TAINELE SFÂNTULUI BOTEZ, MIRUNGERII ȘI

EUHARISTIEI. TEOLOGIA TAINELOR DE INIȚIERE

a. TAINA BOTEZULUI

• Introducerea în taina credinței și a lui Dumnezeu ca Treime de Persoane:

- Întreita afundare (βα#τίζω): ”Drept aceea mergând învățați toate

neamurile botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului
Duh”(Mt. 28, 19)

- Săvârșitorul preotul/ la nevoie orice creștin

• Botezul sau restaurarea chipului lui Dumnezeu în om

- Botezul este taina universală care spală și curățește chipul omului

înzestrat cu frumusețe dumnezeiască.

- Păcatul îl apropie pe om de animalitatea impersonală: omul este

supus mișcărilor iraționale ale patimilor și slăbește în unitatea
puterilor sale constitutive, decade în planul unei vieți individuale,
în cadrul unei ”vieți moarte” P. Nellas=Botezul reface toate aceste
disfuncții umane și redă omului frumusețea dintâi=”restabilirea chipului
dumnezeiesc al omului”

- Numele dat la Botez îl reașează pe om înaintea lui Dumnezeu în

calitatea sa de chip al lui Dumnezeu=omul primește prin Botez
forma (+ορφή Χριστοῦ) lui Hristos-ceea ce conduce omul la o
relație personală cu Hristos, fiind după și de același chip și formă cu
El ca Om.

- Botezul este o imprimare a chipului lui Hristos cel mort și înviat în

om, suntem născuți la o viețuire nouă, suntem „numiți” și
cunoscuți de Dumnezeu (Nicolae Cabasila).

- Chipul lui Hristos în om la Botez este o îmbrăcare în hainele Lui de

lumină: Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat (Gal.
3, 26)= Aceste haine nu sunt exterioare, ci se imprimă în ființa
 noastră, ele sunt Însuși Hristos = ele sunt chipul personal cu care
Hristos ne îmbracă pentru a intra într-o relație personală cu El.

- Botezul este trecerea de la ”hainele de piele” (Fc. 3, 21) la „hainele de

lumină ale lui Hristos” (Dă-mi mie haină luminoasă, cel ce te îmbraci cu
lumina ca și cu o haină), hainele de lumină nu se adaugă ființei
umane, ci se așează la temelia existenței ei=întreaga viață este o
luptă de a face hainele de lumină și chipul lui Hristos să răzbată
din adânc în toată ființa noastră, chiar și în cea biologică: ”Fiii mei,
pentru care încerc durerile facerii, până când Hristos va prinde chip în
sufletele voastre” (Gal. 4, 19).

- Botezul este începutul unui proces dinamic de înnoire și

dezvăluire a chipul lui Hristos imprimat în noi la Botez: ”Iar noi
toți cu fața descoperită, oglindind același chip, ne preschimbăm forma/
chipul din slava în slava, ca de la Duhul Domnului” (II Cor. 3, 18).

- Botezul este începutul unei lucrări prin care devenim tot mai
luminoși, iese la iveală chipul personal unic al existenței fiecărui
om: ”V-ați dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, și v-ați
îmbrăcat în cel nou, care se înnoiește spre deplina cunoștință, după chipul
Celui ce la zidit” (Col. 3, 9-10).

- La Botez începe viața de răspundere personală ce se realizează

printr-o împreună așezare a lui Dumnezeu cu omul (συνθήκας):
”Dacă trebuie să spunem pe scurt, puterea Botezului trebuie înțeleasă ca
o împreună așezare cu Dumnezeu spre o a doua viață și pentru o viețuire
mai curată” Grigorie de Nazianz.

- Prin Botez omul devine ”rob” sau total predat al lui Hristos, robie
care nu este înlănțuită de patimi, ci liberă spre o creștere nouă în
Hristos=robia în Hristos este singura care ne face liberi.

• Botezul sau încorporarea omului în trupul Bisericii

- Alipit și altoit pe Hristos în Botez înseamnă în același timp

calitatea de mădular al Lui în corpul Bisericii: „a se zidi ca o piatră
 vie în lăcașul Domnului, pe temelia apostolilor, având aceeași credință,
aceeași viețuire, străbătută de același Hristos” D. Stăniloae

- Integrarea în trupul Bisericii se face în Duhul Sfânt și pe temelia

prorocilor și a apostolilor: ”Închipuiește pe Hristosul Tău întru acesta,
care va să se nască din nou prin a mea ticăloșie, și-l zidește pe dânsul pe
temelia apostolilor și proorocilor Tăi și să nu-l surpi, ci-l sădește pe
dânsul ca mlădiță a adevărului celui arătat, în sfânta Ta sobornicească și
apostolească Biserică și să nu-l smulgi” Slujba Sf. Botez

- Botezul se continuă cu împărtășirea cu Sfintele Taine ceea conduce

la încorporarea deplină în Biserică prin unirea cu Trupul și Sângele
lui Hristos=introducerea în Biserică prin Botez are loc și prin aceea
că Botezul înseamnă brațele întinse ale Bisericii care îi primește pe
cei ce voiesc să vină la sânul ei, preotul fiind și reprezentantul
(recepționerul) comunității ecclesiale în care este integrat neofitul.

