ianuarie - februarie 2015

Cristos despre sine și

Tatăl său Mandatul bisericii
Botez la Chicago Cristos cel înviat s-a înălțat la cer și astfel modul în care el este
experimentat de către comunitate a trecut de la fizic la spiritual. El este cu ai
Biruința asupra
lui până la sfârșitul veacurilor. Prezența lui este spirituală.
îngrijorării Așa cum el a proclamat pe Dumnezeu coborându-se între oameni pentru a
stăpâni asupra lor și asupra împrejurărilor în care ei se află, tot așa biserica
Alerg spre țintă lui trebuie să răspândească același mesaj al împărăției lui Dumnezeu care
cuprinde pe toți aceia care cred și sunt gata să-și schimbe modul de
Motivele apostaziei lui gândire.
Israel Comunitatea aceasta este alcătuită din frați, dintre care unii sunt apostoli.
Calitatea acestora de martori oculari ai învățăturii, lucrării, morții și învierii lui
Rugăciunea în Isus Cristos este fundamentală pentru mandatul bisericii de a depune
mărturie întregii lumi despre el. Biserica are un mesaj vrednic de încredere.
creștinism
Împărăția lui Dumnezeu venită cu putere între oameni în persoana și
lucrarea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu trebuie răspândită între toate
Ridici garduri sau
popoarele. De la început viziunea a fost globală. Când acest lucru este
construiești poduri? finalizat cel care s-a înălțat se va coborâ din nou pentru a încheia istoria și
pentru a continua veșnicia.

Revista Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada

www.baptisti.org
 Cristos despre sine și
Tatăl său
Sorin Sabou (El Roi RBC, Chicago)

Cristos despre sine unul profetic. Profețiile din Lege și prooroci își
Editorial

găsesc împlinirea în el. Astfel Scripturile nu sunt

Până să auzi primele cuvinte din gura lui
dărâmate, ci sunt indicatoare anterioare care arată
Isus în Evanghelia după Matei auzi pe
spre venirea sa.
alții spunând lucruri despre el. Mai întâi
avem genealogia lui Isus în care cel care Următorul text definitoriu este în cap. 11
urma să vină în narațiunea cărții trebuie unde Isus spune că toate lucrurile iau fost date în
văzut prin prisma unor persoane ca mâini de către Tatăl său. O așa afirmație este
Avraam și David. Ambii sunt
persoane complexe și
nuanțele trebuie să mai
aștepte pentru a vedea în ce fel va
urma Cristos să fie explicat prin prisma
acestora. Apoi auzim ce îi spune
îngerul lui Iosif în privința numelor pe
care să le poarte copilul care se va
naște: Isus și Emanuel. Mântuitor și
aducătorul prezenței lu Dumnezeu în
mijlocul poporului său. Magii când
ajung la Irod întreabă de împăratul de
curând născut al iudeilor.

Primele cuvinte rostite de Isus

în privința felului în care se vede pe el
însuși sunt în cap. 5 arătând faptul că
el nu a venit să strice Legea sau
proorocii, ci a venit să îi împlinească. În
contextul narativ din Matei sensul este
 Luminătorul 1-2, 2015
făcută după ce în capitolul anterior Isus îi cheamă
pe ucenici să învețe de la el care este blând și
smerit cu inima. Această reușită în privința folosirii
autorității date de Tatăl doar în ce privește misiunea
încredințată de a salva pe oameni din păcatele lor
este descrisă ca fiind la nivelul inimii blânde și
smerite.
Matei 20.28 este momentul cheie în care
Isus oferă ucenicilor săi
Astfel Cristos stă la
întreaga imagine a felului în
care se înțelege pe sine: Fiu
al Omului care a venit să
slujească pe toți și care
aduce răscumpărarea pentru
toți. Mentalitatea de Rob
care nu rupe trestia frântă și
nu stinge fitilul care mai
fumegă este determinantă în
înțelegerea de sine a lui Isus.
El dovedește că mila este
atitudinea cea ma înțeleaptă
în timpul lucrării sale și o
practică permanent. Modul
favorit al lui Isus de a vorbi
despre sine ca Fiu al Omului
arată spre autoritate și împărăție veșnică primite de
la Cel îmbătrânit de zile. Acest mod de adresare
luat din Daniel 7 este într-o oarecare măsură
enigmatic, dar suficient de clar pentru a comunica
ideile arătate.
În privința răscumpărării momentul explicativ
este la instaurarea Cinei Domnului în camera de
sus la masa de Paște din Săptămâna patimilor.
3
Atunci Isus vorbește despre moartea sa ca fiind
centrală în inaugurarea Noului Legământ.
Frângerea trupului său și vărsarea sângelui său
sunt momentele cheie ale acestuia. Ceea ce este
neașteptat este chemarea de a avea parte de ele
mâncând pâine și bând vin. Salvarea poporului din
păcătele sale este realizată prin moartea de pe
cruce și prin învierea din morți.
apogeul planului lui
Dumnezeu împlinind profețiile
cu privire la venirea
Izbăvitorului, trăiește slujind,
moare și învie
răscumpărând; Fiul Omului a
cărui împără ț i e r ă m â n e
pentru veci.
Cristos despre Tatăl
Nimeni nu-l cunoaște deplin
pe Tatăl decât Fiul. Acest
fapt face ca noi să depindem
aproape în întregime de ceea
ce ne spune Fiul despre Tatăl pentru a-l cunoaște,
și mai ales pentru a ști ce așteaptă de la noi.
Expresia cheie pentru a descrie pe Tatăl și lucrările
lui este „împărăția cerurilor“. Fiul vorbește astfel
despre stăpânirea Tatălui pentru a sublinia
respectul față de acesta. Pildele împărăției din
capitolele 13 și 25 sunt mijloacele prin care ni se
explică felul în care stăpânește Tatăl. În împărăția
sa Cuvântul său este mijlocul prin care împărăția se
 4 Luminătorul 1-2, 2015
extinde și se dezvoltă. O bună parte din acest
Cuvânt este fie furat de Cel rău, fie pârjolit în
prigoană, fie sufocat de îngrijorările vieții și
înșelăciunea bogățiilor. Cu toate acestea aceia care
îl primesc și în care prinde rădăcini și crește, aduce
rod care depășește pierderile. Astfel propagarea
împărăției se bazează pe acceptarea și integrarea
în viață a Cuvântului împăratului din partea
oamenilor care îl aud. Pilda cu neghina arată faptul
că în același ogor al întregii lumi aruncă sămânță și
dușmanul. Cele două feluri de plante rămân și
cresc împreună
până la sfârșitul
i s t o r i e i . L a fi n a l
îngerii împăratului
vor scoate din
împărăție pe toți cei
semănați de Cel rău.
Creșterea împărăției
se bazează și pe
faptul că împărăția
a re î n e a î n s ă ș i
mecanismele
automate ale creșterii; acest lucru se vede în pildele
cu aluatul și grăuntele de muștar. Valoarea împărției
depășește orice lucru pe care îl are omul, și de
La finalul cap. 5 Tatăl este dat ca model
aceea el e gata să vândă tot ce are pentru a o
dobândi. Fie că găsește această comoară, fie că o
caută omul trebuie să așeze împărăția înainte de
orice în viața sa. Pilda cu năvodul arată că doar la
sfârșit se va face separarea peștilor buni de cei răi.
Aceste pilde trebuie să ajute pe ucenici să învețe
ce trebuie despre împărăție, să poată integra pe
cele noi alături de cele vechi, adică să înțeleagă
felul în care Dumnezeu își exercită stăpânirea în
prezent și în trecut. De asemenea se subliniază
rolul mare dat omului și deschiderii acestuia față de
Cuvântul împăratului. Ucenicii sunt învățați să se
roage pentru venirea împărției în cap. 6.
Rugăciunea Tatăl nostru descrie felul în care
ucenicul este integrat în lucrarea Tatălui între
oameni: onorare a sfințeniei acestuia, facerea voii
Tatălui pe pământ, pâinea zilnică, iertarea greșelilor,
și izbăvirea de Cel rău. Acestea sunt domeniile de
implicare ale ucenicilor în împlinirea voii Tatălui între
oameni. În cap. 25
pilda talanților arată
pe Tatăl ca pe un
stăpân care își
împarte averea
slujitorilor săi de la
care așteaptă să
lucreze cu ea în
folosul stăpânului.
R e s u r s e l e
încredințate trebuie
s ă fi e î n m u l ț i t e
pentru ca atunci când stăpânul se întoarce robul
să-și poată dovedi credincioșia față de acesta.
pentru ucenici în relațiile acestora cu oamenii, în
special cu dușmanii. În situația dușmăniei,
blestemelor, urii, și prigoanei ucenicii trebuie să
dovedească iubire, binecuvântare, facere de bine și
rugăciune. Acestea sunt coordonatele desăvârșirii
în viețile ucenicilor care urmează ca model
desăvârșirea Tatălui din ceruri. ▲
Botez la Chicago
Alexandru Popa (RBC of Metropolitan Chicago)

