Andrei S.

Grama
Am citit recent despre Iisus. Aș vrea să împărtășesc câteva informații importante pe care le-am
sintetizat din cărțile lui Ramtha, Legea lui Unu și din cartea Le livre secret de Jeshua. Am ales cu
atenție unele cuvinte deoarece o simplă distorsiune semantică poate să afecteze nivelul de Adevăr
Divin al informației. Încerc să expun ideile într-o formă cât mai simplă în așa fel încât să fie înțelese
atât la nivel de Spirit cât și la nivel de personalitate, un fel de "update" la adevăratul Creștinism,
diferit de egregorul creștinismului "clasic", care după părerea mea a fost un program mental impus
de către arhoni pentru a inhiba puterea feminină. Vom elabora aceste idei și în revistă. Deocamdată
le voi posta aici, deoarece internetul ajută la răspândirea mai rapidă a informației.
În primul rând, pentru evoluția noastră terestră, ne ajută să înțelegem diferența dintre viața
mitologică a Christosului și viața lui Jeshua ben Josef ca ființă "trăibilă", adică cineva care chiar a
existat și-a parcurs niște etape de viață. Există acest aspect religios care învăluie în mister existența
lui Iisus, ca cel care s-a Născut, a fost Crucificat și s-a Înălțat. Religia nu explică faptul că aceste
etape, reprezintă în realitate Inițieri prin care poate trece orice ființă atunci când se decide să
evolueze. Cineva se poate Naște de mai multe ori, atunci când se Trezește spiritual. La fel, un om
poate să fie Crucificat atunci când se sacrifică pentru un ideal spiritual, iar Înălțarea este un
fenomen cât se poate de științific. Dar, să presupunem că atât s-a putut. Acestea au fost limitele
paradigmei de înțelegere la acea vreme. Nu știu dacă mai este cazul acum, pentru că oamenii,
datorită nivelului de conștiință dual, pot crede că altcineva, prin personificarea puterii către o sursă
exterioară, îi poate mântui în locul lor. Și atunci? Cum rămâne cu mesajul Christic central? Acela
de-a deveni una cu Dumnezeu, fără intermediari? Mergem în fiecare Duminică la biserică și ne
rugăm lui Dumnezeu, iar în restul săptămânii ne străduim să-I invalidăm existența.
În al doilea rând, când vorbim despre viața lui Iisus, vorbim în același timp și despre un PROCES.
A existat în prealabil o pregătire, o rafinare a conștiinței și-o misiune bine pusă la punct. În Cartea
secretă a lui Jeshua, se menționează despre Elohimi/Elohei, conștiințe solare la nivel de Logos și
Ierarhie Celestă (un fel de titulatură galactică). Aceste Logosuri se întrupează în ființe care ajung la
o anumită configurație genetică, precum descendența Sfântului Graal, o descendență genetică
binevoitoare, care veghează la respectarea Liberului Arbitru în galaxie. Sufletul "individuat" al lui
Iisus a lucrat și cu alte spirite, iar aceste spirite i-au locuit temporar corpul, ajutându-l în diferite
demersuri spirituale. Prima adumbrire, coborârea Logosului din sistemul nostru solar în corpul lui
Jeshua, a avut loc la Marea Piramidă, în urma unei inițieri. N-ați vrea să știți ce presupune această
inițiere... A doua adumbrire, s-a produs la botezul din Iordan, unde Logosul Soarelui Central al
galaxiei noastre, a fuzionat în corpul lui Iisus. El însuși descrie această experiență ca o nouă
Prezență: "Ceva din ființa mea mă făcea una cu acest Soare de nedescris ce palpita în spatele
Soarelui. Eu mă topeam în El și El curgea în mine. Era o fuziune și, prin ea, nu mai contemplam
nici cosmosul... Acesta devenise carnea mea. Tatăl meu nu mai era Tatăl meu. Mă confundam de
acum cu o Vibrație și Creația nu mai era una... Ea revela necesara sa iluzie, un miraj pe care îl
observam, în același timp pe dinăuntru și din afară într-o indescriptibilă stare de Iubire."