• Eficiența Botezului și continuarea lui ca viață de jertfă

- Botezul lui Hristos ca Dumnezeu-Om=moarte și înviere: Au nu

ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-
am botezat? Căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui,
atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui? Deci ne-am îngropat cu El, în
moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin
slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii; cunoscând
aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să
se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului.
Căci Cel care a murit a fost curăţit de păcat. Iar dacă am murit
împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El, știind că
Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moarta nu mai are stăpânire
asupra Lui. Căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna,
iar ce trăieşte, trăieşte lui Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi
morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul
nostru.Deci să nu împărăţească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca
să vă supuneţi poftelor lui;Nici să nu puneţi mădularele voastre ca
arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci, înfăţişaţi-vă pe voi lui
 Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca arme ale
dreptăţii lui Dumnezeu. Rom. 6, 2-13

- Botezul este o taină continuă a morții și învierii cu Hristos=o

predare continuă a noastră lui Dumnezeu dimpreună cu Hristos.

- Implicațiile triadologice ale Botezului=neofitul primește în

Hristos viața cea treimică de chip dumnezeiesc.

- Botezul refacerea chipului lui Hristos în om=scoate la iveală

frumusețea chipului teologic al omului = botezul inițiază o
relație personală=chipul omului - chipul lui Hristos = relație
personală=chipul actualizat ol omului prin întruparea lui Hristos
îl primește omul la Botez: ”Ioan botează, iar Iisus se apropie, sfințind
pe Botezătorul însuși. Iar ceea ce este vădit, ca să îngroape pe vechiul
Adam în apă, iar înainte de aceștia și pentru aceștia (sfințind)
Iordanul…Se ridică Iisus din apă: ridică cu El universul și vede
deschise cerurile pe care Adam le-a închis sieși și celor după el” Sf.
Grigorie de Nazianz

- Moartea se desființează prin afundarea noastră dincolo de creatul

nostru în taina morții lui Hristos, care este simultan și
înviere=pogorârea în apă este o pogorâre tainică cu Hristos în
groapă și în iad și o ridicare împreună cu El la o viață nouă.

- Noi nu murim asemenea morții lui Hristos, ci ne afundăm în apa

botezului ”întru asemănarea morții Lui”= imitarea morții lui
Hristos=predare prin Hristos în mâinile Tatălui=nu suferim ceea
ce a suferit Hristos pe Cruce, ci participăm tainic duhovnicește și
sacramental la moartea Lui.

- Prin Botez noi ne naștem la o viață nouă în Hristos pe

pământ=Botezul nostru activează în noi darurile făcute de
dumnezeire umanității în Hristos prin Nașterea și Botezul
Lui=premisa este moartea ”formei” umane căzute, așa cum
Logosul a lepădat de bunăvoie ”forma” Sa dumnezeiască prin
Naștere și Botez.
 - Noi nu murim după Botez, nici nu înviem cum a înviat Hristos,
ci suntem așezați în taina învierii: „Nașterea noastră cea din Botez
închipuie începutul vieții ce va să fie. Dobândirea de noi mădulare și de
simțiri noi formează o pregătire pentru viața ce ne așteaptă. Dar pentru
viața viitoare, ne pregătim de jos, viața lui Hristos!” Nicolae
Cabasila

- După Botez taina morții și învierii cu Hristos este o cale de o

viață=Hristos se așează în noi tainic în stare de jertfă și ne
comunică starea lui de jertfă și de înviere=după ce am murit prin
Botez cu Hristos ca om vechi, trebuie să murim în continuare ”ca
predare continuă lui Dumnezeu împreună cu Hristos” : ”Dându-
ne bine seama că omul cel vechi a fost răstignit împreună cu Hristos, ca
să se nimicească trupul păcatului…Și dacă am murit împreună cu
Hristos, credem că vom și învia împreună cu El…Căci ce a murit
păcatului a murit odată pentru totdeauna, iar ce viază, viază lui
Hristos..” Rom. 6, 6, 8, 10

- Botezul este o continuare a morții, dar în stare de jertfă: „Deci vă

îndem fraților să aduceți trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă,
Domnului plăcută” Rom. 12, 1

- Continuarea jertfei noastre se realizează prin Hristos: ”Să dăm

deci toate mădularele noastre cele de pe pământ lui Dumnezeu…Să ne
aducem lui Dumnezeu, să ne facem arderi de tot înțelegătoare, jertfe
desăvârșite…” Sf. Grigorie de Nazianz

- Darul Botezului este un dar ce trebuie păstrat și dezvoltat prin

sârguința noastră, acest dar este deplin=nimic mai mare ca darul
Botezului nu se poate dărui=nerepetabilitatea botezului=slăbirea
legăturii cu Hristos așezat prin Botez în adâncul omului se
depășește prin taina pocăinței.

