Esenţa Creştinismului: Religie şi Relaţie „Creştinismul este religia care oferă omenirii
posibilitatea de a intra din nou în relaţia intimă şi
Introducere:
Luni dimineaţa, obosit după un program lung de
biserică, într-o mică pauză la lucru, te duci la
bucătărie să-ţi bei cafeaua împreună cu colegul şi
dintr-o dată, colegul îţi pune o întrebare
neaşteptată: Auzi am citit multe cărţi despre
religiile lumii, spune-mi după părerea ta, care este
în esenţă semnificaţia creştinismului?
Data trecută ne-am uitat la un răspuns (duhovnicesc,
atotcuprinzător, şi totodată biblic) ce îl putem oferi în
acest context şi anume:
„Isus care a fost bogat, locuind în slava cerească,
alege să devină sărac, dezbrăcându-se de slava
inefabilă, pentru ca omenirea, crezând în El, să fie
îmbogăţită.”
Am folosit 2 termeni ce exprimă într-un mod plastic şi
poetic esenţa creştinismului. Cu ajutorul Domnului aş
vrea astăzi să continuăm studiul despre esenţa
creştinismului folosind încă 2 termeni arhicunoscuţi:
RELIGIE şi RELAŢIE...
Iar teza este următoarea:
personală cu Dumnezeu, Creatorul.”
Acuma sunt conştient că există în lumea modernă, sau
postmodernă ideea conform căreia creştinismului nu este
o religie ci o relaţie. DA şi NU...
Aş vrea să privim la etimologia (la rădăcina) cuvântului
religie şi apoi să definim bine ce înţelegem noi prin
religie.
***Mulţi definesc religia ca şi „aderarea unor oameni
la anumitor reguli şi ritualuri.” Într-adevăr dacă
aceasta este definiţia de la care pornim atunci sunt de
acord, CREŞTINISM NU ESTE O RELIGIE...
-Dar când ne uităm la originea cuvântului unii mai
deştepţi ca mine spun că, acest cuvânt religie provine de
la cuvântul latin „Religare” care tradus în limba română
înseamnă „a lega din nou”! Din punctul meu de vedere
această definiţie reflectă conceptul proeminent, pronunţat
în literatura biblică, în Sfânta Scriptură.
-Pentru a-l face pe colegul tău să înţeleagă de fapt esenţa
creştinismului e nevoie să ne întoarcem la începuturile
istoriei omeneşti! Atunci când omul era într-o relaţie
strânsă cu Dumnezeu, atunci când el era un partener
activ în acest legământ de dragoste.

