24.

HANUKA
Hanuka - cuvânt care în ebraică înseamnă "inaugurare" -
este o sărbătoare care durează opt zile cu începere de la data de
25 Kislev, şi comemorează victoria Macabeilor asupra monarhiei
seleucide din Siria, care încercă să elenizeze popoarele de sub
dominaţia ei.
1.Fundalul istoric al evenimentelor care încadrează
sărbătoarea 
Principalele evenimente asociate cu Hanuka s-au desfăşurat între
anii 165-163 î.e.n. în timpul luptei armate a Macabeilor împotriva
oprimării politice a evreilor sub domnia lui Antioh IV Epifanes,
regele  seleucid al Siriei.
In 168-167 î.e.n., Antioh a promulgat o serie de decrete
antievreieşti care au culminat cu profanarea Templului din
Ierusalim şi transformarea sa într-un locaş de cult pagân.
Conştient de primejdia care ameninţa credinţa evreiască,
Matatias, capul unei familii sacerdotale, a dat semnalul luptei
armate împotriva lui Antioh şi a colaboratorilor lui, evreii
elenizaţi. La scurt timp după aceea, simţind că i se apropie
sfârşitul, Matatias i-a încredinţat fiului său, Iuda, poreclit
Macabeul, să continue lupta. Mulţumită strălucitelor lui calităţi
militare şi politice el a reuşit după trei ani de luptă să
recucerească Ierusalimul. El a dărâmat altarul profanat şi a zidit
unul nou. Templul a fost redat astfel cultului iudaic, a fost
reinaugurat ca loc de cult evreiesc, eveniment celebrat de
Hanuka.
Lupta Macabeilor împotriva elenizarii nu s-a sfârşit odată cu
recucerirea Ierusalimului, ci a continuat pe timpul mai multor
generaţii din dinastia Hasmoneilor. După moartea lui Iuda
Macabeul, fraţii săi, Ionatan şi Simon, au preluat conducerea
poporului şi în anul 160 Ionatan a fost primul dintre Hasmonei
care şi-a asumat funcţia de Mare Preot, punând capăt astfel
monopolului sacerdotal al casei Tadoc, care a durat aproximat
800 de ani.
 Datorită talentelor diplomatice şi a unor manevre politice,
Hasmoneii au încheiat tratate de politice cu Roma şi Sparta.
Domnia Hasmoneilor care a durat până în anul 63 î.e.n., când
Eret Israelul devine provincie romană sub numele de Iudeea, a
avut o importanţă deosebită asupra dezvoltării poporului evreu.
Mişcarea de revoltă condusă de ei a făcut posibilă supravieţuirea
religiei monoteiste asupra elenismului pe care Antiohus a încercat
să-l impună cu forţa şi pe care unele medii evreieşti erau dispuse
să-l accepte.
2.Conotaţii istorice ale sărbatorii de Hanuka
Evenimentele comemorate cu ocazia sărbătorii de Hanuka
sunt relatate în prima carte a Macabeilor. Hanuka este aşadar o
sărbătoare de origine postbiblică, o sărbătoare minoră, în timpul
căreia munca şi alte activităţi nu sunt interzise.
In apocrifa Macabei I, se relatează cum Iuda Macabeul a
reinaugurat Templul de la Ierusalem. S-au făcut de asemenea noi
ustensile sacre, inclusiv un sfeşnic, un altar pentru tămîiere,
vase, perdele etc. Potrivit tradiţiei Talmudice (Sab. 21b), în timpul
purificării Templului, s-a descoperit o caniţă de ulei sfânt,
nepângărit, pentru sfeşnic, vestita menoră. Deşi era puţin, cât
pentru o singură zi, uleiul a ars 8 zile neîntrerupt. Pentru
comemorarea acestei minuni, spun înţelepţii, s-a instituit o
sărbătoare de opt zile, şi anume Hanuka.
Hanuka - cuvânt care în ebraică înseamnă "inaugurare" -
este o sărbătoare care durează opt zile cu începere de la data de
25 Kislev, şi comemorează victoria Macabeilor asupra monarhiei
seleucide din Siria, care încerca să elenizeze popoarele de sub
dominaţia ei.
1.Fundalul istoric al evenimentelor care încadrează
sărbatoarea 
Principalele evenimente asociate cu Hanuka s-au desfăşurat între
anii 165-163 î.e.n. în timpul luptei armate a Macabeilor împotriva
oprimării politice a evreilor sub domnia lui Antioh IV Epifanes,
regele  seleucid al Siriei.
 In 168-167 î.e.n., Antioh a promulgat o serie de decrete
antievreieşti care au culminat cu profanarea Templului din
Ierusalim şi transformarea sa într-un locaş de cult păgân.