O dimineața frumoasă (25 ianuarie 2015), Putem zice ca și

răcoroasă de iarnă, ne-a întâmpinat cu un strat Psalmistul "Aceasta este ziua pe care

Eveniment
imaculat de zăpadă proaspătă. Adunarea noastră se a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și
pregătea să sărbătorim lucrarea de mântuire pe care să ne veselim în ea" Ps.118:24. 
Duhul Sfânt a făcut-o în viețile a trei tineri pe care i-a Credem că la bucuria bisericii s-a
mântuit prin sângele Domnului Isus. În împărăția adăugat și bucuria cerului când cei
veșnică, în cartea vieţii au fost adăugate încă trei trei tineri, Roland Chira, Ezra Burca și
nume pe care nimeni nu le mai poate șterge de Lucian Cojocariu l-au mărturisit pe
acolo. Domnul în apa botezului ca Domn și
Primul botez al noului pastor de la Biserica Mântuitor personal. Duhul lui
Baptista Romana din Metropola Chicago, fratele dr. Dumnezeu a pregătit biserica pentru
Adrian Neiconi însoțit de fratele pastor Dinu Pop. Doi o închinare deosebita, începând cu
bărbați pe care Dumnezeu i-a adus în biserică rugăciuni, cântări și cuvânt, care au
pentru slujire și lucrare. Într-o relaţie de lucru adus slava și glorie stăpânului Universului, Domnului
binecuvântată, acești frați au dat dovada de Isus și Duhului Sfânt. Mulţi musafiri, au fost cu noi și
credincioșie față de Domnul și ne-au arătat inima lor fratele Dr. Sorin Sabou care a subliniat importanța
de păstori cu dragoste față de biserica și de lucrare. botezului, care este mărturia unui suflet curat,
împăcat cu Domnul. A mai
subliniat și ce spune
cuvântul în 1 Petru 1:18-19
"Caci ştiţi că nu cu lucruri
perietoare, cu aur sau cu
argint, ați fost răscumpărați
din felul desert de viețuire,
pe care-l moșteniserăți de la
părinții voștri, ci cu sângele
scump al lui Hristos, Mielul
fară cusur și fară prihană".
Cântarea corului “Victoria
prin Isus” și grupul mare de
tineri care i-a înconjurat pe
 6 Luminătorul 1-2, 2015
cei trei candidaţi la botez a înviorat audiența și
cântam și noi cu ei, "o mie să cadă alături de tine și
zece mii la dreapta ta" Tu vei privi cu ochii și de tine
nu se va apropia, căci Domnul este cu tine. Fratele
pastor Dinu Pop a citit din Psalmi, “Poporul Tău este
plin de înflăcărare când Îți aduni oștirea, cu podoabe
sfinte, ca din sinul zorilor, vine tineretul Tău la Tine,
ca roua. Ps.110. Mesajul fratelui Neiconi a prezentat
lucrarea de evanghelizare și importanta ei, vorbind
de Filip, care era în misiune în Samaria, predica și
avea mare succes. De aici Domnul l-a chemat la
evanghelizare
personală, în
pustie. S-a
dus, trimis de
Domnul să
ajungă carul
în care era
f a m e n u l
etiopian.
Citea din
scrierile
ebraice în
Isaia 53. Filip
l-a întrebat
dacă înţelege
ce citește. Famenul recunoaște că nu înţelege dacă
nu-i explică cineva. Ne amintim că Domnul Isus în
marea trimitere din Matei 28:18-19 le spune
ucenicilor, “Și învăța-ți-i sa păzească tot ce v-am
poruncit Eu". Învățătura este succesul marilor treziri
spirituale. Religia golită de Isus Hristos este stearpă.
De aceea cuvântul trebuie sa-l prezinte pe Domnul și
atunci noi vom deveni ape în pustie, unde cei
păcătoși pot face legământ cu Mântuitorul. Când
famenul a văzut apa, la întrebat pe Filip, iată apa, ce
mă împiedică să fiu botezat? Dacă crezi că Isus
Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul tău,
atunci poţi fi botezat. Și Filip l-a botezat pe famen
chiar atunci. Famenul s-a dus acasă plin de bucurie.
La serviciul de seară, am avut serbarea de
punere a mâinilor cu rugăciune și cina Domnului cu
cei mai tineri membri ai bisericii. Fratele Dinu Pop a
prezentat  pasajul întoarcerii lui Pavel, întâlnirea cu
Domnul și întrebarea lui, Doamne ce vrei sa fac ?
când îl întâlnești pe Isus în slava învierii Lui, nu mai ai
cuvinte și argumente, ci tremurând și plin de frică
întrebi, Doamne ce vrei să fac? Ce spune Domnul lui
Anania în
Fapte 9:15
"Du-te căci el
este un vas,
pe care l-am
ales, ca să
ducă Numele
Meu înaintea
N e a m u r i l o r,
înaintea
împăraților și
înaintea fiilor
lui Israel"
Aceasta este
lucrarea la
care suntem chemaţi și cei trei tineri la fel, să ducă
numele Domnului înaintea celor pe care îi întâlnește,
ca să fie și ei mântuiți. A fost o zi binecuvântată, cu
popor mult, când sute de persoane s-au bucurat de
prezenta Domnului. Închinarea, rugăciune, cântarea
și cuvântul ne-a făcut să ne umilim mai mult, să
iertam mai mult și să iubim mai mult. Prin aceasta
vor cunoaşte toţi că sunteți ai Mei, dacă vă iubiți unii
pe alţii. Să fiţi cu toții binecuvântați de Părintele
veșniciilor. ▲
Biruința asupra
îngrijorării
Florin Filip
Îngrijorarea este o problemă comună tuturor
oamenilor. Fiecare din noi ne luptăm adesea cu
flagelul acesta nemilos care ne răpește bucuria și
pacea, care ne provoacă multe dureri de cap, iar la
unii ulcer la stomac sau probleme grave de inimă!
Îngrijorarea ne dă târcoale tuturor, indiferent de vârsta
pe care o avem sau de nivelul de maturitate
spirituală. Toți ne îngrijorăm pentru probleme de
sănătate și probleme de familie, din pricina
problemelor de serviciu sau a problemelor din
biserică, pentru probleme de natură financiară sau
pentru nimicuri!
Îngrijorarea este adesea cauzată de faptul că
în viața noastră a tuturora apar situații neprevăzute,
circumstanțe pe care nu le putem controla și oameni
pe care nu-i putem înțelege! Majoritatea oamenilor se
În sensul acesta, Dumnezeu ne-a lăsat în
îngrijorează gândindu-se la viața lor, dar sunt unii
care trăiesc cu grija altora: părinții se îngijorează
pentru prezentul și viitorul copiilor lor, iar copiii se
îngrijorează uneori de îngrijorarea părinților; unii
oameni se îngrijorează cînd se gândesc la viitorul
bisericii și al societății, iar alții se îngrijorează de
“Nimeni nu poate sluji la doi stăpîni. Căci sau
îngrijorarea celor care se îngrijorează! Îngrijorarea
este o problemă comună tuturor oamenilor.
Cu toții știm că îngrijorarea nu este sănătoasă
nici trupului și nici duhului nostru, dar cu toate
acestea ne îngrijorăm adesea. Îngrijorarea se naște
din tipul de gândire care pune răul în față, în
Edificare
contextul în care imaginația noastră
are o capacitate extraordinară de a
inventa șiruri nesfârșite de
nenorociri posibile. Omul cuprins
de îngrijorare trăiește cu mintea în
viitor și este chinuit de îndoieli și de
temeri, este agitat că ceva rău i s-
ar putea întâmpla și astfel pierde
bucuria prezentului! Dar, noi ar
trebui să știm din Sfânta Scriptură
că Dumnezeu dorește să trăim o viață liniștită cu
pace în inimă, să ne bucurăm de prezent și de toate
binecuvântările Lui, să-l cunoaștem pe El și să-L
slujim fără rezerve, pentru slava Lui și pentru lărgirea
Împărăției Lui!
Biblie o învățătură clară cu privire la îngrijorare, iar
astăzi ne vom opri doar la unul din multele texte care
tratează subiectul acesta: în Predica de pe Munte,
Domnul Isus folosește de 3 ori îndemnul “nu vă
îngrijorați”…
va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ținea la
unul, și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui
Dumnezeu și lui Mamona. De aceea vă spun: Nu vă
îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți
mînca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru,
gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este
 8 Luminătorul 1-2, 2015
viața mai mult decît hrana, și trupul mai mult decît
îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici
nu samănă, nici nu seceră, și nici nu strîng nimic în
grînare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește.
În primul rând, este important de subliniat
Oare nu sînteți voi cu mult mai de preț decît ele? Şi
apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să
adauge măcar un cot la înălțimea lui? Şi de ce vă
îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de
seamă cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc,
nici nu țes; totuș vă spun că nici chiar Solomon, în
toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că,
dacă astfel
î m b r a c ă
Dumnezeu iarba
de pe cîmp, care
astăzi este, dar
mâine va fi
aruncată în
cuptor, nu vă va
îmbrăca El cu
mult mai mult pe
voi, puțin
credincioșilor?
Nu vă îngrijorați
dar, zicînd: ,,Ce
vom mînca?” sau: ,,Ce vom bea?” sau: ,,Cu ce ne
vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri
Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că
aveți trebuință de ele. Căutați mai întîi Împărăția lui
Dumnezeu care ne-a creat cu puțin mai
Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri
vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijorați dar de ziua
de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea
însăși. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6:24-34)
În acest fragment al Predicii de pe Munte,
Domnul Isus ne-a spus de 3 ori în 10 versete “nu vă
îngrijorați”, iar contextul acestor imperative ne poate
ajuta să înțelegem câteva lucruri deosebit de practice
despre îngrijorare, ca să știm cu toții cum să tratăm
problema aceasta data viitoare când vom fi ispitiți să
ne îngrijorăm.
faptul că Îngrijorarea dovedește inconsecvență: “Nu
vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți
mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru,
gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este
viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât
îmbrăcămintea?” (vs.25) Îngrijorarea dovedește
inconsecvență.
Domnul Isus ne
întreabă astăzi
pe fiecare: “Cine
ți-a dat trupul
înlăuntrul căruia
trăiești și cine a
stabilit nevoile
fundamentale ale
trupului (nevoia
de hrană, de
îmbrăcăminte,
de adăpost)? De
ce nu vrei să
crezi că
Dumnezeu, care a creat trupul tău și care a pus în
tine anumite nevoi, are capacitatea să se îngrijească
de împlinirea acestor nevoi?”
prejos decât îngerii și care l-a trimis din cer pe
Singurul Lui Fiu să moară pe cruce pentru păcatele
noastre, Dumnezeu care a creat corpul uman în
toată complexitatea și frumusețea lui, Dumnezeu
care a așezat Pământul la distanța optimă între
astrele cerești pentru ca viața să fie posibilă pe
Pământ… acest Dumnezeu se poate îngriji de toate
nevoile noastre, în fiecare zi! El, Cel Atotputernic,
 Luminătorul 1-2, 2015 9

