21.

SUCOT - ELEMENTELE SARBATORII

Celebrarea sărbătorii implică obligaţia de locui în suca - construcţie
provizorie ridicată special în acest scop în curte, pe balcon, terasă, etc.
Conform tradiţiei, construcţia colibei - suca - este bine să se
înceapă imediat după terminarea sărbătorii de Yom Kipur. Pereţii ei -
obligatoriu în număr de cel puţin trei - pot fi din piatră, lemn, pânză pe un
schelet metalic, sau alt material. Acoperişul în schimb trebuie să fie
subţire, astfel încât să se poată vedea cerul cu stelele prin el. In acest
sens o suca nu este corectă dacă este aşezată sub un tavan sau alt
acoperiş. Sucaua este amplasată undeva în aer liber, iar tavanul - shah -
se face de obicei din ramuri de copaci, trestie, prăjini de bambus. De
asemenea el nu trebuie să se sprijine direct pe sol, de aceea creanga
unui copac viu nu poate sluji ca acoperiş.
Halaha precizează că suca trebuie să fie suficient de mare pentru a
adăposti "capul şi cea mai mare parte a corpului", precum şi o masă
pentru alimente. S-a dedus de aici că suprafaţa optimă este de "şapte
palme pe şapte", fără însă a se indica însă o măsură standard.
Obligativitatea de a mânca şi a dormi în suca revine bărbatului,
femeia putând să opteze.
Un element central al sărbătorii îl reprezintă cele patru specii de
plante -  arbaat ha-minim care sunt agitate în diferitele momente ale
liturghiei, conform poruncii biblice de a veseli faţa Domnului. Aceste patru
plante speciale sunt: palmierul (lulav), fructul de chitra (etrog), salcia
(arava) şi mirtul (hadas). Mănunchiul ritual este alcătuit în mijloc dintr-o
frunză închisă de palmier, două ramuri de salcie în dreapta şi trei ramuri
de mirt în stânga palmierului - legate toate laolaltă cu fâşii de frunză de
palmier. Acest mănunchi se ţine în mâna dreaptă, iar în mâna stângă se
ţine chitra şi se spune o binecuvântare. După rostirea acestei
binecuvântări se iau toate patru "minim" şi se agită în 6 direcţii: în faţă
(est), la dreapta, către spate, la stânga, în sus şi în jos - simbolizând
recunoaşterea omniprezenţei divine în întregul univers.
 Iniţial, ceremonia celor patru specii se desfăşura la Templu, unde se
relua în fiecare din cele 7 zile de Sucot, în timp ce în alte locuri ea avea
loc numai în prima zi. La scurtă vreme după distrugerea Templului, Raban
Iochanan ben Zakai a stabilit ca, în amintirea acestuia, mănunchiurile să
fie folosite pretutindeni şi în toate zilele de Sucot. In Biblie nu există o
explicaţie a acestui ritual, dar există numeroase interpretări în alte surse.
Cea mai cunoscută este cea care susţine că cele 4 specii reprezintă toate
tipurile umane şi anume: chitra - fruct care posedă gust şi miros - ar
simboliza omul perfect, înzestrat şi cu fapte bune (mireasma) cât şi cu
cunoaşterea Torei (gustul). Mirtul - înmiresmat dar insipid şi palmierul -
roditor dar fără mireasma ar simboliza oamenii care excelează fie în fapte
bune fie în cunoaşterea Torei fără a ajunge însă la profunzime şi
complexitate. Salcia lipsită şi de gust şi de parfum întregeşte tipurile
umane simbolizate de aceste specii şi împreună unitatea poporului evreu.
Celebrarea sărbătorii este legată şi de un alt obicei - de origine
cabalistică, şi anume uspizin - care literar tradus înseamnă oaspeţi.
Cuvântul uspizin provine din aramaică şi înseamnă "oaspeţi". In contextul
Sucotului el face trimiterea la cei şapte oaspeţi secreţi care, potrivit
misticii iudaice vizitează cortul în fiecare seară. Este vorba de Avraham,
Ithac, Iaacov, Iosif, Moise, Aaron şi David.   Originea acestei credinţe se
gaseşte într-un verset din Zohar, care afirmă: "Atunci când cineva stă într-
o suca, Abraham şi şase drepai vin să-i ţină tovărăşie. (Zohar 5,103b).
Conform obiceiului cei şapte oaspeţi sunt invitaţi în suca,
prezentându-li-se în fiecare seară o cerere diferită   întregită de
rugăciunea "Facă-se voia Ta, Doamne, Dumnezeul nostru şi Dumnezeul
parinţilor noştri, fie ca prezenţa Divină să stea prezentă printre noi .... Eu
invit la masă pe aceşti oaspeţi scumpi, Avraham..."