Timpul stâmtorării lui Iacov

Vin in fața dvs. Și vă propun o tema din Scriptură care este foarte importantă.
Subiectul: Timpul stâmtorării lui Iacov
Am adus această temă în atenția dvs. Și a mea pentru că este actuală, suntem în pragul împlinirii profeției . să știm
ceea ce urmează și cum să ne pregătim pentru aceasta.
Impact decizional asupra fiecăruia dintre noi. La sfârșit fiecare dintre noi trebuie să luăm o decizie importantă
pentru viața și mântuirea noastră.
Profetul Ieremia face referire la timpul strâmtorării lui Iacov.
Ieremia era acolo când Ierusalimul a fost distrus. De câte ori vorbim despre distrugerea Ierusalimului , aceasta
servește întotdeauna ca tipologie pentru sfarșit.
Ieremia 30.7 spune . “Așa vorbește Domnul: ‘Auzim strigăte de groază; spaimă, nu este pace! S-au îngălbenit toate
fețele. Vai! Căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea. Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi
izbăvit din ea’.” (Ieremia 30, 5-7.)
Este o promisiune frumoasă , dar există și o notă de îngrijorare .Da și partea interesantă este că Iacov nu va fi scutit
de necazuri, el va trebui să treacă prin necazuri.
Si desigur cum știm lui Iacov , I s-a schimbat numele după acest eveniment, Si aceasta este foarte important . Cel
care va fi izbăvit din necaz este cel care a suferit schimbarea numelui , de la Iacov la Israel , de la înșelător la
biruitor , cel care s-a luptat cu Dumnezeu. Va suferi durere sufletească si durere fizică.
Să ne întoarcem la cap.32. Iacov la porunca lui Dumnezeu se intorcea din exilul său și era în drum spre casă.
V1,2 Iacov si-a

Mahanaim care înseamnă doua tabere. Este foarte interesant

V3.,4
Iacov a fost foarte mult binecuvântat în timpul peregrinării sale
Putem întrezări astfel că biserica lui Dumnezu va fi foarte binecuvântată în timpul peregrinării ei . Da chiar
înaintea confruntării finale. Dacă ne uităm la biserica adventă este o mișcare protestantă foarte înfloritoare.
Are mai multe școlii , edituri, mai multe spitale, centre de sanătate, decât orice altă confesiune protestantă
de pe fața pămantului . Deține proprietăți, a înflorit , dar urmează o confruntare.
V6.
Se ivesc problemele sunt la orizont.și sunt 400 de oameni care vin sin est, vest și din sud.
400 este numărul pămantului – Busola. Cu alte cuvinte toată lumea se va ridica împotriva ta.
V7 -
Este interesant sunt doua tabere, toți sunt oamenii lui.
Acum daca mergi mai departe in istorie vor exista doua tabere Iuda și Israel .Erau doua tabere
Si una era înclinată să fie mai apostată decât cealaltă. Dar niciuna din ele nu s-a comportat extrem de bine, nu-I așa?
Putem să spunem că și în Adventism există două grupe?
Unii care aderă la mărturie și la porunci și cei care recunosc poruncile, dar n-au prea mult timp pentru mărturii
V.9,10,11
De la versetul 9 incepe să se roage
A lasat pe Laban in urmă și celelalte națiuni, dar problema lui este Esau.
A ieșit din Babilon și urmează să se confrunte cu Esau. Cine îl reprezintă pe Esau astăzi? Va fi un frate , creștin ?
Deci cine va fi cel cu care ne-am putea înfrunta? Cu bisericile creștine apostate?
Dacă ne gandim la căsătorie , care dintre cei doi a fost ascultător?
Intenția lui Iacov a corectă. Esau a mers și și-a căutat soții printre cananiții si apoi printre ismaeliti. Și a fost o
pricină de întristare pentru părinții lui. De fapt el nu s-a ridicat împotriva părinților ci împotriva lui Dumnezeu
Însuși.
“Iacob și Esau reprezintă două clase, Iacob, pe cei drepți și Esau pe cei nelegiuiți.Iacov se confruntă cu toate acestea.

v.11- 20

Iată-l aici trimitând oameni înainte ca să se întâlnească cu Esau. Acești oameni n-au pățit nimic , Esau nu avea de-a face cu ei ,
ci Iacov avea el o problem de rezolvat.