• Dimensiunea restauratoare a omului și a lumii în taina Botezului:

- La începutul Creației prin lucrarea Duhului Sfânt asupra apelor

au luat ființă, în Fiul, toate formele definite de existență creată
(Fc. 1, 2)=apa menționată în ziua a doua a creației nu este apa
 mărilor, ci apa creată purtătoare a rațiunilor și semințelor lumii
prin care Duhul Sfânt purtându-se peste ele, face activă lucrarea
rațională a Logosului ca Izvor al acestor rațiuni și a creației în
general.

- În apa primordială se actualizează prin Duhul Sfânt toate

formele de existență înscrise în ea=omul se zidește astfel în chip
trinitar prin lucrarea comună și distinctă a Tatălui (a luat
țărână…), a Fiului cât privește facerea sufletului, și a Duhului care
a fost suflat asupra omului făcându-l de o înrudire specială cu
Duhul Sfânt (a suflat asupra omului suflare de viață… Fc. 2, 7)

- După căderea lui Adam această taină a relației Duhului Sfânt cu

omul și creația a fost restaurată prin întruparea Logosului
dumnezeiesc care a adus din nou Duhul în relație cu creația și cu
omul=Duhul a participat în mod sublim la nașterea Fiului și la
Botezul Lui=va participa activ la nașterea și botezul fiecărui om.

- Nașterea din nou a omului și a lumii nu se putea face decât după

chipul celei dintâi: unirea Duhului Sfânt cu apa și activarea
prin/în ea a Logosului întrupat și a rațiunilor creației împlinite
în Hristos= în apa botezului Duhul Sfânt Se extinde în oamenii
care cred în Hristos, refăcând prin Botez chipul Logosului în ei.

- Hristos nici ca Om nu avea nevoie de Botez, ci o face ca să

unească apa cu umanitatea și cu Duhul Sfânt=omul se botează în
Hristos prin Duhul Sfânt și „bunăvoința” Tatălui= omul cel nou
se naște în Hristos și Duhul Sfânt după chipul Nașterii și
Botezului lui Hristos=cristelnița chip al mitrei Maicii Domnului
și al apei Iordanului.

- Duhul Sfânt se unește în Hristos la momentul Botezului Lui, cu

apa și cu toată creația=omul re-naște din Duhul Sfânt și din apă
ca materie cosmică plină de rațiunile cosmice împlinite în
Hristos prezent ipostatic în apa Botezului= Botezul este un act
cu însemnătate antropogonică și cosmogonică, este un act teologic
 de restaurare a omului și al cosmosului pe temeiul cel dintâi =
Logosul dumnezeiesc întrupat.

- Omul afundat în apa sfințită a Botezului, se întâlnește în ea cu

Hristos fiind enipostaziat ca persoană în El fiind copleșit de
energiile Duhului Sfânt ce iradiază din Hristos= Hristos a trebuit
să se scufunde în natura umană prin întrupare și apoi în apă prin
Botez, pentru ca și noi să ne scufundăm în viața lui
dumnezeiească și în Duhul Sfânt. P. Nellas

- În apa Botezului stă ascunsă taina veacului viitor,… poartă în ea

străveziu pe Fiul ca ipostas și pe Duhul Sfânt cu energiile cele de viață
făcătoare mereu noi” D. Stăniloae

• Botezul = necesitate absolută și botezul copiilor

- Despărțirea de Dumnezeu se depășește prin Botez=și copiii trebuiesc

aduși în comuniune cu Dumnezeu= să treacă de la starea de născut
după trup la cea de născut prin apă și prin Duh (In 3, 5-6).

- Toți oamenii sunt morți în Adam și toți sunt făcuți vii în Hristos= copii
nu pot fi privați de această viață nouă în Hristos pe principii umaniste
legate de dreptul individual la opțiune=Botezul este un „dar”
asemenea darului vieții, pe care ulterior îl poți activa sau nega.

