3/1/2021 Octavianus Augustus - Wikipedia

Octavianus Augustus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Octavianus Augustus (în latină Imperator Caesar

Divi filius Augustus; n. 63 î.Hr.,[2][3] Roma, Republica Octavianus Augustus
Romană[4][5][6] – d. 19 august 14 d.Hr.,[7] Nola, Primul împărat roman
Imperiul Roman[8][9][10]), cunoscut anterior drept
Octavius, a fost primul împărat roman. Deși a păstrat
înfățișarea Republicii Romane, a condus ca un împărat
pentru mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de
războaie civile și a adus o eră de pace, prosperitate și
măreție imperială. Este cunoscut de istorici cu titlul de
Augustus, pe care l-a luat în 27 î.Hr.

Cuprins
Titulatura
Principatul
Ultimii ani
Galerie
Note
Augustus de Prima Porta, secolul I
Bibliografie Date personale
Nume la Gaius Octavius (la naștere)
naștere Gaius Octavius Thurinus (după
Titulatura victoria de la Thurii)
Gaius Iulius Caesar Octavius
(după adoptare)
De-a lungul vieții sale a fost cunoscut cu mai multe Gaius Iulius Cezar Divi Filius
(în 42 î.Hr.)
nume. Imperator Gaius Julius Divi
Filius Caesar Octavius
La naștere a fost numit Gaius Octavius după tatăl său Augustus (ca împărat)
biologic, Gaius Octavius, la care a fost adăugat când era Născut 23 septembrie 63 î.Hr.
copil numele Thurinus în cinstea victoriei de la Thurii Roma, Republica Romană
împotriva sclavilor fugari la care tatăl său a participat. Decedat 19 august 14
Nola, Italia, Imperiul Roman
După adoptarea sa postumă de către Iulius Cezar (44 Înmormântat Mausoleul lui Augustus, Roma
î.Hr.), el a luat numele acestuia și a devenit Gaius Iulius Cauza
decesului cauze naturale
Caesar Octavius în conformitate cu standardele romane
Părinți Gaius Octavius
în cazul adopției. Deși el a renunțat repede la Octavius Atia[*]
din numele său și contemporanii săi se refereau la el Frați și Octavia the Younger[*]
numindu-l în această perioadă Cezar, unii istorici fac surori Octavia cea Mare[*]
referire la el între 44 î.Hr. și 27 î.Hr. numindu-l Căsătorit cu Clodia Pulchra (42–40 î.Hr.)
Octavianus. În 42 î.Hr., în vederea consolidării relațiilor
sale politice cu foștii soldați ai lui Iulius Cezar, după Scribonia (40–38 î.Hr.)
zeificarea acestuia, și-a adăugat la numele său titulatura
Livia Drusilla (37 î.Hr. – 14 AD)
Copii Iulia Caesaris filia[1]
https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavianus_Augustus 1/7
3/1/2021 Octavianus Augustus - Wikipedia