Antitipicul Esau se va confrunta cu unii care se opun , dar adevărata țintă este antitipicul Iacov.Ținta lui reală.

V21 -23

V24
Omul Acela nu era nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu, Isus hristos Înșuși.

v.25

Cine a vazut ca nu l-a biruit? Isus a vazut că nu l-a biruit pe Iacov.

Ideia este de fapt că Iacov fusese testat în ce privește hotărârea lui de a se agăța. Și s-a luptat până la răsăritul soarelui și nu
lăa lăsat să plece.

Isus a văzut că acest luptător era hotărât să rămână la adevăr.

Care ar trebui să fie atitudinea noastră? Sî ne ținem de El și să nu renunțăm.

Sunt atât de multe obstacole pe cale și am putea crede că suntem respinși.pentru că la urma urmei este o luptă și pare că
este cineva care vrea să scape de tine.

v.26

Acesta trebuie să fie unul dintre cele mai importante versete din Biblie.Aceasta trebuie să fie stitudinea noastră.

Ce a atins El și a scos din articulație? Șoldul, nu-I așa?

Care este importanța șoldului? Șoldul este pivotul care îți determină direcția.

Iacov avea să meargă șchiopătând , nu așa cum și-ar fi droit înainte. El urma să fie handicapat și handicapul să fie o
binecuvântare pentru el.

Gândiți-vă. Deja vedem , drumul nu va fi ușor , vom ajunge șchiopătând acolo. Această infirmitate te face dependent.

Este posibil sa fugi repede?

V27-28-29

Israel inseamnă un print a lui Dumnezeu

I-a spus numele? Nu i-a spus , dar i-a spus că a luptat cu Dumnezeu

V.30

Peniel înseamnă fața lui Dumnezeu . Dacă ne uităm puți înainte Moise a vazut fata lui Dumnezeu? L-a putut vedea doar din
spate. Și atunci ar trebui să fie ascuns în crăpătura stâncii.

Iacov spune că a vazut fața lui Dumnezeu cee ace înseamnă că a vazut neprihănirea lui Isus și i-a distins caracterul.

Când vezi fata lui Dumnezeu vezi neprihănirea si vezi in acelasi timp prin contrast nenorocirea ta

V31-32

De acum înainte a trebuit să meargă in dependentă nu independent.

De ce s-a luptat el? Pentru ce s-a luptat el?