- Copiii sunt integrați astfel în familia cea mare a Bisericii și astfel se

comunică în ei și prin ei viața spirituală a familiei lui Hristos! (temeiuri
scripturistice: învierea fiicei lui Iair, vindecarea slăbănogului din
Capernaum, slăbănogul de la Videzda - au avut nevoie de un om)

- Sf. Irineu mentionează că in secolul al II-lea creștin erau botezați și

pruncii; Sf. Grigorie de Nazianz spune: ” Ai copil? să nu își ia timp
răutatea. Să fie sfințit din pruncie, să fie consacrat Duhului de la început. Te
temi de pecete din cauza slăbiciunii firii? Ce suflet mic și puțin credincios are
mama aceasta!Ana a făgăduit pe Samuil încă înainte de a se naște și după ce
s-a născut îndată l-a închinat și l-a crescut în haină preoțească (I Reg. 1, 11)”

- Tăierea împrejur ce se făcea la opt zile era chip al Botezului: Copilul

creștea și se întărea cu Duhul (Lc. 1, 80).
 b. TAINA MIRUNGERII

• Generalități- temeiuri scripturistice și patristice

- Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu,
au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să
primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâ-se încă peste nici unul dintre ei, ci
erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci îşi puneau mâinile peste
ei, şi ei luau Duhul Sfânt (FA 8, 14-17 ); Să se boteze fiecare dintre voi și veți
primi darul Duhului Sfânt” (II Cor. 1, 21).

- Este taina prin care, folosindu-se ungerea cu Sf. Mir și prin invocându-se
Duhul Sfânt, cel botezat este consacrat ca mădular viu al Trupului lui
Hristos, primind darurile Duhului Sfânt după chipul coborârii Duhului
Sfânt la Cincizecime:”După cum, odinioară, Duhul Sfânt S-a pogorât asupra
Apostolilor în chip de foc și a revărsat asupra lor darurile Sale, tot așa și acum,
când preotul, cu sfântul Mir, îl unge pe cel botezat, se revarsă asupra lui
darurile Sfântului Duh” Mărturisirea de Credință

- Dacă Taina Botezului este unirea cu Hristos prin afundare în apa

baptismală, mirungerea este taina „comunicării (la nivel personal) a
Duhului Sfânt” Nicolae Cabasila = înnoit prin Botez și adus la o viață
hristomorfă, cel botezat devine „creștin” (adică uns), prin ungerea cu Sf.
Mir: ”Iar cel ce ne întărește pe noi împreună cu voi, întru Iisus Hristos, și Cel ce
ne-au uns pe noi Dumnezeu este, Care ne-a și pecetluit pe noi și a dat arvuna
Duhului în inimile noastre” (II Cor. 2, 21-22).

- Botezul și Mirugerea săvârșite împreună au drept icoană rânduiala de

sfințire a Marelui Preot în VT: Spălând pe Aaron cu apă, îl îmbracă în
îmbrăcămintea sfântă a slujirii arhierești (Ieș. 29, 1-9). Tot așa și noi, după ce
ne-am spălat în Botez și am lepădat tot felul de necurăție, ne-am îmbogățit cu
harul de sus și din cer…În același fel se sfințeau preoții, care erau spălați cu apă
și unși cu untdelemn… Dar mai înainte li se ungeau capetele după cuvântul:
”îngrășat-ai cu untdelemn capul meu” (Ps. 22, 5). Tot astfel am fost și noi
îngrășați la minte prin dăruirea Duhului…Sf. Chiril din Alexandria
 - Constituțiile Apostolice: În privința botezului, tu episcop și tu preot, am zis
mai înainte și repetăm și acum: mai întâi să ungi cu untdelemn, după aceea să
botezi și la urmă să pecetluiești cu Sfântul Mir.

- Teofil de Antiohia: Noi de aceea ne și numim creștini, pentru că am fost unși

cu dumnezeiescul mir.

- Tertulian: După ce am ieșit din baia botezului, ne ungem cu ungere sfântă,

După ritualul vechi, precum și la preoție se ungea cu untdelemn din corn.

- Sfântul Ciprian: Cel botezat trebuie să fie și uns, spre a putea deveni prin mir,
adică prin ungere, unsul lui Dumnezeu, și a dobândi harul lui Hristos.

- Fericitul Ieronim: Oare nu știi că este practica Bisericii, ca să se pună mâinile

peste cei botezați și să se cheme astfel Duhul Sfânt asupra lor?

• Legătura organică între Taina Sf. Botez și Sf. Mir

- Botezul: ”cel nou luminat prin apă și prin Duh” și Mirungerea: ”și pecetea
darului Sfântului și întru tot puternicului Duh” = după săvârșirea celor
două se cântă: ”Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați și îmbrăcat”-
îmbrăcarea și stabilirea unei relații organice în Duhul Sfânt cu Hristos
se face după Mirungere.

- După Botez și afundarea în apă ne rugăm ca neofitul să fie pecetluit cu

pecetea Duhului Sfânt și să fie păzit și întărit în darurile Duhului
primite: ”Păzește-l pe dânsul întru sfințenia Ta, întărește-l întru dreapta
credință , mântuiește-l de cel rău…, să se facă moștenitor al cereștii Tale
împărății”.

