2012

octombrie - noiembrie

Ucenici roditori
Viața trăită împreună cu Cristos
Oamenii își trăiesc viețile într-o varietate de feluri. De la caz la caz întâlnim
Ghedeon (I) influențe care îndreaptă viețile oamenilor înspre multe direcții. Încotro este
îndreptată viața mea? Cine este cel care îi dă direcție? La aceste două
întrebări aflăm răspunsuri printr-o lectură atentă a Primei scrisori către
Început de lucrare la
biserica din Tesalonic. Textul esențial se află în ultimul capitol (5), în care ni
Biserica Golgotha din se spune că Isus Cristos a murit pentru noi ca noi să trăim împreună cu El.
Această înțelegere a morții sale de pe cruce trebuie să redirecționeze viața
Detroit
mea. Cristos a murit pentru mine ca eu să trăiesc împreună cu el.
$ Însă în vremurile de acum nu acceptăm un astfel de limbaj cu privire
Alexandru Căpățână la viață. Noi vrem să trăim singuri, nu împreună cu cineva; iar dacă acel
cineva este într-o poziție de autoritate asupra noastră, cu atât mai puțin.
Credincioși Domnului $ Cum este viața trăită împreună cu el? Ce anume o caracterizează?
până la capăt (II) Potrivit cu 1 Tesaloniceni, această viața are următoarele coordonate: o viață
în care credința lucrează, dragostea se ostenește, iar nădejdea are răbdare.
Societatea surorilor Credința, dragostea și speranța caracterizează viața trăită împreună cu Isus.
Acestea sunt văzute pe de o parte ca arme de apărare (platoșa credinței și a
dragostei), iar pe de altă parte ca moduri prin care se exprimă noua lor
Developing tomorrowʼs
identitate (ceilalți îi cunosc făcând referire în acest fel la ei). Reorientarea
leaders today vieții de către Cristos, cel care a murit și a înviat, duce la a fi cunoscuți de
oameni într-un fel nou, și la a face față la provocările vieții cu ajutorul acestor
noi coordonate aduse de Dumnezeu în viețile lor.

Revista Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada

www.romanianbaptists.org
 Ucenici roditori
Sorin Sabou (El Roi RBC, Chicago)

Acest mesaj este despre noi, despre limbajul viţei în Scripturi, la nivelul
Biserica Lui, despre ucenicii Lui, despre Vechiului Testament, te trec fiori. Este un text – şi
aşteptările Domnului de la ucenicii Lui, și sunt multe texte – despre Dumnezeu ca fiind Cel
Editorial

despre lucrarea Domnului în ucenicii Lui. care plantează o vie, şi Israel ca fiind via Lui. Şi Îl
Se întâmplă cu multe texte din Scriptură vedem în Lege, în prooroci, în Psalmi, în special, pe
– atunci când cineva vine, deschide Dumnezeu cum lucrează, sădeşte, sapă,
Biblia acolo şi citeşte, te deconectezi. împrejmuieşte, păzeşte via – şi via nu dă rod. Şi
Ioan 15 este un astfel de text. Ca şi cum aceasta un an, doi, zece, o sută. Şi vine un moment
ar veni cineva să predice din Psalmul 23. în care Dumnezeu zice: Îţi voi dărâma gardul.
Şi te întrebi: oare ce se mai poate spune Dărâm turnul de veghe să vedem ce se întâmplă. Şi
din Psalmul 23? doar un text, ca referinţă, Isaia 5:1-7 – vedem o vie
&Dacă vă întrebaţi aceste lucruri, vreau în care s-a lucrat, care a fost păzită şi care n-a
să vă răspund în felul următor: putem citi rodit. Şi-L vedem pe Domnul ajuns la capăt. Şi
Ioan 15 în multe feluri. În această seară spune: stricăm gardul. Şi via este călcată în
vom lectura Ioan 15, de la 1 la 11, uitându-ne la picioare, este stricată. Acesta este contextul, din
cele patru personaje din text. Să ne uităm la punctul de vedere al Vechiului Testament, când
Cristos, să ne uităm la Tatăl lui Cristos, să ne uităm găsim în Biblie despre poporul lui Dumnezeu ca
la mlădiţele care fi i n d v i a l u i
nu rodesc şi la Dumnezeu. Şi
mlădiţele care dintr-odată, în
rodesc. Evanghelii,
& Să ne Mântuitorul
uităm, așadar, la spune: „Eu sunt
Cristos şi la Tatăl adevărata viţă.“
Lui gândindu-ne Are loc o
la noi. Ce î n l o c u i r e . Vi a
a ş t e a p t ă Domnului o
Mântuitorul înţelegem nu în
n o s t r u , t e r m e n i i
învăţătorul poporului Israel,
n o s t r u , Ta t ă l ci în termenii lui
nostru de la noi? Cristos. La
Când auzi momente cheie
 Luminătorul 10-11, 2012
în lucrarea Lui, Mântuitorul a vorbit despre Sine în
limbajul găsit în Exod, capitolul 3, când Moise a
întrebat glasul care-i vorbea din rugul aprins: „Cine
eşti? Cum Te cheamă?“ Răspunsul a venit: „Eu sunt
Cel ce sunt.“ Şi avem, în special în Evanghelia
după Ioan, aceste ziceri: „Eu sunt...“ Ele apar
întotdeauna la momente esenţiale în lucrarea lui
Isus, momente în care El alege să Se prezinte în
acest fel, arătând astfel egalitatea cu Dumnezeu. Şi
El spune că este lumina lumii, în capitolul 8, că este
pâinea vieţii, în capitolul 6, că este calea, în
capitolul 14, că
este uşa, în
capitolul 10. Şi
aici, în capitolul
15: „Eu sunt
adevărata viţă.“
Mai avem la
nivelul Noului
Testament alte
trei locuri în care
ceva este
explicat cu
ajutorul acestui
termen – credincioşie
„adevăratul/
adevărata“. În
Cartea Evrei, în
capitolul 8, ni se vorbeşte despre vechiul cort şi
despre adevăratul cort. În aceeaşi Evanghelie, în
capitolul 1, versetul 9, Cristos, Cuvântul, este
prezentat ca fiind adevărata lumină. Iar în capitolul
6, tot în Ioan, ni se spune despre El că El este
adevărata pâine. De fiecare dată şi cortul, şi lumina,
şi pâinea au avut ceva ce le-a anticipat. Vechiul
cort, pământesc, îl anticipă pe cel ceresc. Lumina,
pe care a văzut-o poporul după ce a ieşit din Egipt
şi i-a călăuzit până în țara promisă, acum este în
mod permanent în mijlocul lui. Mana pe care au
3
primit-o în pustie ca hrană în fiecare zi acum vine
cu adevărat în persoana lui Cristos.
& Toate acestea sunt de pornire în ce priveşte
lectura unui astfel de text, idei asociate pe care
trebuie să le ai la îndemână, să vezi fiecare ce este
şi ce face şi ce se aşteaptă de la fiecare, în textul
nostru. Şi, cum am spus, ne uităm din perspectiva
acestor patru personaje pe care le avem aici. Cine
este Cristos? Ce face Cristos? Cristos spune: „Eu
sunt adevărata viţă.“ Dar, spre deosebire de via de
dinainte, sunt o vie credincioasă. Via de dinainte, cu
tot lucrul în ea, cu toată protecţia, cu toată
împrejmuirea, n-
a adus rod.
Mântuitorul
(ţinând minte
lucrurile din Ioan
15, când citim în
Ioan 17) Îşi
prezintă lucrarea
şi spune: „Tată,
ce Mi-ai dat de
făcut am făcut.
Am împlinit cu
aşteptările Tale
de la Mine.“ O
viţă în care toţi
cei ai Lui trebuie să rămână în mod obligatoriu.
Acesta este textul, 15:5, pe care-l ştim şi de care
atât de greu ţinem seama. Adevărata viţă ne spune
nouă mlădiţelor: „Despărţiţi de Mine nu puteţi face
nimic.“ Atenţie! Rămâneţi în Mine! Cristos este
prezentat în text ca Acela de care atârnă viaţa
noastră, ca Acela de care atârnă rodirea noastră. În
Biserică, în comunitatea creştină, rodul depinde de
El. Dacă ne pornim singuri la lucru, ne uscăm. Nu
avem legătură cu rădăcina. Ne-am separat de
 4 Luminătorul 10-11, 2012
sursa vieţii. Acesta este primul lucru pe care să-l
ţinem minte.
& Al doilea este cu privire la Tatăl. De regulă, ne
gândim la taţi în termenii dragostei şi a bunătăţii lor.
Orice copil se gândeşte destul de greu la tatăl lui
după ce tatăl lui l-a disciplinat. Aduceţi-vă aminte
când părinţii dumneavoastră au fost puşi în situaţia
să vă disciplineze: o curea, o nuia, o pedeapsă,
grăunţe, şi ce forme de disciplină erau când
dumneavoastră aţi fost copii. După ce a trecut
pedeapsa nu erai atât de liber faţă de tata sau faţă
de mama. Dar aproape întotdeauna – excepţiile
confirmând regula
– tata m-a
disciplinat, şi ne-a
disciplinat, spre
binele nostru. N-a
făcut-o de dragul
disciplinării, ci a
făcut-o de dragul
caracterului, de
dragul înaintării
noastre, pentru
binele şi numai
pentru binele
nostru. În
imaginea aceasta
pe care o spune
Mântuitorul parcă nu ne-am aştepta ca Tata să fie
vierul, ne-am aştepta ca Tata să fie rădăcina. Dar El
alege această imagine pentru Tatăl Lui pentru a
comunica două lucruri. Tata este vierul, adică Acela
care vine în vie şi se uită: mlădiţa aceasta a rodit,
mlădiţa aceasta n-a rodit. Ai curajul să iei o decizie
cu privire la o mlădiţă sau la alta? Cei care lucraţi
cu via fără îndioială că ştiţi: plantezi o vie şi o laşi
cel puţin trei ani. O cureţi, o sapi, ai grijă de ea,
înainte să aştepţi de la ea rod. În Palestina, în al
patrulea an din mometul în care ai plantat via ai
pretenţii de rod de la ea. Aşadar, ai lucrat un an, ai
lucrat doi ani, ai lucrat trei ani, şi vine anul în care
aştepţi. Ştiţi care este lucrul puţin ciudat cu privire la
lucrul în vie? Nu tai via când culegi strugurii. Tai via
iarna sau primăvara, când de-abia, de-abia se vede
pe mlădiţă un mugure mic, şi spui: aceasta e cu
rod, cealaltă e fără rod. Şi aceasta face vierul în
pilda noastră. Iar pe mlădiţa care n-aduce rod El o
taie. Dar o taie şi pe cea care aduce rod, însă nu de
tot. Tatăl, în ceea ce ne spune Mântuitorul, este un
Tată care îmi cunoaşte viaţa. Aceasta ne-a învăţat
Mântuitorul şi în Predica de pe munte, în Matei,
capitolul 7. Când
te uiţi la pom, îl
cunoşti după rod:
e pom bun sau e
pom rău. Tata ne
cunoaşte după
roade. Desigur,
putem vorbi de
roade numai după
ce-am ascultat de
Cristos şi-am
rămas în El, în
viţă. Nu este uşor
să te gândeşti la
Dumnezeu ca la
un Dumnezeu care
te curăţă. Şi vreau să citez un cuvânt celebru pe
care-l avem din partea lui Spurgeon. Omul acesta
al lui Dumnezeu a spus următorul lucru despre
textul de aici: „Cuvântul este adesea cosorul sau
cuţitul pe care Vierul îl foloseşte pentru a-Și curăţa
via. Dacă am lăsa Cuvântul să ne cureţe pe deplin,
n-am avea nevoie să fim curăţaţi prin suferinţe sau
necazuri. Dacă primul cosor nu produce rezultatul
dorit, Vierul ia unul mai ascuţit, să cureţe bine.“
Aşadar, în cunoaşterea Lui, în voia Lui, Tatăl ia
cuţitul. În vremea de azi am spune că ia foarfecele
 Luminătorul 10-11, 2012
de tăiat via. Ia cosorul să ne cureţe. Nu ne gândim
cu plăcere la noi în felul acesta: Dumnezeu să Se
apropie cu ceva de tăiat. Dar aceasta este
imaginea. Dacă vedeţi în viaţa dumneavoastră doar
atâta rod, ştiţi ce urmează? Urmează să ne cureţe,
să aducem mai mult rod. Deci există o tăiere pentru
foc şi există o tăiere pentru rod. La nici una nu te
gândeşti cu plăcere. Dar amândouă sunt aici, ca
parte a lucrării Tatălui în viaţa noastră.
& Îndemnul la acest punct este următorul:
Mântuitorul ne spune aşa (v. 3): „Voi sunteţi curaţi
din cauza Cuvântului pe care l-aţi auzit.“ Când
sabia Cuvântului, cosorul Cuvântului, se apropie de
mine, de dumneavoastră, îndemnul, porunca, este:
Lăsaţi-l să lucreze. Dacă nu-l lăsăm, Dumnezeu Se
apropie de noi în alt fel. Marele om al lui Dumnezeu
C. S. Lewis a spus aşa: Dumnezeu ne vorbeşte prin
Cuvântul Lui în şoaptă şi strigă la noi în suferinţă, în
necazuri, în greutăţi de tot felul. Şi nu putem să
trecem de la acest punct fără să accentuăm
lucrurile pe care le avem în alte texte. Cel mai
cunoscut este Evrei 12:6. Acolo Cuvântul spune
aşa: „Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate
cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.“ N-
acceptăm uşor cuvintele acestea. Dar textul merge
mai departe şi spune aşa (12:10): „Dumnezeu ne
pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă
părtaşi sfinţeniei Lui.“ Cristos, adevărata viţă, Tatăl,
vierul...
& Haideţi, pe scurt, să ne uităm la ramurile care
n-aduc rod. Viţa de vie creşte foarte repede. Dacă
aveţi în zona blocului sau acasă, aţi văzut că, de la
o primăvară la alta, tulpina creşte cel puţin un
metru, poate şi mai mult. Nu mai vezi copac să
crească atât de mult într-un an sau plantă să
crească atât de mut într-un an. Dar via creşte foarte
mult, foarte repede. Şi omul care o îngrijeşte trebuie
să fie foarte atent ca energia butucului să nu se
risipească, să verifice fiecare mlădiţă şi pe cea care
5
nu aduce rod să o taie. Întotdeauna este o decizie
grea pentru vier. Dacă aţi curăţat via vreodată ştiţi
despre ce este vorba. Eşti cu emoţii: oare într-
adevăr chiar n-o fi bună? Oare într-adevăr – în
limbajul popular – e oarbă? N-are mugur, n-are
şansă? Şi iei decizia, şi tai. E bine că nu facem noi
aceasta în ce-i privește pe oameni. E bine că Tata
face aceasta. Trebuie să accentuăm că nu există
creştin neroditor. Nu există. Cuvântul lui Dumnezeu
ne învaţă (Efeseni 2:10) că „noi suntem lucrarea
Lui, zidiţi în Cristos pentru faptele bune pe care
Tatăl le-a pregătit mai dinainte să umblăm în ele.“
De la toţi, de la fiecare, fără excepţie, în orice
generaţie, se aşteaptă rod. De aceea, înainte să
vină cosorul Domnului este bine să ne cercetăm pe
noi, dacă suntem sau nu în credinţă, dacă aducem
rod. Şi să schimbăm repede starea de lucruri.
& În ultimul rând, haideţi să ne uităm la ramurile
roditoare. Lucrezi, prin harul lui Dumnezeu se văd
roade, şi ai zice: E bine. Ştiţi ce spune Domnul?
Trebuie să tai, să fie mai mult rod. Greu de
acceptat. Dar aşa spune Mântuitorul. Şi vedem în
viaţa oamenilor care-L slujesc pe Dumnezeu lucruri
de acest fel. Pentru că Tata vrea ca acela care
rodeşte să rodească mai mult. Întotdeauna este
greu de explicat necazul în viaţa copiilor lui
Dumnezeu. Dar aceasta este o explicaţie pe care
trebuie s-o avem la îndemână. Am dat de greu, mi
s-a întâmplat un necaz, trec prin suferinţă – ia şi
aceasta în considerare. Ai lucrat, ai rodit – vrea să
rodeşti mai mult. Şi după ce rodeşti mai mult, El va
vrea şi mai mult. Ştiţi de ce? Cuvântul spune aşa
(15:8): „Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta
Tatăl meu va fi proslăvit, și voi veți fi astfel ucenicii
mei.“ Fratele, sora aceea îşi împlineşte chemarea şi
Tatăl Îşi primeşte slava. ▲
 Ghedeon (I)
Studiu biblic
Daniel Brânzei (Bethel RBC, Los Angeles)

