20.

SUCOT - PROVENIENTA SI DENUMIRI

Sucotul este împreună cu Pesah şi Shavuot una din sărbătorile de
pelerinaj, în cursul cărora, până în anul 70 e.n. evreii urcau la Templul din
Ierusalim.
Sărbatoarea Corturilor sau a Tabernacolelor se celebrează,
începând cu 15 Tisri, timp de o săptămână în Israel, iar în Diaspora timp
de 9 zile. In afara Israelului primele două zile sunt considerate sărbători
întregi, precum şi a opta zi - Smini Ateret şi ultima zi Simhat Torah. In
Israel numai prima zi şi a opta sunt considerate sărbători întregi, Smini
Ateret şi Simhat Torah fiind celebrate în aceeaşi zi. Zilele intermediare (5
în Israel şi 6 în Diaspora) sunt numite hol ha-moed însemnând
semi-sărbători, în care munca este permisă păstrându-se totuşi un cadru
festiv şi sărbătoresc.
Ca şi Pesah şi Shavuot, Sucot are atât o semnificaţie istorică cât şi
o semnificaţie legată de ciclul naturii, de activitatile agricole. Aceste
semnificaţii reies din diferitele denumiri ale sărbătorii:
 Hag ha Sucot - Sărbătoarea Corturilor denumire care apare în Leviticul
23,24, Deuteronomul 31,10 - atestă importanţa istorică a sărbătorii legată
de peregrinarea evreilor în deşert timp de 40 de ani, când au locuit în
corturi. " şapte zile să locuiţi în corturi; toţi cei născuţi în Israel să
locuiască în corturi, pentru ca generaţiile ieşite din voi să ştie că am făcut
pe fiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara
Egiptului: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru" (Lev. 23,42-43)
 Hag ha-Asif   - Sărbătoarea recoltei : "să ţii sărbătoarea Strângerii
roadelor, la sfârşitul anului, când vei strânge de pe câmp rodul muncii
tale" (Exodul, 23,16) - demonstrează legătura cu ciclul naturii, cu anul
agricol. Sucot apare în acest context sărbătoarea recunoştinţei faţă de
natura milostivă, creată şi dăruită de Dumnezeu omului. " în ziua întîi să
luaţi fructe din pomii cei frumoşi, ramuri de palmieri, ramuri de copaci
înfrunziţi şi de sălcii de râu, şi să vă bucuraţi înaintea Domnului,
Dumnezeului vostru, şapte zile." (Lev. 23,40).   De aceea Sucot apare şi
ca sărbătoarea bucuriei, veseliei - Zeman Simhateinu - iar   în cărţile cele
mai vechi ea figurează ca singura sărbătoare importantă. Această
însemnătate a sărbătorii s-a pierdut pe măsura depărtării de munca
agricolă odată cu distrugerea celui de al Doilea Templu. Reminescenţe se
mai pot vedea în obiceiul de a împodobi suca cu fructe naturale sau
confecţionate din hârtie colorată sau material şi în importanţa liturgică şi
simbolică a celor patru specii de plante specifice acestei sărbători.