aprilie - mai 2017

Viața și adevărata viță

Măreția lui Cristos Înțelegerea de sine este necesară pentru a trăi așa cum trebuie. Un creștin trebuie
să se înțeleagă pe sine așa cum îi spune Isus Cristos. Un creștin este mai mult
Moise - scos ca să decât în cetățean cu drepturi nelimitate, ori un om care își socotește cantitatea de
fericire la care poate ajunge, dacă face anumite lucruri. Un creștin se vede pe sine
scoată într-o legătură de viață și de moarte cu Isus Cristos. Un creștin se vede pe sine ca o
mlădiță în adevărata viță care este Isus Cristos. Acest fapt schimbă fundamental
Mihai Sârbu - necrolog ceea ce urmează să facă, și felul în care urmează să fie, în orice loc s-ar afla.
Singura șansă de viață, și apoi de rodire, este rămânerea în adevărata viță. Vița sau
via în istoria poporului lui Dumnezeu a fost Israelul. Acesta a fost o vie plantată de
Dumnezeu și în care a continuat să lucreze Dumnezeu. Dar acum adevărata viță
este Fiul lui Dumnezeu, în care continuă să lucreze Tatăl ca și îngrijitor al viței. Tatăl
își îngrijește adevărata viță pentru ca aceasta să aducă rod. El taie orice mlădiță
neroditoare pentru a nu consuma puterea viței. Mlădițele tăiate sunt adunate și
aruncate în foc.
Rămânerea în viță este un lucru necesar pentru fiecare mlădiță. Doar așa are o
șansă la a ajunge să rodească. Mlădița are nevoie să fie curățată de către îngrijitorul
viei, de către Tatăl, pentru ca să ajungă roditoare. 

Revista Asociației Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada

www.baptisti.org
 Măreția lui Cristos
Sorin Sabou (El Roi RBC, Chicago)

Adesea atunci când vorbim despre
moarte, înviere, judecată, a doua
venire, veşnicie, Ioan are, aşa, un loc
răzleţ, are şi n-are. De regulă punem
Editorial
noi am văzut slava Lui, ca slava singurului născut din
Tatăl.“ Când Ioan se uită la cruce, prin cruce el vede
deja proslăvirea şi înălţarea. Are un mod de a aduce
toate evenimentele de la înviere încă de la întrupare.

multă informaţie din Evangheliile Este o suprapunere de perspective în Evanghelia

sinoptice: S-a născut, a crescut, S-a după Ioan. De aceea, când vorbeşti despre vremurile
schimbat la faţă, ne-a învăţat, a murit, de pe urmă, în Ioan te încurci în picioare.
a înviat şi ne-a spus să veghem că
Ioan spune: cerul s-a coborât pe pământ şi
vine a doua oară. Şi avem pilde multe. pământul se suie la cer. Tot ceea ce urmează şi
În Matei, în special, în Luca, de spune – puţin cât spune – despre lucrurile de pe
asemenea – unde suntem asemănaţi urmă, le leagă în mod organic, vital, de nedezlegat de
cu un rob, mai drept, mai nedrept, mai Cine este Cel care a venit. Şi noi am avut seară
credincios, mai necredincios, iar El cu specială în a-L arăta pe Cel care a venit. Vreau doar
un Împărat care împarte, care să punctez lucrurile esenţiale din seara aceea. Ioan
aşteaptă, care cere socoteală. Nimic ni-L arată în primul rând ca fiind Fiul omului. Şi când
din toate acestea nu apare în Evanghelia după Ioan. spune aceasta 1:51 este textul cheie. Mântuitorul
N-avem nicio pildă, cum avem de exemplu în Matei spune: „Cerul se deschide şi vedeţi scara lui Iacov,
24, 26 şi cum avem în Luca 15, Matei 13, şi alte care acum este Fiul omului, şi îngerii coboară şi urcă
locuri celebre în Noul Testament, despre cum i-a luat pe ea.“ Cu alte cuvinte: „Eu am venit şi am adus
Mântuitorul şi le-a spus: „Dragii Mei, pot veni oricând, lucrurile din cer între oameni şi lucrurile de jos se pot
fiţi gata!“ Şi, după 30-35 de ani de la scrierea urca sus, la Dumnezeu“.
primelor trei evanghelii, mai apare una. Şi noi am
În al doilea rând, în mod unic, Ioan Îl descrie pe
studiat-o, în special, vizavi de celelalte trei – care sunt El ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu – dintotdeauna cu El,
lucrurile pe care le accentuează, le
lustruieşte şi le aduce înaintea noastră,
la sfârşit de veac. Încercăm să vedem și
cum felul în care a fost scrisă ea ne ajută
să le citim pe celelalte trei.