Episodul dedicat lui Ghedeon poate purta .         D Istoria lui Ehud (3:12-31)
titlul: „Ce te face să devii un om .            E Istoria Deborei și a lui Barac (4:1 ‒ 5:31)
important?“ .               F Istoria lui Ghedeon (6:1 ‒ 8:32)
Samuel este foarte grijuliu să ne prezinte .            Eʼ Istoria lui Abimelec (8:33 ‒ 10:5)
mai întâi slăbiciunile lui Ghedeon (fricos, .         Dʼ Istoria lui Iefta (10:6 ‒ 12:15)
resemnat, necredincios, ezitant), pentru ca .      Cʼ Istoria lui Samson (13:1 ‒ 16:31)
să scoată apoi în evidență calitățile care l- .   Bʼ Epilog, Partea I (17:1 ‒ 18:31)
au făcut un om deosebit, cu rezultate Aʼ Epilog, Partea II (19:1 ‒ 21:25)
spectaculoase în lucrarea Domnului „Această aranjare sugerează că istoria lui Ghedeon
(sinceritate, disponibilitate, capacitatea de are o contribuție unică la teologia expusă în această
a se lăsa învățat și încurajat, dar mai ales carte. Samuel se ocupă îndeosebi de «calitatea»
ascultarea în condiții care păreau omului chemat să fie Judecător, ca exponent al
nerezonabile). Răsplata divină finală a lui situației generale din țară. Cu Ghedeon, spirala
Ghedeon a fost identificarea până la descendentă a decadenței coboară încă un palier.
confundare cu Cel Atotputernic. Poporul a Istoria lui Ghedeon este o ilustrație a acestui adevăr.
fost învățat să strige: „Sabia lui Dumnezeu Există o relație direct proporțională între înrăutățirea
și a lui Ghedeon!“ condițiilor politice dinafara țării și înrăutățirea condiției
O privire de ansamblu asupra cronicii Judecătorilor spirituale a poporului. Dumnezeu «Se îngrijește» ca
scoate în evidenţă faptul că, sub călăuzirea Duhului realitatea în care trăiesc copiii Lui să fie o școală
Sfânt care l-a inspirat, Samuel și-a structurat cartea severă cu recompense și sancţiuni. Când evreii au
astfel ca istoria lui Ghedeon să-şi afle locul chiar în stat alipiți de Domnul, Providența a făcut ca dușmanii
centrul ei.
Robert Chisholm Jr. este de părere că evenimentele
descrise în Judecători 6:1 ‒ 16:31 au fost inserate
cronologic, întâmplându-se în paralel cu cele din
Judecători 3:7 ‒ 5:31 și armonizând astfel întâmplările
din Judecători cu textul din 1 Împăraţi 6:1.
,,În partea centrală a cărții, se pot identifica patru
blocuri distincte de text. Există chiar și întâmplări
paralele în aceste descrieri, astfel ca întreaga carte să
aibă un caracter simetric premeditat și foarte bine
realizat. Centrul întregii acțiuni este istoria lui
Ghedeon în Judecători 6:1 ‒ 8:32 (Robert B. Chisholm
Jr., “The Chronology of the Book of Judges,” Journal
of the Evangelical Theological Society (June 2009)
pp. 247-255). Iată structura cărții:
A Introducere, Partea I (1:1 ‒ 2:5)
.   B Introducere, Partea II (2:6 ‒ 3:6)
.      C Istoria lui Otniel (3:7-11)
 Luminătorul 10-11, 2012
din afara țării să fie slabi. Când evreii s-au îndepărtat
de Domnul, providența divină a făcut ca dușmanii să
crească și să se înmulțească. Acesta este mesajul
introductiv pe care-l așază Samuel în introducerea la
istoria lui Ghedeon:
„Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului; şi
Domnul i-a dat în mâinile lui Madian, timp de şapte
ani. Mâna lui Madian a fost puternică împotriva lui
Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau
în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stânci
întărite.  După ce sămăna Israel, Madian se suia cu
Amalec şi fiii Răsăritului, şi porneau împotriva lui.
Tăbărau în faţa lui, nimiceau roadele ţării până spre
Gaza; şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici
boi, nici măgari. Căci se suiau împreună cu turmele şi
corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste, erau fără
număr, ei şi cămilele lor, şi veneau în ţară ca s-o
pustiască. Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui
Madian, şi copiii lui Israel au strigat către
Domnul.“ (Jud. 6:1-5).
De data aceasta, înainte de a le sări în ajutor,
Dumnezeu trimite un prooroc ca să le vorbească.
Vorbele lui sunt un diagnostic care marchează
dezamăgirea pe care I-au produs-o lui Dumnezeu cei
din Israel:
„Când copiii lui Israel au strigat către Domnul din
pricina lui Madian, Domnul le-a trimis copiilor lui Israel
un prooroc.“
Iar proorocul trimis de Domnul le-a zis:
,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu v-
am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei. V-
am scăpat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor
celor ce vă apăsau; i-am izgonit dinaintea voastră, şi
v-am dat vouă ţara lor. V-am zis: Eu sunt Domnul,
Dumnezeul vostru; să nu vă temeţi de dumnezeii
amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Dar voi n-aţi ascultat
glasul Meu.»“ (Jud. 6:6-10).
Nimeni, după ce citește și înțelege cartea Judecători,
nu mai poate spune că Dumnezeul Noului Testaemtn
este un Dumnezeu al harului, spre deosebire de
Dumnezeul Vechiului Testament care a fost un
Dumnezeu al Legii, al dreptății și al cruzimii.  Eu cred
că astfel de teologi cârcotași n-au citit niciodată cu
atenție Biblia! Am ales să spun acest lucru exact în
acest punct al cărții Judecători, pentru că după ce
Îngerul Domnului mustră, Samuel nu ne dă nici un fel
7
de reacție de pocăință din partea poporului Israel care
ar fi putut motiva cumva ajutorul divin care avea să
urmeze.   Intervenția lui Dumnezeu va veni nu pentru
că Israel o merită, ci pentru că Dumnezeu are
dragoste și har pentru copiii Lui. Tema aceasta biblică
este constantă, străbătând de la un capăt la altul
textul Scripturii. Iat-o în cuvintele profetului Isaia și
citată apoi de apostolul Pavel în epistola lui către
Romani:
„Mi-am întins mînile toată ziua spre un popor răzvrătit,
care umblă pe o cale rea, în voia gîndurilor lui! Spre
un popor, care nu conteneşte să Mă mînie în faţă,
aducînd jertfe în grădini, şi arzînd tămîie pe cărămizile
de pe acoperiş;   4care locuieşte în morminte, şi
petrece noaptea în peşteri, mîncînd carne de porc, şi
avînd în străchini bucate necurate. Şi care totuş
zice: ,,Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci sînt
sfînt!“ (Isaia 65:2-3, Rom. 10:21).
După ce proorocul lui Dumnezeu mustră, Dumnezeu
l-a trimis în țară pe Îngerul Domnului.   Dacă ținem
seama că acest „Înger al Domnului“ era Domnul Isus
înainte de întrupare, putem spune că Izbăvitorul a fost
trimis să ridice un izbăvitor dintre copiii lui Israel. Jocul
de cuvinte este mai mult decât potrivit și …
semnificativ.
„Apoi a venit îngerul Domnului, şi S-a aşezat sub
stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui
Abiezer.“ (Jud. 6:11a).
Conversația dintre Îngerul Domnului și Ghedeon este
fascinantă, ea dând pe față  atât vinovăția
obrăzniciilor noastre, cât și îngăduința cu care
Dumnezeu Se ocupă de noi. Ghedeon este
exponentul oamenilor care, în loc să-și vadă și să-și
recunoscă propria vinovăție, Îl acuză întotdeauna și
pentru toate pe …Dumnezeu.  Ghedeon spune
despre Dumnezeu vorbe pe care n-ar fi îndrăznit să I
le spună în față. Le spune pentru că nu știe cu cine
stă de vorbă. Le spune pentru că a uitat că, oricum,
Dumnezeu este prezent pretutindeni și aude toate
vorbele noastre. Le spune pentru că Îl credea pe
Dumnezeu absent și îndepărtat, când de fapt cel care
era departe şi înstrăinat era el însuși. În sensul
acesta, finalul dialogului ar putea trece drept unul
comic, dacă n-ar fi vorba despre o situație așa de
gravă:
8 Luminătorul 10-11, 2012
„Ghedeon, văzând că fusese Îngerul Domnului, a zis:
«Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul
Domnului faţă-n faţă!». Şi Domnul i-a zis: «Fii pe
pace, nu te teme, căci nu vei muri!»“ (Jud. 6:22-23).
Este cu neputință să nu remarcăm ironia și comicul
situației. Ghedeon ascundea grâul într-un loc unde
presupunea că nu le va trece dușmanilor prin cap să-l
caute: în teascul destinat pentru stoarcerea
strugurilor. Fricosul! Dumnezeu Se apropie de el și-i
spune: „Viteazule!“ Cel care l-a văzut pe Petru (piatră)
în Simon, fiul lui Iona și pe „ucenicul iubirii“ în „fiii
tunetului“ (Marcu 3:17), îi spune lui Ghedeon,
„Viteazule!“ N-are importanță cum ne vede lumea sau
cum ne vedem noi înșine. Important este ce văd ochii
lui Dumnezeu în fiecare dintre noi! Aceasta are
importanță! Dar iată
istoria, așa cum este ea
scrisă de iscusitul
Samuel:
„Îngerul Domnului i S-a
arătat şi i-a zis: «Domnul
este cu tine, viteazule!»
Ghedeon I-a zis: «Rogu-
te, domnul meu, dacă
Domnul este cu noi,
pentru ce ni s-au
întâmplat toate aceste
lucruri? Şi unde sunt
toate minunile acelea pe
care ni le istorisesc
părinţii noştri când spun:
««Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?»» Acum
Domnul ne părăseşte şi ne dă în mâinile lui Madian!»
Domnul S-a uitat la el şi i-a zis: «Du-te cu puterea
aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mâna
lui Madian; oare nu te trimit Eu?»
Ghedeon I-a zis: «Rogu-te, domnul meu, cu ce să
izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai
săracă din Manase, şi eu sunt cel mai mic din casa
tatălui meu.»
Domnul i-a zis: «Eu voi fi cu tine, şi vei bate pe
Madian ca pe un singur om.»
Ghedeon I-a zis: «Dacă am căpătat trecere înaintea
Ta, dă-mi un semn ca să-mi arăţi că Tu îmi
vorbeşti.  Nu Te depărta de aici până mă voi întoarce
la Tine, să-mi aduc darul şi să-l pun înaintea Ta.»
Şi Domnul a zis: «Voi rămâne până te vei întoarce.»
Ghedeon a intrat în casă, a pregătit un ied şi a făcut
azime dintr-o efă de făină. A pus carnea într-un coş, şi
zeama a turnat-o într-o oală, le-a adus sub stejar şi I
le-a pus înainte.  Îngerul lui Dumnezeu i-a zis: «Ia
carnea şi azimele, pune-le pe stânca aceasta şi varsă
zeama.» Şi el a făcut aşa.
Îngerul Domnului a întins vârful toiagului pe care-l
avea în mână şi a atins carnea şi azimele. Atunci, s-a
ridicat din stâncă un foc care a mistuit carnea şi
azimele. Şi Îngerul Domnului S-a făcut nevăzut
dinaintea lui.“ (Jud. 6:12-21).
Este pentru prima dată când Samuel se oprește
pentru a descrie în amănunt procesul divin privind
recrutarea, ridicarea şi resursele unui izbăvitor/
judecător. O face probabil
cel puţin din două motive:
- pe de o parte, să arate
că de acum Îi este din ce
în ce mai greu lui
Dumnezeu să găsească
un om potrivit pentru
atingerea scopurilor Lui;
- pe de altă parte, să
arate că acest om a avut
nevoie de dovezi
palpabile înainte de a se
încumeta să-L …creadă
pe Dumnezeu pe cuvânt.
Pașii şovăielnici ai lui
Ghedeon sunt ilustrarea
stării unui întreg popor care se împleticește în
umblarea lui cu Dumnezeu. Concluzia primei întâlniri
a lui Ghedeon cu Dumnezeu este că Dumnezeu nu-I
vrea răul și pieirea, că Dumnezeu nu-I este dușman,
că Dumnezeu nu este chiar așa de departe și
indiferent la ceea ce li se întâmplă copiilor Lui:
„Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, şi i-a pus
numele «Domnul păcii»; altarul acesta este şi astăzi la
Ofra, care era a familiei lui Abiezer.“ (Jud. 6:24).
După ce s-a convins că Dumnezeu nu le vrea răul,
Ghedeon, ca și ceilalți evrei, trebuie să-și rezolve
problema cu idolatria, convingându-se pe sine și
convingându-i și pe cei din jur că zeii păgâni sunt o
deșertăciune înșelătoare:
 Luminătorul 10-11, 2012
„În aceeaşi noapte, Domnul i-a zis lui Ghedeon: «Ia
viţelul tatălui tău şi un alt taur de şapte ani. Dărâmă
altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie parul
închinat Astarteii, care este deasupra.
Să zideşti apoi şi să întocmeşti, pe vârful acestei
stânci, un altar Domnului Dumnezeului tău. Să iei
taurul al doilea şi să aduci o ardere de tot, cu lemnul
din stâlpul idolului pe care-l vei tăia.»“ (Jud. 6:25-26).
Gary Inrig, un autor canadian, remarcă în cartea sa,
Hearts of Iron, Feet Of Clay, că Dumnezeu i-a impus
lui Ghedeon o anumită ordine de lucru: (1) Înainte de
a scăpa de Madian, trebuie să scapi de Baal, (2)
înainte de a zidi altarul lui Dumnezeu trebuie să
dărâmi altarul lui Baal și (3) înainte de a lucra în țară
trebuie să rezolvi lucrurile în casa și curtea ta.
Ghedeon nu putea să conducă națiunea înapoi la
credința în Dumnezeu până nu se lepăda de Baalul
care domnea în casa lui părintească. Este un principiu
care există în toate paginile Scripturii. Biruințele încep
acasă. Dacă predarea personală și credincioșia față
de Dumnezeu nu se manifestă mai întâi în propria
familie, orice altă lucrare pentru Dumnezeu va fi
superficială și fără rezultate durabile. Nimeni nu poate
sluji la doi stăpâni. Nu putem sluji și lui Dumnezeu și
lui mamona. Scoate mai întâi bârna din ochiul tău și
atunci vei vedea deslușit să scoți și paiul din ochiul
aproapelui tău. Numai cel ce este credincios în
lucrurile mici va fi așezat apoi peste lucrurile cele
mari.
Ghedeon a dar foarte puțini
ascultat parțial
p o r u n c a
D o m n u l u i ,
împlinind-o
noaptea, la
a d ă p o s t u l
întunericului. Este
evident că el este
departe de o
încredere totală și
nemărginită în
puterea divină.
Începând cu
versetul 27,
credința lui
Ghedeon nu se
9
manifestă printr-un curaj deosebit, ci doar printr-o
ascultare remarcabilă:
„Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui, şi a
făcut ce spusese Domnul; dar fiindcă se temea de
casa tatălui său, şi de oamenii din cetate, a făcut
lucrul acesta noaptea, nu ziua.“ (Jud. 6:27).
,,Când s-au sculat oamenii din cetate dis-de-
dimineaţă, iată că altarul lui Baal era dărâmat, parul
închinat idolului deasupra lui era tăiat; şi al doilea taur
era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese
zidit.  Ei şi-au zis unul altuia: «Cine a făcut lucrul
acesta?» Şi au întrebat şi au făcut cercetări. Li s-a
spus: «Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta.»
Atunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: «Scoate pe
fiul tău, ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal şi
a tăiat parul sfânt care era deasupra lui.»  Ioas a
răspuns tuturor celor ce s-au înfăţişat înaintea lui:
«Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal? Voi
trebuie să-i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui
Baal să moară până dimineaţă. Dacă Baal este un
dumnezeu, să-şi apere el pricina, fiindcă i-au dărâmat
altarul.»
În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal,
căci au zis ei: «Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i-a
dărâmat altarul.» (Jud. 6:28-32).
Am putea spune că aceasta a fost ziua în care
Ghedeon a înlăturat idolul, iar Ioas a readus bunul
simț în țară. Judecata lui impecabilă a fost cât se
poate de normală,
erau normali în
vremea aceea.
Raționamentul a
fost însă unul
destul de puternic
ca să-i oprească
pe cei care doreau
să-l pedepsească
pe Ghedeon. [va
urma] ▲
 Început de lucrare la
Biserica Golgotha, Detroit
Dorin Radu (Golgotha RBC, Detroit)