Conştient de primejdia care ameninţa credinţa evreiască,
Matatias, capul unei familii sacerdotale, a dat semnalul luptei
armate împotriva lui Antioh şi a colaboratorilor lui, evreii
elenizaţi. La scurt timp după aceea, simţind că i se apropie
sfârşitul, Matatias i-a încredinţat fiului său, Iuda, poreclit
Macabeul, să continue lupta. Mulţumită strălucitelor lui calităţi
militare şi politice el a reuşit după trei ani de luptă să
recucerească Ierusalimul. El a dărâmat altarul profanat şi a zidit
unul nou. Templul a fost redat astfel cultului iudaic, a fost
reinaugurat ca loc de cult evreiesc, eveniment celebrat de
Hanuka.
Lupta Macabeilor împotriva elenizării nu s-a sfârşit odată cu
recucerirea Ierusalimului, ci a continuat pe timpul mai multor
generaţii din dinastia Hasmoneilor. După moartea lui Iuda
Macabeul, fraţii săi, Ionatan şi Simon, au preluat conducerea
poporului şi în anul 160 Ionatan a fost primul dintre Hasmonei
care şi-a asumat funcţia de Mare Preot, punând capăt astfel
monopolului sacerdotal al casei Tadoc, care a durat aproximat
800 de ani.
 Datorită talentelor diplomatice şi a unor manevre politice,
Hasmoneii au încheiat tratate de politice cu Roma şi Sparta.
Domnia Hasmoneilor care a durat până în anul 63 î.e.n., când
Eret Israelul devine provincie romană sub numele de Iudeea, a
avut o importanţă deosebită asupra dezvoltării poporului evreu.
Mişcarea de revoltă condusă de ei a făcut posibilă supravieţuirea
religiei monoteiste asupra elenismului pe care Antiohus a încercat
să-l impună cu forţa şi pe care unele medii evreieşti erau dispuse
să-l accepte.
2.Conotaţii istorice ale sărbatorii de Hanuka
Evenimentele comemorate cu ocazia sărbătorii de Hanuka
sunt relatate în prima carte a Macabeilor. Hanuka este aşadar o
sărbătoare de origine postbiblică, o sărbătoare minoră, în timpul
căreia munca şi alte activităţi nu sunt interzise.
In apocrifa Macabei I, se relatează cum Iuda Macabeul a
reinaugurat Templul de la Ierusalem. S-au făcut de asemenea noi
ustensile sacre, inclusiv un sfeşnic, un altar pentru tămâiere,
vase, perdele etc. Potrivit tradiţiei Talmudice (Sab. 21b), în timpul
purificării Templului, s-a descoperit o caniţă de ulei sfânt,
nepângărit, pentru sfeşnic, vestita menora. Deşi era puţin, cât
pentru o singură zi, uleiul a ars 8 zile neîntrerupt. Pentru
comemorarea acestei minuni, spun înţelepţii, s-a instituit o
sărbătoare de opt zile, şi anume Hanuka.
1. Celebrarea sărbatorii de hanuka
Hanuca - denumita în ivrit şi "Hag ha-orim" (sarbatoarea
Luminii) este o sărbătoare a luminii.
In fiecare seară de Hanuca, se aprinde o lumânare având ca
scop să reamintească   minunea în public. Lumânările se pun într-
un sfeşnic - sau lampă - specială, numită hanuchia. Acest sfeşnic
sau lampă se aprinde odată cu lăsarea nopţii şi se aşează undeva
la vedere - la geam sau în pragul uşii. De Sabat, lumânrile de
Hanuca se aprind cu circa jumătate de ora înaintea lumânărilor de
Sabat, deci puţin înaintea asfinţitului. Luminile trebuie să ardă cel
puţin 30 de minute şi pot să continue să ardă toată noaptea,
undeva într-un loc vizibil.
Ordinea în care trebuie aprinse lumânările de Hanuka - una
crescătoare sau descrescătoare - diferă. In general este
acceptată tradiţia după care în prima seară se aprinde o singură
lumânare, în a doua două lumânări etc., de la stânga la dreapta,
până când, în a opta seară întreaga hanuchia este aprinsă.
Lumânările sunt aprinse cu ajutorul unei lumânări speciale -
samas - lumânare ajutătoare, care în hanuchia este şi aşezată ori
mai înalt, ori la o parte, în orice caz diferit şi distinct de celelalte.
Ceremonia se desfăşoara în special acasă, în familie, dar de
foarte multe ori şi în sinagogi iar copiii primesc de obicei bani de
hanuka (hanuka geld).