Dacă primii trei pun lucrurile într-o
ordine cronologică şi spun: atunci a
început, de acolo a mers acolo, S-a
mutat, a venit, a crescut, ne-a iubit, ne-a
învăţat, a murit şi a înviat, Ioan nu face
aşa. Când Ioan se uită la întrupare, vede
prin întrupare schimbarea la faţă şi
învierea, când spune: „S-a făcut trup şi
 Luminătorul 4-5, 2017
Îi împărtăşeşte natura, este cu El, şi Se coboară şi Se
face trup. Spune aceasta nu pentru a ne mulţumi
nişte curiozităţi, ci pentru a ne pune în faţa unei
decizii, pentru că tot El zice, chiar acolo: „A venit la ai
Săi şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor care L-
au primit le-a dat dreptul să se facă copii ai lui
Dumnezeu.“ El, ca şi Cuvânt făcut trup, El în care era
viaţa, viaţă care era Lumina oamenilor. Ceea ce are
Aşadar, când citeşti Evanghelia după Ioan, nu
doar Dumnezeu a venit între noi, pentru noi.
Mai departe, El este descris în mod unic ca şi
Fiu al lui Dumnezeu. Un Fiu care Se coboară, care
este trimis, care ne spune: „Eu sunt de sus, voi
sunteţi de jos“ Și care, la
sfârșit, se roagă: „Tată, am
împlinit lucrarea pe care Mi-ai
dat-o S-o fac. Te-am ascultat.
Cei pe care Mi i-ai dat sunt aici.
Păzeşte-i!“
Şi ultimul chip al Lui este
cel de Mesia. De asemenea,
printr-un contrast izbitor, în
Evangheliile sinoptice ucenicii
se întreabă: „Cine este, de
unde-i, e El, nu e El, spune-
ne!“ Ioan îşi trimite ucenicii să-L
întrebe: „Eşti Tu, sau să
Ioan este foarte atent la
aşteptăm pe altcineva?“ În Ioan
însă, încă de la început e
limpede: „Noi am găsit pe
Mesia! Hai şi tu!“ La fântâna lui
Iacov se proclamă acelaşi lucru. La mormântul lui
Lazăr, – acelaşi lucru, când intră în Ierusalim – acelaşi
lucru. Şi Ioan spune: „Le-am ales pe acestea pentru
ca voi să credeţi asta. Să aveţi exemple ale credinţei,
să vă conduc şi pe voi la credinţă“. Atât de mult a
coborât din cer între noi încât, atunci când te întrebi:
ce-a mai rămas acolo?, nu e uşor să răspunzi. Ca să
vezi ce mai urmează în vremurile de pe urmă, ce încă
n-a venit jos şi nu s-a urcat sus. Mântuirea o avem
acum, aici, din belşug. Viaţa veşnică acum, aici, din
belşug. Şi nu numai atât. Nu numai cele „de bine“ au
coborât din cer. Ioan spune: „A coborât Lumina din
3
cer, pentru ca oricine rămâne în întuneric, deja, aici să
fie judecat, să fie osândit, să fie condamnat.“ A
coborât și judecata. Când Dumnezeu Se coboară cu
toate ale Lui între noi, lucruri pe care le aşteptăm la
urmă îşi au începutul aici. Atât de mult belşug,
conţinut, descoperire, încât te întrebi dacă poţi lua tot
cât a adus. Dacă te poţi bucura de tot cât a adus.
uita felul în care o scrie şi cum prezintă evenimentele.
Îl vedem copil mic – străluceşte ca şi atunci când S-a
schimbat la faţă. Îl vezi pe cruce – deja e în slavă. S-a
coborât să descopere tot ce poate cunoaşte omul
despre Dumnezeu. Să-L facă
cunoscut pe deplin pe Tatăl
Său. S-a coborât să spună
lucruri unice despre El: „Eu
sunt Calea, Adevărul, Viaţa.“
Doar în Ioan ni se spun lucrurile
acestea. „Spre toate ale lui
Dumnezeu care au coborât
între voi puteţi călători doar cu
Mine.“ Avem în istorie
întâmplate nişte evenimente
covârşitoare. Ce-a rămas şi n-a
coborât?
lucrurile acestea, şi noi am citit
aici câte ceva din capitolul 16.
Deşi El a adus mântuire din
belşug, viaţă din belşug, a adus
judecata Lui, acum, aici, totuși Ioan nu anulează
evenimentele viitoare. Ceea ce el a vrut să facă a fost
să sublinieze prin toate mijloacele posibile cât de
măreţ este Cristos, cât de deosebit, de strălucitor, de
uriaş, de colosal este El. El spune aşa (citesc din
capitolul 5, începând cu versetul 25, pentru a arăta
că şi pentru Ioan încă mai este moarte, înviere şi
judecată la urmă): „Adevărat, adevărat vă spun că
cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel care M-a
trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a
trecut din moarte la viață. Adevărat, adevărat vă spun
că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor
4 Luminătorul 4-5, 2017
auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei care-l vor
asculta vor învia. Căci, după cum Tatăl are viața în
Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine. Și I-a
dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. Nu
vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când
toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, și vor ieși
afară din ele. Cei care au făcut binele vor învia pentru
viață, iar cei care au făcut răul vor învia pentru
judecată.“ A adus enorm. Destinul se decide vizavi de
ce faci, având în vedere ce-a adus. Dar ce se
întâmplă în prezent nu epuizează ce urmează să se
întâmple în viitor. E decisiv, e deplin, dar nu
înlocuieşte viitorul. Şi Ioan vorbeşte despre o înviere
Să încheiem munca noastră în Evanghelia după
viitoare, chiar