este atît Creatorul cît și Susținătorul vieții noastre. ceva de mare preț: “Uitați-vă la păsările cerului: ele
Slăvit să fie El în veci de veci! nici nu samănă, nici nu seceră, și nici nu strîng nimic

“Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu- în grînare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește.
vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decît
vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu ele?” (vs.26)
este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult
Trebuie să reținem din argumentul Domnului
decât îmbrăcămintea?” Isus că îngrijorarea noastră este o insultă la adresa

Îngrijorarea dovedește inconsecvență. Dacă omnipotenței și a dragostei lui Dumnezeu. Domnul
acceptăm faptul că Dumnezeu ne-a creat, întrebarea Isus ne spune următorul lucru: uitați-vă la păsările
care urmează ca și corolar este următoarea: “Putem cerului: puteți cumpăra două vrăbii pentru un ban
să credem și faptul că El este capabil să se (Matei 10:29), sau 5 vrăbii pentru doi bani (Luca
îngrijească de 12:6). Sunt foarte
creația Lui?” Dacă ieftine: cumperi
răspunsul tău este două cu un ban
pozitiv, atunci nu sau cumperi 5
ar mai trebui să te pentru doi bani. În
îngrijorezi de limbajul economiei
nimic, pentru că de piață asta
Îngrijorarea ta înseamnă că
d o v e d e ș t e plătești pentru 4 și
inconsecvență (vs. primești 5
25) și în al doilea (primești un
rând, Îngrijorarea discount de
este irațională (vs. cantitate). Puține
26): “Uitați-vă la lucruri sunt atît de
păsările cerului: ele ieftine ca vrăbiile, și
nici nu samănă, nici nu seceră, și nici nu strîng nimic totuși nici o vrabie nu cade la pământ fără voia lui
în grînare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Dumnezeu și fără îngăduința lui Dumnezeu (Matei
Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decît ele?” 10:29).