Divi filius (fiu divin), devenind Gaius Iulius Cezar Divi Gaius Caesar
Filius. În 38 î.Hr., și-a înlocuit prenumele Gaius și Lucius Caesar[*]
Tiberius
numele Iulius cu Imperator. Agrippa Postumus[*]
Cetățenie Roma Antică
Octavianus își întărea reputația în vest, Marcus Antonius
Etnie Scaptia tribe[*]
își menținea relația cu Cleopatra, regina Egiptului,
Religie Religia în Roma antică
afișând un stil de viață specifică unui rege elenistic și a
Ocupație Ancient Roman politician[*]
divorțat de sora lui Octavianus. Cum regii orientali nu Ancient Roman military
erau bine văzuți la Roma, Octavian a profitat de situație. personnel[*]
Antonius a reorganizat provinciile estice, dar prestigiul Apartenență nobiliară
său a avut de suferit de pe urma campaniei eșuate Titluri Împărat roman
împotriva parților. În iulie 32 î.Hr., Octavianus a obținut Familie Dinastia Iulio-Claudiană
pe cale ilegală testamentul lui Antonius și l-a citit în nobiliară
public. Se aflase că Antonius a lăsat moșteniri Domnie
consistente copiilor pe care îi avea cu Cleopatra. Domnie 16 ianuarie 27 î.Hr. – 19 august
14 d.Hr.
Predecesor Nici unul (Fondator al
Senatul nu a putut tolera un astfel de testament și a
imperiului)
declarat război. Bătălia decisivă a avut loc la Actium, pe Succesor Tiberius
coasta de vest a Greciei, pe 2 septembrie 31 î.Hr. Actium Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
era un promontoriu pe coasta vestică a Greciei, la gura title=Octavianus_Augustus&action=edit&section=0)
vastului golf Ambracia. Antonius și-a stabilit tabăra pe
partea sudică a
intrării, în vreme ce Dinastii imperiale romane
Octavianus s-a instalat pe Dinastia Iulio-Claudiană
promontoriul nordic, la
8 km de gura golfului. Cronologie
Trupele de uscat erau egale Cezar August 27 î.Hr. – 14 d.Hr.
numeric, dar pe mare, Tiberius 14–37
Octavianus deținea Caligula 37–41
avantajul unei flote mari, Claudius 41–54
călită în luptă, condusă de Nero 54–68
Bătălia de la Actium
Marcus Agrippa. Blocada
lui Agrippa a slăbit poziția Familii
lui Antonius, care a decis să încerce să fugă pe mare. Escadra Gens Iulia
Cleopatrei a spart linia navelor inamice și Antonius a urmat-o Gens Claudia
Arbore genealogic
cu câteva corăbii. Dar grosul flotei s-a predat. Flota lui Antonius
Categorie:Dinastia iulio-claudiană
a fost încercuită și a încercat să spargă flota inamică, dar numai
câteva corăbii au reușit, restul, împreună cu o numeroasă Succesiune
armată de uscat, s-au predat lui Octavianus. Antoniu și Precedată de Urmată de
Cleopatra s-au întors în Egipt, iar în anul 30 î.Hr., Octavianus a Republica Anul celor patru
Romană împărați
reluat ofensiva. Alexandria a fost cucerită, iar Antoniu și cu
Cleopatra s-au sinucis. Tezaurul Ptolemeilor a căzut în mâinile
lui Octavianus, iar Egiptul a fost transformat într-o provincie romană. În urma victoriei de la Actium,
Octavianus a devenit stăpânul necontestat al lumii romane.

Principatul
A înfruntat însă disputa statutului său constituțional. Neavând de gând să renunțe la putere, dar
învățând de pe urma asasinării lui Caesar, a ajuns la un compromis cu Senatul. Nu putea guverna de
unul singur, având nevoie de oameni experimentați în administrație.

Nu a fost un mare lider militar, dar a avut modestia s-o recunoască. S-a bazat pe Marcus Agrippa,
care a comandat flota la Actium. Augustus a mai preluat comanda într-o singură campanie, în
războiul cantabric din Spania. Domnia sa e presărată cu victorii notabile, cea mai importantă fiind

https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavianus_Augustus 2/7
3/1/2021 Octavianus Augustus - Wikipedia

cucerirea Egiptului, care a

ajuns grânarul Romei.
Grânele, importate gratuit,
erau de o importanță crucială
pentru populația imperiului.
A repurtat o victorie
Monedă ce atestă divinitatea lui
diplomatică în 20 î.Hr., când
Augustus
a recuperat steagurile
legiunilor romane, capturate
de parți în timpul
dezastruoasei bătălii de la Carrhae din anul 53 î.Hr. S-a
preocupat de întărirea frontierelor.

La est, deșertul sirian și fluviul Eufrat formau o graniță naturală.