dacă Mântuitorul
spune: „Eu sunt
Învierea şi Viaţa,
cine a crezut
trece de la
moarte la viaţă şi
nu vine la
judecată.“ Ioan
crede într-o
judecată viitoare,
așa cum spune
Mântuitorul în
textul pe care l-
am citit. Este
nevoie să ţinem
într-o tensiune creativă lucrurile acestea. E belşug, e
covârşitor, e imens ce-a coborât printre noi. Şi-ar
trebui să te ia valul, şi să spui: Doamne, e uimitor! E
deosebit! Dacă aşa ceva pot trăi în carne, aici, între
muritori, Doamne, ce va fi acolo! În acest context,
abia poţi să începi să guşti ceea ce spune în capitolul
14: „Dragii Mei, nu vă tulburaţi, Mă duc să pregătesc
un loc, pentru ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi.“
Dragii mei, dacă a adus atâtea, dacă El este
atâtea pentru noi, ce urmează să fie acolo unde nu
mai este moarte şi nicio piedică? Acolo unde nu te
mai cuprinde oboseala, când călătoreşti înspre
Samaria şi trebuie să stai la fântâna lui Iacov? Acolo
unde nu mai trebuie să plângi când îţi moare un
prieten, ca Lazăr? Acolo unde nu te părăsesc până şi
ucenicii tăi? Când toate astea nu vor mai fi, când
ceasul întunericului a trecut şi Diavolul este aruncat în
iazul de foc, ce va fi? Avem câteva ferestre deschise
în ultima carte a lui Ioan, care doresc să ne umple
inimile de bucurie, de o aşteptare care să grăbească
evenimentele acelea. El doar atât spune în Ioan: „Mă
duc, pregătesc şi revin.“ Atât. Foarte puţin. Citeşte
textul acela în lumina a ceea ce deja a adus, ca să
încerci să măsori şi să cuprinzi cu mintea ce deosebit
trebuie să fie ceea ce pregăteşte.
Ioan cu această
panoramă unică,
cu aceste lucruri
deosebite pentru
noi pentru toţi. Şi
nu spunem
„amin“ înainte să
ne întrebăm pe
noi, pe toţi care
suntem în seara
aceasta aici: dacă
atât de mult a
coborât din cer,
cum te raportezi
la El, ce faci cu
Lumina care S-a
coborât, cu Adevărul care S-a coborât, cu Dragostea
care S-a coborât – ce faci? Adevărul te poate face
liber, lumina poate alunga întunericul. Răspunsul la
Cristos şi la ceea ce a adus El pecetluieşte aici un
destin. Atât de mult spaţiu lasă Dumnezeu omului –
chiar dacă El a coborât din cer cu multe, încă mă
lasă, încă te lasă, şi tu decizi. Mărturisirea omului
înaintea tuturor acestor lucruri nu trebuie să fie nici
mai mult nici mai puţin decât ceea ce a spus Toma
când s-a uitat, L-a văzut şi a zis: „Domnul meu şi
Dumnezeul meu!“ Aceasta înseamnă: stăpâneşte-mă
în întregime şi numai ție mă voi închina! ▲
Moise - cel scos să
scoată
Daniel Brânzei (Bethel RBC, Los Angeles)
Jocul de cuvinte din titlu ,,scoate“ în evidență
providența divină. Aruncat în apele Nilului, Moise a
fost scos de fata lui faraon și crescut la palat ca un fel
de fiu adoptat. Prin aceasta însă, Dumnezeu l-a
salvat ca să ajungă cel ce-a scos poporul evreu din
greaua robie egipteană.
1. Moise este instrumentul lui Dumnezeu pentru
o vreme de criză.
Peste un milion de urmași ai lui Avraam, Isaac și
Israel se aflau în condiții foarte grele în Egipt. Erau
acolo de 430 de ani (Exodul 12:40). Prin comparație,
evreii din Babilon au stat acolo numai 70 de ani. În
această scurtă captivitate, ei s-au înstrăinat de viața
de închinare către Iehova și au trebuit să fie reeducați
prin cărturarul Ezra și reformați prin preoția lui Iosua și
administrația lui Neemia. Vă dați seama ce s-a
întâmplat cu urmașii celor 60 de suflete din familia lui
Iacov care au stat în Egipt peste 400 de ani! Nu este
de mirare că atunci când s-a prezentat că vine din
partea lui Dumnezeu, israeliții l-au întrebat: ,,Cine este
acest Dumnezeu? Care este Numele Lui?“
,,Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce
la copiii lui Israel şi le voi spune: ,,Dumnezeul
părinţilor voştri m-a trimis la voi“ şi mă vor
întreba: ,,Care este Numele Lui?“ Ce le voi
răspunde?”
Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a
adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ,,Cel
ce se numeşte Eu sunt m-a trimis la voi.”
Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti
copiilor lui Israel: ,,Domnul, Dumnezeul părinţilor
voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi
Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la
voi. Acesta este Numele Meu
pentru veşnicie, acesta este
Numele Meu din neam în
neam“ (Exodul 3:13-15).
Slujire
Din episodul acesta s-a născut
numele ,,Iehova“ (,,Eu sunt Cel ce
sunt“) prin care Elohim se identifică
în relația Sa cu poporul Israel.
Părinții lui Moise și-au manifestat
credința chiar și sub această
vreme de criză. Când egiptenii au
dat poruncă pruncuciderii tuturor băieților născuți în
familiile israeliților, Amram și Iochebed, nu s-au
supus. Ei și-au ascuns pruncul trei luni (Fapte 7:20) și
nu l-au predat egiptenilor. Când a trebuit să se
despartă de el, părinții au preferat să-l încredințeze lui
