9.

ETICA PRIVITOARE LA ANIMALE

In conformitate cu tradiţia iudaică, oamenii trebuie să fie blânzi şi să
arate compasiune faţă de animale. Această atitudine miloasă şi grija
pentru Tzaar baalei hayim – care împiedică şi reduce suferinţa inutilă a
vieţuitoarelor - a fost, de-a lungul istoriei,   un important principiu etic
pentru poporul evreu.
După tradiţia iudaică, este interzis cu stricteţe să omori un animal
altfel decât pentru o nevoie umană importantă, iar torturarea unui animal
este considerată un act criminal. Deşi iudaismul nu consideră că
animalele au aceleaşi drepturi   ca şi oamenii, acesta respinge ideea că
animalele ar fi hefker - fără valoare, simple obiecte ce pot fi folosite greşit
sau de care se poate abuza. Unul din principalele motive pentru aceasta
este că animalele au un potenţial intelectual inferior şi au adesea nevoie
de intervenţia şi ajutorul oamenilor. Oamenii trebuie să arate compasiune
aşa cum face şi Dumnezeu, a cărui milă este în toate actele Sale . 1
In ceea ce priveşte comportamentul potrivit faţă de animale,
Maimonide a scris :
Nu t re bu ie să î nvă ţă m cru zime a şi să le p ro vo că m an ima le lo r
d u re ri in ut ile , ci t reb u ie să ne î nclin ă m că t re co mpa siu ne şi
milă .

Rabinul Samson Raphael Hirsh, un important rabin şi erudit din

secolul XIX, a scris:
P rob a b il că n u e xistă a nima le ca re a u ma i mu lt ă n evo ie de
p ro te cţ ia cu vân t u lu i d ivin î mp o t riva rău t ăţ ii oa men ilo r d e câ t
a n ima le le ca re , la f e l ca oa men ii, au se n za ţ ii şi in st in ct e , da r
a l că ro r co rp şi vo in ţă su n t su p u se o a men ilo r. In re la ţ ie cu
e le, oa men ii u ită ad esea că mu şch iu l ră n it a l u nu i a n ima l
zvâ cn e şte la fe l ca mu şch iu l u ma n , că ne rvii ma lt ra t aţ i a i
u nu i a nima l se î mb o lnă ve sc exa ct ca ne rvii u ma n i, că
a n ima lu l e ste la fe l d e sen sib il la tă ie tu ri, lo vit u ri şi b ăt ă i ca
şi oa men ii. A st f e l f iin ţa u ma nă de vine t o rtu ra t o ru l suf le t u lu i
a n ima lu lu i   ca re i- a fo st p us î n slu jbă nu ma i p en t ru
î mp lin ire a u no r sco pu ri b lâ n de şi int e lig en t e,   câ te od a tă din
in te re s p rop riu , a lt a da tă p en t ru sa t isfa ce rea un o r ca p ricii,
câ te od a tă d in n ech ib zu in ţ ă, ch ia r şi pe nt ru sa t isf a ce re a u ne i
cru de d o rin ţ e sa ta n ice .
A ici su n te ţ i f a ţă î n fa ţ ă cu în văţ ă tu rile lu i Du mn e ze u , ca re va

1
Psalmii 145:9
 o b liga n u nu ma i să vă a bţ ine ţ i de la   a p ro vo ca su fe rin ţ ă
in ut ilă o rică ru i an ima l, da r şi să aju ta ţ i o rice an ima l p e ca re
î l ved e ţ i în su f e rinţ ă , ch ia r d acă nu d in vin a no a st ră . "

10. VÂNĂTOAREA
Animalele omorâte prin vânătoare nu sunt kosher şi nu pot fi
mâncate. Sporturile care folosesc animale, cum ar fi luptele cu tauri, cîini
sau cu cocoşi, sunt de asemenea împotriva eticii iudaice.
In secolul XVIII, Yehezkel Landau, rabinul oraşului Praga, a spus
următoarele despre vânătoare:
Cu m po at e u n e vre u să o mo a re un a n ima l viu f ă ră vreu n a lt
scop de câ t sa t isfa ce rea do rin ţe lo r t impu lu i să u? In
con f o rmit a te cu Ta lmu du l, n e e st e pe rmis să u cid e m a nima le
sa lba t ice nu ma i at un ci cân d in va de a ză a şe ză rile u man e , d a r
să le u rmă rim în pă du re , pro p ria lo r lo cu inţ ă , at un ci cân d nu
in vad ea ză lo cu inţ e le u ma n e, est e st rict in te rzis. O ase me ne a
u rmă rire n u î n se a mnă d ecâ t a scu lt a re a u no r d o rin ţ e
n esă bu it e .

In cazul celor care fac asta de nevoie şi îşi câştigă existenţa din
vânătoare, nu putem spune că vânătoarea este în mod necesar cruzime,
din moment ce omorâm vite, păsări şi peşti pentru nevoile umane. Dar la
cei care vânează doar din plăcere, aceasta este cruzime.