24.

ROS HODES - OBICEIURILE, CEREMONIA, MASA FESTIVA

1. Obiceiuri
Ros Hodes este un moment în care ne uităm înainte către un timp
mesianic, când "lumina lunii va fi la fel ca lumina soarelui, iar lumina
soarelui va fi de şapte ori mai mare, ca lumina a şapte zile." Luna este
văzută ca o chemare înspre analizarea mai profundă a părţilor neştiute
ale vieţii. Contemplarea nu este un scop în sine, ci trebuie să ne lege
înnoirea spirituală intimă de lumea din jurul nostru; aceasta trebuie să
creeze o relaţie între respectarea Ros Hodesului şi grijile enumerate
prin înţelegerea lunii sau a anotimpului respectiv.
In Tora, Ros Hodes a fost declarată ca zi festivă, o zi în care să
oferim sacrificii ca de celelalte sărbători. "Si de luna nouă veţi face
Domnului o jertfă de foc" Alte ritualuri includ pregătirea unei mese
festive, purtarea de haine noi şi consumarea unor trufandale. Deşi era
considerată o zi festivă, nu erau interdicţii generale, deşi este probabil
să se fi respectat anumite restricţii în legătură cu lucrul. Sărbătoarea
era marcată de sunetul de sofar. In zilele noastre se suflă în sofar
numai de Ros Hodesul lunii Elul pentru a semnifica procesul pregătirii
pentru Zilele Respectului.
Ziua care precede Ros Hodesul se numeşte Iom Kipur Katan, o zi
minoră de căinţă. In mod tradiţional era o zi de pocăinţă şi de doliu
pentru distrugerea Templului şi o zi în care să ne pregatim spiritual
pentru Ros Hodes.
Ziua de Ros Hodes este numită câteodată Ziua Inceputurilor
Bune. Era o zi în care se dădeau petreceri pentru inaugurări, dedicări
şi alte simchas, o zi în care se purtau haine şi pantofi noi, în care se
spunea Sheheheyanu pentru trufandale şi pentru începerea unei cărţi
noi la şcoală. Bucuria şi cântecele sunt parte integrantă a acestei zile
şi nu sunt permise posturile.
In ziua de azi, Ros Hodes se respectă prin recitarea unor
rugăciuni speciale pentru sărbători, printr-un Hallel parţial, o rugăciune
de Musaf şi citirea din Tora. Pe lângă aceasta se adaugă o secţiune

1
specială la Amida şi la Birkat Hamazon. Haftara care se spune de
Sabat Ros Hodes (atunci când Ros Hodes cade de Sabat) vorbeşte
despre profeţia mântuirii.
2. Ceremonia
Sărbătoarea se celebrează de 11 ori în timpul anului deoarece
Tisrei, luna în care Ros Hodes coincide cu Ros Hasana, este omisă.
Dacă Ros Hodes cade în două zile, ceremonia poate avea loc în oricare
dintre cele două zile sau în ambele, deşi cea de-a doua este mai
importantă.
Ceremonia este o celebrare a creaţiei divine şi a acelor
caracteristice pe care femeile le au în comun cu luna - ciclul de viaţă,
renaşterea şi reînnoirea. Aşa cum calendarul iudaic sfinţeşte timpul în
fiecare an prin sărbătorile evreieşti Ros Hodesul sfinţeşte timpul în
fiecare lună. Sărbătoarea, de asemenea, coincide şi celebrează ciclul
lunar dătător de viaţă al femeilor din comunitate.
Simbolurile apei, sferele şi cercurile, care reprezintă purificarea
lunară şi renaşterea în mikve, forma lunii, natura ciclică a vieţii,
precum şi mâncăruri care conţin seminţele vieţii, vor fi elemente
recurente de-a lungul ceremoniei. Ceremonia include de asemenea
realizarea unor gesturi de caritate, aprinderea de lumânări, o masă
festivă şi rugăciuni speciale de Ros Hodes, alături de o activitate
creativă legată de luna ebraică care începe.
3. Masa festivă
Masa festivă juca de asemenea un rol important în celebrările de
Ros Hodes. Aceasta se gaseşte în haftara pentru Machar HaChodesh
(care se recită când Ros Hodes începe într-o sâmbata seara). Jonathan
îl avertizează pe David în legătură cu mânia regelui îndreptată asupra
să şi îl roagă să nu vină la masa de celebrare a lunii noi.
In timpurile babiloniene, masa cea mare servită de Ros Hodes
marca atmosfera festivă a sărbătorii. "Tipul de masă era specificat.
Masa trebuia să aibă loc noaptea. Posturile erau interzise de Ros
Hodes." Există chiar şi manuscrise găsite în Cairo Genizah care ne

2
arată că masa includea un kiddus special. In zilele noastre, se fac
adăugiri la Birkat Hamazon, pentru a onora Ros Hodesul şi pentru a
marca în acelaşi timp rădăcinile acestuia ca sărbătoare festivă.
Această masă asociată de obicei cu Ros Hodes este acoperită cu
mâncăruri rotunde sau în formă de semilună. Se obişnuieşte să se
cumpere un fruct nou care să se pună pe masă şi pe care să se spună
Sheheheyanu în timpul mesei festive. Felul principal trebuie să constea
din cel puţin două mâncăruri gătite, aşa cum se obişnuieşte de Sabat
sau la mesele cu ocazia altor sărbători.