Dumnezeu, punându-l într-un sicriu (același cuvânt ca
pentru chivot și arcă) lăsat să plutească pe apele
Nilului (Exod 2:1-3). Gestul lor exprima simbolic
repetarea experienței celor izbăviți de Dumnezeu din
apele potopului prin arca construită de Noe. Familia
lui Noe se ruga și anticipa o minune. Acesta este
motivul pentru care sora mai mare a pruncului veghea
să vadă ce avea să se întâmple:
,,Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să
vadă ce are să i se întâmple.
Fata lui Faraon s-a pogorât la râu să se scalde, şi
fetele care o însoţeau se plimbau pe marginea râului.
Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor şi a trimis pe
roaba ei să-l ia. L-a deschis şi a văzut copilul: era un
băieţaş care plângea. I-a fost milă de el şi a zis: „Este
 6 Luminătorul 4-5, 2017
un copil de al evreilor!”
Atunci, sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă
duc să-ţi chem o doică dintre femeile evreilor ca să-ţi
alăpteze copilul?”
„Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s-a dus şi
a chemat pe mama copilului. Fata lui Faraon i-a zis:
„Ia copilul acesta, alăptează-mi-l şi îţi voi plăti.”
Femeia a luat copilul şi l-a alăptat. Copilul a crescut şi
ea l-a adus fetei lui Faraon, şi el i-a fost fiu. I-a pus
numele Moise (Scos), „căci”, a zis ea, „l-am scos din
ape” (Exodul 2:4-10).
Vă imaginați ce mult i-a întărit în credință această
izbăvire pe cei din familia lui Moise. Iochebed a ajuns
astfel să fie prima mamă plătită de alții ca să-și
crească propriul copil!
2. Moise –  un impuls necontrolat
Nu este suficient să vrei bine, trebuie să și înfăptuiești
bine, iar aceasta este legat de timp, condiții și
proceduri corecte. O decizie bună a lui Moise era cât
pe ce să-l coste viața.
Moise învățase despre Dumnezeul părinților lui de la
mama lui care a ajuns providențial să-l crească. Peste
aceste cunoștințe despre Dumnezeu s-au adăugat
însă cunoștințele acumulate de Moise la curtea
împărătească prin procesul de educare al prinților
egipteni. Putem spune pe drept cuvânt că Moise a
fost pe jumătate egiptean și pe jumătate israelit.
Biblia ne spune că jumătatea israelită a biruit atunci
când situația i-a cerut lui Moise să aleagă. Momentul
s-a ivit atunci când un egiptean îl snopea în bătaie pe
un israelit. În clipa aceea, Moise a făcut o decizie
personală care i-a determinat tot restul vieții.
,,În vremea aceea, Moise, crescând mare, a ieşit (din
palatul regal –  n.a.) pe la fraţii săi şi a fost martor la
muncile lor grele. A văzut pe un egiptean care bătea
pe un evreu, unul dintre fraţii lui.  S-a uitat în toate
părţile şi, văzând că nu este nimeni, a omorât pe
egiptean şi l-a ascuns în nisip. 
A ieşit şi în ziua următoare şi iată că doi evrei se
certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce
loveşti pe semenul tău?”  Şi omul acela a răspuns:
„Cine te-a pus pe tine mai-mare şi judecător peste
noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine
cum ai omorât pe egipteanul acela?” Moise s-a temut
şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este
cunoscut.”  Faraon a aflat ce se petrecuse şi căuta
să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui
Faraon şi a locuit în ţara Madian. A şezut lângă o
fântână“ (Exodul 2:11-15).
Ideea a fost bună, dar realizarea a fost rea. Singurele
fapte bune sunt acelea care originează în inițiativele
lui Dumnezeu, nu ale noastre. Totuși, decizia prin care
Moise a ales să se identifice cu poporul lui Dumnezeu
este lăudabilă:
,,Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut
să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să
sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să
se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.  El
socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie
decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi
spre răsplătire“ (Evrei 11:24-26).
3. Moise – un lider pregătit la oi
La 40 de ani, după tentativa eșuată, Moise s-a
separat de poporul lui Dumnezeu, a fugit în Madian și
a ajuns cioban la oi. A stat acolo timp de alți 40 de
ani, în care a devenit ginerele preotului local și i-a
îngrijit oile (Exod 2:16-22). Moise a devenit astfel
un ,,apatrid“, un om cu o identitate străină de locul în
care se afla. Sentimentul acesta lăuntric s-a văzut
atunci când, probabil spre nemulțumirea soției și
socrului său, i-a dat primului său născut
numele ,,Gherșom“ (Sunt străin aici) ,,căci“, a zis
el, ,,locuiesc ca străin într-o țară străină“ (Exodul
2:22). Caractristica aceasta este subliniată indirect în
text, atunci când ni se spune că ,,Moise păștea turma
socrului său Ietro, preotul Madianului“ (Exodul 3:1). În
doar 14 ani, străbunicul său Iacov a reușit să-i fure
majoritatea turmelor socrului său Laban, dar Moise n-
 Luminătorul 4-5, 2017 7