Primul argument al Domnului Isus este
Chiar dacă pe piață vrăbiile sunt foarte ieftine,
incontestabil: Dumnezeu care ne-a dat viață, poate Dumnezeu le poartă de grijă și El cunoaște toate
să o și întrețină! Dar, s-ar putea ca cineva să întrebe detaliile vieții lor: El știe cînd le este foame și le
cu cinism: “Dacă Dumnezeu poate să ne ofere tot ce hrănește în fiecare zi. “Uitați-vă la păsările cerului: ele
ne este necesar, chiar va face El lucrul acesta?” +i nici nu samănă, nici nu seceră, și nici nu strîng nimic
Domnul Isus oferă un răspuns satisfăcător, folosind o în grînare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește.
metodă clasică de argumentare, plecînd de la Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decît ele?”
particular la general, de la ceva neînsemnat înspre Prin exemplul acesta, Domnul Isus vrea să ne învețe
 10
că Dumnezeu urmărește viața noastră a fiecăruia și
că toți suntem importanți în ochii Lui. Dumnezeu este
foarte meticulous în ceea ce privește creația Lui:
păsările cerului nici nu samănă, nici nu seceră și nici
Gândiți-vă la hamsterul alb pe care mulți copii
nu strîng nimic în grînare și totuși Dumnezeu le
hrănește… cît despre voi “pînă și perii din cap, toți vă
sunt numărați.” (Luca 10:30)
Așadar, este important să reținem că
Îngrijorarea dovedește inconsecvență (vs.25), este
irațională (vs.26)… și în al treilea rînd, Îngrijorarea
este inutilă (vs.27): “Care din voi, chiar îngrijorîndu-
se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?”
Este fascinant să observăm cum Domnul Isus alege
să abordeze
subiectul
Îngrijorării
apelând la
cele mai
v a r i a t e
lungimi, unități
de măsură și
valori: textul
ne vorbește
despre bani și
despre coți, despre fire de păr și despre vrăbii.
Domnul Isus întreabă: “Care din voi, chiar
Și la fel este și omul îngrijorat: viața omului
îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la
înălțimea lui?” (un cot măsoară aprox.45 cm -
lungimea antebrațului). Sunt mulți oameni care ar
vrea să fie mai înalți, dar nimeni nu își poate adăuga
la înălțime peste ceea ce i-a rânduit Dumnezeu la
creație, nici măcar 1 cm. Sunt mulți oameni care ar
vrea să-și mai adauge zile la lungime vieții, dar nimeni
Să reținem deci că Îngrijorarea dovedește
nu își poate adăuga la lungimea vieții dincolo de ceea
ce i-a rânduit Dumnezeu, nici măcar o singură zi.
Domnul Isus ne spune aici, prin întrebarea
retorică din vs.27, că Îngrijorarea este inutilă: nu ajută
Luminătorul 1-2, 2015
la absolut nimic, ci doar adaugă la frustrare, ne
înmulțește suferința și ne scurtează viața. Îngrijorarea
este inutilă și dăunătoare.
îl au în casele lor într-o cușcă și-l îngrijesc ca pe un
pet de mare preț. Hamsterul stă închis în cușcă și o
bună parte din zi aleargă pe roata mare ce o are
acolo înăuntru în cușcă, crezând că dacă fuge pe
roata aceea își va găsi libertatea. În fiecare zi,
hamsterul se urcă pe roată și fuge… și fuge… și își
spune mereu că trebuie să fugă mai mult, și mai
departe pentru că astfel își va găsi libertatea.
Specialiștii estimează că pe parcursul întregii sale
vieți un
h a m s t e r
aleargă aprox.
14,000 km
(distanța
aproximativă
dintre America
și Australia) și
totuși nu
poate ieși din
cușca unde
este captiv.
care se îngrijorează este o sumă de alergături
nebunești fără nici un folos. +i după o vreme,
această alergare inutilă ne secătuiește puterea și
sănătatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu și nu mai
avem energia necesară pentru a face ceea ce trebuie
să facem și ceea ce este cu adevărat important.
inconsecvență (vs.25), este irațională (vs.26), este
inutilă (vs.27)… și în al patrulea rând, Îngrijorarea este
ilogică (vs.28-30): “Şi de ce vă îngrijorați de
îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum
 Luminătorul 1-2, 2015
cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc, nici nu țes;
totuș vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava
lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că, dacă
astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care
astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă
va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin
credincioșilor?”
Îngrijorarea este ilogică. Solomon a fost un
rege plin de slavă: a avut în stăpânire multe ținuturi, a
avut bogății cum nu a mai avut nici un rege în Israel,
a fost deosebit de faimos în generația lui, a locuit într-
un palat cu 3 etaje și 45 de camere construit doar
din materiale foarte
scumpe… și totuși,
Domnul Isus ne spune că
nici chiar regele Solomon
nu s-a ridicat la nivelul
Fie ca în anul
crinilor pe care i-a creat
Dumnezeu. “Nici chiar
Solomon nu s-a îmbrăcat
ca unul din crini” - toate
podoabele lui Solomon
pălesc în contrast cu
frumusețea crinului pe
care l-a creat Dumnezeu și l-a așezat în câmpia
înflorită. +i aceasta în contextul în care nici un crin nu
toarce, nu țese… și nu merge nici la frizerie și nici la
spa. În contrast cu oamenii tot mai obsedați de
aspectul lor exterior, crinul se bucură de frumusețea
pe care i-a dat-o Dumnezeu la creație și-i zâmbește
Soarelui, și se lasă mîngîiat de vântul lui Dumnezeu în
timp ce își îndreaptă florile sublime înspre cerul lui
Dumnezeu de unde-i vin toate resursele necesare
vieții.
Crinii nu fac nici mai mult și nici mai puțin
decît ceea ce au fost creați să facă: arată frumusețea
lui Dumnezeu și mărturisesc despre credincioșia lui
11
Dumnezeu care zilnic se îngrijește de creația Lui! De
aceea sunt atît de frumoși… pentru că își împlinesc
scopul pentru care au fost creați. Cu atît mai mult,
Dumnezeu ne va purta nouă de grijă, în toate
aspectele existenței zilnice, dacă în calitate onorabilă
de coroană a creației ne vom trăi viața împlinind
scopul binecuvântat pentru care am fost creați. Mai
important decât să impresionăm prin hainele pe care
le îmbrăcăm este să ne preocupăm să împlinim voia
lui Dumnezeu! Dumnezeu care i-a dat crinului
frumusețea și eleganța prin care ne câștigă
admirația, dorește să ne îmbrace și pe noi cu haina
neprihănirii lui Cristos și în
felul acesta vom împlini
scopul pentru care am
fost creați!
2015, să biruim ispita
îngrijorării prin încredere
neclintită în purtarea de
grijă a lui Dumnezeu și să
ne preocupăm cu mai
multă pasiune de starea
s u fl e t e l o r n o a s t r e .
“Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și
neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da
pe deasupra. Nu vă îngrijorați, dar, de ziua de mâine;
căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși.” Amin!
▲
 Alerg spre țintă
Gicu Cotleț (RBC of Akron)
La fiecare început de an fiecare dintre
noi ne stabilim noi idealuri, noi
standarde de viață pentru noi și familiile
noastre, bisericile noastre, comunitățile
noastre etc. Meditând puțin la idealurile
Tr ă i r e
pentru noul an mi-am adus aminte de
cuvintele scrise pe panoul din fața unei
biserici americane care spunea cam
asa: “Speed is not everything.
Direction counts!” (“Viteza nu
este totul. Destinația contează”)
Întrebarea care ne-o punem și
noi la început de an este dacă ne
cunoaștem care ne este scopul
vieții noastre, care ne este destinația spre care
alergăm și ce contează mai mult viteza sau
perseverența pe calea credinței.
Apostolul Pavel avea o
singură dorință: Să-l
cunoască mai mult p e
Domnul Isus și să ajungă cu orice preț la
învierea din morți. El mărturisea că ”Nu că am
câștigat premiul, sau că am ajuns desăvârșit; dar
alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am
fost apucat de Hristos Isus. … dar fac un singur
lucru uitând ce este în urma mea, și aruncându-mă
spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul
chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
(Filipeni 3:12-14)
Întreaga noastră viață este doar o alergare, pentru
unii mai lungă iar pentru alții mai scurtă. Mulți
pornesc cu avânt spre țintă dar puțini sunt cei care
ajung la destinație.
În Noiembrie 2013 Joy Johnson o femeie de 86 de
ani a participat la maratonul din New York. Cu câteva
mile inainte de a ajunge la linia de sosire s-a
împiedicat si a căzut. Supraveghetorii maratonului au
rugat-o pe Joy să renunțe la maraton dar
ea a refuzat categoric și și-a continuat
alergarea. Plină de bucurie a terminat
maratonul. La linia de sosire a fost
întâmpinată cu flori și aplauze.
După felicitările de rigoare ea s-a
dus impreună cu sora ei la hotel și s-
a culcat să se odihnească. A doua zi a
fost găsită moartă în patul ei. Nimeni nu a
putut să o oprească pe Joy Johnson să
sfârșească alegarea. Ea a vrut cu
orice preț să ajungă la linia de
sosire și a reușit. Poate ea a dorit ca
numele să-i fie scris în cărțile recordurilor
l u m i i t re c ă t o a re s a u a l t s c o p
vremelnic.
Alergarea creștinului nu este
după glorie și renume iar cununa
pe care el o primește este cu totul
deosebită și mult mai valoroasă decât cele oferite de
oameni astăzi. Numele lui de asemenea este scris în
cartea vieții și nu în cartea recordurilor mondiale. Unii
dintre cei care aleargă se împiedică și cad deoarece
se bizuiesc pe destoinicia și capacitățile personale și
refuză să ceară ajutor.
Astăzi tot mai mulți oameni aleargă după plăcerile
de-o clipă decât după lucrurile spirituale. Nu puțini
sunt cei care aleargă după bani și diplome, după
mașini și comfort, după liniște și odihnă, după poziții
 Luminătorul 1-2, 2015 13