La nord, unde în urma războaielor lui Caesar, se stabilise o
graniță naturală de-a lungul Rinului. Augustus a împins frontiera
balcanică până la Dunăre, în urma campaniilor de cucerire a
triburilor din Alpi și pacificând nordul Balcanilor. L-a așezat pe
fiul său vitreg, Drusus, în fruntea legiunilor de la Rin,
poruncindu-i să avanseze până la Elba. După moartea lui Drusus,
comanda a fost transferată lui Tiberius, continuând până în anul
4, însă când plănuia să cucerească Boemia și Moravia în anul 6, a
fost chemat în Balcani ca să înăbușe o revoltă. În anul 9, a avut Augustus magistrat
loc înfrângerea catastrofală
din pădurea Teutoburg.
Quintilius Varus,
comandantul legiunilor de
peste Rin, a petrecut vara
anului 9 pe malul râului
Wser.

Considerând că era liniște în

Germania, n-a luat măsuri de
precauție când se îndrepta
Mecena și Augustus înapoi spre tabăra de iarnă
de la Rin. În luna
septembrie, a fost atacat prin surprindere de cherusci în pădurea
Teutoburgica de lângă Osnabruck, iar cele trei legiuni ale sale au
fost anihilate. Tiberius s-a deplasat la frontiera Rinului, ca să
împiedice invazia germană a Galiei, dar Augustus era puternic
șocat, ținând doliu timp de câteva luni, lăsându-și barba și părul Statuie ecvestră a lui Augustus
să crească, lovindu-se cu capul de ușă și strigând: "Quintilius
Varus, dă-mi legiunile înapoi!".

Cucerirea Germaniei a fost abandonată, iar Augustus a devenit tot mai prudent, lăsându-i lui Tiberius
un document scris de propria mâna, în care îl sfătuia să păstreze frontierele din acel moment ale
imperiului. Strategia generală era să păstreze numărul formațiunilor militare la minimul necesar
pentru asigurarea păcii în interiorul imperiului și pentru păzirea granițelor. A redus numărul
legiunilor la 28, majoritatea fiind încartiruite la frontierele imperiului. După dezastrul provocat de
Varus, opt dintre cele 25 de legiuni rămase au fost mutate de-a lungul Rinului, șapte de-a lungul
Dunării și patru în Siria. Controlul legiunilor era esențial pentru Augustus. Lui, în calitatea de
imperator, îi jurau soldații credință, nu senatului, nici statului. A introdus durata stagiului militar și
solda, a înființat garda pretoriană, nouă cohorte de elită, fiecare a câte 500 de oameni, stabilindu-le
în apropierea Romei, ca să-l protejeze pe împărat.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavianus_Augustus 3/7
3/1/2021 Octavianus Augustus - Wikipedia

Ultimii ani
Pe fiii Liviei, Drusus și
Tiberius, nu-i considera egali
și nici veritabili succesori,
deoarece aparțineau liniei
claudiene. Și-a căsătorit fiica
lui Scribonia, Iulia, cu
Marcellus. După moartea lui
Marcellus, Iulia a fost dată în
căsătorie cu Agrippa în 21
Mausoleul lui Augustus î.e.n., din care s-au născut
trei băieți și două fete, iar Templul lui Augustus
Augustus și-a concentrat
atenția asupra lui Caius și Lucius, fiind adoptați de acesta, iar Agrippa deținea poziția de moștenitor
prezumtiv. Dar Agrippa a murit în 12 î.e.n., iar Augustus s-a simțit nevoit să o dea în căsătorie pe
Iulia cu Tiberius anul următor. Dar din cauza neînțelegerilor cu Iulia, Tiberius s-a autoexilat pe insula
Rhodos. Caius și-a continuat ascensiunea politică, devenind consul în anul 1, plecând în Siria,
reafirmând autoritatea romană în Armenia. Ulterior, Caius și cu Lucius au murit. În anul 4, Augustus
l-a adoptat pe Tiberius, odată cu Agrippa Postumus, ultimul său nepot rămas în viață. Tiberius l-a
adoptat pe strănepotul lui Augustus, pe Germanicus. Agrippa Postumus a fost exilat pe insula
Planasia. Livia i-ar fi ucis pe ceilalți moștenitori, unul după unul. Augustus s-a retras din viața
publică, invocând bătrânețea pentru a lipsi de la banchete și de la ședințele senatului. A părăsit Roma
în anul 14, cu intenția de a călători cu Tiberius spre Capri, și de acolo spre Beneventum, de unde
Tiberius avea să conducă singur Panonia. Augustus s-a îmbolnăvit de diaree pe drum. A stat pe Capri
patru zile. A murit în drumul de întoarcere spre Roma, la Nola, pe 19 august anul 14, cu o lună înainte
să împlinească 76 de ani. Pe patul de moarte, glumea în legătură cu teatrul pe care a trebuit să-l joace,
cerând o oglindă, ca să fie pieptănat și bărbierit, și și-a rugat prietenii să-l aplaude pentru a arăta că
și-a interpretat bine rolul. Se lăuda că el a găsit Roma un oraș din cărămidă și a lăsat-o ca un oraș din
marmură. Corpul său a fost transportat la Roma, pe Câmpul lui Marte, unde a avut parte de funeralii
grandioase. Cenușa a fost depusă în Mausoleul din apropiere. Pe doi stâlpi de bronz de la intrarea
mausoleului a fost inscripționată o relatare a realizărilor lui Augustus.