a avut turmele sale, ci le-a păscut pe cele care erau Nu există decât un singur răspuns posibil: Dumnezeu
ale altuia. a ales să se proslăvească pe Sine prin Moise.
Creatorul este cu atât mai proslăvit cu cât creatura
Moise a trebuit să-și dea doctoratul ,,de la coada
p r i n c a re l u c re a z ă e s t e m a i s m e r i t ă , m a i
oilor“, după ce absolvise toate școlile înalte ale
neputincioasă. Principiul acesta a fost și rămâne
Egiptului. În singurătatea pustiului și sub bolta
valabil:
înstelată, Moise a avut timp să se gândească
îndelung și să mediteze la propria lui valoare. A trăit ,,Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca
cu oile, a mâncat cu oile, a dormit cu oile și a ajuns să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales
să miroasă ca oile. Simbolismul este puternic, lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele
subliniind starea semerită. Peste ani, Dumnezeu avea tari“ (1 Corinteni 1:27).
să-i spună lui  David: ,,Te-am luat de la oi, dinapoia
Dumnezeu l-a ales pe bâlbâitul Moise, nu pe Aaron,
oilor …“ (2 Sam. 7:8; 1 Cronici 17:7).
fratele lui ,,care vorbea ușor“ (Exodul 4:14).
4. Moise – un ales al harului Dumnezeu are nevoie de un ,,handicap“ ca să-și
arate superioritatea. Prin Moise, criza israeliților din
Când Dumnezeu i s-a arătat la tufișul aprins ca să-l
Egipt se va accentua teribil. În loc să fie izbăvit,
trimită înaintea lui Faraon și să-i scoată pe israeliți din
poporul lui Dumnezeu a ajuns să fie înrobit și mai
Egipt, Moise a refuzat. Acel ,,trimite pe cine vei vrea“
tare. Căpeteniile au ajuns să-l învinovățească pe
din finalul tărguirii lui cu Dumnezeu a fost echivalentul
Moise pentru că le-a vândut iluzii. Moise însuși,
unui refuz. În esență, Moise i-a spus lui
împreună cu Aaron îl vor întreba pe Dumnezeu de ce
Dumnezeu ,,Nu vreau! Caută pe altul!“
zăbovește să-și izbăvească poporul (Exodul 5:15-23).
,,Moise a zis: „Ah, Doamne, trimite pe cine vei vrea să
Izbăvirea va veni în ceasul cel mai adânc al suferinței,
trimiţi!” (Exodul 4:13).
pentru ca cei izbăviți să nu uite să-i prețuiască
De ce a insistat Dumnezeu? La urma urmei, avea o valoarea. Exodul israeliților din Egipt nu va da doar
mulțime de alți israeliți în Egipt, n-avea nevoie de unul titlul uneia dintre cărțile Bibliei, ci a devenit geneza
din Madian! Printre ei se afla și acel Aaron, fratele lui unui calendar nou, un calendar al harului, care va
Moise, un om ,,cu vorbirea ușoară“ (un alt fel de  urma un program al harului cu acest popor ,,ales“:
aspune că era un bun orator). Orice președite
„Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi
american este foarte atent pe cine alege drept
pentru voi cea dintâi lună a anului. …
purtător de cuvânt. Este în joc imaginea lui. Orice
împărat își alege cu grujă purtătorul de cuvânt. Şi când te va întreba fiul tău într-o zi: ,,Ce înseamnă
Dumnezeul, împăratul cerurilor, l-a vrut neapărat ca lucrul acesta?“ să-i răspunzi: ,,Prin mâna Lui cea
purtător de cuvânt pe … Moise. atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa
robiei;  şi, fiindcă Faraon se încăpăţâna şi nu voia să
,,Iată că te fac Dumnezeu pentru faraon; iar fratele
ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toţi întâii
tău Aaron va fi proorocul tău. Tu vei spune tot ce-ți
născuţi din ţara Egiptului, de la întâii născuţi ai
voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui
oamenilor până la întâii născuţi ai dobitoacelor. Iată
faraon“ (Exodul 7:1-2).
de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de
Ce paradox! De ce a avut Dumnezeu neapărată parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întâi născut
nevoie de un purtător de cuvânt bâlbâit? dintre fiii mei.Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un
semn de aducere-aminte pe frunte, între ochi, căci
 8 Luminătorul 4-5, 2017
prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul
din Egipt” (Exodul 12:1; 13:14-16).
Bâlbâitul Moise a fost binecuvântat atăta vreme cât a
stat smerit la umbra Celui Atotputernic. Până la 120
de ani, încă 40 de ani după scoaterea israeliților din
Egipt, Moise a condus poporul Domnului. La 120 de
ani ,,vederea nu-i slăbise și puterea nu-i
trecuse“ (Deuteronom 31:2: 34:7). Când s-a semețit
