Foaia de Duminică

a Parohiei Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei—Roma XIII, Montesacro

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei
Nr. 79 – 9 IUNIE 2019, Duminica aVIIa după Înviere

Sfinții Părinți ai Bisericii (Miniatură, secolul XI)

Părinte, a venit ceasul ! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum
I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai
dat Lui. Și aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu
adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis (Ioan XVII.1-5).
Hristos S-a Înălțat !
Aceste cuvinte al Mântuitorului rostite la Cina cea de El și să se bucure de ceea ce El poate oferi. Trăindu-
Taină se referă atât la faptul că va fi preaslăvit și viața printre noi, El ne-a învățat pas cu pas, în ce
(înălțat) pe Cruce cât și că va fi înălțat la ceruri. constă Viața Lui, Cine este El, Cine este Tatăl, Cine
Misiunea (Trimiterea) Lui pe pământ, printre oameni este Duhul Sfânt...cu alte cuvinte ”Familia”
și ca om, avea ca scop să scoată din lume, în chip Dumnezeiască la a Cărei masă suntem invitați cu
duhovnicesc, pe toți cei care doreau să se apropie de toții.

© Parohia Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei | Via Nicola Festa 50, Roma (RM) | montesacro@mitropolia.eu |
cell: 339 665 30 92 | www.facebook.com/Parohia Sf. Nicolae Roma XIII – Montesacro
A găsit chiar și un mod de a sta la masă cu noi, aici
pe pământ, de a ne împărtăși această Viață după ce El
va fi înălțat (mai întâi pe cruce și apoi la Cer). Această
comunicare (cuminecare) cu El, ne aduce, pe
nesimțite, în apropierea lui Dumnezeu, chiar dacă
Domnul Hristos nu mai este printre noi. El Îl va
trimite mereu pe Duhul Sfânt, în locul Său, ca
Mângâietor pentru absența Lui. Căci Fiul și Duhul
sunt cele două ”mâini” ale lui Dumnezeu, după cum
zice psalmistul: ”Mâinile Tale m-au creat și plăsmuit,
povățuiește-mă și ca să pricep îndreptrăile Tale”
(Ps. CXVIII.73)
De aceea, în această Duminica, Biserica își aduce
aminte, în primul rând, de motivul pentru care
Domnul Hristos S-a înălțat cer și anume: ca să
trimită asupra noastră pe Duhul Sfânt, Cel Care L-
a și zămislit în pântecele Fecioarei Maria, căci zice:
”Adevăr vă spun: vă este de folos ca să mă duc Eu [la
Tatăl]. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu
va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la
voi (Ioan XVI.17). Acest lucru ne duce cu gândul la
pogorârea tainică a Duhului Sfânt și asupra Maicii
Domnului la Bunavestire, când Arhanghelul Gabriel
zise: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea
Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul
care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va
chema (Luca I.35). Înseamnă că Cei Doi merg mereu
împreună, ca două maîini care, deși diferite, au
același lucru de făcut, chiar dacă au moduri diferite
de a lucra.
Înălțându-se deci la cer, Domnul Hristos arată că a
făcut partea Sa de treabă (iconomia), pregătind
terenul pentru ca Duhul Sfânt să Se coboare. Duhul
lui Dumnezeu se va putea sălășlui întru noi pentru că
Hristos a pregătit inimile noastre pentru a-L primi.
Acum, noi, la rândul nostru, în perioada aceasta dintre
Înviere și Înălțare, am învățat de la Domnul cum să Îl
recunoaștem, cum să-I simțim prezența, cum să-L
așteptăm. Însă, pentru că Domnul e acum de-a
Dreapta Tatălui, El nu va mai apărea fizic în mijlocul
nostru, așa cum o făcea înainte de Înălțare. În locului
Lui, va veni însă Mângâietorul, Duhului Adevărului.
Și Acesta venind, va face cu noi un lucru asemănător
aceluia pe care l-a făcut în sânul Fecioarei Maria și
anume: va plăsmui chipul lui Hristos în noi.
© Parohia Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei | Via Nicola Festa 50, Roma (RM) | montesacro@mitropolia.eu |
cell: 339 665 30 92 | www.facebook.com/Parohia Sf. Nicolae Roma XIII – Montesacro
Și așa cum Hristos a stat, răbdător, în pântecele
Fecioarei Maria, până când a venit ceasul să nască, tot
astfel El va aștepta ca, în fiecare din noi, cu timpul,
să se plăsmuiască icoana Sa.
Acest lucru se va realiza, desigur, doar dacă și noi
vrem acest lucru și vom contribui la lucrarea lui
Dumnezeu de sfințire a noastră și a lumii.
Pentru aceasta, Hristos a rânduit să lase moștenire pe
acest pământ o Biserică, iar nu un om, nu fiu, nu fiică,
nici nepoți...căci zice: „oricine va face voia Tatălui
Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi
mamă” (Matei XII.50). Ce lucru straniu ! Suntem
urmași (următori) ai Lui, dar avem calitate de
frate/soră și mamă...Da. Pentru că suntem frați/surori
dacă semănăm cu El și mame, dacă reușim ca El să ia
chip în noi, grație „seminței” duhovnicești de
sfințenie pe care El ne-o dă ca mâncare de toate zilele
(cotidiană) sau „spre ființă”.
Fundamentul însă a acestei opere sfințitoare este
credința cea dreaptă (în greacă, Ortodoxia), pentru
că de credem corect vom și face lucrurile noastre în
mod corect. Și de învățăm drept, drept vom și făptui.
Și mai este și dragostea, pentru că aceasta ne ține
împreună, deși suntem atât de diferiți între noi.
Acestea două sunt temelia sfințirii noastre. De aceea,
în această Duminică, ne mai aducem aminte de Sfinții
Părinți care au participat la Primul Sinod Ecumenic
de la Niceea (325) unde, cu mare dificultate, s-a
apărat credința că Hristos este Fiul lui Dumnezeu și
Dumnezeu adevărat, împotriva multora care, creștini
pretinzându-se, nu credeau acest lucru și nu au crezut-
o nici după aceea multă vreme...
Din această cauză, Biserica a avut mult de suferit din
cauza multora care deși își spuneau creștini, totuși nu
mărturiseau credința dreaptă și, mai mult decât atât,
pedepseau și chiar ucideau pe cei care o profesau.
Pomenim așadar azi pe toți cei care au avut curajul
mărturisirii, toți care și-au dat viața pentru numele lui
Hristos, pentru numele de creștin.
La rândul nostru suntem datori să înțelegem ce este
dreapta credință și de ce alții s-au luptat pentru ea; să
înțelegem tot ceea ce Hristos, Apostolii și Sfinții
Părinți, ne-au lăsat ca moștenire, în Biserica Lui
cea Una, Sfântă și Apostolică, ca prin acestea să
aflăm calea cea dreaptă de urmat. Amin !