După zece ani ca pastor la Baia Mare, materială a comunității românești precum și a nevoilor
absolvent „de București,“ cu masterat la din România și Moldova. Apoi, lucrarea s-a extins
Lucrare

Praga, fratele Claudiu Handaric vine spre refugiații din Iraq care au fost asistati cu
pastor la Golgotha Romanian Baptist învățarea limbii engleze, donații materiale și
Church (GRBC) cu „singurul motiv de a-L financiare, și îndeosebi, sprijin spiritual și moral.
sluji mai bine pe Domnul Isus și Biserica Au fost botezați oameni din diverse grupuri etnice:
Lui și înțelegând că aceasta e voia Sa“ - români, moldoveni, polonezi, americani și arabi.
cum declara în octombrie 2011. Credem și „Noi altfel lucrăm la Golgota” – spunea Titus
noi că e voia Domnului pentru ca biserica i Crișan observând specificul Bisericii care se reflecta
s-a alăturat în întregime, în pace și prin slujire, părtășie, misiune, implicarea tuturor și
bucurie. Mulțumim Domnului! promovarea tinerilor.
În decursul ultimilor 27 de ani, GRBC a Misiuni de mare impact, născute la Golgotha,
avut trei pastori. Pavel Chiu a condus Charity Cup și Desculți sunt marcate de această
biserica în frică de Dumnezeu, după care păstorirea a filosofie. Cerem iertare Domnului pentru că uneori
fost preluată de Nelu Banu care s-a axat pe studierea lucrările noastre n-au fost în armonie unele cu altele și
Scripturii și părtașia frățească. A urmat Cornel Dragoi ne rușinăm de „rodul puțin agonisit“ din „arșița“
care a accentuat timp de 18 ani evanghelizarea Detroit. În ultimii ani, schimbările demografice și ale
personală, asistarea românilor nou veniți în America, emigrației ne-au refocalizat spre comunitatea
caracterul creștin și călăuzirea Duhului Sfânt. americană din Macomb, prin implicare în lucrarea
Întemeiată pe E A C H
Fapte 2:42, (Everyone A
biserica și-a Chance to
lărgit treptat Hear).
viziunea de la În acest
dorința de-a c o n t e x t
trăi și a-și complex își
crește copiii în începe Claudiu
frica Domnului, Handaric
la transmiterea lucrarea. „Știu
spiritualității că ne privesc
românești, mulți ochi și
asistarea din cer și de
spirituală și pe pământ și
 Luminătorul 10-11, 2012 11

doresc să fim o bună mărturie. Cred că biserica

trebuie să aibă în același timp și proiecte noi, dar și o
continuitate în viziune, planuri, realizări”- spunea
Pastorul Handaric în 23 August, 2012. Bătrânețe, școală-naltă
„Cu greu ar putea cineva să-l descurajeze pe Claudiu“
remarca Theodora Netza. Dorim ca entuziasmul său Co!ache Ioanid
în slujba Domnului să ne conducă spre împlinirea noii
viziuni mai organizați, mai focalizați, cu mai mult
entuziasm și mai relevanți cultural pentru cultura post- Bătrâneţe, şcoală-naltă
modernistă a Americii! de-povară şi de scrum...
Suntem recunoscători pentru colaborarea cu Cale aspră şi ciudată,
First Romanian Baptist Church of Troy („16 Mile“), pe-unde n-am fost niciodată,
niciodată pan'acum...
Biserica Penticostala “Bethesda” și cu bisericile din
Macomb County pentru misiunea locală; iar cu
Bătrâneţe, traistă spartă
bisericile din Asociație pentru misiunile din Africa,
de-unde toate cad şi toate pier...
America de Nord, Europa de Vest, Honduras, India,
cade orice faptă moartă,
Mexic, Moldova, România, unde am lucrat și vom cade slava cea deşartă
continua să misionăm, dacă îngăduie Domnul. şi rămâne cea din Cer!
În același timp, dorim să zidim împreună
biserica noastră care e chemată „să-L glorifice pe Bătrâneţe, daltă bună,
Dumnezeu și să-i călăuzească pe oameni spre care taie cu folos,
maturitatea în Cristos”. Pentru aceasta ne punem taie fala ce se-adună,
toată nădejdea în Domnul! Dumnezeu să-I dea har taie firea cea străbună
Pastorului Handaric în lucrarea în care ni s-a alăturat! din Mireasa Lui Cristos!
▲
Bătrâneţe, tren de seară...
fără bani, fără bilet...
U-u-u!... ce iute zboară
Şi te duci din gară-n gară
către tainicul magnet...

Dar la urmă... Domnul ştie!...

