UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE BAPTISTĂ

TEOLOGIE – ASISTENȚĂ SOCIALĂ

ANTROPOLOGIE
Doctrina despre om în Creștinism și Hinduism

PROFESOR:
Lect. Univ. Dr. Mihai Malancea
STUDENȚI:
Ciupe Samuel Aurel

1
 București, 2022

Cuprins

Doctrina despre om în creștinism...........................................................................................3

Doctrina despre om în Hindusim............................................................................................6
Concluzie...................................................................................................................................8
Bibliografie................................................................................................................................9

2
Doctrina despre om în creștinism

În prezentarea doctrinei despre om în creștinism vom privi în scurte ideii la originea,

natura și destinul omului.
Doctrina despre om în creștinism se axează în special pe Biblie ca și material de baza pentru
aceasta tema și nu numai. Biblia este cuvântul lui Dumnezeu înspirat, scris, pentru întreaga
umanitate.
Privind la originea omului, învățam din Biblie că omul este o creatura a lui Dumnezeu. El nu
este nicidecum rezultatul unui proces de evoluție în timp.
Dumnezeu l-a modelat pe om din materialul creat de El. „Domnul Dumnezeu a făcut pe om
din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet
viu.” Geneza 2:7)
Totodata omul este creat după chipul lui Dumnezeu. ( Geneza 1:26 ) Omul este creat
constient și după planul lui Dumnezeu nu după un plan aparut din neant sau nicedecum un
rezultat al unei explozi de atomi. În spatele creației și în special a omului a fost nevoie de un
designer înteligent si acesta a fost Dumnezeu. Dumnezeul creștinismului.
Într-adevar omul a evoluat și din Adam și Eva au ieșit mai multe popoare, mai multe rase.
Dar nici un soi nu a evoluat într-un mod natural și spotan la anumite forme superioare sau
mai complexe decât erau.

Cu alte cuvinte, relatarea Bibliei despre origini nu pare a se potrivi cu ideea că o singura celulă
primitivă s-ar fi născut în mod spontan la întîmplare, din aminoacizi sau polipeptide și proteine
întîmplatoare, și că aceasta celulă ar fi dat naștere în mod treptat, fără nici o dirijare divină sau
exterioara la toate formele de viață, complexe și superioare pe care le cunoaștem astăzi, ci pur și simplu
prin mutația întâmplatoare și selecția naturală.1

Totodata omul este limitat în timp. El a avut un inceput, dar a fost creat de un Dumnezeu
etern care nu are început. Și a făcut pe om pentru a trăi etern.

Si totuși, omul, ca parte a creației materiale și trăind in miijocul regnului animal, are aceleași nevoi ca
și restul ființelor pământești. Bunăstarea noastră fizică este importanta. Ea Îl preocupă pe Dumnezeu și
ar trebui prin urmare să ne preocupe și pe noi. Omul este de asemenea o fiintă unitară; astfel durerea

1
A.E Wilder- Smith, Originea și destinul omului, editura Agape, 2004, pg.21.

3
 sau foamea îi pot afecta capacitatea de a se concentra asupra vietii sale spirituale. Și el este o ființa
socială, plasată în cadrul societății ca să funcționeze în relatie cu ceilalți. 2

Omul este totuși deosebit fața de restul creației cum ar fi animalele deoarece el este singurul
care îl poate cunoaște pe Dumnezeu, și are capacitatea de a înțelege ce doresțe Creatorul de la
el. Omul poate să îi se închine creatorului, să îl asculte și să îl iubească.

Daca ești coorent în gândire, ceea ce crezi despre trecut îți influențează acțiunile – ideile au consecințe.
Dacă esti urmașul unei maimuțe, atunci nu există ceva precum adevărul absolut în privința moralității.
Părerea unei persoane este la fel de justificată ca a oricărei alteia. Dacă ești uramașul lui Adam, atunci
ești o creație speciala a Creatorului descris în paginile Bibliei. Dacă Dumnezeu te-a făcut, atunci îi
datorezi devotamentul tău și găsești moralitatea în cuvintele consemnate în Biblie. 3

Trecând mai departe la natura omului, creștinismul declară că omul a fost creat din parte
materială și parte imaterială.

