22.

SUCOT - SEMNIFICATIA SARBATORII

Deşi există tendinţa de a simplifica şi a identifica Sucot cu
sărbătoarea corturilor nu trebuie pierdut din vedere că semnificaţia
acestei sărbători este mult mai largă, ea grupându-se în special în jurul a
patru teme majore.
a) exprimarea gratitudinii pentru recolta din anul trecut
b) rugăciunea pentru ploaie
c) sfârşitul perioadei Marilor Sărbători
d) semnificaţia suca în istoria evreilor

a) Exprimarea gratitudinii pentru recolta de anul trecut

Aspectul agricol al acestei sărbători, reflectat în special în denumirea sa
ca Hag ha-Asif (sărbătoarea strângerii recoltei), se exprimă în timpurile
vechi prin pelerinaje pline de bucurie la Templu unde se aduceau prinoase
din recolta adunată. De aici imporanţa şi semnificaţia celor patru specii de
plante - de altfel specifice pentru fauna Israelului - care se mai folosesc şi
azi în sărbătoarea de Sucot. Veselia familiilor din antichitate la strângerea
recoltei şi la aducerea de ofrande la templu din această recoltă se
exprimă prin faptul că în vechime Sucotul era denumit ca "HAG" -
Sărbătoarea prin excelenţă.
Odată cu dărâmarea Templului ideea de pelerinaj şi-a pierdut din
semnificaţie (deşi a rămas prezentă în ceremoniile liturgice de hakafot),
dar celebrarea recoltei, bucuria abundenţei fructelor şi plantelor de
toamnă s-a păstrat simbolic în decorarea corturilor şi a sinagogilor cu
fructe şi plante.
b) rugăciunile pentru ploaie
Ploaia apare ca o temă majoră în tot timpul Sucot-ului, fie sub forma
rugăciunilor pentru ploaie, fie sub forma unor ritualuri elaborate care au
luat naştere din ceremonii de ploaie din vechime. Din punct de vedere
calendaristic, Sucot coincide cu începerea anotimpului ploios în Israel,
aşa încât este firesc ca după o vară caniculară şi uscată, agricultorul din
vechime, ca şi locuitorul de azi să fie preocupat de venirea ploilor. De
altfel trei sunt ceremoniile legate de ritualul apei care s-au evidentiat în
timpul existenţei Templului şi care sunt legate direct sau indirect şi de
Sucot:
1. Simhat Bet Hasoeva din descrierile din Talmud ne putem face o
impresie asupra bucuriei şi veseliei care însoţea libaţiunile pentru apă.
Ceremoniile începeau la sfârşitul primei zile de Sucot şi erau repetate în
fiecare zi, cu excepţia Sabatului. Ceremonia începea cu aprinderea unor
lămpi speciale, mari şi aurite care aveau capacitatea de a cuprinde mult
ulei şi a da o lumină foarte mare. Această lumină era atât de puternică,
încât se spune că ea lumina întreg Ierusalimul. De fiecare dată când
preoţii adăugau ulei pentru menţinerea luminii, flăcări ţâşneau din lămpi,
amintind oamenilor de trăsnetele şi fulgerele din timpul ploilor. In timpul
acesta, leviţii cântau la instrumente muzicale şi recitau psalmi urcând cele
15 trepte de la curtea bărbaţilor spre cea a femeilor. La încheierea
fiecărui psalm, doi preoţi aflaţi la capătul scărilor suflau din sofar. Spiritul
de sărbătoare şi de bucurie era aşa de mare, încât toată lumea participa,
inclusiv rabini şi oameni de seamă. Această festivitate dura toată noaptea
şi era un fel de preludiu la evenimentele zile următoare.
2. Ceremonia libaţiilor pentru apă.    A doua zi de dimineaţa, un grup
de leviţi, preoţi şi mulţi dintre participanţi plecau la bazinul Siloah aflat în
afara Ierusalimului. Pe drum ei cântau din intrumente şi recitau versetul
din Isaia care de altfel stă la baza acestui ritual: "Veţi soate apa cu
bucurie din acest izvor de izbăvire" (Isaia 12,3). Intr-un vas special din
aur, scotea apa din Siloah, pe care după aceea, în urale de bucurie şi
dans îl aduceau înapoi la Templu trecând prin Poarta Apelor unde Marele
Preot aştepta în faţa altarului. Apa era deşertată într-un vas cu gâtul
subţire şi un altul era umplut cu vin. Marele Preot ridica vasele ţinând
vasul cu apa înspre apus - de unde vin norii de ploaie - iar vasul cu vin
spre răsărit şi picura din ele lichidul încet, încet, ca picături de ploaie în
faţa mulţimii adunate în faţa Templului.
 3. Scuturarea ramurii de salcie. Al treilea obicei legat de existenţa
Templului şi de rugăciunile pentru apă era scuturarea salciei. In fiecare zi
de Sucot erau aduse la Templu ramuri proaspete de salcii şi împodobit
altarul cu ele, ca simbol al abundenţei în apă, deoarece salcia creşte în
preajma apelor. Altarul era mai apoi înconjurat de oamenii care ţineau în
mîini lulav şi arava şi intonau rugăciunile de Hoshana. In ultima zi de
Sucot ei înconjurau de şapte ori altarul şi la sfârşit, loveau cu salcia de
podea până se scuturau toate frunzele. Două sunt interpretările mai
cunoscute ale acestui ritual. Una afirma că scuturarea frunzelor era
asemănată căderii picăturilor de ploaie. A două susţine că salcia - care
are nevoie de foarte multă apă pentru a creşte, neproducând fructe ar
semnifica risipirea, irosirea de apă, iar scuturarea semnul dezaprobării
acestei risipe.
4. Sfârşitul perioadei solemne a Marilor Sărbători   este desemnată
prin rugăciunea de saharit din ultima zi de Sucot, Sminei Azeret, când se
recită rugăciuni solemne pentru iertarea păcatelor. O legendă povesteşte
că în noaptea dinainte de ultima zi de Sucot, numită şi Hosana Raba
(multe hosana)  cerul se deschide şi cad bucăţele de hârtie pe pământ.
Pentru fiecare om o notiţă pe care este scris verdictul final pentru anul
care tocmai a început, verdict care a fost decis de Yom Kipur şi confirmat
acum. De aceea unii evrei pioşi stau trezi toată această noapte petrecând-
o în rugăciune şi studiu.
c) Importanţa istorică a construirii suca
Sucot - ca şi marile sărbători evreieşti în general - conţine acea
dimensiune istorică, de aducere aminte, de trăire a timpului înaintaşilor
noştri. In acest context, cortul nu este numai un simbol al simplităţii şi al
modestiei, al expunerii fragilităţii omului în faţa puternicei naturi şi a
voinţei divine. Prin faptul că şapte zile cel puţin capul familiei mănâncă şi
doarme acolo, el este şi o realitate, care cel puţin pentru o săptămână
vine să şteargă diferenţele sociale şi să ne amintească că în faţa lui
Dumnezeu nu aducem bogăţii, nici case, nici mobilă şi doar pe noi înşine
şi cântecele şi rugăciunile de pe buze şi din inimă.