Colo-n slavă, la hotar...
vom sări de bucurie
şi cu Domnul în vecie
vom fi tineri, tineri iar!...
 Alexandru Căpățână - un
pasionat slujitor al lui
Cristos
Biografie
Alexandru Căpățână
Pe data de 10 Octombrie 2012 fratele
Alexandru Căpățână a plecat la Domnul.
Fratele Căpățână a locuit în orașul Arad
și a frecventat și slujit timp de peste 50
de ani în Biserica Baptistă Renașterea
din cartierul Micalaca (Arad).
$ Domnul l-a chemat acasă în
timp ce dormea, având astfel o trecere
ușoară. A fost activ până în ultima zi. Cu
o duminică înainte a predicat Evanghelia
în Biserica Baptistă Micalaca și a împărțit
Cina la frații bolnavi din biserică.
Mulțumim Domnului pentru viața frumoasă a tatălui
nostru, și pentru felul în care l-a chemat acasă în
patria cerească. (Eugen Capatina).
$ Redăm mai jos autobiografia fratelui Alexandru
Căpățână scrisă de el însuși.
Mă numesc Alexandru Căpăţână. M-am născut în 4
septembrie 1928, în satul Lincăuţi, de pe malul
Nistrului, judeţul Soroca, Basarabia, cel mai mic dintre
cei 4 băieţi ai unei familii înstărite, de religie ortodoxă.
În satul natal am făcut cele 7 clase primare iar la
Chişinău am fost elev la Şcoala de meserii din cadrul
Depoului de Locomotive, CFR Chişinău. Istoria vieţii
mele s-a schimbat in 1944, când, împreună cu o clasă
întreagă, ne-am refugiat în România, la Depoul CFR
Arad. Această secvenţă a vieţii a fost una riscantă
întrucât exista pericolul real de a fi expulzaţi în
URSS, la minele de cărbuni din Dombas. Deşi nu-L
cunoşteam pe Dumnezeu în mod personal, El a
intervenit într-un chip deosebit prin Dl Foca,
pedagogul şcolii, care a a vut curajul uimitor de a ne
da noi identităţi (ROMÂNEŞTI ),cu ajutorul cărora să
scăpăm de urmărirea sovietică.
$ Odată plecat de acasă, rămas fără familie,
urma să dobândesc o nouă familie: marea familie a
credincioşilor din Biserica Baptistă Speranţa, Arad.
Circumstanţele nu au fost cele mai fericite. Eram în
spital, la căpatâiul prietenului şi colegului meu Sâtnic,
care suferise un accident, când, în salon au intrat un
bărbat şi o femeie. Bărbatul era Pit Popovici iar sora
era Viorica Lile. Am primit de la ei prăjiturele şi o
invitaţie de a vizita Biserica Baptista Speranţa, din
Arad. Am acceptat invitaţia şi am chemat la biserică
împreună cu noi încă 12 colegi. Aici am auzit pentru
prima dată Vestea Bună a Evangheliei, predicată de
fratele pastor al bisericii, Alexa Popovici.
$ După 4 luni, la 1 iulie 1947, la sărbătoarea
Rusaliilor, a avut loc un botez cu 31 de candidaţi,
dintre care 14 eram eu şi colegii mei. A fost ultimul
botez în apa Mureşului pentru că a urmat o perioadă
de restricţii comuniste.
$ Am amintit despre momentul convertirii mele
pentru că, din acea clipă, am înţeles că trebuie să fiu
şi eu un slujitor al lui Hristos, un misionar.
$ Ca o paranteză, aş vrea să mă refer puţin şi la
activitatea mea profesională.
$ Între 1947-1951, am frecventat cursurile serale
ale Liceului Industrial şi am obţinut Bacalaureatul cu
nota 10.
$ Între 1952-1957, am urmat Facultatea de
Mecanică, Timişoara. Am terminat şef de promoţie. De
la 1 ianuarie 1960, până la 1 februarie 1989, am
profesat ca inginer principal I la Uzina de Vagoane
Arad (UVA ).
Cât despre familie, în data de 4 august 1949, m-am
căsătorit cu Florica Ungureanu, din biserica Speranţa.
Cununia a fost oficiată de fratele Alexa Popovici. Din
căsătorie, au rezultat 4 copii: 3 fete şi un băiat
(Eleonora-Natalia, Melania-Magdalena, Valentina-
 Luminătorul 10-11, 2012 13