 In liturghie sărbătoarea este marcată în special prin
recitarea rugăciunii "Al ha-nissim" la Amida şi la binecuvântările
de după mese. Această rugăciune "Pentru minuni" este o
rugăciune de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru eliberarea
miraculoasă a poporului din vremea lui Matatia Hasmoneul. Textul
acestei rugăciuni este " Iţi mulţumim, Doamne, pentru minunile
Tale, pentru eliberarea noastră, pentru bătăliile pe care le-ai dat
pentru noi şi pentru strămoşii noştri în zilele de odinioară şi în
zilele noastre." Această rugăciune este spusă şi de Purim şi, cu
unele modificări câteodată şi în Ziua Independenţei.
La slujba de dimineaţă se spune Halel şi se citeşte un pasaj din
Tora în fiecare zi. După aprinderea lumânărilor în casele
askenaze se obişnuieşte să se cânte un cântec foarte popular,
compus în sec. al 13-lea,   "Maoz Tur". Acest poem, de
provenienţă germană, este intitulat după un verset din Isaia
"Stânca puternică" (Isa. 17,10) cuprinde 6 strofe, fiecare din ea
evocând resfinţirea Templului, dezrobirea lui Israel. Cântecul este
un poem de mulţumire adus lui Dumnezeu pentru a-i fi salvat pe
evrei din robia egipteană, exilul babilonian şi primejdia
exterminării decretate de Haman.   Comunităţile sefarde nu
obişnuiesc să cânte acest poem, dar citesc Psalmul 30.
2. Obiceiuri de hanuka
Nu se poate vorbi de Hanuka fără a se aminti măcar titirezul
tradiţional, jocurile de cărţi şi banii de hanuka.
TITIREZU L - este extrem de răspândit printre copii. Există o
terorie care afirmă că acest obicei a fost adus din India în Europa
în timpul Evului Mediu şi răspândit în special în Germania.
Literele de pe faţetele titirezului ar fi fost literele germane N; G;
H; S; însemnând N= nichts (nimic), G=ganz (întreg), H=halb
(jumătate), S= stell ein (pune o carte). Evreii ar fi schimbat
semnificaţia acestor litere cu literele ebraice şi semnificatia lor "o
mare minune s-a petrecut acolo" (nes gadol haia sam). In Israel,
litera sin stand pentru "acolo" a fost schimbată cu litera pei,
însemnând "aici" - mare minune a fost aici".
 JOCURILE DE CARTI- un obicei datând din secolul al 15-
lea din Europa. Interesant este că, jocul de cărţi, foarte practicat
în Europa, nu era practicat de evrei din cauza lipsei de timp, ei
trebuind să-şi câştige existenţa prin muncă şi din cauza Sabatului
şi a sărbătorilor în care bineînţeles era totalmente interzis.
Hanuka şi apoi Purim, ca sărbătoare minoră care nu interzicea
munca şi alte activităţi, creează cadrul pentru acest joc, practicat
cu mare bucurie în special de copii. Cărţile de joc folosite de
copii de Hanuka difereau de cărţile de joc obişnuite prin aceea că
ei îşi confecţionau de obicei propriile cărţi, care erau de aceea
cărţi cu litere ebraice şi decorate cu motive evreieşti.
HANUKAGELD - obiceiul de a da copiilor bani de Hanuka -
se crede ca îşi are începuturile în sec. al 17-lea în Polonia,
derivând din etimologia cuvântului ebraic "hinuch" - "hanuca"
însemnând şi dedicare, inaugurare dar şi educaţie. Probabil că
acest obicei a început de la părinţii evrei din Polonia care dădeau
copiilor lor bani de Hanuka pentru a-i oferi profesorilor lor. Se
presupune ca părinţii dădeau şi copiilor câţiva bănuţi ca
recompensă pentru studiu şi pentru îndeplinirea acestei funcţii de
"mijlocitor". In secolul al 18-lea obiceiul ia amploare, mai ales
când elevii săraci de iesiva merg de Hanuka pe la casele evreilor
şi cer bani de hanuka. Probabil ca odată cu emanciparea evreilor
şi intrarea lor în contact cu lumea creştină, care obişnuia să dea
dulciuri, bani şi cadouri în ajunul Crăciunului, obiceiul de
"hanukageld" suferă anumite schimbări şi ia aspectul de cadouri,
bani de ciocolată, aşa cum de altfel este păstrat până azi.
Bucuria acestei sărbatori nu ar fi deplină bineînţeles dacă s-
ar pierde din vedere mâncărurile pline de ulei - dar gustoase -
care dau gustul specific al sarbatorii: gogoşile umplute cu
dulceaţa "sufganiot" şi chiftelele de cartofi "latkes" sau "levivot".