. Vai! Căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea. Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit
din ea’.” (Ieremia 30, 7.)
Trebuie să studiem promisiunea aceasta și trebuie să ne uităm la condiția ca promisiunea aceasta să se implinească.
Iacov a primit binecuvântarea prin înșelăciune.A fost fraudulos din partea lui că si-a luat in propriile maini primirea
binecuvântarii.. In esență aceasta este mântuirea prin fapte. A avut el promisiunea ca va primi binecuvântarea? Da,
dar nu a vazut deschisa calea in niciun fel anume prin care acest lucru s-ar putea intampla deoarece era total opus
legilor vremii cu privier la cine ar trebui să primească binecuvântarea, primul născut, nu-I așa?
Așa s-a decis să-l ajute pe Dumnezeu. Este acest aspect valabil și în dreptul nostru/ Cu siguranță mai ales in
rezolvarea problemelor pământului.
Da acum, ceea ce este foarte ironic este că dintre cei doi Esau și Iacov era vreunul dintre ei imun la aceasta sau și
Esau a încercat să o facă în felul lui.
Iacov cel putin a incercat să o facă in felul lui Dumnezeu, dar a considerat că trebuie sa-
L ajute pe Dumnezeu? Avem și noi o problemă similară? Avraam a avut aceiaș pr. În principiu cu cee ace avem de a
face aici în esență este neprihănirea prin fapte în contrast cu neprihănirea prin credință.
Și singurii care se pot lupta cu adevărat cu dumnezeu și să-I nu-I dea drumul sunt ceu care isi dau seama ca toate
străduințele lor au fost frauduloase înșelătoare. Prin urmare singurul lucru de care te poti agata este harul.Te poti
agăta de hard oar prin credintă. Bun si după aceia trebuie să te pocăiești.
După aceia trebuie să te pocăiești și de faptele tale bune? Dacă acesta reprezenta un mijloc să te salvezi. DAA
Daca faptele noastre bune au un motiv ascuns si prin ele am putea rasuci bratul lui Dumnezeu, atunci ar trebui sa ne
pocaim si de aceasta, pentru că nu am nimic bun in mine și mă agaț de cruce.
În principiu aceasta reprezintă mântuirea.
Iacov înțelege lucrul acesta că singurul mijloc de mântuire este dependența absolute de Dumnezeu.
Împărăâia cerurilor este aproape este aproape pocăiti-vă Sunt cuvinte Domnului Hristos si a profetilor sai, inclusive
Ioan sau oricare din ei.Pocăiti-vă !
Fără pocăință este cu neputință să intri in Împărăția cerurilor.
Acum odata ce te pocăiesti te intorci si mergi in directia opusa
”Dar Iacov nu a renuntat la eforturile sale serioase datorita durerii trupesti. Obiectivul sau era sa obtină o
binecuvântare, iar durerea din corp nu era suficientă pentru a-I abate mintea de la obiectivul său” Istoria mantuirii
Nu pare putin ciudat ca poporul lui Dunnezeu este afectat și trupește?
Dacă privim in trecut și cum istoria se repeat exista cu siguranta durere spirituala ,dar va fi si durere fizică. S-ar
putea să suporti si asa ceva. Si oamenii s-ar putea sa intrebe: De ce ?
De c ear trenui sa am o infirmitate de un fel sau altul? Este de fat o intrebare gresita. De ce nu ar trebui să o am si
eu?
De ce toti ceilalti trebuie sa suporte asa ceva si nu eu? De ce a trebuit Isus sa treaca prin suferinta si nu eu?
”Hotărârea sa era și mai puternică în ultimele momente ale conflictului decat la inceput.”
Este uimitor el de fapt a crescut in credinta in timp ce se lupta.Uneori trebuie sa luptam ca sa crestem in credinta.
”Credinta lui a devenit mai serioasa si perseverenta până la capat, chiar pana la revarssatul zorilor. Nu a slabit
strâsoarea ingerului până când nu l-a binecuvântat. El a zis :Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.”
”Dar Iacov a răspuns:”Nu te voi lăssa să pleci până nu mă vei binecuvânta..” Ingerul l-a intrebat : Care iti este
numele? Iacov a răspuns el apoi a zis . Numele tau nu va mai fi Iacov ci te vei chema Israel.
(Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat** cu Dumnezeu şi cu oameni† şi ai fost biruitor.”
Pentru ca s-a luptat cu Dumnezu si nu i-a dat drumul pentru ca a implinit toate conditiile acelea, el a fost numit Israel.
Cine este Israelul antipic? Copiii lui Dumnezeu, oricine se luptă cu Dunezeu / Cel neprihănit Si a invins
Si cum poti devein neprihanit? Numai insușindu-ți neprihănirea Domnului Hristos.
”La tinut tare pe inger pana a cand obtinut binecuvântarea pe care si-a droit-o și asigurarea iertării pacatelor lui.”
1Ioan 1,9
Daca ne marturisim păcatele El este credincios sa te curateasca de orice nelegiuire.