-Gen. 1 „La început Dumnezeu a făcut/a creat”...şi
creaţia nu este altceva decât o manifestare
vizibilă/perceptibilă/palpabilă a iubirii divine! Şi printre
multele pe care θ le-a creat EL a creat şi omul. Însă spre
deosebire de tot ce a fost înainte omul este întocmit
pentru a intra în această relaţie cu Creatorul Său.
-Ştim istoria—Neascultarea aduce păcatul în lume
iar păcatul moartea...
****RELAŢIA DIVINĂ CU OMENIREA ESTE
ÎNTRERUPTĂ, DEZLEGATĂ...DUMNEZEU ÎL
ALUNGĂ PE ADAM DIN GRĂDINĂ, LOCUL
PĂRTĂŞIEI, LOCUL INTIMITĂŢII.
(Ca şi cum ai spune copilului „în casa asta nu mai ai ce
căuta!)
-Din perspectiva aceasta religia, este procesul prin care
omenirea încearcă să lege din nou relaţia cu stăpânul.
Desigur fiecare religie în felul ei de a înţelege această re-
legare.
-Budismul (520 î. Hr)—foloseşte învăţăturile lui Buddha
-Confucianismul (530 î. Hr)—foloseşte înv. lui
Confucius
-Epicureanismul (300 î. Hr)—Epicurus
-Islam (622 d. Hr)—Muhammad
Ce se înţelege din acest tabel? Omul, este conştient, de
nevoia sa de părtăşie cu Creatorul, cu Divinitatea.
***Însă spre deosebire de celelalte religii, creştinismul
este singurul care oferă un răspuns complet,
corespunzător, şi atotsuficient la problema religiei.
***Creştinismul este superior din mai multe motive:
1.) El oferă un răspuns coerent-logic şi cursiv la
existenţa umană
a. Există un început şi un sfârşit
-Geneza
-Apocalipsa
b. Nu există contradicţii
2.) El oferă o relaţie adevărată şi intimă cu
Dumnezeu
-Creştinismul deci este o religie superioară
care implică o relaţie. Şi nu orice fel de
relaţie ci o relaţie intimă cu Creatorul.
-Despre ce fel de relaţie este vorba?
-Ioan 1 „La Început era Cuvântul”—acest Cuvânt a avut
capacitatea să creeze. Aşdar El a creat natura, animalele
şi ca punct culminant Dumnezeu creează omul. Din
cauza neascultării omul este zgornit afară, rupând relaţia
cu Dumnezeu.
-Dar Dumnezeu privind starea mizerabilă a
omenirii...că omul lăsat de unul singur se afundă
tot mai mult în păcat, se oferă pe sine şi se
întrupează.
„Şi Cuvîntul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi,
plin de har, şi de adevăr...” (Ioan 1:14)
-Câtă profunzime în acest verset.
-Cuvântul care a creeat tot ceea ce se vede...nu se
mulţumeşte doar la atât. Deşi avea tot dreptul să
spună omenirii: „Ţi-am dat legea...ţi-am oferit o
cale de salvare...ţi-am pus în faţă viaţa şi moartea
—binele sau răul...iar tu ai ales răul...ACUMA N-
AM CE SĂ-ŢI FAC. Descurcă-te” Putea...
-Însă Dumnezeu părăseşte slava, bogăţia, cinstea
cerească pentru mine şi pentru tine deoarece EL A
FOST INTERESAT ÎN RELAŢIA MEA ŞI A TA
CU EL...
-Prin Întrupare înţeleg că Dumnezeu a fost gata să
sacrifice totul pentru MINE şi pentru TINE. CA eu
şi tu să re-legăm această relaţie stângace şi să
începem să îl iubim nu pentru ceea ce ne poate
oferi ci pentru ceea ce este EL.
-EMANUEL—Dumnezeu este cu noi!
Ce altă religie poate declara că Dumnezeul
dumnezeilor, Regele al regilor, Stăpân şi Domnitor
al Întregului Univers Se întrupează? Ia fiinţă?
Dovedind prin aceasta că El este mai interesat
decât noi toţi laolaltă să avem o relaţie cu El.
-Mai mult...aş vrea să observaţi tot în capitolul 1
din Ioan încă un aspect ce multe biserici evanghelice îl
omit total şi anume botezul cu Duhul Sfânt.
„Eu nu-L cunoşteam; dar Celce m-a trimes să botez cu
apă, mi-a zis: ,Acela peste care vei vedea Duhul
pogorîndu-Se şi oprindu-Se, este Celce botează cu Duhul
Sfînt.” (Ioan 1:33)
-Dumnezeu nu numai că este Tată—care este
pentru noi. Care ne protejează, ne susţine, ne dă viaţă.
-Dumnezeu este şi Fiu—este Emanuel. Este Cel
care hotărăşte să fie cu noi. Care înţelege problemele,
ispitile, circumstanţele dificile-anevoioase ale vieţii.
-Dar nu ne oprim aici. Dumnezeu este PENTRU
noi, CU noi, şi în NOI. (Ioan 14:17)
-Dumnezez este şi Duh Sfânt. El nu numai că se
întrupează, locuind cu omul temporar. El face un gest
mărinimos, tainic, ieşit din comun. Dumnezeu Duhul
Sfânt este trimis să locuiască în mod permanent în noi!
-Mai intim decât atât nu se poate!
-Şi autorii noştri români au încercat să descrie
această intimate în versurile cântări precum:
Poporaşul Meu
 Religie fără Relaţie—Egal cu Legalism (Încercăm să
„Şi-am să stau la masă ne mântuim pe cont propriu. Este încercarea lamentabilă
Cu a mea mireasă omenirii de a-şi salva sufletul prin propriile metode.)
Sus în cer
Şi-am să-i cânt din harfe vii Relaţie fără Religie—Egal cu un Joc fără Reguli
Cele mai frumoase melodii” (Haos, o denaturare a ceea ce înseamnă o relaţie). Cineva
spunea „Iubeşte şi fă ce vrei...” iar cu o astfel de gândire
Mai este loc la nunta ta nu ajungi prea departe.

„Isus iubit, când vei veni „Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele...”
Mireasa ta pentru-a răpi
Ce scump-a fi aceea zi În esenţa ce este Creştinismul?
Ah mire drag, când vei veni.”
„Creştinismul este religia care oferă omenirii
Această relaţie între Mire şi Mireasă implică o posibilitatea de a intra din nou în relaţia intimă şi
cunoaştere profundă, o intimitate ce nu se poate găsi în personală cu Dumnezeu, Creatorul.”
nici o altă relaţie inter-umană.

De altfel cea mai mare poruncă în care este cuprinsă

LEGEA ŞI PROROCII ESTE???
-Să iubeşti!—Pe θ şi pe semeni

Concluzie:

-Creştinismul este o religie şi o relaţie!

Creştinismul nu este doar o religie şi nu doar o
relaţie! Este nevoie de ambii termeni, de ce?