Lucia şi Eugen-Valentin). Fiecare îşi are propria $ Într-o duminică, la biserica din Turnul Severin,
familie acum, doi fiind stabiliţi în Los Angeles şi doi în am întâlnit o persoană numită Marin Dolea, care mi-a
România. spus că soţia lui şi încă 6 persoane sunt credincioşi
$ Soţia a plecat la cele veşnice în 1991 şi nu m- baptişti în satul Cârceni şi mă invită să predic acolo.
am recăsătorit. Într-o sâmbătă seara, am plecat din Turnu Severin
$ Revenind la profilul spiritual al vieţii mele, spre Cârceni, prin Strehaia, cca 64 km pe drum
menţionez că, în scurt timp de la botez, am dorit să forestier. Am ajuns acolo la ora 23 şi am făcut
devin predicator voluntar – o misiune pasionantă, evanghlizare până la 1 dimineaţa într-un cadru total
pentru care m-am pregătit cu multă dăruire şi informal, un garaj, care ţinea loc de biserică. După o
responsabilitate, în ciuda unor vremuri deloc uşoare. lună am revenit, împreună cu pastorul Duţu de data
Încă din studenţie, am activat la biserica baptistă nr. 2, aceasta. Am predicat tot noaptea (ora 22- 23,30). Opt
Timişoara, unde, în calitate de secretar al bisericii şi persoane s-au hotărât să-L urmeze pe Domnul Isus şi
împreună cu pastorul Bâc au fost botezate anul următor
Ioan, am reuşit să la Turnu Severin. Împreună
achiziţionăm o nouă locaţie cu cei şase existenţi deja,
pentru biserică, aceeaşi până noii convertiţi au format o
în ziua de astăzi. filială a bisericii din Turnu
$ Ajuns în Arad, în Severin. Am dăruit fraţilor 3
1957, am început să milioane lei şi astfel s-a clădit
frecventăm, ca familie, casa de rugăciune de 8x18
Biserica Baptistă din cartierul m, în perioada 1988-89. O
unde ne-am stabilit, şi altă convertire, cu totul
anume, Micalaca. Din spectaculoasă, în acelaşi sat,
1958-1970 am fost membru a fost cea a cârciumarului,
în comitet şi predicator al care batjocorea pe
Evangheliei. Din 1970-1983, credincioşi oridecâteori îi
am fost responsabil de vedea venind de la biserică.
biserică iar în anul 1984 am Dar în 14 februarie 1994, cu
fost ordinat ca diacon, ocazia unui botez cu 30 de
împreună cu ginerele meu, candidaţi (20 localnici şi 10
Lazăr Magu. Peste 6 ani, am din împrejurimi) din această
devenit prezbiter spiritual. Pe localitate, cineva de la
lângă activitatea mea de aici, biserică l-a invitat şi pe
în cei aproape 60 de ani de cârciumar. El a venit şi, în
predicare, am participat la urma mesajului meu despre
foarte multe evanghelizăr şi pocăinţă şi botez, şi mişcat
înmormântări (aprox. 230), de lucrarea Duhului Sfânt,
în Arad şi în întreg judeţul, în cârciumarul a hotărât să se
peste 40 de localităţi. pocăiască. A mers acasă şi a închis cârciuma imediat.
$ Am dus Evanghelia românilor din toată ţara, Nu peste mult timp, a ajuns diaconul bisericii din
străbătând aproape toate judeţele. Din 1981, Domnul Cârceni. Anul acesta, am aflat că fostul cârciumar,
mi-a pus pe inimă o chemare specială, de a fi Făină F., a devenit pastorul bisericii. Convertirea lui
misionar în Oltenia, fără să renunţ totuşi la serviciul este o adevărată minune ( 1 Corinteni 1:27). Biserica
de la Fabrica de Vagoane. Timp de şapte ani, am ajunsese la aprox. 165 membri.
mers, o dată pe lună, la biserica din Orşova. Timp de $ Din 1990, Domnul Isus m-a trimis să predic
12 ani, am predicat şi la biserica baptistă din Turnul- Evanghelia în satul Gârdoaia, judeţul Mehedinţi, situat
Severin. La iniţiativa mea, comitetul bisericii, în frunte pe şoseaua Turnul Severin – Târgul Jiu, la km 30.
cu diaconul Sarega, a hotărât cumpărarea localului Aici existau cinci credincioşi baptişti, în frunte cu sora
bisericii reformate, unde s-a amenajat o frumoasă Angelica Stanciu, fostă membră PCR şi colectivistă.
casă de rugăciune pentru adunarea baptistă. Cum a ajuns credinţa baptistă la Gârdoaia? Sora
14
Angelica, mama ei, şi încă vreo trei persoane
veneau într-o zi din satul Floreşti acasă, în Gârdoaia.
Preotul ortodox din Floreşti, vazându-le, le-a intimidat
încercând să le lovească cu maşina. Ele s-au ferit dar
preotul a venit la ele şi le-a dat câte 2 palme zicând:
„Na-vă pocăinţă!” În Gârdoaia, familia Stanciu şi-a pus
la dispoziţie casa, pentru ca puţinii credincioşi să se
adune iar Evanghelia era predicată de către fratele
păstor pensionar Ciupuligă, de la Orşova. Eu m-am
alăturat lui şi, împreună, am hotărât să construim o
casă de rugăciune, cu ajutorul fraţilor de aici. Între
1990-1997, am ridicat această construcţie de 9x19m
şi înaltă la interior de 5,5 m. Este o clădire frumoasă,
tavanul fiind ornamentat cu 2 feluri de profile şi
pictură. Materialele au fost procurate cu ajutorul
fratelui Gâscan Constantin, casierul bisericii, iar eu
am condus lucrările şi am lucrat ca muncitor pe toată
perioada construcţiei.
$ Inaugurarea bisericii a vut loc în duminica din
31 august 1997, sărbătoare împletită cu oficierea uni
botez de 22 persoane. Cuvântul Domnului a fost vestit
de către fratele pastor Lazăr Magu şi de către
subsemnatul iar programul a fost împodobit de
cântările fanfarei şi ale corului din Biserica Baptistă
Renaşterea, cartierul Micălaca, Arad.
$ Din 1990 şi până în prezent, am continuat să
suţin lucrarea din această biserică, prin predicarea
Evangheliei, în fiecare lună, în cea de-a 3-a duminică.
În 2002, când m-am întors din America, şi în anul
2003, am construit şi două case modeste, pentru
două văduve sărace: Stanciu Veronica şi Tudor Maria.
Construirea celor două biserici şi case au costat peste
2 miliarde de lei vechi, lucru realizat prin har divin.
$ În ultima duminică din august, am avut la
biserica Gârdoaia un botez cu 9 suflete venite din
lume. Slavă Domnului!
$ În continuare, aş dori să evidenţiez unele
activităţi speciale înfăptuite în perioada celor 30 de ani
de misionarism în Oltenia ( 1980 -2010 ) şi anume:
-Împărţirea pe tren şi prin poştă a cca 900 Biblii şi a
800 Noi Testamente, în Oltenia şi Muntenia.
-Noi Testamente, broşuri, pliante puse pe portbagaj în
vagoane.
-Expedierea prin poştă a cca 102 colete cu
îmbrăcăminte, Biblii sau Noi Testamente cunoştinţelor
făcute pe tren.
$ După Revoluţie, în anul 1990, fiul meu, Eugen
Căpăţână din Los Angeles, însoţit de 2 prieteni ai săi,
Daniel Inversin şi Ken, de la Poliţia Rutieră din LA, au
venit cu un camion încărcat cu îmbrăcăminte,
Luminătorul 10-11, 2012
încălţăminte, alimente, obiecte de uz caznic şi cu cca
5000 exemplare de Evanghelia dupa Ioan în limba
română. Timp de cinci zile, noi patru am împărţit
exemplarele acestea pe drum, pe câmp, în grădinile
oamenilor, pe traseul Caransebeş – Turnu Severin –
Craiova – Piteşti- Râmnicu Vâlcea – Târgu Jiu –
Petroşani - Simeria. Aceasta a fost cea mai masivă
evanghlizare. A atins cca 24.000 suflete.
$ În anii 1992-1993, Profesorul Ronald Van
Maaren din Olanda aducea în fiecare trimestru un
microbus cu haine şi alimente pentru Cârceni şi o
remorcă plină pentru Gârdoaia.
$ De câţiva ani încoace, construiesc cea de-a 3-
a biserică, pentru fraţii penticostali din comuna Jiana,
judeţul Mehedinţi, unde sunt vreo 23 de credincioşi
foarte săraci şi care se adună la marginea comunei.
Fac din nou un efort financiar pentru 2 motive: să
avem o biserică în centrul comunei şi să audă