UN EXEMPLU PENTRU TOȚI Iacov și Esau reprezintă două clase de oameni: Iacov îi reprezintă pe cei neprihăniți, iar Esau îi
reprezintă pe cei nelegiuiți. Groaza pe care a simțit-o Iacov când a aflat că Esau vine în marș împotriva lui cu patru sute de
oameni reprezintă necazul prin care vor trece neprihăniții când se va da împotriva lor decretul de moarte, chiar înainte de
venirea Domnului. Când cei nelegiuiți se vor aduna împotriva lor, ei vor fi plini de groază, pentru că, asemenea lui Iacov, ei nu
vor putea să vadă nicio cale de scăpare. Îngerul sa înfățișat înaintea lui Iacov, iar el s-a prins de înger, l-a ținut și a luptat cu el
toată noaptea. Tot astfel, în timpul de necaz și groază, cei neprihăniți vor lupta cu Dumnezeu în rugăciune, așa cum a luptat
Iacov cu îngerul. În tulburarea lui, Iacov s-a rugat toată noaptea, cerând să fie scăpat din mâinile lui Esau. În groaza lor
sufletească, neprihăniții vor striga zi și noapte către Dumnezeu pentru a fi scăpați din mâinile celor nelegiuiți care îi vor
înconjura. Iacov și-a mărturisit nevrednicia: „Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia pe care ai
arătat-o față de robul Tău.” În tulburarea lor, cei neprihăniți vor trăi un simțământ profund al nevredniciei lor, vor recunoaște
cu multe lacrimi nimicnicia lor deplină și, asemenea lui Iacov, vor cere ca făgăduințele pe care Dumnezeu le-a făcut tocmai
unor astfel de păcătoși pocăiți, dependenți și neajutorați să fie împlinite prin Domnul Hristos. În necazul lui, Iacov l-a ținut cu
putere pe înger și nu L-a lăsat să plece. În timp ce se ruga cu lacrimi, îngerul îi amintea de greșelile lui din trecut și se străduia
să scape de Iacov pentru a-l pune la încercare. [98] Tot astfel, în zilele necazului lor, celor neprihăniți le vor fi puse la
încercare credința, perseverența și încrederea lor nezguduită în puterea lui Dumnezeu de a-i elibera. Iacov nu s-a lăsat abătut
de la scopul său. El știa că Dumnezeu era milos și a apelat la mila Sa. El a arătat spre necazul lui din trecut și spre pocăința de
greșelile lui și s-a rugat cu insistență să fie scăpat din mâinile lui Esau. El a continuat să implore toată noaptea. Când a revăzut
greșelile din trecut, a simțit că ajunge aproape la disperare. Totuși el știa că trebuie să primească ajutorul lui Dumnezeu,
altfel va muri. El l-a ținut strâns pe înger și a continuat să se roage cu strigăte puternice și pline de agonie, până când a biruit.
Tot așa va fi cu cei neprihăniți. Când își vor revedea evenimentele vieții lor din trecut, speranța lor aproape că se va stinge.
Totuși ei își vor da seama că se află într-o situație pe viață și pe moarte și vor striga stăruitor către Dumnezeu, arătându-I
întristarea lor din trecut și pocăința lor umilă pentru numeroasele lor păcate, iar apoi vor face apel la făgăduința Sa: „Afară
numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine” (Isaia 27,5). Așa vor fi rugăciunile lor
stăruitoare înălțate spre Dumnezeu zi și noapte. Dacă Iacov nu s-ar fi pocăit mai dinainte de greșeala de a obține
binecuvântarea prin înșelăciune, Dumnezeu nu ar fi ascultat rugăciunea lui și nu ar fi avut milă de el, salvându-i viața.
Asemenea lui Iacov, cei neprihăniți vor manifesta o credință neșovăitoare și o hotărâre stăruitoare, care nu va accepta niciun
refuz. Ei își vor simți propria nevrednicie, dar nu vor avea nicio greșeală ascunsă de mărturisit. Dacă ar avea păcate pe care
nu le-ar fi mărturisit și de care nu s-ar fi pocăit deja, în timp ce sunt torturați de teamă și chin și de simțământul viu al
propriei nimicnicii, ei ar fi copleșiți. Disperarea ar nimici credința lor stăruitoare, [99] ei nu ar mai putea să-I ceară lui
Dumnezeu atât de insistent să-i elibereze, iar clipele acelea prețioase ar fi petrecute în mărturisirea păcatelor ascunse și în
deplângerea situației lor disperate. Perioada de probă le este acordată tuturor ca să se pregătească pentru ziua lui
Dumnezeu. Aceia care neglijează să se pregătească și nu ascultă avertizările prețioase care le sunt date vor fi lipsiți de scuză.
Lupta perseverentă și stăruitoare a lui Iacov cu îngerul ar trebui să fie un exemplu pentru toți creștinii. Iacov a biruit pentru
că a fost perseverent și hotărât. Toți aceia care doresc binecuvântarea lui Dumnezeu, asemenea lui Iacov, care se bazează
asemenea lui pe făgăduințele Sale și sunt la fel de serioși și perseverenți cum a fost el vor reuși, așa cum a reușit el. Mulți
dintre cei care se declară credincioși exercită atât de puțină credință adevărată și cunosc atât de puțin adevărul, din cauză că
sunt nepăsători față de lucrurile spirituale. Ei nu sunt dispuși să depună eforturi, săși nege eul, să agonizeze înaintea lui
Dumnezeu și să se roage îndelung și stăruitor pentru a primi binecuvântarea. Ca urmare, ei nu o obțin. Credința care va
rezista în timpul de necaz trebuie să fie exercitată zi de zi acum. Aceia care nu depun acum eforturi puternice pentru a
exercita o credință perseverentă vor fi întru totul nepregătiți pentru a exercita credința aceea care îi va face în stare să
reziste în ziua necazului. [100]