Galerie

Note
1. ^ Julia the Elder[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
2. ^ http://www.nytimes.com/1984/01/10/science/scholar-detectives-learn-how-augustus-idealized-
his-image.html (http://www.nytimes.com/1984/01/10/science/scholar-detectives-learn-how-august
us-idealized-his-image.html) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
3. ^ Chris Bennett[*] (2007), Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik (http://www.uni-koeln.de/phil-f
ak/ifa/zpe/downloads/), p. 195

https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavianus_Augustus 4/7
3/1/2021 Octavianus Augustus - Wikipedia

4. ^ „Octavianus Augustus” (https://d-nb.info/gnd/118505122), Gemeinsame Normdatei, accesat în

10 decembrie 2014
5. ^ http://www.worldatlas.com/webimage/countrys/europe/itrome.htm (http://www.worldatlas.com/w
ebimage/countrys/europe/itrome.htm) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
6. ^ http://www.britannica.com/topic-browse/History/Ancient-World/Rome-Ancient/2 (http://www.brita
nnica.com/topic-browse/History/Ancient-World/Rome-Ancient/2) Lipsește sau este vid: |title=
(ajutor)
7. ^ http://www.bbc.co.uk/history/historic_figures/augustus.shtml (http://www.bbc.co.uk/history/histori
c_figures/augustus.shtml) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
8. ^ „Octavianus Augustus” (https://d-nb.info/gnd/118505122), Gemeinsame Normdatei, accesat în
30 decembrie 2014
9. ^ http://www.mygola.com/nola-d1007626 (http://www.mygola.com/nola-d1007626) Lipsește sau
este vid: |title= (ajutor)
10. ^ http://www.biography.com/people/caesar-augustus-39561 (http://www.biography.com/people/ca
esar-augustus-39561) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Bibliografie
Jochen Bleicken: Augustus. Eine Biographie. Alexander Fest, Berlin 1998, ISBN 3-8286-0027-1.
Neuauflage mit Nachwort von Uwe Walter, Rowohlt, Reinbek 2010, ISBN 978-3-499-62650-0.
Jochen Bleicken: Verfassungs- und Sozialgeschichte des Römischen Kaiserreiches. 2 Bände, 3.
bzw. 4. Auflage, Schöningh, Paderborn 1981, ISBN 3-8252-0838-9, ISBN 3-8252-0839-7.
Alan K. Bowman (Hrsg.): The Cambridge Ancient History. Vol. 10. The Augustan Empire.
Cambridge University Press, Cambridge 1996, ISBN 0-521-26430-8.
Klaus Bringmann, Thomas Schäfer: Augustus und die Begründung des römischen Kaisertums.
Akademie Verlag, Berlin 2002, ISBN 3-05-003054-2.
Klaus Bringmann: Augustus. Primus, Darmstadt 2007, ISBN 978-3-89678-605-0.
Karl Christ: Geschichte der römischen Kaiserzeit. Von Augustus bis zu Konstantin. 4. Auflage. C.
H. Beck, München 2002, ISBN 3-406-36316-4, S. 47ff.
Werner Dahlheim: Augustus. Aufrührer – Herrscher – Heiland. Eine Biographie. C. H. Beck,
München 2010, ISBN 978-3-406-60593-2 (Recenzie (http://hsozkult.geschichte.hu-berlin.de/reze
nsionen/type=rezbuecher&id=15476)).
Werner Dahlheim: Augustus. In: Manfred Clauss (Ed.): Die römischen Kaiser. 55 historische
Portraits von Caesar bis Iustinian. Ediția a 4-a. Beck, München 2010, ISBN 978-3-406-60911-4,
S. 26–50.
Werner Eck: Augustus und seine Zeit.Ediția a 5-a, Beck, München 2009, ISBN 978-3-406-41884-
6.
Karl Galinsky (Ed.): The Cambridge Companion to the Age of Augustus. Cambridge University
Press, Cambridge 2005, ISBN 0-521-00393-8.
Dietmar Kienast: Augustus. Prinzeps und Monarch.Ediția a 4-a Wissenschaftliche
Buchgesellschaft, Darmstadt 2009, ISBN 978-3-534-23023-5.
Heinrich Schlange-Schöningen: Augustus. Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt 2005,
ISBN 3-534-16512-8.
Pat Southern: Augustus. Magnus, Essen 2005, ISBN 3-88400-431-X.
Ines Stahlmann: Imperator Caesar Augustus. Studien zur Geschichte des
Principatsverständnisses in der deutschen Altertumswissenschaft bis 1945. Wissenschaftliche
Buchgesellschaft, Darmstadt 1988, ISBN 3-534-03890-8.
Ronald Syme: Die römische Revolution. Machtkämpfe im antiken Rom. (Ed. Christoph Selzer și
Uwe Walter). Klett-Cotta, Stuttgart 99 2003, ISBN 3-608-94029-4 (klassische Darstellung, die
zum Ausgangspunkt der modernen Augustus-Forschung geworden ist).
Paul Zanker: Augustus und die Macht der Bilder. 3. Auflage, Beck, München 1997, ISBN 3-406-
34514-X .
https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavianus_Augustus 5/7
3/1/2021 Octavianus Augustus - Wikipedia