în societate și în biserică. Mulți îmbrățișează o religie
oarecare, dar nu toți îl cunosc pe adevăratul
Dumnezeu. Tot mai mulți spun că merg pe calea
dreaptă pe drumul cel bun dar adesea sunt
dezamăgiți și își sfârșesc alergarea în apele
învolburate ale lumii acesteia. Înțeleptul Solomon
spunea:”Multe căi pot părea bune omului, dar la
urmă se văd că duc la moarte” (Proverbe 14:12)
Calea dreaptă este calea cruci, calea umilinței, calea
renunțări la plăcerile lumii, este calea pe care a pășit
Mântuitorul nostru Domnul Isus Hristos. El este
singurul care
poate să ne
îndrume pași
pe calea
dreaptă și să
dea direcție
v i e ț i l o r
noastre. El
ne-a spus:
“Eu sunt
c a l e a ,
adevărul și
viața”.
Astăzi dacă
n e
cunoaștem
locul unde
suntem și unde dorim să ajungem, cunoaștem prețul
călătoriei, și riscurile ce pot apărea pe drum atunci
suntem pe calea bună, mergem înainte plini de
încredere că vom ajunge la țintă. Avem și noi ca și
poporul lui Israel stâlpul de foc în fața noastră, norul
care ne acoperă în zilele toride, avem cel mai iscusit
conducător al tuturor timpurilor, avem cea mai
modernă aparatură de navigație. Isus Hristos este
conducătorul vieții noastre în drumul spre Ierusalimul
ceresc. Avem la dispoziție cel mai sigur GPS din
lume care este Cuvântul lui Dumnezeu scris pe
paginile Sfintei Scripturi. De multe ori și noi ne
rătăcim ca și poporul lui Israel în jurul muntelui dar nu
disperăm căci Domnul nu ne părăsește. Lui Moise nu
i-a fost nici frică nici rușine să spună: “Acum, dacă
am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile
Tale” (Exod 33:13) Iar Domnul i-a răspuns: “Voi
merge Eu însumi cu tine”. Pentru mai multă siguranță
Moise a răspuns: “Dacă nu mergi Tu însuți cu noi, nu
ne lăsa să plecăm de aici”. Costul biletului de
călătorie a fost plătit cu mult timp înainte dar nu cu
dolari americani, nici în euro, ci a fost plătit cu sânge
nevinovat, cu
p r e ț u l
sângelui Fiului
lui Dumnezeu.
Astăzi încă
mai este
v re m e s ă - ț i
verifici scopul
și direcția
vieții tale. Mai
este timp să
pleci în cea
mai frumoasă
și mai sigură
călătorie din
viața ta, cale
pe care au
mers pionierii credinței creștine: Matei și Luca,
Marcu, Ioan și Pavel. Nu-ți fie frică de ceea ce se
întâmplă pe drum, tu poți fi în siguranță, privește
mereu spre țintă: spre Domnul Isus Hristos. El și
numai El poate să-ți asigure o călătorie plăcută și
liniștită. Spune-I și tu: Dacă Tu nu vii cu noi nu ne
lăsa să plecăm de aici. Dacă tu nu conduci viața
noastră noi nu plecă la drum. Iar El va răspunde: “Voi
face și ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere
înaintea Mea.”
 14 Luminătorul 1-2, 2015

Tu trebuie să ști că ai preț înaintea lui Dumnezeu!

Chiar dacă călătorești prin furtună, nu dispera, nu-ți
Ești
Doru Popescu  
pierde nădejdea, ești aproape de orașul cu străzi de
aur, de ziua cea mare când toți cei care și-au
cunoscut direcția, și scopul vieții vor ajunge la (Waterloo)
destinația dorită. Isus Hristos Domnul este la cârma
istoriei. Deci ”… să dăm la o parte orice piedică, și
păcatul care ne înfășoară așa de lesne, și să alergăm Spirit infinit și veșnic,
cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne Toate-n Tine, își au izvorul,
uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței Le-ntreții, căci ești puternic,
noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era Ma legat de Tin’ fiorul.
pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și
șade la dreapta scaunului de domnie a lui Dragostei eterne sfinte,
Dumnezeu.” (Evrei 12:1b-2) Lucrul care contează Ce îmi luminează ființa,
pentru noi la acest început de an este să ne N-o pot exprima-n cuvinte,
cunoaștem bine care este ținta călătoriei noastre. Să Mi-a deschis ușa, căința.
ne cunoaștem cine conduce viața noastră. Dacă
până astăzi corabia vieți tale plutește în nesiguranță Spre o cărare mai înaltă,
pe valurile tulburate al lumii este timpul să-ți găsești Ce pășește peste fire,
directia și scăparea la picioarele Domnului Isus care Și spre Tine mă înalță,
Să umblu, doar prin iubire.
poate să dea direcție vieții tale și-n anul 2014.
Perseverența în călătorie este mult mai importantă
Pune-n cuget, transparență,
decât viteza.
Să fie văzut Isus,
Alexandru cel Mare a fost întrebat cum a cucerit
Arătând lumii, clemența,
lumea. Foarte scurt el a răspuns: ”Perseverând fără
Ce-o dă Regele de sus.
nici o șovăire”. Astăzi și noi suntem chemați să
perseverăm pe calea credinței fără nici o șovăire.
Floarea, frunza și izvorul,
Domnul să vă țină și-n anul acesta pe calea credinței
Laude curg în susur blând,
ca să puteți căpăta premiul alegării, și să dobândiți
Spune lumii întreg dorul,
cununa neprihăniri oferită de însuși Domnul Isus
După Creatorul Sfânt.
Hristos. ▲