O parabolă
Iacov și Esau reprezintă două categorii: Iacov pe cei drepți, iar Esau pe cei răi. Neliniștea lui Iacov, când a aflat că Esau venea împotriva lui cu patru
sute de oameni, reprezintă strâmtorarea celor neprihăniți atunci când decretul de moarte intră în vigoare, pentru ca ei să fie omorâți, chiar înainte de venirea
Domnului. În timp ce oamenii răi se adună în jurul lor, sufletul le este tulburat deoarece, ca și Iacov, nu văd nici o scăpare pentru viața lor. Îngerul a stat
înaintea lui Iacov, iar el l-a apucat, l-a ținut și s-a luptat cu el toată noaptea. Cei drepți vor lupta cu Dumnezeu în rugăciune în timpul strâmtorării și
chinului lor sufletesc, la fel cum a luptat Iacov cu îngerul. În timpul frământării lui, Iacov s-a rugat toată noaptea pentru a scăpa de mâna lui Esau.
Neprihăniții, în chinul lor sufletesc, vor striga la Dumnezeu zi și noapte ca să-i scape de mâna celor răi care-i înconjoară. IM 97.1
Iacov și-a mărturisit nevrednicia: “Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o față de robul Tău.” Drepții, în
suferința lor, vor avea un simțământ adânc al nevredniciei lor și o vor recunoaște cu lacrimi. Ca și Iacov vor invoca prin Domnul Hristos, făgăduințele lui
Dumnezeu, făcute tocmai pentru astfel de păcătoși dependenți, neajutorați și plini de căință. IM 97.2
În frământarea sa, Iacov s-a prins strâns de înger și n-a vrut să-l lase să plece. În timp ce el se ruga cu lacrimi, îngerul i-a amintit de greșelile trecute și
a încercat să plece de la el, pentru a-l încerca. Tot așa vor fi puși la probă și încercați și cei drepți, în ziua necazului lor, pentru a-și dovedi tăria credinței,
perseverența și încrederea neclintită în puterea lui Dumnezeu de a-i elibera. IM 97.3
Iacov nu voia să fie respins. știa că Dumnezeu este milos și a apelat la îndurarea Lui. El a arătat către părerea lui de rău și către pocăința pentru
greșelile lui și a insistat cu cererea de a fi eliberat din mâna lui Esau. Rugăciunea lui insistentă a durat în felul acesta toată noaptea. Când privea la greșelile
sale trecute, aproape ajungea la disperare. El știa, însă, că fără ajutor de la Dumnezeu va pieri. El l-a ținut strâns pe înger și și-a susținut cererea cu strigăte
fierbinți de agonie, până când a biruit. IM 98.1
La fel va fi și cu cei neprihăniți. Când revăd evenimentele din viața lor trecută, speranța aproape îi părăsește, dar pe măsură ce realizează că este o
situație de viață și de moarte, ei vor striga stăruitor către Dumnezeu și vor apela la El, prezentându-și părerea de rău din trecut pentru multele lor păcate și
pocăința făcută cu umilință. Se vor bizui apoi pe făgăduința Lui: “Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu
Mine.” Isaia 27, 5. În felul acesta, cererile lor zeloase vor fi prezentate lui Dumnezeu zi și noapte. Dumnezeu n-ar fi ascultat rugăciunea lui Iacov și nu i-ar
fi salvat îndurător viața dacă el nu s-ar fi pocăit deja de răul făcut când obținuse binecuvântarea prin înșelătorie. IM 98.2
Cei drepți, ca și Iacov, vor manifestata o credință și o hotărâre de neclintit, ce nu vor accepta nici un refuz. Ei își vor simți nevrednicia, dar nu vor avea
greșeli ascunse de dezvăluit. Dacă ar mai avea păcate, pe care să nu le fi mărturisit și de care să nu se fi pocăit, care să le apară în față atunci când sunt
torturați de teamă și chin sufletesc, precum și de simțământul viu al nevredniciei lor, ar fi copleșiți. Disperarea le-ar distruge credința și ei n-ar putea avea
încredere să stăruie în mod serios pe lângă Dumnezeu, pentru eliberare. Ei și-ar petrece clipele prețioase mărturisindu-și păcatele ascunse și deplângându-și
starea disperată. IM 98.3