și a lovit stânca a doua oară ca să dea apă în pustie
poporului, Dumnezeu l-a pus sub blestem. Moise n-a
intrat în țara făgăduinței din cauza aceasta
(Deuteronom 32:49-52).
A intrat însă, prin har, în ,,țara tuturor
făgăduințelor“ din cer. După ce l-a
îngropat pe pământ, Dumnezeu l-a
pus la treabă și în cer. Moise a
apărut pe ,,Muntele schimbării la
față“ unde, împreună cu Ilie a stat de
vorbă cu Domnul Isus ,,despre
sfârșitul (exodul) pe care avea să-L
aibe la Ierusalim“:
,,Pe când Se ruga, I s-a schimbat
înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-
a făcut albă strălucitoare.  Şi iată că
stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi:
erau Moise şi Ilie,  care se arătaseră
în slavă, şi vorbeau despre sfârşitul
Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim“  (Luca
9:29-31).
Cum să prinzi în câteva cuvinte statice viața unui om?
Iată o încercare, zic eu reușită, făcută de I.M.
Haldeman, când a scris despre Moise:
„Viața lui Moise prezintă o serie de antiteze șocante:
A fost copilul unei sclave (dar) și fiul unei prințese. S-a
născut într-o colibă (dar) și a atrăit într-un palat. A
moștenit sărăcie (dar) și a a avut la dispoziție bogății
nelimitate. A condus armate (dar) și a condus turme
de oi. A fost războinic de temut (dar) și cel mai blând
om de pe fața pământului. A fost educat la curtea
împărătească și a trăit în pustie. A avut înțelepciunea
Egiptului și credința unui copil. A fost crescut pentru
viața de la palat (dar) și a rătăcit ani de zile prin
deșert. A fost ispitit cu plăcerile de o clipă ale
păcatului și a răbdat înfrânările virtuții. A fost un om
cu vorbirea greoaie (bâlbâit), și a stat de vorbă cu
Dumnezeu. N-a avut ca armă decât un toiag și a pus
în mișcare puterea Infinitului. A fost fugar de la faraon
și ambasador al cerului. Prin el ni s-a dat Legea și a
prevestit venirea harului. A murit parcă pedepsit de
Dumnezeu pe muntele Nebo din Moab și a avut
cinstea să apară împreună cu Christos pe muntele
Iudeii. Nimeni n-a fost la înmormântarea lui, deși
Dumnezeu însuși l-a îngropat. (citat în
„Gleanings in Exodus, de A.W Pink,
p.16).
Care vi se par mai surprinzătoare
dintre aceste antiteze?
Pentru a fi studiată, viața lui Moise se
poate împărți în câteva perioade
distincte.
Cronologic, unii au împărțit viața lui
Moise în trei perioade de
autobiografie:
– primii 40 de ani, când Moise s-a
crezut ceva
– următorii 40 de ani, petrecuți la oile
din Madian, când Dumnezeu l-a convins că nu este
nimic
– ultimii 40 de ani, când Dumnezeu i-a arătat ce
poate face El cu cineva care se crede nimic.
Tematic, viața lui Moise se poate studia după lucrările
caracteristice pe care le-a făcut Dumnezeu prin el:
– Moise – copilul cu dublă cetățenie
– Moise – eliberatorul
– Moise – legiuitorul
– Moise – conducătorul
– Moise – profetul ▲
Mihai Sârbu - necrolog
Alin Sârbu
Preaiubiților –
Suntem aici toți cei 4 copii ai fratelui Mihai, și singura
nepoată Rianna Noelle, ca să încercăm să redăm în
câteva cuvinte povestea vieții iubitului nostru tată și
bunic.
Mihai Sârbu s-a născut în data de 19 Martie 1951 în
localitatea Cărbunari, județul Caraș-Severin,
România. A fost primul copil născut în familia lui
Gheorghe & Ana Sârbu; după 3 ani s-a născut fratele
lui, Ghiță, și după înca 6 ani s-a născut sora lor, Mia.
A copilărit într-o zonă de o frumusețe naturală de
excepție, în care s-a întors întotdeauna cu mare drag,
în care a dus tinerii în excursii când a slujit ca lider de
tineret, o zonă de care a vorbit
întotdeauna cu mare mândrie. A
urmat cursurile școlii generale din
comuna, iar anii de liceu i-a petrecut
în Moldova Nouă, orașul de pe malul
Necrolog
Dunării, mult iubit de el. În toți acești
ani a fost premiantul clasei. De mic
copil l-a pasionat studiul și
cunoașterea de mai mult. A fost
înzestrat de Dumnezeu cu o
curiozitate aparte de a cunoaște cât
mai multe locuri și cât mai mulți
oameni. În felul acesta, deși
provenea dintr-o familie modestă, s-a
hotărât să nu se mulțumească doar
cu o diploma de liceu, ci și-a continuat studiile la
Universitatea Babeș-Boylai din Cluj-Napoca,
Facultatea de Geografie. Nu a cunoscut pe nimeni în
orașul universitar, nu a fost însoțit de nimeni când s-a
hotarât să dea examenul de admitere, și totuși astea