predicarea Evangheliei 5 localităţi: comuna Jiana,
satul Jiana Mare, Jiana Veche şi încă 2 sate din jur.
Pentru a putea deschide biserica, mai e necesară
zugrăvirea la interior şi executarea băncilor. LAUDA
FIE A DOMNULUI!
$ Revenind la slujirea mea pe pe tărâmul
Evangheliei, aş vrea să amintesc faptul că, pe lângă
tot ce-am lucrat în România, am fost foarte activ şi in
SUA. Acolo am predicat în 15 oraşe, atât în biserici
baptiste cât şi în biserici penticostale. Peste tot m-am
bucurat de părtăşia bisericilor pe care le-am vizitat în
câteva rânduri.
$ Am satisfacţia că, în urma unor predici, multe
suflete s-au întors la Domnul. Altele s-au convertit în
urma nenumăratelor vizite făcute de-a lungul anilor în
diverse familii, împreună cu soţia mea, Florica.
$ Pentru sutele de mesaje predicate, pentru
toate roadele bogate, pentru cei 30 de ani ca misionar
în Oltenia, mă închin şi mulţumesc lui Dumnezeu din
toată inima.
LUCA 17:10
„TOT AŞA, ŞI VOI, DUPĂ CE VEŢI FACE TOT CE VI
S-A PORUNCIT, SĂ ZICEŢI: SUNTEM NIŞTE ROBI
NETREBNICI; AM FĂCUT CE ERAM DATORI SĂ
FACEM.” AMIN!
$ $ $ $ $ $ $
Arad, 15 septembrie, 2012
Credincioși Domnului
până la capăt (II)
Petru Popovici (Gwinnett RBC, Atlanta)
Perseverarea în har este o învățătură de seamă în
Noul Testament. Textele care susțin această
învățătură sunt mult prea numeroase, dar vom lua
câteva să le analizăm și chiar o minte de copil
constată din texte că este necesară acțiunea umană.
În mântuire, există o parte divină și o parte umană.
Partea divină e că Dumnezeu prin har a pregătită în
Cristos Domnul o mântuire așa de mare, o mântuire
deplină, iar partea umană e primirea ei prin credință și
rămânerea în credință până la capăt. Acțiunea umană
e așa de mică și totuși e de o importanță colosală.
Dumnezeu nu mântuiește pe nimeni cu forța.
Mânturiea e gata, pregătită pentru toți oamenii, dar nu
o au decât cei ce o primesc. Tot așa e și în ce privește
trăirea vieții de mântuit, e o împletire a lucrării Lui și a
lucrării noastre. Partea divină e numită prezervarea
sau păstrarea sfinților în har, iar partea umană e
perseverarea, trăirea prin puterea Duhului Sfânt „în
Ascultare
faptele bune pe care le-a pregătit
Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în
ele“ (Ef. 2.10) sau stăruirea în harul lui
Dumnezeu.
1. Necesitatea prezervării e văzută în
îndemnurile Noului Testament.
În Evrei 12.1 este scris: „Și noi dar, fiind
înconjurați cu un nor așa de mare de
martori, să dăm la o parte orice piedică și
păcatul care ne înfășoară așa de lesne, și
să alergăm cu stăruință în alergarea care
ne stă înainte.“ Aici viața de mântuit e
asemănată cu o alergare pe stadion, cu mii
de spectatori care ne privesc de sus. Alergarea e
partea noastră, nu Dumnezeu aleargă pentru noi. El
ne dă putere pentru aceasta prin Duhul Sfânt, dar nu
ne forțează. Darea la o parte piedicilor, a păcatului
care ne înfășoară așa de lesne,
trebuie făcută de cei credincioși, nu
de Domnul. Acesta este îndemnul
dat aici. El nu spune: „Stați pe loc
căci Domnul dă la o parte și
piedicile și păcatul. Stați în fotoliu,
căci sunteți mântuiți, nu mai
alergați!“ Nu, Cuvântul sfânt nu
spune așa ceva. Din contră, textul
vorbește de martori care ne privesc
și prin aceasta caută să ne
îmboldească la alergarea cu
stăruință. Nu e clar aici că e
necesară latura umană?
$ La 1 Petru 1.14-16, este scris:
„Ca niște copii ascultători, nu vă
lăsați târâți în poftele pe care le
aveați altădată, când erați în
 16
neștiință. Ci după cum Cel ce v-a chemat este sfânt,
fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este
scris: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.““ Aici e un îndemn
dublu: de împotrivire față de păcat și de sfințire a
noastră. În același capitol la v. 5, apostolul Petru
spune: „Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu.“
Deci, e arătată și prezervarea și perseverarea. A nu
se lăsa târâți în poftele de altădată este partea celor
mântuiți. Felul cum e exprimat îndemnul denotă că cel
născut din nou (v. 3), dacă nu veghează, poate fi târât
în poftele de altădată. Cei ce susțin că „odată mântuit,
ești mântuit pe veci“, spun că așa păcate sunt
săvârșite de firea veche și W.M. Aldrich zice că
sângele Domnului Isus curățește și aceste păcate.
Atunci nu știu de
ce apostolul Petru
a mai scris aceste
versete. Pe cine
trebuie să cred?
Desigur ce e scris
în Biblie, în 1
Petru. Alții spun
că aceste păcate
au fost săvârșite
în corp, iar corpul
merge în pământ.
Cunosc pe cineva
care a trăit ani de
zile în desfrâu. El
vorbea de „trupul
păcatului“, dar se
credea mântuit. Jonglarea cu așa cuvinte se pare că o
fac tocmai să-și scuze păcatele lor. Eu mă tem de
Domnul și de aceea semnalez aceasta. Apostolul
Petru nu știa nimic de o așa învățătură. De aceea, îi
îndeamnă pe toți cei credincioși să nu cedeze
păcatului și să nu se lase târâți, ci să se sfințească.
$ La fel, apostolul Pavel dă îndemnuri cu privire
la perseverarea în har. Dacă nu e necesară
perseverarea, nu vă dați seama că toate aceste
îndemnuri sunt de prisos? Să fi greșit apostolul
Pavel? O, nu! Toate epistolele lui sunt pline de astfel
de îndemnuri. Să ne uităm doar la câteva. În Efeseni
4.17, 18 unor frați sfinți (Ef. 1.1), el le-a scris: „Nu fiți
nepricepuți, ci înțelegeți care este voia lui Dumnezeu.
Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare.
Luminătorul 10-11, 2012
Dimpotrivă, fiți plini de Duh“. Aici de asemenea e un
îndemn dublu: să nu se îmbete ci să fie plini de Duh.
El nu spune că beția e un păcat săvârșit în trupul
păcatului, deci fără importanță. După părerea lor,
Pavel nu știa că ei puteau să trăiască în păcatul beției
fără să cadă din har. Dar clar să fie că despre aceștia
nu se putea spune că „nu erau dintre ai noștri“, căci
erau „frați sfinți“, care „au crezut“, care au fost
„câștigați de Dumnezeu“ și au fost „pecetluiți cu Duhul
Sfânt“. Totuși ei puteau fi plini ori de duhul alcoolului,
ori de Duhul Sfânt. În nici un caz de amândouă
duhurile, căci se exclud.
$ În Col. 3.5-9, sunt o seamă de îndemnuri cu
privire la mortificarea unor patimi care atrag mânia lui
Dumnezeu. Și
aceștia erau „sfinți
și frați credincioși
în Cristos, izbăviți
de sub puterea
întunericului și
strămutați în
Î m p ă r ă ț i a
dragostei Fiului
său și părași la
moștenirea
sfinților în lumină“,
și totuși el nu
spune că
Dumnezeu va
omorâ curvia,
patima, pofta rea,
lăcomia, mânia, minciuna din viața lor, ci le cere lor să
facă aceasta.
$ Aici se ridică întrebarea: Este posibil ca un
credincios, născut din nou să cadă în așa păcate?
Dacă nu ar fi posibil, ar fi fost nonsens ca scriitorii
Noului Testament, oameni inspirați de Dumnezeu, să
dea astfel de îndemnuri. Unii poate se gândesc la
textul din 1 Ioan 3.9, care spune: „Oricine este născut
din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui
rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut
de Dumnezeu“. Chiar și Domnul Isus spune: „Pomul
bun nu poate face roade rele“ (Mat. 7.18). Atunci cum
se poate ca cel născut din nou să ajungă bețiv sau
curvar? Unii sunt gata să răspundă că un așa om
niciodată n-a fost năcut din nou. Dar din context
 Luminătorul 10-11, 2012 17