Spirit infinit și veșnic,

Toate-n Tine-și au izvorul,
Dumnezeu Atotputernic,
De Tine mă leagă dorul.
Motivele apostaziei
lui Israel
Daniel Brânzei (Bethel RBC, Los Angeles)
Judecători 1:1 ‒ 3:6
Prima secțiune majoră a cărții (1:1  ‒  3:6) explică
foarte clar de ce perioada Judecătorilor a fost una
din cele mai întunecate din istoria lui Israel.
Iosua a murit (Jud. 1:1). Anii de după el au marcat
trecerea de la  succes  la  suferinţă,  făcând din
poporul  învingător  un popor  înfrânt. Semințiile lui
Israel se implică în procesul de desăvârşire a
cuceririi Canaanului şi de consolidare a ocupaţiei
Ţării Făgăduinţei. Evenimentele descrise aici
stabilesc fundalul pe care se va desfășura apoi tot
restul acțiunii din carte (3:7 ‒ 16:31).
Cartea Judecători poate fi privită ca având o
introducere alcătuită din două secţiuni (1:1 ‒ 2:5 și
2:6  ‒  3:6) și o încheiere tot din două părți (17:1  ‒  49:8-12).
18:31 şi 19:1 ‒ 21:25).
Prima scenă a conflictelor oferă mari
Între ele există idei paralele care leagă
simetric prima parte a introducerii (1:1  ‒  2:5) cu a
doua parte a încheierii (19:1  ‒  21:25) și partea a
doua a introducerii (2:6  ‒  3:6) cu prima parte a
încheierii (17:1 ‒ 18:31).
„Domnul a răspuns: «Iuda să se suie; iată că
am dat ţara în mâinile lui»“ (Jud. 1:2).
Faptul că Dumnezeu alege ca Iuda să fie prima
seminție care să pornească la atac este în armonie
cu profeția care anunțase că Iuda va fi
conducătorul celor douăsprezece seminții:
„Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi; mâna ta
„Fiii lui Iuda s-au coborât apoi ca să bată pe
va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi. Fiii tatălui tău se
Studiu biblic
vor închina până la pământ
înaintea ta. Iuda este un pui de leu.
Tu te-ai întors de la măcel,
fiule!  Iuda îşi pleacă genunchii, se
culcă întocmai ca un leu,  ca o
leoaică: cine-l va scula? Toiagul de
domnie nu se va depărta din Iuda,
nici toiagul de cârmuire dintre
picioarele lui, până va veni Şilo, şi
de El vor asculta popoarele.  El îşi
leagă măgarul de viţă  şi, de cel
mai bun butuc de viţă, mânzul măgăriţei lui; îşi
spală haina în vin, şi mantaua în sângele strugurilor.
Are ochii roşii de vin  şi dinţii albi de lapte.“  (Gen.
speranțe. Totul este încă așa cum trebuie să fie.
Sistemul teocratic este așezat temeinic și
funcționează foarte bine. Israel ascultă de indicațiile
divine și Dumnezeu ascultă rugăciunile poporului.
Samuel pare să-şi prevină cititorii să se aștepte la
lucruri mari, făcându-i apoi să fie părtași împreună
cu el la marile dezamăgiri care au urmat. La
început, seminția lui Iuda face mari isprăvi în
ascultare de Domnul, dar ulterior se dovedește
lipsită de curaj și râvnă pentru a lupta împotriva
popoarelor din câmpia maritimă (Jud. 1:1-19).
canaaniţi, care locuiau muntele, ţinutul de miazăzi
 16
şi câmpia. Iuda a pornit împotriva canaaniţilor care
Pasajul următor ridică unele probleme foarte
locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-Arba; şi
a bătut pe Şeşai, pe Ahiman şi Talmai.“  (Jud.
1:9-10).
Șeșai, Ahiman și Talmai au fost, fără
îndoială, conducătorii Hebronului (care în traducere
înseamnă „alianță, confederație“) și era orașul
Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al
așezat la cea mai mare altitudine din Iuda (aprox.
1.000 m). Numele său vechi a fost Chiriat-Arba,
„cetatea lui Arba“ tatăl lui Anac, cel care, probabil,
a fondat-o inițial:
„Au dat Hebronul lui Caleb, cum spusese
Moise; şi el a
izgonit de
acolo pe cei
trei fii ai lui
Anac.“  (Jud.
1:20; Ios.
14:15; 15:13;
21:11).
Anachimii erau
renumiți deja
Otniel a
ca un dușman
feroce și de
neînvins:
„Ascultă, Israele! Astăzi vei trece Iordanul,
ca să te faci stăpân pe nişte neamuri mai mari şi
mai puternice decât tine, pe cetăţi mari şi întărite
până la cer, pe un popor mare şi înalt la statură, pe
copiii lui Anac, pe care-i cunoşti şi despre care ai
auzit zicându-se: «Cine va putea să stea împotriva
copiilor lui Anac?!»
Să ştii azi că Domnul, Dumnezeul tău, va
merge El Însuşi înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi
va nimici, El îi va smeri înaintea ta; şi tu îi vei izgoni,
îi vei pierde curând, cum ţi-a spus Domnul.“ (Deut.
9:1-3).
Luminătorul 1-2, 2015
interesante:
„De acolo a pornit împotriva locuitorilor Debirului:
Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer. Caleb a
zis:  «Voi da pe fiica mea, Acsa, de nevastă cui va
bate Chiriat-Seferul şi-l va lua.»
lui Caleb, a pus mâna pe cetate; şi Caleb i-a dat de
nevastă pe fiica sa Acsa. Când a intrat ea la Otniel,
l-a îndemnat să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea s-a
coborât de pe măgar; şi Caleb i-a zis: «Ce vrei?»
Ea i-a răspuns:  «Dă-mi un dar, căci mi-ai dat un
p ă m â n t
secetos; dă-mi
şi izvoare de
apă.»  Şi Caleb
i-a dat
Izvoarele de
sus şi Izvoarele
de jos.“  (Jud.
1:11-15)
fost un
războinic
viteaz care a călcat pe urmele lui Caleb, frate vitreg
(Caleb era fiul lui Iefune, iar Otniel fiul lui Chenaz!!!)
mai mare ca el. Dumnezeu îl  va ridica apoi în
rândul oamenilor care merită să fie menționați în
șirul de judecători amintiți în carte (Jud. 3:7-11).
Incidentul relatat aici este pomenit și în
cartea Iosua (Ios. 15:15-19) și, bineînțeles că a avut
loc înainte de moartea marelui conducător.
Proorocul Samuel îl amintește și în cronica lui
fiindcă Otniel ocupă un loc important în campania
de cucerire dusă de Iuda și pentru că ne face
cunoștință cu primul judecător menționat de el.
 Luminătorul 1-2, 2015
Cererea făcută de Acsa, soția lui Otniel și
fata lui Caleb subliniază importanța a două lucruri:
însemnătatea  resurselor  de apă pentru ținutul
Familia preotului Ietro se separase de restul
D e b i r u l u i , a fl a t î n d e ș e r t u l N e g h e v, ș i
însemnătatea  rolului  pe care-l vor juca femeile în
cartea  Judecători.  Apariția Acsei pregătește scena
pentru rolurile pe care le vor juca mai târziu Debora
și Iael (Jud. 4 – 5).
Arcul de la demnitate măreaţă la decadență
morală  va fi ilustrat de Samuel și prin rolul sau
soarta pe care au avut-o în poporul Israel femeile.
În finalul cărții, femeia care călărește pe măgar,
concubina unui levit, ajunge un cadavru abuzat
sexual, violată și ucisă de păcătoșenia celor din
seminția lui Beniamin.
În urma cererii sale, Acsa primește din
partea lui Caleb  „Izvoarele de sus și Izvoarele de
Samuel îi menționează aici pe probabil
jos“, două localităţi cu surse de apă pentru
pământul secetos. De mii de ani, această
întâmplare a rămas un subiect minunat de predici
pentru toți cei îndemnați să ceară de la  Dumnezeu
binecuvântare peste existența lor secetoasă.
În versetul următor al introducerii sale, Samuel mai
leagă un şuvoi la curgerea acțiunii, adăugându-i pe
cheniți:
„Fiii chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din
Pasajul care urmează ne prezintă trecerea
Cetatea Finicilor, împreună cu fiii lui Iuda, în pustiul
lui Iuda, la miazăzi de Arad, şi s-au dus de s-au
aşezat între popor.“ (Jud. 1:16).
Cheniții sunt descendenți din familia lui Ietro,
preot al Madianului, menționați deja ca neam
împreună cu alte popoare canaanite în Geneza
15:19:
„În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu
Avram şi i-a zis: «Seminţei tale dau ţara aceasta, de
la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat, şi
Neputința lor de a  cuceri  nu a fost decât o
17
anume: ţara cheniţilor, a cheniziţilor, …»“  (Gen.
15:18-19)
poporului lor și trăia în Madian, poate și din cauză
că erau monoteiști. Această probabilitate este
întărită de atitudinea dușmănoasă pe care păstorii
din Madian n-ar fi trebuit să o arate față de fetele lui
Ietro, dacă le-ar fi împărtășit credința și le-ar fi privit
ca pe odraslele unuia care era și preot al lor:
„Dar Moise a fugit dinaintea lui faraon şi a locuit în
ţara Madian. A şezut lângă o fântână.  Preotul din
Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă
şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui
lor.  Dar au venit păstorii şi le-au luat la goană.
Atunci Moise s-a sculat, le-a ajutat şi le-a adăpat
turma.“ (Exod 2:15-17).
pentru a sublinia că Dumnezeu nu uită pe nimeni
care Îl cinstește și știe să-i aducă în țara
binecuvântărilor pe toți aceia care și-au pus
nădejdea în El. Cheniții îi urmaseră pe evrei la
îndemnul lui Moise (Num. 10:29), dar nu
participaseră la războaiele duse de Iosua pentru
cucerirea țării, preferând să rămână ca nomazi prin
ținuturile Ierihonului („cetatea finicilor“).
de la victoriile depline la cele insuficiente:
„Iuda a pornit cu fratele său Simeon şi au bătut pe
canaaniţii care locuiau la Ţefat; au nimicit cetatea
cu desăvârşire şi au numit-o Horma.  Iuda a mai
pus mâna pe Gaza şi pe ţinutul ei, pe Ascalon şi pe
ţinutul lui şi pe Ecron şi pe ţinutul lui. Domnul a fost
cu Iuda; şi Iuda a pus stăpânire pe munte, dar n-a
putut să izgonească pe locuitorii din câmpie,
pentru că aveau care de fier.“ (Jud. 1:17-19).
ilustrație a neputinței lor de a crede și de a asculta
 18 Luminătorul 1-2, 2015

de Domnul, așa cum anticipase foarte bine și
„Au dat Hebronul lui Caleb, cum spusese
Iosua: Moise; şi el a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui
„Fiii lui Iosif au vorbit lui Iosua şi i-au zis: «Pentru ce Anac“ (Jud. 1:20).
ne-ai dat de moştenire numai un sorţ şi numai o
Biruințele copiilor lui Dumnezeu nu sunt date
parte, când noi suntem un popor mare la număr şi de proporția dintre mărimea lor și mărimea
Domnul ne-a binecuvântat până acum?» dușmanilor, ci de măsura lor de credință și trăire în

Iosua le-a zis: «Dacă sunteţi un popor mare ascultare de voia Domnului. Lipsa de biruință este
la număr, suiţi-vă în pădure şi tăiaţi-o, ca să vă apoi accentuată de versetul următor:
faceţi loc în ţara fereziţilor şi a refaimiţilor, fiindcă „Fiii lui Beniamin n-au izgonit pe iebusiţii care
muntele lui Efraim este prea locuiau la Ierusalim; şi
strâmt pentru voi.» iebusiţii au locuit în Ierusalim
Fiii lui Iosif au zis:  «Muntele cu fiii lui Beniamin până în
nu ne va ajunge, şi toţi ziua de azi“ (Jud. 1:21).
canaaniţii care locuiesc în Ierusalimul se afla la granița
vale, cei ce sunt la Bet- dintre moștenirea lui Iuda și
Şean şi în satele lui şi cei ce cea a lui Beniamin, probabil
sunt în valea lui Izreel au ceva mai mult pe teritoriul
care de fier.» beniamiților. Cartea Iosua ne