nu l-au oprit din drum. A ajuns singur în Cluj și a
dormit pe o bancă în parc înaintea examenului de
admitere. Clujul s-a dovedit a rămâne orașul lui de
suflet, pentru că a fost orașul în care nu doar și-a
terminat studiile universitare, dar a fost orașul în care
si-a cunoscut viitoarea sotie si mai ales orasul în care
l-a cunoscut pe Dumnezeu. A excelat în timpul anilor
de facultate; după terminarea primului an, cadrele
didactice au văzut un potențial deosebit în el și l-au
trimis la centrul universitar din București unde doar
cei mai buni studenți erau testați și trimiși la studii
înalte în străinătate, ceea ce era o raritate în timpul
comunismului. Mihai a trecut toate testele și a fost
trimis să studieze în Uniunea Sovietică de atunci,
orașul Harkov din actuala Ucraina. În acea perioadă,
datorită temperaturilor foarte scăzute, reumatismul
 10
poli-articular din copilărie cauzat de streptococ a
recidivat și boala a devenit o piedică în continuarea
acestor studii. A revenit în țară și a terminat cu brio
Geografia - specializarea Meteo, la Cluj în anul 1974,
având a treia cea mai mare medie pe țară dintre toți
absolvenții acelui an.
În timpul studenției, Mihai a cunoscut-o pe Ana Braila
din Hațeg, studentă la Facultatea de Farmacie din
Cluj-Napoca. A fost o admirație reciprocă, care a
început printr-o amiciție ce s-a transformat într-o
relație de prietenie pe parcursul a 3 ani. În paralel,
Mihai a crescut și în relația lui cu Dumnezeu, iar în 17
Martie 1974 l-a mărturisit pe Domnul în apa botezului
la biserica Mănăștur din Cluj, fiind botezat de pastorul
Mihai Hușan.
Mihai și Any (cum
îi plăcea lui s-o
alinte) s-au
căsătorit în anul
următor în data
de 3 August
1975, și s-au
stabilit la Hațeg în
jud. Hunedoara.
La Hațeg, Mihai
s-a împrietenit
imediat cu Petre
Dugulescu, proaspăt absolvent al Institutului Teologic
Baptist și noul păstor al bisericii. Fr. Dugulescu l-a
încurajat încă de la început să se implice în lucrare, și
de atunci pentru Mihai nu a mai fost drum de
întoarcere de pe ogorul evangheliei.
Pe 17 August 1976 s-a născut primul lor fiu, Alin, de
care Mihai a fost extrem de mândru. Pe 29
Octombrie 1979 Mihai a sperat că mai primește un
fiu; în schimb, Dumnezeu le-a dăruit-o pe Mihaela,
care i-a purtat numele, deși el a alintat-o mereu
“Pușa lu’ tata”. Încă de la început a fost foarte
bucuros de rolul lui de tată și s-a implicat în creșterea
copiilor pe care i-a iubit foarte mult. I-a purtat în
brațe, i-a purtat după cap, i-a dus la gradinița și mai
Luminătorul 4-5, 2017
apoi la școala, având mereu grijă să nu iasă cu ei pe
ușa înainte de a-i încredința în mâna Domnului.
Singura perioadă când nu a fost alături de ei au fost
cele 3 luni petrecute în Franța în toamna anului 1990
când Mihai a fost supus operației pe cord deschis.
Deși doctorii nu i-au mai dat nici o șansă de
supraviețuire, Dumnezeu a făcut ca inima lui să mai
bată aproape încă 27 de ani. În felul acesta, Mihai a
putut să fie prezent la nunta copiilor lui: Mihaela cu
Mircea in iulie 2000, și Alin cu Ramona in mai 2007,
și mai mult de-atât să-și cunoască singura nepoată,
Rianna Noelle, pe care a adorat-o și pe care o striga
prin casă: pocăita, frumoasa, prințesa, dulceața,
iubita.
In anul 1981
Mihai a fost
ordinat ca diacon
în biserica din
Hațeg, iar în
p e r i o a d a
1985-1986 a
păstorit biserica
baptistă din Cugir.
D u p ă p l e c a re a
fratelui Petrică
Dugulescu la
Timișoara, la
dorința membrilor, a fost ales ca pastor al bisericii din
Hațeg, slujind și la biserica din Nalați-Vad din
apropierea Hațegului. A renunțat la meseria de
meteorolog de la Stația Meteo unde se ocupa cu
timpul probabil, și a acceptat să devină propovăduitor
al timpului exact și adevărului absolut. În perioada
slujirii lui ca pastor Domnul i-a dat harul să
construiască un nou locaș de închinăciune în Hațeg,
Biserica Betleem. Inima lui a simțit cel mai cu ardoare
să propovăduiască evanghelia la cât mai multe
suflete. În felul acesta, a slujit timp de aproximativ 3
ani ca evanghelist la asociația Isus Speranta
României. Deși nu a înțeles de ce, a ascultat de
glasul Domnului și în noiembrie 1995 a plecat la un
ocean și două continente depărtare de Hațeg,
 Luminătorul 4-5, 2017 11

