Lectio Divina – Duminica a III-a din Postul Mare (B) Şi de la misterul pascal al lui Isus trecem la propria noastră
lui Isus trecem la propria noastră viaţă cu
Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica! (In 2,13-25)
I. INVOCĂ-l pe Duhul Sfânt:
Vino, Duhule Sfânt, şi deschide-mi urechea pentru a
asculta Cuvântul.
Vino, Duhule Sfânt, şi impulsionează-mă să trăiesc
Cuvântul.
Vino, Duhule Sfânt, în acest drum de pregătire pentru
Paşti, pentru ca împreună cu ceilalți să pot crede şi
anunţa Vestea cea Bună. Amin.
II. CITEȘTE Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune TEXTUL?
Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. Şi a găsit în templu
vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând
acolo. 15 Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a
împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, 16 iar celor care
vindeau porumbei le-a zis:
- Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!
17
Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: „Zelul pentru casa ta mă mistuie”.
18
Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis:
- Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?
19
Isus le-a răspuns:
- Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!
20
Aşadar, i-au zis iudeii:
- Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu în trei zile îl vei ridica?
21
Însă el vorbea despre templul trupului său. 22 Deci, când a înviat din morţi, discipolii
lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl
spusese Isus. 23 Pe când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştelui, mulţi, văzând
semnele pe care le făcea, au crezut în numele lui. 24 Dar Isus nu se încredea în ei,
pentru că el îi cunoştea pe toţi. 25 Şi nu avea nevoie ca cineva să aducă mărturie
despre om, pentru că el cunoştea ce era în om.
III. MEDITEAZĂ în tăcere: ce-ți spune ȚIE textul?
Această evanghelie ne prezintă misterul pascal al lui Isus cu
imaginea templului distrus şi reconstruit. Să ne oprim asupra celor doi
paşi sau momente în raport cu templul: dărâmarea şi reconstruirea. În
evanghelie tot aceşti paşi sunt referiţi la Isus, cu care suntem pregătiţi
pentru misterul pascal cu cele două momente ale sale: moartea şi
învierea. Isus încredinţează, pune în mâinile Tatălui toată viaţa sa,
pentru a o recupera înviată.
acelaşi paradox: trebuie să murim pentru a trăi, trebuie să fim distruşi
pentru a fi reconstruiţi. Este un paradox care se poate accepta doar
prin credinţa în înviere.
În noi, acest proces de distrugere şi reconstruire are diferite
aplicaţii:
În primul rând este vorba de a distruge – a muri pentru păcat,
pentru omul vechi, pentru a reconstrui – a învia la har, la omul nou în
Cristos.
În al doilea rând, dat fiind că templul simbolizează locul de întâlnire
cu Dumnezeu şi relaţia noastră cu El, asta implică şi existenţa unei
maniere de a ne relaţiona cu Dumnezeu care trebuie să moară, să fie
distrusă, pentru ca să se nască o nouă relaţie cu Dumnezeu, în Cristos
şi prin Cristos, posibilă în orice moment şi loc. De atunci încoace noul
cult plăcut Tatălui (cf. Rom 12,1-2) se celebrează în noul templu al
trupului glorios al lui Cristos din care facem parte prin Botez.
Tot în cadrul acestui proces pascal suntem invitaţi să lăsăm ca
imaginea noastră falsă despre Dumnezeu să fie distrusă pentru ca
Dumnezeu să poată reconstrui în noi adevărata sa imagine. Şi în acest
mod se construieşte o adevărată relaţie cu Dumnezeu: filială, iubitoare,
liberă, angajată.
Trebuie să recunoaştem că mereu va fi o ispită a omului religios de
a-şi construi un Dumnezeu pe măsură, obiect al manipulării
inconştiente: acesta este un idol şi nu este Dumnezeul adevărat. Cu
acest „dumnezeu” se face negoţ, aşa cum denunţă Isus în evanghelia
de astăzi. „Pentru cea mai mare parte a oamenilor această iluzie
constituie o etapă normală” pe care Dumnezeu o permite pe drumul
căutării sale, până când intervine în viaţa noastră intrând năvalnic în ea
pentru a detrona dintr-o lovitură toţi idolii şi a-i face ţândări. Este cel
mai bun lucru care ni se poate întâmpla.
Întrebări care să ne ajute în reflecția personală:
Din ce este făcut omul meu vechi? Las ca Dumnezeu să intervină în
zilele mele? Sau construiesc un dumnezeu după măsura mea? În ce
aspect al vieţii am nevoie să fiu „atins” de Dumnezeu? Am credinţa mea
pusă în înviere sau se limitează numai la un Dumnezeu mort? Cum dau
mărturie despre credinţa mea?
IV. ROAGĂ-TE cu Cuvântul meditat: ce-i SPUI TU Domnului?:
 V. CONTEMPLĂ: ce convertire a minții, a inimii și a vieții îți cere
Domnul?

VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit

și propune-ți ACȚIUNI CONCRETE pentru acest Post Mare.