Iosua a zis casei lui spune că Iuda și Simeon au
Iosif, lui Efraim şi lui cucerit temporar Ierusalimul
Manase:  «Voi sunteţi un (Ios. 15:63; 18:28), de unde
popor mare la număr, şi s-ar putea deduce că
puterea voastră este mare, beniamiții n-au reușit să-l
nu veţi avea un singur păstreze. Neputințele
sorţ.  Ci veţi avea muntele, beniamiților prevestesc rolul
căci veţi tăia pădurea, şi dezastruos pe care-l vor
ieşirile ei vor fi ale voastre, şi juca ei în capitolele finale ale
veţi izgoni pe canaaniţi, cu cărții Judecători.
toate carele lor de fier şi cu toată tăria lor»“ (Iosua
În loc să persevereze în ascultare de
17:14-18). Domnul și umblare în credință, oamenii din seminţia

„Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, lui Beniamin au preferat să facă altfel.
cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise;
„Fiii lui Beniamin n-au izgonit pe iebusiţii
nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.“ (Iosua 1:5). care locuiau la Ierusalim; şi iebusiţii au locuit în
Ca să arate indirect aceasta, Samuel adaugă un Ierusalim cu fiii lui Beniamin până în ziua de
eveniment care se petrecuse deja înainte de cel azi“ (Jud. 1:21).
consemnat de versetele 18-19.
Deși era total contrar poruncii lui Dumnezeu,
evreii au descoperit în scurtă vreme o șmecherie: în
 Luminătorul 1-2, 2015
loc să-i extermine pe canaaniți, le-a fost mai ușor și
mai folositor să-i transforme în supuși care să le
plătească bir (Jud. 1:28, 30, 33, 35). Însă, această
aparentă scurtătură spre belșug le-a adus foarte
multă pagubă. O ascultare parțială este o
neascultare întreagă! Iar belșugul material
nebinecuvântat, dobândit printr-o sărăcie spirituală,
se va transforma foarte repede într-un blestem.
Într-un cuvânt: „Pe cine nu-l lași să moară, nu te
lasă să trăiești“.
Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din
Casa lui Iosif nu s-a mai bazat nici ea pe
Domnul, ci s-a aliat cu dușmanii dispuși să-și
trădeze concetățenii:
„Casa lui Iosif s-a suit şi
Nici Aşer n-a
ea împotriva Betelului, şi
Domnul a fost cu ei. Cei
din casa lui Iosif au
iscodit Betelul, care mai
înainte se chema
Luz.  Străjerii au văzut
pe un om ieşind din
cetate şi i-au
zis:  «Arată-ne pe unde
putem intra în cetate, şi
Neftali n-a
vom avea milă de tine.»
El le-a arătat pe unde ar putea să intre în
cetate. Şi au trecut cetatea prin ascuţişul sabiei;
dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată
familia lui.  Omul acela s-a dus în ţara hetiţilor; a
zidit o cetate şi i-a pus numele Luz, nume pe care
l-a purtat până în ziua de azi.“  (ziua în care scrie
Samuel) (Jud. 1:22-26).
Din momentul acesta, ascultarea a fost
înlocuită cu neascultarea nu ca excepție, ci ca
regulă:
„Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-
Şean şi din satele dimprejurul lui, din Taanac şi
19
satele lui, din Dor şi satele dimprejurul lui, din
Iibleam şi satele dimprejurul lui, din Meghido şi
satele dimprejurul lui; aşa încât canaaniţii au izbutit
să rămână în ţara aceasta. Când Israel a fost destul
de tare, a supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-a
izgonit.
Efraim n-a izgonit pe canaaniţii care locuiau la
Ghezer, şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim la
Ghezer.
Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol; şi canaaniţii
au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuşi
la un bir.
izgonit pe locuitorii din
Aco, nici pe locuitorii din
Sidon, nici pe cei din
Ahlab, din Aczib, din
Helba, din Afic şi din
Rehob;  şi aşeriţii au
locuit în mijlocul
canaaniţilor, locuitorii
ţării, căci nu i-au izgonit.
izgonit pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii
din Bet-Anat şi a locuit în mijlocul canaaniţilor,
locuitorii ţării; dar locuitorii din Bet-Şemeş şi din
Bet-Anat au fost supuşi la un bir.
Amoriţii au dat înapoi pe munte pe fiii lui Dan şi nu
i-au lăsat să coboare în câmpie. Amoriţii au izbutit
să rămână la Har-Heres, la Aialon şi la Şaalbim; dar
mâna casei lui Iosif a apăsat asupra lor şi au fost
supuşi la un bir. Ţinutul amoriţilor se întindea de la
suişul Acrabim, de la Sela şi în sus“ (Jud. 1:27-36).
▲
 Rugăciunea în
creștinism
Spiritualitate

Victor Kloes (Bethany RBC, Los Angeles)

“Când vă rugați să nu bolborosiți aceleași prin rugăciune, este rezultatul instinctului uman.
vorbe ca păgânii” (Evang. Matei 6.7) Scriitorul Ioan Bunea, în cartea sa, “Psihologia
“Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai rugăciunii”, scrie: “Rugăciunea este cel mai profund
ascultători, înșelâdu-vă singuri” (Epist. instinct uman”. Jertfa oferă obiecte materiale unor
Iacov 1.22) dumnezei sau zei ca o încercare de comuniune cu
zeitatea. Dar, prin rugăciunea creștină, omul poate

Arheologia a descoperit altare comunica cu Creatorul său și prin acest fapt,
de jertfă închinate unor dumnezei sau rugăciunea este manifestarea superiorității omului
zei. Jertfa în sine însăși este o exprimare față de animale, care nu au acest instinct spiritual.
materială a rugăciunii. Sfânta Scriptură
Religia creștină evanghelică, adică religia
evreiască, în prima sa carte, numită trăită conform învățăturii Domnului Isus Hristos,
“Geneza”, ne arată cum primii copii ce provin din precum și a Apostolilor Săi, este o religie a
perechea de oameni, bărbat și femeie, numiți Cain rugăciunii. La aceasta se potrivește sfatul
și Abel, când
au ajuns la
maturitate le-a
venit ideea să
aducă o jertfă
de mulțumire
lui Dumnezeu.
De unde au
primit această
idee, nu știm,
dar ceea ce
credem este
faptul că
această idee
de închinare lui
Dumnezeu,
 Luminătorul 1-2, 2015
Apostolului Pavel către creștinii din Tesalonic, când
Prin rugăciunea creștină evanghelică
a scris: “Rugați-vă neîncetat”, adică, cu alte cuvinte,
“nu întrerupeți legătura cu Dumnezeu”. Astfel,
rugăciunea este inima religiei creștine evanghelice.
Creștinul evanghelic, când obosit se roagă și
Dar în viața sa de rugăciune, creștinul evanghelic,
are multe piedici de biruit și de înlăturat. Prin
rugăciune se manifestă viața sa spirituală și morală
a creștinului. Prin rugăciune, creștinul evanghelic,
intră în relație cu Dumnezeu pentru a-i mulțumi
Factorul important în rugăciunea creștină
pentru tot binele primit și, apoi, începe șirul de
favoruri de la Dumnezeu. În rugăciunea sa, creștinul
prezintă lui Dumnezeu frământările din viața sa și
cere ajutor.
Prin rugăciune, omul poate scăpa de pornirile
Credința creștină evanghelică nu este
egoiste ale firii umane, căci prin rugăciune se
întărește credința și se alină sufletul. Prin rugăciune
comunitatea creștină consolidează lupta împotriva
Fără de credință, omul trăiește în robia
celui rău, care este diavolul, adică “împotrivitorul lui
Dumnezeu”. Prin rugăciune, creștinul consideră pe
Dumnezeul cel viu și adevărat, ca binele suprem al
omenirii.
În final, rugăciunea creștinului evanghelic
caută să-și desăvârșească ființa sa, încadrând viața
sa în viața lui Dumnezeu. Rugăciunea, în general,
este un efect de autocontrol, prin care se apropie
de Dumnezeu, și așa se creează o stare de
încredere sufletească care este aducătoare de
bucurie prin împăcarea omului cu Dumnezeu.
Rugăciunea este pentru om un dialog cu
Dumnezeu și prin rugăciune se cultivă sentimentul
„unității creștine”. Rugăciunea, de multe ori, poate fi
și o rugăciune de mijlocire pentru alții. Trebuie
precizat căci și rugăciunea creștină de mijlocire
pentru alții este valabilă, dar numai pentru cei vii și
nu pentru cei decedați.
21
îngrijorările dispar și se naște speranța, care este
făclia de lumină a viitorului.
smerit el strigă: “Doamne, ajută-mă”, astfel prin
rugăciune recunoaște prezența lui Dumnezeu.
Îndoielile au dispărut și lumina bună cu speranțe a
luminat viitorul vieții sale.
evanghelică este “credința în Dumnezeu” creatorul
Universului; după cum este scris: “Și fără credință
e s t e c u n e p u t i n ț ă s ă fi m p l ă c u ț i l u i
Dumnezeu” (Epist. Evrei 11.6).
valabilă numai când este acceptată cu mintea, ci
este și trăită în viața sa de toate zilele.
patimelor păcătoase ale firii umane, care niciodată
nu este mulțumită cu ceea ce are. Viața omului, fără
Dumnezeu, este de fapt începutul iadului pe
pământ! Tot așa cum este scris: “Căci fiecare este
robul lucrului de care este biruit” (Epist. II Petru
2.51). Rugăciunea creștină evanghelică este singura
cale de scăpare de robia patimilor firii. Rugăciunea
creștină, fiind o manifestare a unei religii vii, poate să
schimbe spre bine viața unui om. Rugăciunea este
un impuls de bucurie și devine o rezistență la ispitele
trupului. Rugăciunea trebuie să aibă ca scop
“schimbarea unei ființe umane spre o altă ființă
spirituală”. Pentru un creștin evanghelic, Dumnezeu
este o plăcută realitate, dar pentru o înțelegere
corectă a Sfintei Scripturi este necesară întâi
„pocăința”, prin care omul își dă seama că viața lui
păcătoasă este greșită și atunci se naște
sentimentul unei păreri de rău a răului făptuit și
acum se naște regretul cu dorința de o schimbare a
 22 Luminătorul 1-2, 2015