Desigur că aici mai avem două păreri foarte cunoscute cum este trihotomia și
dihotomia.
Trihotomia presupune că omul este creat din trei parți: Trup, Suflet si Duh. Dar Biblia arta în
multe pasaje că Suflet si Duh sunt folosiți ca termeni interschimbabil.
De aceea Dihotomismul pare să fie mai ușor și logic de argumentat și chiar și de biblie.
Pentru Că omul a fost creat din parte materiala : trup și din parte imateriala: suflet.
Fie că credem una sau alta întelegem că noi aparținem creatorului. Și că suntem dependenți
de El care este in afara limitelor pe care noi le avem.
Totodata când vorbim despre natura omului nu ne referim doar la construcția lui ci privim și
la natura lui spirituala și anume că omul este păcatos.

Adam și Eva au fost creați fară pacat dar prin neascultarea lor de Dumnezeu pacatul a
intrat în omenire. Și astfel omul a devenit pacatos și orice urmaș a lui Adam se naște în
nelegiuire.
David declara lucrurile aceastea în Psalmul 51:5 „ Iată că sunt nășcut în nelegiuire și în păcat
m-a zămislit mama mea.”

2
Millard J. Erickson, Teologie creștină, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2004, pg.413.
3
Ghit de buzunar, Oamenii-Maimuța, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2015, pg.91.

4
 Faptul că omul era pus la probă implică faptul că el putea să păcătuiască şi astfel să piardă părtăşia cu
Dumnezeu. Acest lucru s-a întâmplat de fapt când Adam a ales iubirea de sine, esenţa tuturor păcatelor.
Aici Augustin accentuează natura voluntară a păcatului, punându-l nu pe seama unei baze naturale ci a
uneia etice. Viaţa omului consta în comuniunea cu Dumnezeu, aşa că păcatul său a făcut ca viaţa să-i
fie ruptă de sursa ei de existenţă şi susţinere în Dumnezeu. În acest mod omul a fost adus sub dominaţia
unei necesităţi rele: omul nu-şi mai poate realiza destinul sau voinţa adevăratul bine. 4

Înțelegem astfel că omul datorită pacatului merită tot ce este mai rău. Iar în concepția
creștină ca și pedeapsă pentru pacăt este moartea ( iadul ) dar Dumnezeu care iși iubesțe
creatia a venit cu o soluție printr-o jertfa ce avea sa acopera pacatul omului odata pentru
todeauna și care să ii ofere omului posiblitatea de a avea o viața noua, de a fi o faptură nouă.
Romani 6:23 spune : „ Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul făra plată al lui
Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Biblia afirmă ca după moartea fizică a trupului mai urmează ceva. Urmează o continuitate:

În felul acesta, putem conchide că Sfintele Scripturi sprijină foarte limpede ideea continuității
conştiente a personalităţii (sufletului) şi inteligenţei după metamorfoza pe care noi o numim moarte.
Există totuşi în această stare de metamorfoză două posibilităţi distincte pentru fiecare dintre noi: una
este aceea de a fi în locul mortilor binecuvîntați din ,,sînul lui Abraham" unde a fost Lazăr după
moarte. Cealaltă este aceea de a fi în locul cu foc, unde, după însăşi relatarea lui Iesus, s-a dus bogatul.
S-ar părea că lesus S-a dus în ambele teritorii din Hades pentru a-i mîngîia pe cei binecuvîntați şi a rosti
judecata asupra celor pierduți şi neascultători.5

Prin urmare înțelegem din doctrina creștina cu privire la om, ca aceasta a fost creat de
Dumnezeu din țarăna pământului pentru a avea un trup fizic iar sufletul i-a fost oferit de
Dumnezeu, datorita neascultari natura omului a fost afectata și a devenit pacatos, dar datorită
jetfei săvârșite de Isus Hristos El poate să fie salvat de la pedeapsa veșnica. Și destinul să fie
unul pozitiv, dar toate prin harul lui Dumnezeu, omul neavând nici un merit în acest sens.

4
https://www.voxdeibaptist.org/Augustin_doctrina_despre_om.htm
5
Originea și destinul Omului, pg.152.