începând slujirea în Biserica Baptistă Română din

San Francisco Bay Area, California. Timp de 6 ani și
jumătate a fost pastor în San Leandro și San Ramon,
de unde Dumnezeu l-a chemat să fie în exclusivitate
evanghelist, revenind la chemarea care l-a împlinit pe
el cel mai mult. A poposit o vreme în aria Los
Angeles, unde a frecventat Biserica Betania și a
sprijinit lucrarea de acolo alaturi de fratele pastor Liviu
Țiplea. În 2004 s-a mutat în Arizona, dar a călătorit în
toată lumea cu evanghelia. Deoarece nu a mai avut O, nu-ți fie teamă
responsabilitatea păstoririi unei biserici, s-a simțit liber Traian Dorz
să facă ceea ce iubea cel mai mult: să
propovăduiască Cuvântul în diferite biserici, în diferite O, nu-ţi fie teamă de ziua de mâine,
zone ale Statelor Unite și în România. Din 2012 a Că ziua, ea însăşi de ea va-ngriji,
-Primeşte-ţi merindea de apă şi pâine
devenit parte din echipa pastorală a Bisericii New Life
Din Mâna Aceea ce-ţi dă înc-o zi!
Romanian Church unde a slujit cu pasiune și dedicare
de fiecare dată când a fost solicitat. În special i-a O, nu-ţi fie teamă de iarna  geroasă,
plăcut să pregatească meditațiile săptămânale și să Ci fie-ţi credinţa cu mult mai de preţ,
transmită evanghelia și pe calea internetului. În acești Acel ce-are grijă ca iarba să iasă
ultimi 5 ani s-a simțit împlinit să slujească și să se Purta-va de grijă nici tu să nu-ngheţi!
manifeste liber, și cel mai mult a apreciat faptul că a
slujit alături de fiul lui Alin. A simțit alături de membrii O, nu-ţi fie teamă de Sfânta Lucrare
Că ea va fi-nfrântă de cruci şi de spini,
bisericii, pentru care s-a rugat și i-a imbrățișat
Acel ce-a făcut-o,
întotdeauna cu dragoste. Afecțiunea a fost reciprocă,
Acel Care-o are
membrii bisericii fiind alături de el și de familie până în Va şti s-o păzească de colţii haini!
ultimele momente.
O, nu-ţi fie teamă de moarte vreodată,
Dincolo de orice împlinire vremelnică și în ciuda
Tu, cel care-n slujba vieţii te-ai pus,
oricăror situații de boală, Mihai a avut o dragoste Minunea va face lumină deodată,
imensă față de oameni. Nu a contat vârsta, rangul E Viu
social, sau gradul de rudenie… el i-a strâns pe toți de Şi Puternic,
obraz cu aceeași afecțiune sinceră și i-a îndemnat să Şi Veşnic
se mai pocăiască. Și-a iubit familia în cel mai altruist Iisus!...
mod, a fost un om cu un caracter integru, de o
dăruire extremă și de o corectitudine fără margini, o
reflecție vie a dragostei lui Dumnezeu. Ne vei lipsi
mereu.

LA REVEDERE TATI, TE VOM IUBI PENTRU

TOTDEAUNA

 Conducerea Asociației

Președinte - Sorin Sabou

Secretar general - Claudiu Vâlcu

Vicepreședinte est - Florin Vancea

Secretar est - Ștefan Ghinescu

Vicepreședinte vest - Ovidiu Rauca

Secretar vest - Ovidiu Horga

Vicepreședinte Canada - Florin

Dragomir Gândul veșniciei
Președinte Comisia pastorală- Cornel Simion Felix Marțian
Turcu
Președinte Comisia de misiune -
Mă strânge timpul, mi-a rămas prea mic
Samuel Stan
Căci crește-n mine gândul veșniciei,
Casier misiune - Ion Cotârlă
Și din clepsidre sparte mă ridic,
Casier adm. - Cornel Ciba Brodând netimp cu firul bucuriei.
Trustee - Viorel Clintoc
Noroiul vremii-mi urcă spre genunchi
Editor „Luminătorul“ - Făcându-mi mersul luptă încordată,
Sorin Sabou
Dar îl sfidez, strigându-i din rărunchi:
N-o să-mi ajungi la aripi niciodată!
editorluminatorul@gmail.com

Pot, ca și Pavel, totul în Cristos,
Și tot prin El mi-e veșnic viitorul,
Și nici măcar vreun gând insidios
Contribuțiiel pentru fondul Nu-mi va curma spre veșnicie zborul.
administrativ se fac la Cornel Ciba
2624 Chalet Pl, Chino Hills,
Eu fac din ornic doar un ornament
CA 91709
Și numai un decor mi-e calendarul,
cornel.ciba@gmail.com
Căci am intrat într-un etern prezent
De când în viață mi-a rodit Calvarul.
Contribuțiile pentru fondul de misiune
se fac la Ion Cotârlă
3015 W. Kilburn Rd., Rochester Hills,
Mi-e timpul strâmt, dar știu că nu-i al meu
MI 48306 Și-l voi lăsa curând la garderobă,
ioncotarla@gmail.com Ca toți cei ce-L iubesc pe Dumnezeu,
Luând ca strai a veșniciei robă.