reiese clar că atât efesenii cât și colosenii au fost
născuți din nou, deci ce spune Scriptura nu e bine să
tăgăduim. Cum se explică? Citiți Romani 7 și 8, unde
Pavel arată că cel credincios are două firi: firea
pământească, iar la nașterea din nou a primit firea
duhovnicească. Ele sunt potrivnice una alteia. În Rom.
11.17, el folosește o icoană de vorbire sunând că noi
eram măslin sălbatic, dar am fost altoiți. Iar în Evrei
12.15, este scris: „Luați seama bine ca nimeni să nu
se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu
cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să
vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea“. Un
măr ionatan altoit nu
poate aduce mere
pădurețe decât într-un
singur caz: dacă din
partea din sălbatic, care e
mai jos de altoi, dau
lăstari și aceștia nu sunt
tăiați. Aceștia nu numai că
produc mere pădurețe,
dar și periclitează viața
altoiului, căci iau toată
seva și altoiul moare. De
aceea avem cuvintele:
„Luați seama bine“.
Aceasta e partea noastră,
nu a Domnului. Noi
suntem îndemnați să
omorâm sau să rupem
lăstari de patimi și să
trăim după îndemnurile
Duhului, nu după firea
veche (Rom. 8.3-13), dă
dăm volanul Duhului Sfânt (Gal. 5.16).
$ Tânărului Timotei apostolul Pavel îi scrie: „Te
îndemn, înaintea lui Dumnezeu… să păzești porunca
aceasta fără prihană și fără vină, până la arătarea
Domnului nostru Isus Cristos“ (1 Tim. 6.13-14).
Timotei era păzit de Dumnezeu, iar el e îndemnat să
păzească porunca. Aceasta era partea lui de stăruire
în har.
$ În Filipi era o biserică bună, duhovnicească.
Despre ei apostolul Pavel a zis: „Sunt încredințat că
Acela, care a început în voi această lucrare bună, o
va isprăvi până în ziua lui Isus Cristos“ (Fil. 1.6).
Totuși lor le dă îndemnul în cap. 2.12: „… duceți până
la capăt mântuirea voastră cu frică și cu cutremur“.
Adică Domnul își va face partea Lui, dar și ei trebuia
să-și facă partea lor. La versetul acesta Darby zice:
„Harul a format o legătură strânsă între creștinul care
este pe pământ și Isus care este sus. Dar dacă
această legătură nu este susținută, afecțiunile cerești
și inima copilului lui Dumnezeu pot ajunge adormite și
reci. Siguranța mântuirii poate să rămână, totuși ca
ceva izolat; afecțiunile duhovnicești însă sunt
pierdute“. Dar Pavel vorbește să ducă până la capăt
nu afecțiunile, ci mântuirea lor. Iar despre cuvintele
„cu frică și cutremur“, el
spune: „Deseori aceste
cuvinte sunt folosite ca să
arunce o îndoială asupra
relațiilor noastre cu
Dumnezeu“. Din context
însă se vede clar că Pavel
nu a urmărit așa ceva, ci
dimpotrivă voia să nu se
piardă acea relație. Și el
continuă: „Când apostolul
vorbește de „a duce până
la capăt mântuirea noastră
cu frică și cu cutremur“, el
nu are în vedere
neprihănirea, nici locul
nostru înaintea lui
Dumnezeu. (...) Diavolul
caută să mă deruteze sau
să mă oprească în
înaintare, de aceea e
vorba de frică și cutremur“.
Acum cugetați bine, dacă ar fi așa cum zic ei că
Dumnezeu ne păstrează în har, orice am face noi, mai
poate fi vorba de derutare, de oprire în înaintare? Căci
dacă Diavolul poate deruta sau opri, atunci nu mai
este ajungere la țintă. De asemenea, dacă nu este
cădere, atunci de ce să fie frică și cutremur? Oare nu
e aici vorba de un bun de mare valoare, de mântuirea
pe care o aveau deja și trebuiau doar cu multă grijă și
luptă să o ducă până la capăt? Tot așa, la cuvintele
Domnului Isus din Mat. 24.13, „Dar cine va răbda
până la sfârșit, va fi mântuit“, același Darby spune:
„Aici nu este vorba de mântuirea personală.“ Deși
 18
cuvintele Domnului Isus sunt un răspuns la întrebarea
ucenicilor: „Care va fi semnul venirii Tale și al
sfârșitului veacului acestuia?“ - el spune că nu
privește biserica: „Toate acestea presupun pe ucenici
în relații evreiești“. În realitate, cuvintele textului: urâți
de toți, vă vor da să fiți chinuiți, înmulțirea fărădelegii,
răcirea dragostei, proorocii mincinoși, vestirea
Evangheliei în toată lumea, oare nu privesc biserica?
Și dacă nu e vorba de mântuirea personală, de care
mântuire e vorba? Da, nu răbdarea noastră ne dă
mântuirea, căci mântuirea o avem deja prin jertfa
Domnului Isus, dar răbdarea noastră ne ajută să
rămânem în starea de mântuiți prin har, răbdând îi
rămânem credincioși în orice împrejurări și condiții.
$ Frații mei, nu vă lăsați amăgiți de vorbe
întortocheate. Cele
ce a primit
mântuirea prin
sângele Domnului
Isus trebuie să fie
gata să rabde totul
până la capăt. Se
știe că în suferințe,
unii s-au lepădat de
Domnul, n-au
răbdat până la
capăt. Conform noii
învățături, ei nu și-
au pierdut
mântuirea, ci doar
mărturia. Dar
apostolul Pavel scrie în 2 Tim. 2.12, „Dacă ne
lepădăm de El, și El se va lepăda de noi“.
$ Îndemnurile de perseverare în har sunt multe.
E bine să faceți o listă și veți găsi sute de versete cu
îndemnuri de a rămâne în dragostea Lui, de a rămâne
în har, de a stărui în viața de credință. Dacă ar fi reală
învățătura aceasta nouă că adică Dumnezeu ne
păstrează în har, fără nici o stăruință din partea
noastră, toate aceste îndemnuri ar fi nule. Dar
binecuvântat să fie Dumnezeu că ele nu sunt nule, ci
de mare valoare pentru viețuirea noastră în har. Toate
acestea arată neîndoios că noi trebuie să ne facem
partea noastră, căci El e credincios și își face partea
Lui.
Luminătorul 10-11, 2012
2. Perseverarea e văzută în faptul că noi avem
voință liberă.
Da, am fost mântuiți și născuți din nou, însă aceasta
n-a anihilat voința noastră, nu ne-a făcut roboți, ci noi,
de bună voie, L-am acceptat pe Cristos ca Domn al
vieții noastre și trebuie să stăruim în această
supușenie. Datorită voinței, noi am ales să-l urmăm,
Însuși Domnul Isus a spus: „Dacă voiește cineva să
vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea
și să mă urmeze“ (Mat. 16.24). Viața de mântuit e o
trăire voită pe urmele lui. Voința noastră lucrează
lepădarea de sine, luarea crucii și călcarea pe urmele
pașilor săi. Dumnezeu ne tratează ca persoane cu
voință liberă, nu ne forțează la aceasta, ci e o acțiune
voită a noastră. Noi nu suntem locomotivă pusă pe
șine, nu suntem
roboți care să
execute doar
c o m e n z i l e
programate. Noi
avem discernământ
și trebuie să-l
folosim în lumina
Cuvântului și a
Duhului Sfânt spre a
deosebi bine voia lui
cea bună, plăcută și
desăvârșită (Rom.
12.2). Apostolul
Pavel scria celor din
Filipi că se roagă
pentru ei să crească în cunoștință și pricepere, „ca să
deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să
nu vă poticniți până în ziua venirii lui Cristos“ (Fil.
1.10). Însușirea lucrurilor alese, curăția și nepoticnirea
erau acțiuni ale voinței lor. Mulți nu-și folosesc
discernământul și ajung înșelați, nu disting lucrurile
alese, ci aleg gunoaiele. Moise a ales ocara lui
Cristos. Cei patru tineri din Babilon s-au hotărât să nu
se spurce. Pavel a renunțat la lucrurile care îi erau
câștiguri, ca să-l slujească pe Cristos Domnul. Clipă
de clipă noi trebuie să facem alegeri ce să gândim, ce
să vorbim, ce să facem, cum să ne comportăm.
Dumnezeu ne păstrează în har, dar noi trebuie să
alegem să rămânem în har. (va urma) ▲
Societatea surorilor
Stela Cotârlă (First RBC, Detroit)

La cea de-a 100-a Convenție a Asociației Baptiste
Române din Statele Unite și Canada
Cleveland, Ohio
1-2 Septembrie 2012
în jur de 40 de surori și împreună ne-am
rugat, am cântat și am analizat ceea ce s-a
făcut până la acest Congres și s-a hotărât
ceea ce dorim să facem în viitor, cu ajutorul
Domnului.