felului de viață, și din aceste gânduri se naște iarăși comunității creștine evanghelice. Rugăciunea
gândul la Dumnezeu, și de aici activează credința cu personală se poate pronunța în simplitatea casei
ajutorul lui Dumnezeu. A te ruga, înseamnă un tale, ori în sânul familiei, sau în adunarea comunității
exercițiu al facultăților noastre și este o iluminare a creștine.
sufletului nostru. În general, rugăciunea poate fi
Rugăciunea creștină evanghelică nu cere un
„egoistă “, adică totul pentru tine, zicând: “Doamne loc special de cult și așa rugăciunea oricărui creștin
dă-mi ....!”, deși pentru unii creștini mai sensibili , se poate rosti oriunde și în orice loc și fără o poziție
rugăciunea poate fi interpretată în sens mistic în specială de închinare.
mod greșit.
Rugăciunea fiind o forță de energie

Viața omului de fiecare zi este o sursă de sufletească, se bazează în întregime pe credința în
inspirație la rugăciune și dă sufletului o atitudine bunătatea lui Dumnezeu. Prin rugăciunea personală
spirituală de a c r e ș t i n ă
î n ț e l e g e evanghelică,
cuvântul omul se simte
S fi n t e i mai aproape
Scripturi. de Dumnezeu,

Î n pe când dacă
g e n e r a l , creștinul
rugăciunea participă la o
c r e ș t i n ă adunare a
evanghelică comunității
dă sufletului o creștine,
h r a n ă dorința sau
interioară care nevoia pot să-l
este pașnică și înflăcăreze pe
care nu creștin la
comentează gândurile spre fericirea veșnică. Astfel rugăciune. Întrucât rugăciunea este un fapt personal
creștinismul evanghelic poate fi numit o religie bună. între el și Dumnezeu, nu putem ști ce se petrece în
Dar rugăciunea, în situații grele, poate deveni o sufletul său, dar ceea ce știm este că după
religie optimistă, când creștinul smerit vine înaintea rugăciune creștinul este pregătit a gândi pozitiv. Prin
lui Dumnezeu, cu regretul păcatului săvârșit și oferă rugăciune creștinul face un autocontrol al faptelor
lui Dumnezeu rugăciunea de iertare, însoțită cu sale și în final rugăciunea aduce împăcarea cu
promisiunea de a părăsi orice păcat, pentru Dumnezeu.
restabilirea sa sufletească. Prin această rugăciune
Ce urmează de aici este să practicăm
creștinul exprimă încrederea sa în triumful lui rugăciunea creștină evanghelică după îndemnul
Dumnezeu precum și consolidează unitatea precizat mai sus: “Rugați-vă neîncetat”. ▲
Ridici garduri sau
construiești poduri?
Bebe Ciaușu (Biserica Harul, Ineu)
Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate au avut
un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi a
luat amploare până când s-a produs dezbinare
între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de
cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte.
Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai
mare. Când a deschis uşa a văzut un bărbat cu
unelte de tâmplărie.
“Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul.
Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în
gospodărie, eu v-aş putea ajuta”.
“Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru
pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a
râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este
fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard
de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd.
Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca
până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie
gata”.
Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând
cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la
câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase
treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut
ochii mari şi a rămas cu gura căscată.
Devoțional
Nu era deloc un gard de doi
metri. În locul lui era un pod care
lega cele două gospodării peste
râu.
Tocmai în acel moment vecinul
lui, fratele cel mic, venea dinspre
casa lui şi, copleşit de ceea ce
vedea, şi-a îmbrăţişat fratele mai
mare şi i-a spus:
“Eşti un om deosebit, să te
gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos
după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut!
Iartă-mă, frate!”
Şi s-au iertat.
Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-
şi adune uneltele ca să plece într- ale sale.
“Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai
câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”.
“Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar
mai am multe poduri de construit.”
 Conducerea Asociației

Președinte - Eusebiu Rusu

Secretar general - Sorin Sabou

Vicepreședinte est - Matei Istudor

Secretar est - Florin Vancea

Vicepreședinte vest - Ovidiu Rauca

Secretar vest - Claudiu Vâlcu

Vicepreședinte Canada - Mircea

Toma
Președinte Comisia pastorală- Doru
Aninoiu
Președinte Comisia de misiune -
Nelu Pășcuț
Membri: John Bilți, Samuel Stan Să nu uiţi cerul, când prea lină
îţi pare clipa pe pământ,
Comisia de Școală duminicală -
Ștefan Ghinescu
căci clipa pe pământ e-o clipă,
s-a dus pe-un fulg luat de vânt.
Casier misiune: Ion Cotârlă
Casier adm.: Cornel Ciba Să nu uiţi iadul, când prea dulce
îţi pare că ar fi-un păcat,
Editor „Luminătorul“ - căci dulcele păcat e-o fiere
ce-o să te ardă necurmat.
Sorin Sabou
editorluminatorul@gmail.com Să nu uiţi noaptea, când prea albă
Tipar și distribuție - Ioan Știr îţi pare ziua care-o duci,
căci ziua cea prea albă astăzi
poate sfârşi printre năluci.

Nu uitați să vă abonați la Să nu uiţi moartea, când prea tare

Luminătorul!
Abonamenul unei reviste costă $30
pe an.
Abonamentele se fac la Cornel Ciba
2624 Chalet Pl, Chino Hills,
CA 91709
cornel.ciba@gmail.com
îţi pare tronul unde şezi,
căci slava lumii e-o părere
pe care-o pierzi când nici nu crezi.
Să nu uiţi că eşti om, când pare
că eşti un zeu – şi-aşa gândeşti,
o, secătură trecătoare,
în ce nimic te prăbuşeşti!

Contribuțiile pentru fondul de misiune O, nu uita ce ţi-e 'nainte,

se fac la Ion Cotârlă
3015 W. Kilburn Rd., Rochester Hills,
MI 48306
ioncotarla@gmail.com
nici tot ce-ţi poate fi 'napoi,
– să mergi spre rai, cu fapte sfinte,
şi nu spre iad, târând noroi!
Traian Dorz