- Prin Mirungere se pun în lucrare darurile de la Botez: ”Înnoirea în Duh

și reînvierea prin Botez aduc cu ele, cum am văzut, puteri și energii lăuntrice
înrudite. Sfântul Mir este acela care le trezește la viață. El este cel ce pune în
lucrare una sau alta din puterile duhovnicești…” Nicolae Cabasila

- Mirungerea nu este propriu-zis o altă taină, ci o activarea tainei

Botezului în Duhul Sfânt: este o activare a calității împărătești,
profetice și preoțești generale pe care o are orice creștin. Macarie
Egipteanul
 - Creștinii unși asemenea lui Hristos sau participând la ungerea Lui,
sunt și ei preoți, adică curățiți la minte și la mâini, adică în izvorul
gândurilor și în organele împlinirii lor și apoi li se dă puterea Duhului
de a lucra curat cu mintea și cu mâinile, aducând jertfe de gânduri și
fapte bune D. Stăniloae

• Lucrarea specială a Sfântului Duh în Taina Mirungerii

- Prin Mirungere se descoperă în noi în lucrarea Sa personală

Hristos=cel nou botezat devine un chip activ al lui Hristos și locaș
viu al Lui=Hristos nu poate lucra fără lucrarea noastră=actualizarea
prezenței reale a Lui Hristos se face în lucrarea noastră ajutată de
Duhul Sfânt.

- Fără prezența Duhului Sfânt în noi ca putere dinamică

transformatoare nu se poate face activ în noi Hristos așezat în Botez
în adâncul de taină al ființei umane.

- Mirungerea este o Cincizecime personal-dinamică în

Biserică=renașterea și viața cea nouă în Hristos devine o realitatea
dinamică mereu nou în Duhul Sfânt.

- Hristos Unsul și taina Duhului Sfânt = mirungerea: ”După ce ați fost

învredniciți de ungerea cu Sfântul Mir vă numiți creștini; acum renașterea
voaștră este întărită de numele ce-l purtați. Într-adevăr, înainte de a fi
învredniciți de acest har, propriu-zis nu erați vrednici de acest nume, ci
erați doar pe cale de a a ajunge creștini” Cateheza Mistagogică, Sf.
Chiril al Ierusalimul

- Mirungere=alter Hristus (adică un alt uns) = Mirungerea este

Cincizecime personală - implicații antropologice și eshatologice=
pecetea Duhului Sfânt face posibil dialogul deschis cu Sf. Treime prin
transparența trupului, a timpului și a spațiului sfințite și
preschimbate în trupul nou-botezatului.

- După pogorârea Duhului Sfânt peste Hristos ca Om s-au deschis

cerurile, care au rămas deschise, realitate ce se activează și în noi prin
ungerea cu Sf. Mir=prin coborârea Duhului Sfânt peste noi „se
 deschid cerurile” și pentru noi=se trăiește inaugural și cu anticipație
Taina Împărăției.

- În Taina Sf. Mir suntem restaurați prin Hristos în Duhul Sfânt în

calitatea de fii ai lui Dumnezeu Tatăl=”Acesta este Fiul meu cel iubit” =
Hristos în apă, Duhul Sfânt deschizând cerurile, iar Tatăl înfiind din
nou în Hristos ca Om tot neamul omenesc = aceste dar al înfierii se
activează personal în fiecare din noi la Botez și prin Sf. Mir.

- Îndumnezeirea trupului prin imprimarea și în el a darurilor Duhului

Sfânt= transfigurarea trupului.

- Confirmarea în Occident după principii raționalist individualiste

exclude pe cel botezat de la Sf. Euharistie și face inactiv Botezul=cine
poate stabili pe principii raționale cum și când să se săvârșească
Mirungerea? Catolicii împărtășesc copiii de la 7 ani înainte de
Confirmare…

• Însemnătatea teologică a ungerii văzute cu Sfântul Mir

- Duhul Sfânt prin Mirungere intră în compoziția organică a

trupului, rămâne într-o comuniune continuă cu cel botezat,
mirul înmoaie trupul.

- Omul și Duhul Sfânt devin un izvor ”al miresmei vieții celei noi și
deci al înseși vieții” .