5
Doctrina despre om în Hindusim

În primul rând voi începe prin a descrie că Hindusi văd umanitatea ca fiind divină.

Pentru că Brahma este totul, hinduismul susține că toți sunt de natură divină. Atman, sau sinele, este
una cu Brahma. Toată realitatea din afara lui Brahma este considerată o simplă iluzie. Ţelul spiritual al
unui hindus este să devină una cu Brahma, încetând astfel să existe în forma sa iluzorie de „sine
individual”. Această libertate este numită „moksha”. Până când nu dobândește moksha, hindusul crede
că se va reîncarna în mod repetat, ca astfel să lucreze înspre autorealizarea adevărului (adevărul că
numai Brahma există, și nimic altceva). Felul în care o persoană se reîncarnează este determinat de
karma, care este un principiu cauză-efect guvernat de echilibrul naturii. Ceea ce ai făcut în trecut
afectează și corespunde cu ce se va întâmpla în viitor, inclusiv viețile trecute și cele viitoare. 6

Vedem astfel atat natura cât și destinul din perspectiva hindusă.

Hinduși pun accent pe faptele omului ca și balanță pentru viitorul omului, pentru veșnicia
acestuia din punct de vedere sufletesc. Dar totodata din perspectiva lor spre deosbire de
crestinism sufletul omului după moartea trupească nu merge în locuința morților ci se
reîncarnează din nou într-un alt trup, nu se stie exact numarul încarnarilor deoarece acesta
trebuie cumva să atingă adevarul cu privire la Brahma din religia Hindusă. Astfel în teoria
aceasta un om care astazi nu crede în Brahma se va reîncarna din nou si din nou până va
ajunge să creadă în acesta și în nimic altceva. Totodata exista si o calitate distinctă în
reincarnare. Daca ai fost un om care a facut multe fapte bune, karma este de partea ta și
atunci trupul viitor în care o fiintă umana se va reîncarna va fi unul mai bun sau va avea parte
de bogătie și așa mai departe.
Toate aceste teori ale lor cu privire la viața umana și la viitorul acesteia este preluată din mai
multe scrieri ale lor. Ei nu au o singura scriere canonică cum are creștinismul Biblia.
Revelația la Hinduși nu este o carte ci mai multe scrieri pe care aceștia si-au fondat
moralitatea.

„Hinduismului, scripturile hinduse (Vede, Upanișade, Bhagavad-gita). Brahmanismul și întreaga

societate hindusă antică au avut ca fundament revelația spirituală, structurându-se în jurul simbolului
acestor scripturi, brahmanul sau preotul, cel care prin sacrificiu(yajna) și ritual menține vie tradiția
spirituală.”7

6
https://www.gotquestions.org/Romana/hinduism.html.
7
Radu Bobică, Dicționar de termeni și concepte teologice, 2020 CORESI, Ediție digitală, p. 760.

6
Scripturile Hinduse, autoritatea lor canonica cea mai mare, cea mai sus sunt Vedele care
înseamnă înțelepciune, cunoaștere , și aceasta cuprinde o colecție de 4 imnuri, aranjate în
funcție de autori și subiecte. Datează în anul 1500-1000 inainte de Hristos.

Patru Vede: Rig-Veda, Yajur-Veda, Sama-Veda, Atharva-Veda toate cele patru scrieri au fost
memorate și transmise pe care orală. Ele nu au fost puse în scris decât în secolele 4-6 dH, când
alfabetul Brahmi s-a răspândit în India (perioada Gupta). Cele mai vechi manuscrise datează în
perioada de mijloc a evului mediu.8

Pe lângă aceste Vede se aduc completări, și anume: Upanishadele care datează în 600-500 Î.H
aproximativ. Completarea fiind ca acestea încearcă să instaureze un nou spirit, acela al
contemplației, prin care afirmă ca jertfele sunt mai jos decât meditația, astfel diminuandu-le
valoarea. Aceste scrieri în mod special susțin învățătura reîncarnării
În creștism este cu totul diferit, autoritatea supremă și scrierea pe care este fondată religia este
Biblia, Sfânta scriptură care a fost scrisă de către oameni sub înspirația lui Dumnezeu prin
Duhul sfânt, prin mințiile oamenilor.
Referitor la origina omului în Hinduism aceasta se înclină mult spre Teoria Evoluției lui
Darwin. A influențat în special reîncarnarea și dezvolarea lor umană. „Hindușii au găsit
sprijin pentru, sau idei care prefigurează idei evolutive, în scripturi, cum ar fi mithema lui
Dashavatara, încarnările lui Vishnu începând cu un pește.”9

