7.

CASATORIA
In Tora se spune "Un bărbat îşi va părăsi tatăl şi mama şi
se va alătura soţiei sale şi vor fi un singur trup" (Geneza 2:24).
Căsătoria este o instituţie sfântă în iudaism. Insuşi numele
acesteia în ebraică, kiddushin, înseamna sanctificare. Majoritatea
legilor şi obiceiurilor legate de ceremonia nunţii (Chatunah),
pregătirile pentru ea şi Seudat Mitzvah (masa festivă) provin din
timpurile patriarhilor şi dăruirii Torei pe muntele Sinai. Legea
evreiască cheamă întreaga comunitate să aducă bucurie şi
fericire atât Kallah-ului (mireasa) cât şi Chatan-ului (mirele). In
fiecare zi a căsătoriei lor, mireasa şi mirele se vor strădui să
crească şi să se adapteze unul celuilalt pentru a pune fundaţia
unei Bayis Ne'eman B'Yisrael - o casă evreiască loială.
In Shabbatul din săptămâna ce precede nunta, Chatan-ul
este chemat la Tora (ufruf), pentru a întipări asupra cuplului
datoria de a considera Tora ghidul lor în căsătorie. După această
Aliah, congregaţia îl acoperă cu bomboane şi dulciuri, ceea ce
simbolizează dorinţele lor pentru o căsătorie dulce şi roditoare,
binecuvântată cu mulţi copii. Intre timp, de acelaşi Shabbat,
familia şi prietenii Kallah-ei îi organizează o petrecere, exprimând
aceleaşi dorinţi şi pentru ea. Incepând cu câteva zile înainte de
nuntă şi până la o săptămână după nuntă, cei doi membri ai
cuplului sunt consideraţi regi şi, prin urmare, nu pot fi văzuţi în
public fără o escortă personală.
Pentru că în ziua căsătoriei Dumnezeu iartă toate greşelile
anterioare ale mirelui şi ale miresei, nunta este văzută ca un Yom
Kippur personal numai pentru cuplu. Aceştia postesc până la
ceremonie, adaugă confesiunile de Yom Kippur la rugăciunile de
după-amiază, recită Cartea Psalmilor, cerându-şi iertare pentru
greşelile tinereţii pe care le-au făcut cu stiinţă sau fără, înainte
de a-şi începe noua viaţă împreună.
Recepţiile de nuntă se ţin separat din moment ce Chatan-ul
şi Kallah nu se vad în săptămâna dinaintea nunţii. In acest
moment, rudele şi prietenii îi salută pe mire şi pe mireasă şi îi
binecuvântează, oferindu-le individual urările lor din inimă.
Inainte de ceremonia nupţiala, se stipulează de către mire şi
mireasă, şi respectiv părinţii acestora, într-un document scris,
condiţiile (Tena'im) standard. Acesta reprezintă anagajamentul
Chatanului de a-şi ţine promisiunea de a se căsători cu Kallah.
Odată cu semnarea şi finalizarea acestei obligaţii prin
citirea textului cu glas tare, se sparge o farfurie. Simbolul acestui
gest este ireversibilitatea   angajamentului luat - aşa cum
spargerea farfuriei este ireversibilă, aşa trebuie să fie şi logodna.
Inainte de ceremonia de Chupah, mirele, escortat de tatăl
său şi de (viitorul) socru şi însoţit de rude şi prieteni, merge să
pună voalul miresei. Mirele coboară voalul peste faţa miresei.
Acoperirea fetei simbolizează modestia, demnitatea şi castitatea
ce caracterizează virtutea feminităţii evreieşti.
Acoperirea cu voalul întipăreşte asupra miresei datoria de a
se ridica la idealurile evreieşti de modestie şi le aminteşte
celorlalţi că prin statutul ei de femeie măritată va deveni absolut
inabordabilă pentru ceilalţi bărbaţi. Femeia evreică, fiind puterea
şi stâlpul casei, este de asemenea reflectată în aceste semne de
modestie şi demnitate care vor fi stâlpii fundaţiei noii lor case.