- Duhul activează în creștin stările sădite în el de Hristos la Botez:

”Hristos Care n-a făcut păcat, după Scripturi (I Pt. 2, 22), Se aduce
pentru Biserică spre miros de bună mireasmă, lui Dumnezeu și Tatăl.
De aceea a și spus: ”Pentru ei Mă sfințesc pe Mine” (In 17,19). Mă
sfințesc, a spus, în loc de: ”Mă aduc și mă predau ca prinos neprihănit
lui Dumnezeu și Tatăl” Sf. Chiril al Alexandriei

- Mirungerea este cunoașterea teologică a adevărului în Duhul

Sfânt: ”Cât despre voi, ungerea pe care ați luat-o de la El rămâne întru
voi și nu aveți trebuință ca să vă învețe cineva și precum ungerea Lui
vă învață despre toate și învățătura aceasta adevărată este și nu este
mincinoasă, rămâneți întru El, așa cum v-am învățat” (I In. 2, 27)
- Plinătatea pneumatologică și ecclesiologică a neofitului prin taina
mirului=puterea deplină ca Persoană a Duhului Sfânt=prezența
Bisericii în el.

- Pecetea Darului Sfântului Duh peste mădularele trupului: frunte,

urechi, ochi, piept, mâini, picioare.

1. La frunte: pentru a fir sloboziți de rușinea lui Adam și

a privi cu fața descoperită slava Domnului (II Cor. 3,
18)/(Sf. Chiril al Ierusalimului); să îi deschidă mintea
spre orizonturile nelimitate ale luminii dumnezeiești să
lupte împotriva gândurilor necurate; să pătrundă în
tainele dumnezeirii.

2. La urechi: să audă glasul dumnezeiesc al tainelor celor

veșnice: ”Cine are urechi de auzit, să audă” (Mt. 11, 15);
Duhul se imprimă în ureche spre auzire necoruptă și
spre înțelegerea glasului lui Dumnezeu, și pentru a fi
înlăturate cuvintele străine= Prin mirungerea în Duhul
Sfânt Hristos face auzul: ascultător și ușor decât cârmuit,
și apt pentru primirea dogmelor privitoare la El. Sf. Chiril
al Alexandriei

3. La nări: pentru ca mirosul să nu se deschidă

mirosurilor ispititoare la rău, și să miroasă mirosul de
bună mireasmă a Duhului Sfânt.

4. La piept: „Ca să puteți sta împotriva uneltirilor celui rău,

după ce v-ați îmbrăcat platoșa dreptății” (Ef. 6, 11, 14),
adică suntem înzestrați cu virtuțile care ne ajută să
luptăm pentru cele duhovnicești = În piept e și puterea,
dar și inima cu simțurile ei, fapt pentru care Duhul se
întipărește în ele, pentru a le face curate, generoase,
simțitoare și iubitoare de Dumnezeu.

5. La mâini și la picioare: pentru ca să fie gata a săvârși și

a alerga spre săvârșirea binelui;
 - Duhul Sfânt lucrează în Taina Sf. Mir o taină specială cu fiecare
mădular al Bisericii=dăruiește fiecărui credincios un dar special
= iubire și prețuire reciprocă a fiecărui om=unitatea
Bisericii=mirul este o expresie a rugăciunii unei Biserici
Autocefale, ceea ce constituie o manifestare a unității și
sobornicității fiecărui membru nou miruns cu întreaga
comunitatea ecclesială.

- Duhul Sfânt dăruit prin Taina Mirungerii este și Duhul Bisericii,

astfel cel nou miruns se face exponent al Bisericii și purtător al
întregii Bisericii în el=Duhul Sfânt îi dezvoltă caracterul său
personal - dinstinctiv , dar nu fără raportare la Biserică ca întreg.

- Taina Mirungerii arată importanța pe care o acordă Biserica și

Dumnezeu trupului omenesc=importanță ce reiese și din
întruparea Fiului lui Dumnezeu.

III. TAINA SFINTEI EUHARISTII

• Legătura între cele trei Taine ale inițierii

- Botezul este naștere din nou, Mirungerea dezvoltarea și creșterea în

această viață, Euharistia unirea deplină cu Hristos și cu Biserica.

- Botezul și Mirungerea țin de modul în care un membru al Bisericii

devine activ, iar Euharistia este contribuția pe care o aduce în planul
general al trupului ecclesial.

- Sf. Euharistie împlinește Botezul și Mirungerea=reduce și

desființează despărțirea de Dumnezeu, activând prin unirea cu
Hristos în Trupul și Sângele Lui toate darurile primite prin Botez și
Mirungere= În Euharistie credinciosul nu se unește cu Hristos care se
naște și moare pentru păcatele noastre, ci cu Hristos care moare și
învie pentru/în noi.

- Sf. Euharistie este Taina vieții celei veșnice=ea se dă și pentru iertarea

păcatelor, dar pentru a acelor ce sunt ascunse conștiinței și nu au
putut fi iertate în Taina Pocăinței=Euharistia este arvună și ajutor
spre viața cea de veci.
 - Motivul pentru care se împărtășește credinciosul imediat după Botez
și Mirungere este că viața cea nouă în Hristos nu ar avea sens fără o
perspectivă a învierii: ”Noi totdeauna purtăm în trup moartea lui Iisus,
ca și viața Lui să se arate în trupurile noastre…știind că Cel ce a înviat pe
Domnul Iisus ne va învia și pe noi cu Iisus și ne va înfățișa împreună cu
voi” (II Cor. 4, 10-14).