În concluzie Hinduși cred că omul a evoluat dintr-un pește, omul și tot ceea ce este
creat are natura divină și totodata destinul omului este acela de a ajunge să fie una cu Brahma
dar pâna atunci poate să se reîncarneze de foarte multe ori în diferite trupuri.

Concluzie

8
. http://www.obinfonet.ro/docs/relig/istrel-ide-notecurs-noi/prez-ppt/hindu-budism.pdf, Slide-ul nr. 11/70.
9
https://hmn.wiki/ro/Hindu_creationism

7
Creștinismul este cel adevarăta deoarece are o concepție mult mai reală și atestata istoric.

Hinduismul cu siguranță are o istorie, dar teologia, mitologia și istoria lui sunt adesea combinate, încât
e greu să-ți dai seama unde se termină una și începe cealaltă. Mitologia e admisă în mod deschis în
hinduism, care posedă mituri elaborate folosite pentru a explica personalitățile și natura dumnezeilor.
Hinduismul are o anumită flexibilitate și adaptabilitate prin ambiguitatea sa istorică.

Iar când ceva nu poate fi testat din punct de vedere istoric este mai putin probabilă sa fie
adevarata. Pentru crestinism de exemplu o istorie eronată ar însemna o teologie cu gâuri.
Totodata concepția cu privire la destinul omului nu are bază medical-biologic. Nu exista nici
o dovada stințiifică asupra reîncarnări unei personalități într-un trup. Orice ființă omenească
care se nasțe astazi poseda caracteristici ale parinților conform genelor acestora, nicidecum
nu este o personalitate total paralela și opusa.
Totodata Isus Hristos este singura personalitate care a înviat si este în prezent viu. Alte
personalitati, învătatori care au venit cu miscari religioase în primele secole astazi ei nu mai
sunt în viață. Învătaturile Lui Hristos sunt până in prezent și viața lui a fost profețita dinainte
sa se nască El.

Scriptura creștină e remarcantă din punct de vedere istoric, meritând o considerație serioasă. În
câteva teste Biblia întrece Vedele hinduse și toate celelalte cărți din Antichitate în acest aspect. Se
poate spune chiar că istoria Bibliei e atât de convingătoare, încât să te îndoiești de Biblie înseamnă să te
îndoiești de istorie în sine, de vreme ce e cartea cea mai verificabilă din punct de vedere istoric din
toată Antichitatea. 10

Astfel dacă Scriptura este reala aceasta trebuie luata în considerare în primul rând pentru
orice doctrină și teorie, în special cu privire la creația omului. Hinduismul este contrar bibliei
de aceea doctrina hindusa despre om este greșită, iar cea creștină este corectă.

10
https://www.gotquestions.org/Romana/hindus-si-crestin.html

8
 Bibliografie

Biblia traducerea Dumitru Cornilescu revizuita ortografic, Societatea Biblicădin

România, Oradea, Metanoia, 2006

Bobică Radu, Dicționar de termeni și concepte teologice, 2020 CORESI, Ediție

digitală.

Ghit de buzunar, Oamenii-Maimuța, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2015.

Millard J. Erickson, Teologie creștină, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2004.

Smith A.E Wilder, Originea și destinul omului, editura Agape, 2004.

http://www.obinfonet.ro/docs/relig/istrel-ide-notecurs-noi/prez-ppt/hindu-
budism.pdf.

https://hmn.wiki/ro/Hindu_creationism.

https://www.gotquestions.org/Romana/hinduism.html.

https://www.voxdeibaptist.org/Augustin_doctrina_despre_om.htm.

https://www.gotquestions.org/Romana/hindus-si-crestin.html