Cand va incepe timpul de stramtorare?

( Când se încheie solia îngerului al treilea, harul nu mai mijlocește pentru locuitorii vinovați ai pământului. Oamenii lui Dumnezeu și-au îndeplinit
lucrarea. Ei au primit “ploaia târzie”, “înviorarea de la fața Domnului”, și sunt pregătiți pentru ceasul încercării care le stă înainte. Îngerii se grăbesc
încoace și încolo, în ceruri. Un înger care vine de pe pământ anunță că și-a terminat lucrarea; încercarea finală a fost adusă asupra lumii, și toți aceia care s-
au dovedit credincioși față de preceptele divine au primit “sigiliul viului Dumnezeu”. Atunci Isus Își încetează mijlocirea în Sanctuarul de sus. El Își ridică
mâinile și cu un glas puternic spune: “S-a sfârșit”, și toată oastea îngerească își scoate coroanele când El face acest anunț solemn: “Cine este nedrept, să fie
nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se
sfințească și mai departe!” (Apocalipsa 22, 11.) Fiecare caz a fost hotărât pentru viață sau pentru moarte. Hristos a făcut ispășire pentru poporul Său și i-a
șters păcatele. Numărul supușilor Săi este hotărât; “împărăția, stăpânirea, măreția și domnia de sub cerul întreg” sunt gata să fie date moștenitorilor
mântuirii, iar Isus va domni ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. TV 613.2
Când El părăsește Sanctuarul, întunericul îi acoperă pe locuitorii pământului. În acest timp grozav, cel neprihănit trebuie să trăiască înaintea unui
Dumnezeu sfânt, fără mijlocire. Frâul care a fost pus celor nelegiuiți este îndepărtat și Satana are stăpânire deplină peste cel care a rămas până la urmă
nepocăit. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s-a sfârșit. Lumea a lepădat harul Său, a disprețuit iubirea Sa și a călcat în picioare Legea Sa. Nelegiuiții au
trecut hotarul punerii lor la probă; Duhul lui Dumnezeu căruia i-au rezistat cu încăpățânare a fost până la urmă retras. Neocrotiți de harul divin, ei nu au
nici o apărare de cel rău. Satana îi va arunca atunci pe locuitorii pământului într-o mare și finală strâmtorare. Când îngerii lui Dumnezeu încetează să mai
țină în frâu vânturile sălbatice ale patimii omenești, toate elementele de discordie și luptă vor fi lăsate libere. Pământul întreg va fi adus într-o ruină mai
grozavă decât aceea care a venit peste Ierusalimul din vechime.

