4.

CEREMONIA NUMIRII COPILULUI SI BRIT HA-BAT

In concordanţă cu tradiţia iudaică, o fetiţa primeşte numele
în sinagogă în timpul primei citiri a Torei care urmează după
naşterea ei (Torah se citeşte în fiecare luni, joi şi sâmbată). Mulţi
părinţi aşteaptă citirea Torei de sâmbătă dimineaţa pentru a
realiza ceremonia. In timpul serviciului, tatălui copilului i se dă un
aliah la Torah (este chemat să spună o binecuvântare în timpul
cititului Torei), ceea ce este o mare onoare în sinagogă. După ce
fragmentul din Torah a fost citit, se recită o rugăciune specială
pentru nou-născut timp în care se anunţă numele copilului. Ca şi
la Brit Milah, această ceremonie este urmată de o festivitate
veselă.
In ultimii ani, odată cu ascensiunea feminismului, au fost
create noi ceremonii care să celebreze naşterea unei fetiţe. Până
acum, nu exista o liturgie oficială pentru aceste ritualuri, care au
primit o varietate de nume, incluzând Brit Ha-hayim (Legământul
vieţii), Shalom Bat (Bun venit pentru fată), Simchat Ha-bat
(Bucuria fetei), şi Brit Bat (Legământul fetei). Aceste ceremonii,
care marchează intrarea fetei în Legământ, sunt similare cu cele
ale Brit Milah, dar numirea ia locul circumciziei. Se spun aceleaşi
rugăciuni, cu excepţia celor care au legătură cu circumcizia;
aceleaşi persoane sunt prezente, cu excepţia unui Mohel, şi -
bineînţeles - după ceremonie urmează o festivitate.
Când Abraham a intrat în Legământul cu Dumnezeu, numele
lui a fost schimbat din Abram în Abraham, pentru a include litera
ebraică "Hei," care semnifica numele lui Dumnezeu. Din acele
timpuri, numele a avut o însemnătate aparte în tradiţia evreiască.
In Biblie, numele adesea descrie ceva. Sunt nume care reflectă
ceva cu care persoana seamănă, ca de exemplu Jonah, care
înseamna "porumbel"; sunt nume care descriu o stare, ca de
exemplu Itzhak, care înseamnă "el va râde"; şi sunt nume care au
de-a face cu Dumnezeu, ca de exemplu Emanuel (Dumnezeu e cu
noi) şi Isaiah (să salveze Dumnezeu).
 Este foarte comun ca unui copul să i se dea două nume:
unul ebraic şi unul în limba ţării în care locuieşte familia lui. Multe
familii evreieşti folosesc prima literă a numelui ebraic pentru a
alege un nume laic. Astfel, de exmplu, dacă numele ebraic al unui
băiat este Shlomo, numele lui laic va fi Sorin sau Silviu. La fel,
dacă numele ebraic al unei fete este Leah, numele ei laic ar putea
fi Livia sau Liliana. Acesta este doar un obicei al cărui origine e
necunoscută.
Astăzi, cel mai important factor legat de ceremonia numelui
evreiesc este continuitatea. Evreii sefarzi - originari din Spania -
îşi numesc adesea copiii după rude care sunt în viaţă. Ei văd
acest lucru ca pe un semn al respectului, de parcă ar spune celui
care poartă numele, "Vrem ca acest copil să îţi semene." Evreii
askenazi - cei originari din estul Europei - pe de altă parte,
folosesc numele numai pentru a-i onora pe cei morţi. Dând unui
copil numele unui membru al familiei care a decedat, speră ca
virtuţile acelei persoane să treacă la copil şi să i se păstreze
astfel memoria.