- În Botez are loc o moarte tainică cu Hristos, ca anticipare a morții

tainice trăite în Euharistie.

- Sf. Euharistie ne dă puterea a muri păcatului și de a ne preda lui

Dumnezeu, ci și de a primi moartea reală când va veni=lucrează în
noi ca arvună lucrarea vieții veșnice de care ne vom împărtăși când
vom trece din această viață: ”Cel ce Mă mănâncă pe Mine, viu va fi prin
Mine” (In. 6, 57); ”Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are
viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (In. 6, 54)

- Dacă prin Botez și Mirungere devenim înrudiți cu Dumnezeu prin

Duhul Sfânt, în taina Sf. Euharistii devenim ”cotrupești” și
”cosangvini” (Ef. 3, 6)

- Euharistia este urmarea firească a Botezului=dacă Botezul este o

renaștere în Hristos, Dumnezeu-Omul, Euharistia este hrănirea
omului din/cu El.

• Înțelesuri teologice ale Sfintei Euharistii

- Cina cea de Taină este o Euharistie reală și anticipată în același timp=

ea devine cu adevărat taină, după moartea reală și învierea Sa care se
trăiesc în chip mistic în Sf. Euharistie.

- După cum Cina cea de Taină a fost o pregătire pentru moartea reală a
lui Hristos, astfel și Euharistia este o pregătire pentru moartea
noastră reală de la sfârșitul vieții!

- Sf. Euharistie întipărește în noi starea de înviere, prin care vom

depăși moartea=Hristos nu lucrează în noi prin Duhul Sfânt ca
energie dumnezeiască, ci prin însuși Trupul și Sângele Său=lucrează
organic și natural taina învierii celei mai presus de fire.
 - Credinciosul se face subiect al Trupului și Sângelui lui Hristos, fără
ca Acesta să se despartă de ele, doar se prelungește în ceilalți oameni
imprimând în ei lucrările și simțămintele Lui dumnezeiești și
omenești.

- Sf. Euharistie este prin excelență taina Bisericii și a unității ei într-un

singur trup:”Precum această pâine era risipită pe dealuri, iar adunată fiind
s-a făcut una, așa să se adune Biserica Ta de la marginile pământului, întru
Împărăția Ta” Didahia celor 12 Apostoli

- Euharistia este taina deplinei relații personale cu Dumnezeu în Iisus

Hristos= ”se împărtășește robul lui Dumnezeu (N)”, arată caracterul
personal al unirii=Hristos se întrupează real în fiecare persoană care
se împărtășește.

- Hristos nu putea limita lucrarea Sa iconomică doar la aspectul

general, ci a extins real lucrarea Sa la nivelul fiecărui mădular al
Bisericii prin Sf. Euharistie: ”Dacă a venit la firea noastră este vădit că a
venit la toți; iar dacă a venit la toți, a venit și la fiecare…Căci Se unește cu
fiecare dintre cei credincioși prin Taine și hrănește prin Sine însuși pe cei ce
i-a făcut…” Sf. Ioan Hrisostom

- Așa cum femeile care au născut alăptează din trupurile lor și nu dau
altor femei să le alăpteze pruncul, astfel și Hristos care ne-a născut la
o nouă viață prin Botez, ne hrănește din Sine însuși prin Euharistie.

• Prezența reală a Trupului și a Sângelui lui Hristos în Euharistie

- Luând pâinea a binecuvântat, a frânt și dând ucenicilor a zis: ”Luați

mâncați, acesta este Trupul”; și luând paharul și mulțumind a zis: ”Beți
dintru acesta toți, acesta este sângele Meu”; = realismul tainei
euharistice= a ales această cale pentru a imprima și în trupul nostru
taina jertfei și învierii Sale.

- Fără Cina cea de Taină trăită ca Euharistie anticipată nu am fi știut că

Hristos a întemeiat Sf. Euharistie pe jertfa și învierea Sa, nici că ar fi
schimbat forma și conținutul Paștilor (jertfa ca trecere de la Mielul
 pascal la Pâinea cea din Cer; sau trecerea de la paștele prin Marea
Roșie la jertfa și trecerea în Canaanul Vieții veșnice).