Lucrare
$ Ne-am împărtășit unele altora
Tema Convenției din anul acesta a fost: „Mărturisind bucuriile noastre, necazurile noastre,
lucrările Domnului în fiecare generație“ (Psalmul încercările prin care trecem și una din
78:3, 4) hotărârile luate a fost ca în fiecare seara la
„Ce am auzit, ce știm, ce ne-au povestit părinții ora 10:00 P.M (ET) să facem o pauză de
noștri, nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti câteva minute din ceea ce facem și să ne
neamului de oameni care va veni laudele rugăm Domnului acolo unde ne aflăm, în
Domnului, puterea Lui și minunile pe care le-a gând sau cu voce tare.
făcut.” (Psalmul 78:3, 4) $ Toate proiectele pe care le-am avut
pentru anul până la Congresul de la
Timpul trece așa de repede. Ca și ieri ne-am întâlnit la Cleveland au fost duse la bun sfârșit și mulțumim
Sacramento, la Congresul al 99-lea. Domnului pentru aceasta.
Congresul centenar de la Cleveland a fost un prilej de $ Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că El ne-a
părtășie în Domnul, unele cu altele, și să slăvim ajutat să ducem la bun sfârșit ceea ce am început și
Numele Lui la întâlnirile pe care le-am avut. continuăm să purtăm în rugăciune pe toate surorile
$ Rugaciunea mea după acest Congres este din Asociația noastră care au ajutat la ducerea la bun
“Stăpâne Dumnezeu, revarsă peste lucrarea Ta un sfârșit a acestor proiecte.
nou entuziasm, o $ Planul de lucru al
energie proaspătă, o surorilor din Asociația
viziune clară de noi noastră pentru anul
orizonturi, o nouă 2012-2013, așa după
cântare în inimile cum s-a discutat și
noastre!” aprobat la sedința
$ Le salut pe surorilor participante la
toate surorile din Congres, este format
Asociația noastră și le din următoarele
doresc numai proiecte:
binecuvântări de la
1) Suportul acordat
bunul Dumnezeu.
familiei Costel şi Mia
$ La ședința
Oglice, - misionari
surorilor au participat
care lucrează atât în
 20 Luminătorul 10-11, 2012

România dar și în Europa și Asia. Lucrarea acestei
familii, atât de bine cunoscută comunităţii române a
fost binecuvântată de Dumnezeu şi mulţi dintre
musulmani L-au cunoscut pe Domnul prin ei.
2) Orfelinatul de la Prilipat, județul Caraș-Severin -
care se îngrijeste de copii abandonați de părinții lor,
dar care se bucură că pot cunoaște dragostea lui
Dumnezeu într-un orfelinat creștin.
pentru septembrie 2011 - august 2012 și doresc ca să
contribuiți și în continuare cu suma de $240 pe
biserică.
$ Vreau să mulțumesc Domnului și tuturor
surorilor care s-au implicat în împlinirea proiectelor
trecute și mă rog Domnului ca și proiectele surorilor
aprobate la Congresul de la Cleveland să fie
terminate cu bine, atât financiar cât și prin rugăciune.

3) Casa de copii abandonați din Orșova -
organizație care susține șapte copii abandonați de
părinții lor și care găsesc un cămin acolo. Unul dintre
copii merge la Liceul Baptist din Reșita.
5) Sprijin acordat sorei Silvia Tărniceru din Akron,
Oh. – Sora Silvia trece prin încercări cu sănătatea și
cu toate acestea continuă lucrarea misionară pe care
a făcut-o tot timpul vieții ei.
6) “Genesis Life”, responsabilă Lucica Marza din
Deva – intrarea în școlile generale și licee prin
conferințe cu un puternic accent asupra unei vieți
morale bazate pe principii creștine.
7) „Ajutor pentru femei“ – centrul pro-life în
Petroșani, responsabil Rafila Crișan – sprijin moral,
material și spiritual pentru femeile aflate în situații de
viață dificile (nu neapărat însărcinate), studii biblice
săptămânale la care sunt invitate toate femeile care
vin la aceste centre, în felul acesta fiind semănată
sămânța adevărului și a mântuirii.
$ Surorile din fiecare biserică au proiectele lor
locale, dar stabilirea unor proiecte de lucru comune
întărește legătura și unitatea noastră.
Cu dragoste în Domnul,  
Stela Cotarla
Președinta Asociatiei Surorilor  ▲
________________________________________
Botez Nou-Testamental
Biserica Creștină Baptistă din Windsor, Canada
Duminică, 8 iulie 2012, a fost o zi de sărbătoare, de
mulțumiri aduse lui Dumnezeu pentru tinerele mlădițe
sădite în via Sa.
Este rodul muncii Domnului Isus. Așa cum ne-a
promis în Cuvântul Său, pentru cei ce își deschid
inima.

8) Revista „Fecioarele înțelepte“ - revista

surorilor din Asociația Baptistă Română din
SUA și Canada, revistă editată de sora
Mihaela Știr, sora Corina Pancescu și
echipa redactională. Revista este mijlocul
de comunicare și legătură între surorile
Asociației, apare trimestrial și nu este
susținută financiar din banii Asociației
surorilor. Costul revistei este acoperit
integral din vânzările revistei.

$ Mulțumim lui Dumnezeu pentru

toate surorile care au contribuit la
susținerea financiară a proiectelor propuse
 Luminătorul 10-11, 2012
Iată eu stau la ușa și bat. Dacă aude cineva glasul
Meu, și deschide ușa, cine îi deschide inima, El va
intra la el, va cina cu el, și el cu Mine. (Apoc. 3:20)
La inima acestor doi tineri, Domnul Isus a bătut din
frageda lor copilărie, ei și-au deschis inima și harul Lui
Dumnezeu i-a câștigat pentru împărăția Sa.
Pentru slăvirea Lui Dumnezeu cu această ocazie la
Serviciul divin au contribuit: tinerii bisericii, grupul
bărbătesc și fanfara.
Cuvântul Domnului a fost vestit de către frații: Traian
Dosescu, Dorin Gradianu de la Detroit, și Alin Vrâncilă
din Chicago, iar actul botezului a fost îndeplinit de
către fratele păstor al bisericii, Cornel Unc.
Acești tineri sunt: Miram Dragomir și fratele ei
Emanuel Dragomir.
Cel Atotputernic prin Duhul Sfânt să-i călăuzească pe
aceste mlădițe ca să aducă rod în slujire pentru
Domnul Isus Cristos.
21
Lupta cu Îngerul
Flo$an Guler
Mă urmarești de sus, cum urmărești o pradă
Pândindu-mă prin noapte în laț ca să mă prind,
Nu să mă vezi cum cad în pulbere grămadă,
Ci să rămân m-ai vrea, luptând pe baricadă,
Să mă măsor cu Tine în noapte bâjbâind.
Simțindu-Te aproape mă-nfior și plâng,
Smerindu-mă sub taina durerii și sub vină,
Dar nu m-apeși prea tare, aripile să-mi frâng!
Doar cât să mă apropii și-n brate să Te strâng,
Și lutul să-mi culeagă, mireasma cea divină.
În noapte, Doamne, pari că-mi ești dușman,
Iar dimineață Tată te văd, în orice parte.
Tu mă rănești întâi, apoi îmi pui balsam,
Mă răstignești pe vremi, cu tot ce sunt și am,
Și mă-nviezi apoi, chemându-mă din moarte.
Iar când se-arată zorii cu-
al nopților hotar,
Strâpuns de minunare,
rănit în coapsă sânger,
Când pui un semn de fiu,
unui drumeț hoinar,
Și-mi dai un nume nou și
rost îmi dai în har,
Să nu-mi știu strălucirea și
că miros a înger!
 Developing tomorrowʼs
leaders today
Leadership

Pat Pajak (AED Church Strengthening Team)

Most of us donʼt like to think about tomorrowʼs leaders – today?

things like changing jobs, being
transferred, life threatening diseases,
reaching retirement age or even
death! However, those things are a
part of life that requires some
forethought! If you were no longer in
your ministry position, who have you
invested your life into that could step
in and take over? The truth is… one
day that will happen… then what?
What should you be doing to develop
Recognize and reward their accomplishments!
Speak encouragement, rather than criticism into
their lives. Bolster their confidence and coach
them to dream even bigger dreams.
Offer them significant opportunities to lead!
Assign them specific ministry positions that will
prepare them and equip them as future leaders.
Consider roles you wish had been assigned to
you when you were younger.
Luminătorul 10-11, 2012 23

Provide constructive feedback! Just

like you, a future leader may make a
poor choice or mistake; donʼt practice
false kindness, but be ready to help
them discover their strengths and
weaknesses in order to demonstrate
your confidence in their ability.

Recommend good books,

resources, seminars and training!
Sharpen their knowledge and skills
while expanding their thinking.
Purposely make available
environments that have helped and
grown you through the years. Help
them learn to turn good into best.

Challenge them to demonstrate

integrity! A great leader must be
trusted by those who follow them.
Stress the importance of honesty,
truthfulness, reliability, morality and
building a strong reputation.

Move them into leadership positions!

Show your confidence and trust in them as
opportunities open up for them to be placed
in higher and higher leadership positions. Be
more than just a mentor, be a trusted advisor
who recognizes their potential and allows
them to use their giftedness.

Finally, pray for them on a daily basis!

Leadership is hard; they are going to face
new and exciting challenges, perhaps even
more than you faced. Ask God to make
tomorrowʼs leaders champions for the work
of the ministry.
 Conducerea Asociației

Președinte - Dan Paul

Secretar general - Sorin Covaci
Vicepreședinte est - Sorin Sabou
Secretar est - Simion Plăcintă
Vicepreședinte vest - Eusebiu Rusu
Secretar vest - Florin Filip
Vicepreședinte Canada - Ionel
Păsui
Președinte Comisia pastorală- Ioan
Brisc
Membri: Marian Chirla, Nelu
Cintean
Președinte Comisia de misiune -
George Dancea
Membri: Doru Aninoiu, Daniel
Brânzei
Ego sum
Președinte Comisia de Școală
Daniel Brânzei
duminicală - Aurel Mateescu
Membri: Florin Filip, George Bisorca
Casier misiune: Ion Cotârlă
Casier adm.: Cornel Ciba
Mă plec, iubirii pod să-i fiu,
Mal lângă mal să pot aduce:
Să pot să port un suflet viu.
Editor „Luminătorul“ -
Schimonosit în trup, sunt Cruce.
Sorin Sabou
Tipar și distribuție - Ioan Știr
M-am coborât! Mă dau venind,
Să umplu golul ce desparte.
Venit-am mâinile să-ntind;
Sunt viața ce vă ia din moarte.
Nu uitați să vă abonați la
Luminătorul!
Mal lângă mal, prin drumul nou,
Abonamenul unei reviste este de Sunt Cale să călcați prin Mine,
$30 pe an.
Abonamentele se fac la Cornel Ciba
Sunt Adevăr rostit ecou …
2624 Chalet Pl, Chino Hills, Sunt Viața-n punte de suspine.
CA 91709
cornel.ciba@gmail.com
Veniți! Intrați! Prin răni ce dor,
Sunt Ușa plină de iubire.
Contribuțiile pentru fondul de
misiune se fac la Ion Cotârlă Sunt și Păstor ce știu de dor.
3015 W. Kilburn Rd., Rochester Tânjesc și chem. Nu vreți un Mire?
Hills, MI 48306
ioncotarla@gmail.com