Succesor:
Predecesor: Împărat Roman Tiberius
- 27 î.Hr. - 14 d.Hr.

Succesor:
Predecesor: Dinastia iulio-claudiană Tiberius
Iulius Cezar 44 î.Hr. - 14 d.Hr.

Succesor:
Predecesor: Marcus Aemilius
Consul al Republicii Romane
Aulus Hirtius și Gaius Lepidus și Lucius
cu Quintus Pedius
Vibius Pansa Munatius Plancus
43 î.Hr.
Caetronianus

Predecesor: Succesor:
Marcus Antonius și Consul al Republicii Romane Gnaeus Domitius
Lucius Scribonius Libo cu Lucius Volcatius Tullus Ahenobarbus și Gaius
și Aemilius Lepidus 33 î.Hr. Sosius
Paullus (Suffect)

Succesor:
Predecesor: Marcus Claudius
Gnaeus Domitius Consul al Imperiului Roman Marcellus Aeserninus și
Ahenobarbus și Gaius 31 î.Hr. - 23 î.Hr. Lucius Arruntius
Sosius

Succesor:
Predecesor: Gaius Calvisius Sabinus
Consul al Imperiului Roman și Lucius Passienus
Decius Laelius Balbus și
5 î.Hr. Rufus
Gnaeus Antistius Vetus

Predecesor: Succesor:
Lucius Cornelius Cossus Cornelius
Consul al Imperiului Roman Lentulus și Lucius
Lentulus și Marcus
2 î.Hr. Calpurnius Piso
Valerius Messalla
Messallinus

Predecesor: Pontifex Maximus

https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavianus_Augustus 6/7
3/1/2021 Octavianus Augustus - Wikipedia

Marcus Aemilius 12 î.Hr. - 14 d.Hr. Succesor:

Lepidus Tiberius

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Octavianus_Augustus&oldid=13762044

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 17 decembrie 2020, ora 17:42.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavianus_Augustus 7/7