a putea fi ca celelalte naţiuni. 1
Deşi Samuel îi avertizează pe israeliţi de exploatarea pe care o vor
suporta sub conducerea unui rege, aceştia insistă şi Samuel îl unge rege
pe Saul, din tribul lui Israel.
Regele Saul şi -a petrecut majoritatea anilor de domnie în războaie cu
inamicii Israelului, inclusiv moabiţii, ammoniţii, edomiţii şi filistinii. De o
importanţă istorică deosebită a fost războiul dintre Israel şi Amalek,
deoarece a dus la o ruptură ireversibilă în relaţia dintre Saul şi profetul
Samuel.
De la începutul suveranităţii regelui Saul, Samuel nu a acceptat
niciodată în întregime monarhia israeliană, deoarece simţea că este o
respingere a voinţ ei lui Dumnezeu. Când Saul a urmat porunca lui
Dumnezeu de a respecta dorinţa oamenilor de a avea un rege, Samuel a
cerut ca regele să asculte în mod absolut de Dumnezeu şi de profetul care
vorbea în numele Lui, indiferent de alte consideraţii. Saul nu i -a ucis pe
amalekiţi după cum ordonase Samuel si, în consecinţă, Samuel a decretat
ca domnia lui Saul nu va avea viaţă lungă.
Saul a fost afectat de realizarea că şi -a pierdut protecţia divină şi a
trecut prin crize de ură şi dragoste, violenţă şi depresie. Acestea l-au
împins spre acte la limita nebuniei, de exemplu a aruncat o suliţă în fiul sau
Jonathan, a omorât un grup de preoţi care îl ajutaseră involuntar pe David
şi l-a urmărit pe David adânc în inima deşertului şi a munţilor pentru a -l
omorî. Filistinii au încercat să profite de situaţie şi să cucerească Israelul.
După câteva bătălii, armata lui Saul a fost în sfârşit învinsă în Galileea
inferioară, iar Saul s -a sinucis în loc să cadă în mîinile filistinilor.

1 Samuel 8:5
 2.6. Regele David
Dintre cei patruzeci şi doi de barbaţi şi femei care au condus anticul
regat al Israelului şi al Iudeei timp de peste 400 de ani, David este cel mai
cunoscut şi cel mai important. David a fost cioban, soldat, un excelent
ofiţer, poet, întemeietor de imperii, tată şi rege.
Regele David a apărut pentru prima oară în istorie pe când era un
tânăr cioban şi l -a omorât pe giganticul şi îngrozitorul soldat filistin Goliat.
In timpul tinereţii lui David, Israelul se afla în război cu filistinii.
În timpul unei confruntări, armatele Is raelului şi ale filistinilor se aflau
faţă în faţă pe cele două maluri ale unei prăpăstii. Ambele armate ezitau să
fie prima care să atace deoarece soldaţii ar fi fost pradă uşoară în timp ce
ar fi încercat să urce pe malul celălalt. Pentru a salva vieţi ş i timp, unul din
comandanţii armatei filistine a hotărât ca fiecare armată să aleagă unul
dintre cei mai buni soldaţi ai ei pentru a lupta unu la unu şi ca armata al
cărei soldat câştigă, urma să câştige bătălia.
Filistinii l-au trimis pe Goliat, un soldat imens şi feroce, puternic
înarmat. Soldaţii israeliţi erau intimidaţi şi ezitau să se ofere voluntari să îi
atace pe filistini. Pe când timpul trecea, un tânăr cioban pe nume David a
vizitat tabăra israeliţilor pentru a aduce mâncare celor trei fraţi mai mari
care serveau în prima linie şi a observat cât de demoralizaţi erau soldaţii.
David a încercat să le ridice moralul soldaţilor. Regele Saul a auzit de
eforturile acestuia şi l -a chemat la el. David i -a spus lui Saul că ar vrea să -
l confrunte pe Goliat. Fără alte alternative vizibile, Saul a fost de acord ca
David să lupte cu Goliat şi i -a oferit propria armură şi armele sale pentru
această confruntare. David i -a că nu are nevoie de ele pentru că este mic
şi armura cea grea l-ar încetini. David a mers să -şi întâlnească adversarul
cu nimic mai mult decât o praştie şi cinci pietre mici şi rotunde.