Ceremonia nupţială are adesea loc sub cerul liber, amintind
de binecuvântarea lui Dumnezeu către Abraham ca sămânţa lui să
fie la fel de numeroasă ca stelele. Când ajung la Chupah, mireasa
îl înconjoară pe mire de şapte ori. Pentru a consacra o femeie
unui bărbat, ne sfătuieşte Tora, "fie îi să dăruieşte un obiect
valoros - bani sau un inel - , fie i se prezintă un document, fie
prin traiul comun în intimitate." In zilele noastre, ne spun învăţaţii
noştri, noi realizăm toate cele trei acte ca mijloc de a consacra o
femeie. Din acest motiv, ceremonia de Chupah implică toate cele
trei aspecte:
1. Dăruirea unui inel Kallah-ei de către Chatan (schimbul
de valori)
2. Inmânarea Ketubei (contractul nupţial) miresei
 3. După Chupah, mireasa şi mirele poposesc într-o
cameră separată (care simbolizează intimitatea) unde îşi încheie
postul.
Fiecare procedură legală în viaţa evreiască trebuie confirmată de
cel puţin doi martori "kosher". Aceşti martori nu pot fi în nici un
caz membri ai familiei lor apropiate sau chiar rude îndepărtate ale
participanţilor.
Este nevoie de doi martori (ceilalţi sunt excluşi) pentru a atesta
că toate cele trei aspecte ale căsătoriei au avut loc în
concordanţă cu legile lui "Moise şi Israel." Doi martori sunt
chemaţi să stea sub Chupah şi să fie martori la aceste proceduri.
Ceremonia de căsătorie evreiască are două părţi de bază:
"Kiddushin" şi "Nisuin." Ambele părţi sunt introduse prin
binecuvântări pe vin, simbolul tradiţional al bucuriei şi
abundenţei. Semnificaţia primei binecuvântări pe vin este
următoarea : aşa cum proclamăm pe vin sfinţenia Shabbatului şi a
sărbătorilor, aşa sanctificăm şi relaţia personală de căsătorie pe
vin. Mirele şi mireasa iau amândoi câte o înghiţitură de vin. Cea
de-a doua se recită chiar în timpul ceremoniei, mulţumind lui
Dumnezeu pentru ocazia de a respecta această mitzvah, după
care Chatan-ul şi Kallah mai iau câte o înghiţitură de vin, după
cele şapte binecuvântări. Binecuvântarea se încheie cu:
"Binecuvântat eşti Tu Doamne, Care sfinţeşti poporul lui Israel
prin Chupah şi Kiddushin."
Esenţa ceremoniei care urmează este Kiddushin. In
prezenţa a doi martori, mirele pune un inel simplu de aur (fără
inscripţii sau ornamente) pe inelarul de la mâna dreapta a
miresei. In timp ce mirele îi pune inelul pe deget el spune: "Harei
At Mekudeshet Li B'taba'at Zo Kedat Moshe V'Yisrael - Iată, cu
acest inel îmi eşti consacrată după legile lui Moise şi Israel."
Pentru a separa binecuvântările de logodnă de cele de
căsătorie (Sheva Berachot), "Ketubah" (contractul de căsătorie)
se citeşte cu glas tare. Ketubah este un document de încredere,
care detaliază obligaţiile soţului faţă de soţia lui. In acesta,
Chatan-ul jură că "voi munci pentru tine, te voi onora şi te voi
întreţine, în concordanţă cu practicile soţilor evrei care muncesc
pentru onoarea soţiilor lor şi care le întreţin cu adevarat.
"Semnarea Ketubei arată că mireasa şi mirele nu văd căsătoria
numai ca o uniune fizică şi emotională, dar şi ca un angajament
legal şi moral care delimitează obligaţiile umane şi financiare ale
soţului faţă de soţia sa în acord cu legea şi obiceiurile evreieşti.
Scopul ei principal este atât de a întări şi afirma statutul
demn al soţiei, cât şi de a-i   conferi privilegii speciale. Ketubah
conţine de asemenea stipulaţii de natură financiară în cazul
nefericit în care cei doi divorţează. După citirea acestui contract,
Ketubah îi este înmânată Kallah-ei. Dacă acest document este
cumva pierdut, cuplul nu mai poate trăi împreună până nu se
alcatuieşte un nou contract.