“Când Hristos va înceta lucrarea Sa ca Mijlocitor în favoarea omului, atunci va începe acest timp de strâmtorare. Atunci cazul fiecărui suflet va fi decis
și nu va mai exista sânge iertător care să curățe de păcat. Când Isus părăsește poziția Sa ca Mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, anunțul solemn este făcut,
‘Cel care este nedrept să fie nedrept și mai departe.…’ Atunci Spiritul lui Dumnezeu care ține în frâu este retras de pe pământ. Așa cum Iacob a fost
amenințat cu moartea prin ura fratelui său, tot astfel poporul lui Dumnezeu va fi în pericol din partea celor nelegiuiți care caută să-i distrugă. Și așa cum
patriarhul s-a luptat toată noaptea pentru izbăvire din mâna lui Esau, tot așa vor striga drepții la Dumnezeu zi și noapte pentru izbăvire din mâna
dușmanilor care-i înconjoară.” — Patriarchs and Prophets, 201. 

Mai este timp de pregatire in vremea stramtorarii lui Iacov?

Timpul de probă este acordat tuturor, ca să se pregătească pentru ziua lui Dumnezeu. Dacă vreunul neglijează pregătirea și nu ia seama la avertizările
date cu credincioșie, va fi fără scuză. Lupta serioasă și perseverentă a lui Iacov cu îngerul ar trebui să fie un exemplu pentru creștini: Iacov a biruit pentru
că a fost hotărât și stăruitor. IM 99.1
Toți cei care doresc binecuvântarea lui Dumnezeu, cum a dorit-o Iacov, care se prind de făgăduințe și sunt la fel de serioși și perseverenți ca și el, vor
reuși cum a reușit și el. Deoarece mulți așa-ziși credincioși sunt delăsători în lucrurile spirituale, există atât de puțină exersare a adevăratei credințe și atât
de puțin din greutatea adevărului se sprijină pe umerii lor. Ei nu pot obține binecuvântarea pentru că nu vor să facă eforturi, să renunțe la eu, să agonizeze
înaintea lui Dumnezeu și să se roage mult și stăruitor pentru ea. Acea credință care va rezista în timpul strâmtorării trebuie să fie zilnic exersată acum. Cei
care nu depun acum eforturi serioase să exerseze credință perseverentă vor fi cu totul nepregătiți să manifeste acea credință care să-i facă în stare să stea în
picioare în ziua necazului. 
Istoria mantuirii
Noaptea de groază a lui Iacov, atunci când s-a luptat în rugăciune pentru eliberarea din mâna lui Esau (Geneza
32, 24-30), reprezintă experiența poporului lui Dumnezeu în ultimul timp de strâmtorare

Așa cum am citit mai sus în Scriptură găsim ca temă profetică timpul strâmtorării lui Iacov
Ieremia cap.30, 1- 10.(poze telefon)

In studiul scolii de sabat am avut intr-una din zile acest subiect și cu toții în Geneza 32 despre experiența lui
Iacov. (plecarea la porunca lui Dumnezeu, lupta , biruința) dar am gasit și în tragedia veacurilor cap. 39 numit
Timpul strâmtorării lui Iacov .

Scrie într-o carte ca să poată fi ușor de citit. Se vorbește de o zi ca niciuna alta care este la capătul vremii de
necaz când de fapt iacov este izbăvit.
Care este acest necaz la capătul căruia vine izbăvirea lui Iacov?
Unde este scris în profeția biblică despre acest timp?
Daniel 12.1 În vremea aceia (ieremai 30.7 Vai că ziua aceea este mare) se va scula…
Vreme de stramtorare la capătul căruia se ridică Marele ocrotitor Mihail cu scopul de a da izbăvire poporului
Său.

