23.

SIMHAT TORA - "BUCURIA TOREI"

a) Originea sărbătorii
Simhat Torah sau "Bucuria Torei" este celebrarea săvârşirii
ciclului anual al citirii Torei în sinagogi. Această sărbătoare cade
în Diaspora a doua zi după Sminei Azeret, deci pe 23 Tisrei, iar
în Israel ea este celebrată în aceeaşi zi cu Sminei Ateret, pe 22
Tisrei.
Spre deosebire de celelalte sărbători majore ale
calendarului evreiesc, Simhat Torah este o sărbătoare relativ
recentă. Celebrarea ei nu este cerută de Torah şi nu este
prevăzută nici în Talmud. Se pare că ea s-a insitituit treptat,
începând din perioada gaonimilor (aproximativ secolele 6-11 e.n.)
în timpul perioadei precedente, perioadei Talmudice, citirea
publică a Torei se derula pe o perioadă de trei ani. Acest obicei a
fost schimbat după obiceiul Gaonilor din Babilonia, a căror
autoritate în această materie s-a impus în întreaga lume
evreiască. Ei au introdus ciclul anual de citire în public a Torei şi
au sugerat se pare ideea unei sărbatori la sfârşitul unui astfel de
ciclu.
Sărbătoarea de Simhat Torah a fost astfel introdusă. In secolul al
14-lea s-a canonizat obiceiul de a se începe citirea Torei imediat
după încheierea unui ciclu. O parte din ceremoniile legate de
Simhat Torah datează pare-se din secolul al 16-lea, cum ar fi
ceremoniile de "hakafot" (înconjurarea podiumului de lectură),
chemarea a mai multor participanţi la citirea Torei, chemarea
copiilor pentru binecuvântare; alte obiceiuri fiind introduse
ulterior.
Simhat Torah este o mărturie a faptului că o ceremonie
relativ târzie poate deveni atât de populară încât să se transforme
într-o sărbătoare caracteristică întregului popor.

b) Sărbatorirea Simhat Tora

Elementul central al sărbătorii îl reprezintă bucuria citirii
Torei şi este exprimată printr-o procesiune de înconjurare a
"bimei", respectiv a podiumului de lectură sau a sinagogii, în care
fiecare pe rând poartă sulurile Torei. Această procesiune, numită
"hakafot" este repetată de şapte ori şi sintetizează bucuria citirii
şi purtării Torei.
Termenul "hakafot", care înseamnă a înconjura, este
menţionat în Biblie, în legătură cu căderea zidurilor oraşul ui
Jeriho în timpul lui Josua. El este cel mai des menţionat în
legătură cu tradiţia căsătoriei la evrei, unde desemnează
înconjurarea de 7 ori a mirelui de către mireasă. Obiceiul de a
face aceste "hakafot" de Simhat Torah datează probabil din
secolul al 16-lea, ca a continuare a obiceiului de Sucot. Mulţi
susţin însă că aceste "hakafot" de Simhat Torah ar fi de fapt
legate de ritualul nupţial simbolizând unirea în dragoste a
poporului evreu cu Torah.
La slujba de seara, după ce se spune "Ata horeta la-daat"
(ţi-a fost dat să vezi), se scot din chivot toate sulurile Torei, pe
care credincioşii le poartă apoi de şapte ori în jurul bimei sau
sinagogii. Aceste şapte hakafot sunt însoţite de cântece, în
special imnul de laudă "Ana ha-Sem ho-siana" (Doamne, ajută-ne
Te rugăm), urmat de un poem de de recunoştinţă sub forma de
acrostih alfabetic. Intre cele şapte procesiuni, credincioşii cântă,
dansează ţinând în braţe sulurile de Torah. Copiii iau şi ei parte
la procesiuni, agitând steguleţe colorate şi suluri de Torah
colorate şi făcute de ei. După acest moment, în unele sinagogi se
citeşte o secţiune din penultimul capitol al Pentateuhului (Deut.
33, 1-7), fiind de altfel singura dată când se citeşte Torah
noaptea.
A doua zi procesiunile se repetă, urmate de o lectură lungă
a ultimului capitol din Deuteronom, reluat de câte ori este nevoie,
pentru ca toţi credincioşii să fie chemaţi pe rând să citească din
Torah. In unele comunităţi se citeşte simultan în mai multe locuri
în sinagogă, în altele sunt chemaţi mai mulţi oameni la citirea
Torei şi ei recită împreună binecuvântările în cor.
 La această ceremonie iau parte şi copiii, chiar dacă nu au
împlinit încă 13 ani. Se întinde deasupra grupului de copii un talit
(şal de rugăciune) şi sunt binecuvântaţi cu vorbele adresate de
Iacov nepoţilor săi (Gen. 48,16). Această ceremonie se numeşte
"Kol ha-nearim" (Toţi tinerii).
Citirea ultimei pericope din Deuteronom, care încheie
Pentateuhul, revine unui credincios, pe care obştea vrea să-l
cinstească în mod deosebit. Datorită acestui lucru el este numit
"hatan Torah" (logodnicul Torei). El este cel care încheie în mod
solemn citirea ultimului sul al Torei, după care acesta este rulat.
Se ia după aceea un alt sul cu care se începe noul ciclu
anual. Citirea primei pericope, Geneza 1,1-2,3, este o mare cinste
pentru cel chemat la podiumul de lectură. El este numit "Hatan
Beresit" (logodnicul Inceputului), după numele primei cărţi a
Torei, şi anume Beresit, Geneza. Lectura din Profeţi în această zi
este primul capitol din Iosua.
In Israel, în noaptea de după Simhat Torah se organizează
uneori procesiuni în afara sinagogii, când participanţii însoţesc
rugăciunile cu coruri şi muzică instrumentală.