Mulţi oameni presupun că idolatria este adorarea statuilor sau imaginilor şi că aceasta nu mai există astăzi. Conform iudaismului, idolatrie înseamnă a considera un lucru ca având valoare mai mare decât Dumnezeu. O persoană care pune mai mult preţ pe bani, obiecte materiale, statut social, putere, muncă, prestigiu sau chiar educaţie şi le consideră a fi de importanţă supremă, comite idolatrie. Ei transformă aceste lucruri în zei. Unul dintre scopurile principale ale iudaismului este negarea zeilor falşi şi a principiilor false. Dumnezeu nu are calităţi fizice, este infinit, iar existenţa sa nu poate fi nici măcar dovedită. Iudaismul consideră că a avea dubii în legătură cu Dumnezeu este permis şi normal pentru fiinţa umană. Dar o persoană bună nu trebuie să nege existenţa lui Dumnezeu. După cum a afirmat Elie Wiesel: E vreu l î l p oa te iu b i p e Du mne zeu sa u se po at e ră zbo i cu Du mn e ze u , d a r nu a re vo ie să - l ign o re p e Du mn e ze u .
Pentru evrei, în spatele credinţei în Dumnezeu există ideea că
binele şi răul sunt realităţi obiective care depăşesc ideile şi opiniile subiective ale oamenilor. Iudaismul are sute de indicaţii şi legi care stabilesc normele unui comportament etic. Printre multe alte lucruri, Torah a introdus pentru omenire noţiunea că este greşit să ucizi şi să furi. Misiunea iudaismului este să înveţe omenirea prin propriul său exemplu că sub un singur Dumnezeu nu există decât un singur standard universal de comportament etic şi de dreptate.