Din cauza înșelăciunii practicate pentru a-și asigura binecuvântarea tatălui, care voia să i-o dea lui Esau, Iacov
fugise ca să-și scape viața, înspăimântat de amenințările groaznice ale fratelui său. După ce rămăsese timp de mulți
ani în exil, se hotărâse, la porunca lui Dumnezeu, să se întoarcă în țara lui natală cu soțiile și copiii, cu turmele și
cirezile. Ajungând la hotarele țării, s-a umplut de frică la vestea apropierii lui Esau în fruntea unei cete de luptători,
fără îndoială puși pe răzbunare. Ceata lui Iacov, neînarmată și fără apărare, părea să cadă victimă neajutorată
violenței și măcelului. Și, pe lângă povara temerii și neliniștii, se mai adăuga și povara apăsătoare a remușcării, că
păcatul lui fusese acela care adusese această primejdie. Singura lui nădejde era în harul lui Dumnezeu; singura lui
apărare trebuia să fie rugăciunea. Cu toate acestea, n-a lăsat nimic nefăcut din partea lui pentru a ispăși răul făcut
fratelui și pentru a îndepărta primejdia care-l amenința. Tot astfel și urmașii lui Hristos, când se apropie timpul
strâmtorării, fac toate demersurile pentru a fi priviți într-o lumină potrivită de oameni, pentru a dezarma prejudecata
și pentru a îndepărta primejdia care amenință libertatea de conștiință. TV 616.2
Trimițându-și familia mai departe, ca să nu mai fie martora suferinței lui, Iacov a rămas singur pentru a se lupta
cu Dumnezeu. El și-a mărturisit păcatul și a recunoscut mila lui Dumnezeu față de el, în timp ce, cu umilință
adâncă, a făcut apel la legământul încheiat cu părinții lui și făgăduințele date lui în viziunea de noapte de la Betel, în
țara exilului său. Criza din viața lui Iacov sosise; totul era în joc. În întuneric și în singurătate, el continua să se
roage și să se umilească înaintea lui Dumnezeu. Deodată, o mână i se așeză pe umăr. Crezând că un vrăjmaș caută
să-i ia viața, se luptă cu atacatorul cu toată puterea și disperarea. Când s-a crăpat de ziuă, străinul și-a folosit puterea
supranaturală; la atingerea lui, bărbatul cel puternic cade neajutorat și rugător pe grumazul misteriosului său
adversar. Iacov știe acum că s-a luptat cu Îngerul legământului. Cu toate că a fost lovit și a suferit o durere ascuțită,
nu s-a abătut de la țintă. Timp îndelungat, suferise remușcări, apăsare și necaz pentru păcatul lui; acum trebuia să
primească asigurarea că este iertat. Vizitatorul divin a părut că vrea să plece; dar Iacov se prinse de El, cerând
binecuvântarea. Îngerul îl zori: “Lasă-Mă să plec, căci se apropie ziua”; dar patriarhul exclamă: “Nu Te las până nu
mă vei binecuvânta”. Câtă încredere, câtă hotărâre și stăruință sunt manifestate aici! Dacă aceasta ar fi fost o cerere
îndrăzneață, îngâmfată, Iacov ar fi fost nimicit pe loc; însă el pusese stăpânire pe asigurarea dată aceluia care-și
mărturisește slăbiciunea și nevrednicia și se încrede în mila unui Dumnezeu care-Și ține legământul. TV 616.3
“El a avut putere asupra îngerului și a biruit”. (Osea 12, 4.) Prin umilință, pocăință și predare de sine, această
ființă păcătoasă, supusă greșelii, L-a învins pe Maiestatea cerului. El și-a prins brațul său nesigur de făgăduințele lui
Dumnezeu, iar inima Iubirii Infinite n-a putut lepăda cererea unui păcătos. Ca o dovadă a biruinței lui și ca o
încurajare pentru alții de a imita exemplul său, numele i-a fost schimbat dintr-unul care-i reamintea păcatul în altul
care comemora biruința. Și faptul că Iacov a ieșit biruitor în lupta cu Dumnezeu era o asigurare că avea să biruie și
în luptele cu oamenii. El nu s-a temut, apoi, să întâlnească mânia fratelui său, pentru că Domnul îi era apărătorul.