18.

YOM KIPPUR
Yom Kippur este cea mai sfânta zi a anului. Deşi Dumnezeu este
întotdeauna receptiv la plângerile poporului său, se spune că în această
zi Dumnezeu face un efort deosebit să asculte rugăciunile evreilor şi să
facă un pas mai aproape de poporul Lui. Această zi a fost demarcată
special pentru căinţă şi, în sfârşit, în această zi, se închide cartea care
reprezintă judecata pentru trecutul nostru, cu consecinţe pozitive sau
negative pentru viitor. Aproape întreaga zi se petrece în sinagogă, unde
se recită multe rugăciuni care amintesc de mila lui Dumnezeu, de
dragostea lui pentru poporul evreu şi care oferă cuvinte prin care ne
confesăm păcatele lui Dumnezeu. Ziua se petrece în abstinenţă de la tot
ce este material şi este devotată spiritului. Obiceiurile şi rugăciunile sunt
discutate mai jos.
Yom Kippur este singura zi de post la care ne obligă Torah. Evreilor
le este interzis să bea lichide, să facă baie, să întreţină relaţii sexuale
sau să poarte pantofi de piele (ceea ce creează o imagine destul de
ciudată - oameni îmbrăcaţi în hainele lor cele mai bune, dar cu adidaşi în
picioare). O persoană care mănâncă de Yom Kippur este considerată a se
fi distanţat de legătură sa cu poporul evreu. Copiii trebuie să fie învăţaţi
despre post şi chiar să petreacă seara fără să bea sau să mănânce şi
poate chiar şi o parte din zi, în funcţie de cazurile individuale. Fetele în
vârsta de 12 ani şi baieţii în vârstă de 13 ani sunt responsabili de
îndeplinirea poruncilor şi sunt în consecinţă obligaţi să postească.
Oamenii a căror sănătate ar putea fi pusă în pericol dacă postesc sunt
scutiţi de post, inclusiv femeile care au născut de curând. Scopul acestor
restricţii nu este să ne întristeze ci să ne înalţe. Ne îndepărtăm de tot
materialismul din lume şi devenim ca nişte îngeri, fiinţe complet spirituale.
Ultima masă înainte de sărbătoare se numeşte "Seudah
Hamafseket" (lit. masa de încheiere), la care se servesc mâncăruri
uşoare. Această masă are o asemenea importanţă încât Talmudul spune
că cel care ia parte la această masă este considerat a fi postit două zile.
Există multe motive pentru acest lucru. Mai întîi, pentru că Yom Kippur
este o sărbătoare şi sărbătorile sunt de obicei însoţite de mese festive.
Deoarece nu putem avea o asemenea masă de Yom Kippur, o ţinem în
ziua dinainte. Un alt motiv este poate acela de a ne pregăti cum trebuie
pentru post.
De Yom Kippur se stă în sinagogă mai mul decât în orice altă zi,
pentru că această zi este petrecută în rugăciune pentru iertare către
Dumnezeu. Mulţi oameni obişnuiesc să poarte alb sau o mantie albă peste
haine pentru a apărea cât mai nepătaţi şi puri. Una dintre cele mai
solemne şi mai importante rugăciuni de Yom Kippur se recită în seara de
Yom Kippur (la apusul soarelui pe 9 Tishrei). Numită Kol Nidrei, această
rugăciune îl roagă pe Dumnezeu să ne elibereze de jurămintele pe care
le-am făcut către El. Una dintre rugăciunile recurente este Al Khet (pentru
păcatele pe care le-am comis), o rugăciune în care mărturisim o
multitudine de păcate comise în timpul anului, majoritatea dintre ele
morale, cum ar fi bârfitul, folosirea unor cuvinte urâte, furtul, minciuna şi
multe altele. Se încheie cu o hotărâre în faţa lui Dumnezeu de a ne căi şi
cu o cerere către Dumnezeu de a ne ajuta să ne ţinem de promisunea
facută.
Ultimul serviciu de rugăciuni din această zi se numeste Neilah (lit.
încuiere). Simbolistica serviciului este aceea a lui Dumnezeu pregătindu-
se să închidă porţile rugăciunii în faţa anului trecut şi să ia deciziile finale
în legătură cu soarta fiecărui individ. Serviciul de Neilah reprezintă
ultimele noastre remarci sau ultimul apel la Dumnezeu. De aceea,
rugăciunile în timpul acestui serviciu sunt deosebit de intense ca o ultima
încercare de a intra în graţiile lui Dumnezeu.
Un segment important al sărbătorii, (şi partea mea preferată), este
recitarea cărţii lui Jonah. Dumnezeu îi spune lui Jonah să meargă în
oraşul neevreiesc Nineveh şi să îi avertizeze că în 40 de zile vor fi
distruşi dacă nu se căiesc. Mulţi profeţi din Biblie au primit asemenea
instrucţiuni şi l-au implorat pe Dumnezeu să-i elibereze de această
poruncă, dar Jonah, spre deosebire de toţi ceilalţi profeţi, fuge, încercând
să fugă de obligaţia sa. Jonah urăşte oraşul Nineveh, capitala naţiunii
care a distrus unul dintre regatele evreieşti. El se urca la bordul unei nave
care merge în direcţia opusă, dar aceasta este prinsă într-o furtună.
Marinarii decid că Jonah este persoana responsabilă de această furtună
şi, la insistenţele lui Jonah, îl aruncă în mare. Dar Jonah nu se îneacă.
Este înghiţit de un peşte imens, unde stă timp de trei zile, timp în care se
împacă cu Dumnezeu. In a treia zi, Jonah este aruncat afară de peşte şi
merge la Nineveh pentru a-şi îndeplini porunca. El strigă pe stradă: "peste
40 de zile Nineveh va fi distrus," moment în care se întâmpla un lucru
extraordinar. Oamenii chiar ascultă de vorbele acestuia, de la rege până
la cel mai sărac, şi se căiesc. Jonah nu îşi poate ascunde dezamagirea că
acest oraş nelegiuit este salvat, iar Dumnezeu îi dă un exemplu pentru a
se explica. Jonah stă şi "aşteaptş să vadă ce se va întâmpla cu oraşul ,"
şi Dumnezeu face un copac să crească pe locul unde stă Jonah pentru a-i
ţine umbră. Mai târziu, Dumnezeu omoară copacul, lăsând soarele să-l
bată în cap pe Jonah. Dumnezeu îi spune lui Jonah: 'Esti supărat pe
copac?' şi Jonah spuse 'Sunt supărat de moarte.' Iar Dumnezeu răspunde:
'Esti supărat şi îngrijorat de un copac pentru care nu ai muncit, şi pe care
nu l-ai crescut, care a apărut peste noapte şi a dispărut peste noapte. Si
crezi că eu nu ar trebui să fiu îngrijorat de Nineveh, acel oraş măreţ, în
care sunt mai mult de o sută douazeci de mii de persoane care nu pot
face diferenţa între mâna dreaptă şi mâna stângă şi în care sunt şi multe
vite?"
Ideea poveştii este clară. Noi suntem creaturile lui Dumnezeu, pe
care El ne iubeşte şi de care se îngrijeşte. De aceea, Dumnezeu ne cere
să ne căim şi aşteaptă cu nerăbdare şi ne dă cât mai multe ocazii să ne
întoarcem la el.
In ciuda faptului că este o zi de post, nu este o zi tristă.