Goliat a fost înfuriat şi insultat că israeliţii au trimis să lupte cu el un
băiat mic şi prost înarmat. David a răspuns prin a -şi ridica praştia şi a
arunca o piatră direct în fruntea lui Goliat. Goliat s -a prabuşit mort la
pământ. Filistinii au fost atât de socaţi când au văzut că primul lor luptător
a fost omorât pe loc de un băiat, încât au fugit. David a devenit un erou în
Israel, în timp ce vestea victoriei l ui se răspândea în toată ţara.
Regele Saul l-a răsplatit pe David dându -i-o de nevastă pe fiica lui,
Michal. David i-a devenit apropiat regelui şi a format o prietenie strânsă cu
fiul lui cel mai mare, Jonathan. In timp ce David devenea din ce în ce mai
popular în regat, datorită victoriei sale împotriva lui Goliat şi a filistinilor,
Saul începea să se teamă ca ar putea să încerce să -l rastoarne şi a plănuit
ca David să fie omorât. Jonathan, fiul lui Saul, a descoperit complotul şi l -
a avertizat pe David, c are a fugit. Mai târziu, într -o bătălie împotriva
filistinilor pe muntele Gilboa, Saul a murit, iar David s -a intors şi a fost
proclamat rege.
Pentru a -şi consolida puterea, David a transformat o societate tribală
într-o naţiune centralizată care avea un g uvern.
Intr-un raid îndrăzneţ, David a capturat Ierusalimul strapungând
fortificaţiile oraşului printr -un canal subacvatic. După capturarea oraşului,
David l-a proclamat capitala regatului lui evreiesc unit şi l -a stabilit ca
centru secular şi religios al tuturor triburilor din Israel. Aici a înfiinţat
maşinăria centrală a statului şi l -a proclamat oraşul sfânt. A adus arca
legământului la Ierusalim şi a construit un altar pentru a -L servi pe
Dumnezeu. El a făcut planuri pentru construcţia marelui Templu s au Beit
Hamigdash, la Ierusalim.
Cu ajutorul comandantului lui Joab, David a cucerit teritoriul care se
întindea de la Eufrat la Nil.
David era şi poet, muzician şi un exaltat cercetător al Torei. Lui îi
este atribuită scrierea Cărţii Psalmilor.
Cu toate succesele sale, David a fost nevoit să facă faţă slăbiciunilor
şi dorinţelor sale umane. Ceea ce este poate cel mai remarcabil la el este
că, spre deosebire de mulţi regi puternici, era capabil să asculte criticile şi
sfaturile altor oameni. Când, de exem plu, a văzut -o pe Bath-Sheba
îmbăindu-se şi a fost copleşit de pasiune pentru ea, el a aranjat ca soţul
ei, Uriah, să fie ucis în bătălie pentru ca el să se poată căsători cu ea.
Profetul Nathan l-a condamnat în mod public pe David pentru
comportamentul să u, acuzându-l de crimă şi păcălindu-l să-şi dea singur
sentinţa prin parabola mielului omului sarac.
Este interesant că într-o monarhie ca a lui David, Nathan l -a putut
critica pe rege în mod public fără să fie ucis pe loc; ceea ce este şi mai
remarcabil este că David şi-a dat seama şi şi -a recunoscut public greşeala
şi s-a căit. Mai târziu, fiul Bath -Shebei, Solomon, a devenit rege.
Către sfârşitul vieţii lui David s -a stârnit un conflict în legătură cu
moştenirea tronului. Adoniyah, cel mai mare dintre f iii supravieţuitori, se
aştepta să devină rege, dar David a aderat la profeţia lui Nathan şi l -a
desemnat pe Solomon ca succesor al lui. In ciuda acestor probleme,
iscusinţa politică a lui David a fost de aşa natură încât a reuşit să -şi împace
oponenţii şi să dea tronul lui Solomon.
Nathan a prezis că dinastia lui David va dura pe veci, şi
într-adevăr, evreii din ziua de azi cred că Messiah va fi un descendent
direct al lui David.
Prin exemplul lui David, legământul lui Dumnezeu cu poporul evreu şi
cu fiecare suflet de pe pământ, a fost îndreptat spre viaţa de zi cu zi printr -
o metodă blândă de guvernare, prin monarhie constituţională şi teocraţie
democratică. In ciuda imperfecţiunilor sale, el este unul dintre cei mai
admiraţi oameni din istorie. David era un evreu profund religios. Conceptele
de libertate şi responsabilitate pe care le -a introdus au exercitat o influenţă
remarcabilă în istorie, servind ca model pentru guvernarea constituţională.