Sectiunea finală a ceremoniei de căsătorie este formată din
cele şapte binecuvântări. Câteva persoane diferite sunt chemate
să recite aceste binecuvântări în prezenţa unui minim de zece
bărbaţi, datorită caracterului accentuat comunal al
binecuvântărilor. Ele îl afirmă pe Dumnezeu în calitate de creator
al umanităţii, al bucuriei, al mirelui şi al miresei. De asemenea, îl
laudă pe Dumnezeu pentru că l-a creat pe om după imaginea Sa
şi pentru că i-a dat posibilitatea să reproducă acea imagine.
Prima binecuvântare este recitată pe al doilea pahar de vin
ca semn al bucuriei. Cea de-a doua îi mulţumeşte lui Dumnezeu
pentru că a creat lumea şi în acelaşi timp îi onorează pe cei
adunaţi la nuntă.
 A treia şi a patra afirmă creaţia fizică şi spirituală a
omenirii de către Dumnezeu. Aceste binecuvântări se recită la
nunţi, deoarece numai atunci membrii cuplului îşi încep viaţa ca
fiinţe complete. In a cincea, ne rugăm pentru restaurarea
Ierusalimului şi pentru reconstrucţia Templului cel Sfânt, edificiul
care exprimă într-o asemenea măsură relaţia specială a lui
Dumnezeu cu poporul evreu încât amintirea distrugerii lui se
ridică deasupra celor mai mari bucurii ale noastre. A şasea
exprimă speranţa ca mireasa şi mirele să crească în iubirea lor
unul pentru celălalt, fixându-se asupra dragostei lor la fel de
exclusiv ca Adam şi Eva când nu mai era nimeni altcineva în
lume. In a şaptea binecuvântare, ne rugăm pentru timpul când va
veni Mesia să ne răscumpere din exil pentru ca pacea şi liniştea
să domnească peste lume.
La finalul binecuvântărilor, după ce cuplul bea din al doilea
pahar, mirele sparge paharul cu piciorul drept ca o amintire
suplimentară a distrugerii Templului din Ierusalim. In mod
tradiţional, acest obicei a fost inclus în ceremonie pentru a aminti
tuturor că mai presus de orice bucurie personală, trebuie să ne
amintim de distrugerea Templului din Ierusalim.
După ceremonie, mirele şi mireasa ajung într-o cameră
separată. Această procedură este urmărită de aceiaşi doi martori
exclusivi care au fost desemnaţi în momentul când s-a pus inelul
pe degetul miresei sub Chupah. Cele câteva minute pe care
cuplul le petrece împreună fac aluzie la noua lor relaţie intimă şi
accentuează faptul că intimitatea lor absolută trebuie să fie
respectată. Se servesc gustări iar Chatan-ul şi Kallah îşi încheie
postul.
Majoritatea sărbătoririlor evreieşti (căsătoria, circumcizia,
bar mitzvah, etc.) sunt urmate de un dineu pentru a celebra
respectiva ocazie. La această masă toţi musafirii participă la
Mitzvah de "L'Sameach Chatan v'Kallah," pentru a celebra cu
bucurie împreună cu mirele şi mireasa. Deşi petrecerea de nuntă
în sine este o mitzvah, accentul se pune pe amuzamentul noilor
căsătoriţi. Bărbaţii şi femeile dansează separaţi de o "Mechitzah"
(separator) din motive de "Tzniut" (modestie). Aceasta este una
din virtuţile puternice care îi leagă pe soţ şi pe soţie, aceea de a-
şi întări propria unicitate. La sfârşitul Seudat Mitzvah-ului (masa
festivă), se recită "Birkat HaMazon" (Binecuvântarea de după
masă) şi Sheva Berachot care au fost recitate sub Chupah sunt
repetate.
 Obiceiul evreiesc dictează cuplului să-şi înceapă noua viaţă
împreună în comunitate. In şapte seri consecutive după nuntă se
obişnuieşte ca prietenii sau rudele să facă mese festive în
onoarea lor. Aceste mese festive amintesc de "serbarea de şapte
zile" care a urmat după nunta lui Jacob cu Leah, în timp ce
aceştia îşi petreceau zilele rugându-se, învăţând Tora sau
respectând Mitzvoturile pentru a da "noii case din Israel" un
fundament solid în sfinţenia lui Dumnezeu.