Și acum, partea cu adevărat interesantă, pe care știu c-o așteptați cu toții. Era Iisus cu adevărat
capabil să facă minuni? Explicația mea de aici, sper să vă ajute să manifestați o viață mai bună,
dincolo de lipsuri și suferință. Ceea ce noi numim "minune", este o conceptualizare intelectuală la
nivelul ego-ul și al minții individuale care crede în iluzia separării. Vedeți voi, pentru Iisus, nu
existau minuni în sensul clasic, ci manifestarea Voinței. Foarte important de reținut! Atunci când
aveau loc "minunile", în mintea lui Jeshua nu exista niciun fel de îndoială! Știți voi, acele
frământări inutile, de genul c-o fi și c-o împărți. Lucrurile se întâmplau de la Sine, el doar avea grijă
ca acea Trăire se manifeste plenar. Ceea ce avea loc să se întâmple, nu era catalogat ca fiind "bun"
sau "rău", ci doar Adevăr. Iisus însuși spune următoarele cuvinte: "Vezi tu, există mulțimea
cunoștințelor, unitatea Cunoașterii dar, dincolo de toate astea, există mai ales alinierea vieții cu
Conștiința Vieții... și asta e ceea ce generează un miracol". Cu cât analizezi mai mult o idee, o
intenție sau o trăire, acea energie din conștiință se fragmentează și astfel, se pierde din momentum
și inerție. Dacă ești într-o convorbire telefonică și te apuci să analizezi biții de informație care
călătoresc prin tranzistori și circuite, deși nu ți se Cere acest lucru, Interlocutorul s-ar putea să-ți
închidă telefonul și probabil te va suna altădată, când vei fi mai cooperant. Dar Dumnezeu este
foarte cooperant. Vedeți voi, faptul că ne identificăm atât de mult cu partea carnală a corpului fizic,
avem impresia că suntem separați de Dumnezeu. Mergem și ne facem cruci peste cruci, când noi
înșine suntem Crucea Vie. Căutăm minuni, când noi suntem Minunea însăși! Da, aceste lucruri ne-
au fost tăinuite, dar acum se trece într-o nouă eră, o eră a CUNOAȘTERII!
Ultima parte, este un pic mai revigorantă. Iisus, înainte de toate, a avut și-o experiență de om. Așa
cum spuneam, există anumite procese de conștiință prin care omul se rafinează și se distilează, la fel
ca o soluție alchimică, pentru a permite Sinelui Divin să se exprime CONȘTIENT de măreția Sa în
lumea formelor. Iisus, ca om, a avut momentele lui de reflecție, de introspecție și de întrebări. Cu
toate acestea, era călăuzit în permanență de un sentiment de APRECIERE a tot ceea ce trăiește.
Astfel, el își deschidea Inima către Viață, către Destinul său și Calea sa Dharmică. Iisus n-a avut
nicio garanție că Misiunea lui va funcționa. Contractul său de suflet cu Tatăl Ceresc, stabilit prin
Liber Arbitru, a fost acela de-a întrupa Logosul galaxiei printr-un proces numit TRANSPARENȚA
PERSONALITĂȚII. Cum se poate realiza asta? În primul rând, să te cunoști pe tine. Să-ți aloci
suficient timp încât să știi Cine Ești și de ce ești așa cum ești? Mai exact, care-i treaba cu tine?? În
al doilea rând, să ACCEPȚI pe deplin ceea ce trăiești. Acest pas pare ușor, dar pentru majoritatea
oamenilor nu este. Acceptarea este un proces continuu. Oricât de bine le zici la nivelul minții, dacă
nu accepți cum te simți, procesele prin care treci, nu vei face pași reali către vindecare ta și-a
celorlalți. Al treilea pas și poate cel mai important, este să devii una cu Dumnezeu Creatorul. Pentru
multă lume, în special pentru cei prinși în capcanele religioase, poate să sune a blasfemie. Cum
adică să fii Dumnezeu? Apăi cine te crezi tu? Aici, vă las un citat din Evanghelie: "Adevărat vă
spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari
decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl;" Faptul că pronumele personal este scris cu majuscule,
arată că nu este vorba de sinele mic, al personalității, forma noastră, ci este vorba de Sinele Divin,
care include un aspect multidimensional al existenței noastre. E foarte important să facem această
distincție, pentru că atunci când integrăm Transparența Personalității, ego-ul nostru se disciplinează,
făcând loc Sinelui Înalt. Mai exact, conexiunea directă cu Tot-ceea-ce-este sau Dumnezeu.
Acestea fiind spune, Conștiința Christică este aici, iar agenda sa este încă abstractă pentru mintea
noastră, deși, așteaptă să fie întrupată de oricare dintre noi, iar așa cum a spus și Iisus: „Îndrăzniți!
Eu am biruit lumea!”