- Hristos este prezent real în Euharistie, altfel nu putem vorbi de o

moarte și o înviere tainică cu Hristos, nici de o vestire a Lui ca
prezență reală în tainele Sale: Ori de câte ori mâncați această pâine și beți
din acest pahar moartea Domnului vestiți până la venirea Lui (I Cor. 11,
28)

- Hristos este prezent în Sf. Euharistie în chip tainic într-o stare

continuă de jertfă și înviere, taină în care ne introduce pe noi toți=Pe
Luca și pe Cleopa i-a învățat la frângerea pâini taina morții și învierii
Sale prin aceea că S-a făcut nevăzut, fiind prezent în taina Euharistică
(Lc. 24. 30-31).

- Domnul este prezent cu trupul Său în Euharistie și ni Se poate da

spre mâncare în vederea vieții eterne, întrucât Trupul Lui este strâns
unit cu Dumnezeu-Cuvântul prin Întrupare, este coborât din cer, este
pneumatizat prin Înviere și Înălțare, copleșit și unit în Duhul Sfânt
cu întreaga dumnezeire.

• Prefacerea darurilor în trupul și sângele Domnului în Euharistie

- Prefacerea/preschimbarea +εταβάλλω (a schimba/ a re-așeza în altă

condiție= este transformarea rațiunii pâinii și a vinului în rațiunea
Trupului și a Sângelui, fapt care se produce și chip natural pe cale
organic-biologică.

- Pâinea și vinul rămân simple chipuri/vederi ale rațiunilor lor

”scufundate rațiunea Trupului Logosului întrupat” D. Stăniloae

- Pneumatizarea Trupului Domnului face posibilă transformarea

materiei pâinii și a vinului în trup pneumatizat=în definitiv aceasta
este rațiunea pâinii și a vinului= omul în trupul său pornește pe
drumul îndumnezeirii sale prin trupul lui Hristos.

- Orice taină a mântuirii are o parte sensibilă, întrucât omul este și

trup= ”partea sensibilă/simțibilă” în Sf. Euharistie este legată de
pâinea și vinul care devin Trupul și Sângele lui Hristos.
 - Euharistia nu este o taină a lui Hristos pentru Sine, ci pentru a se
împărtăși pe Sine în mod natural și supranatural=Trupul și Sângele
nu sunt anexe ale Persoanei lui Hristos, ci sunt realitățile cele mai
sensibile și aproape de firea umană prin care Se poate împărtăși.

- Trupul euharistic este Trupul personal al lui Hristos prin care

hrănește Trupul său mistic, adică Biserica = în prefacerea și
împărtășirea euharistică are loc un act de împlinire organică a ceea ce
este deja (taină a divino-umanității) în Biserică, dar și un prisos al
tainei ce se împărtășește Bisericii din dumnezeirea nesfârșită a lui
Hristos.

• Euharistia ca Jertfă de Taină

- Prin jertfă noi oferim lui Dumnezeu cele ale noastre, iar El ne
împărtășește lucrarea Sa=Euharistia este o comunicare a vieții omenești
adusă ca jertfă curată lui Dumnezeu, și o comunicare a vieții divino-
umane a lui Hristos către credincios, fapt ce se realizează tot prin jertfa
tainică continuă a lui Hristos euharistic.

- Jertfa și Euharistia sunt realități tainice nedespărțite: ”Mâncând pâinea

din cer, adică pe Hristos sau jertfa nesângeroasă, suntem binecuvântați” Sf.
Chiril din Alexandria

- În Euharistie ni se împărtășește starea de jertfă a lui Hristos, Trupul lui

jertfit și înviat prin care ne înălțăm la cer și înaintăm spre înviere=în Sf.
Euharistie primim puterea de a ne jertfi, nu în amintirea Jertfei de pe
Cruce, ci a unei jertfe actuale a lui Hristos care se predă ca Om
continuu lui Dumnezeu Tatăl.

- Romano-catolicismul care în mod paradoxal întemeiază Euharistia și

actul mântuirii juridice pe Jertfa răscumpărătoare pe Cruce, consideră
taina Euharistică în afara unei jertfe actuale a lui Hristos pentru om și a
omului pentru a se împărtăși de Hristos=Euharistia este considerată
mai mult taină a iubirii și a unirii, despărțită de jertfă=este eliminat
aspectul ascetic al Tainei și al vieți generale creștine.
- Jertfa noastră este dispoziția activă de a participa la taină=Hristos se
oferă în stare de jertfă adică în starea de înainte-mergător ca Om pe
calea ce duce către Tatăl: ”La Tatăl nu putem intra decât în stare de jertfă
curată”D. Stăniloae= starea noastră de jertfă este posibilă, pentru că
Hristos, S-a jertfit primul și a adus jertfa noastră înaintea Tatălui.

- Euharistia înțeleasă din perspectiva jertfei se constituie ca un dialog și

ca întâlnire de daruri între oameni și Dumnezeu în Hristos= noi
participăm la jertfa lui Hristos și Hristos participă la jertfa noastră.

- Miridele așezate pe disc arată caracterul interpersonal al jertfei

euharistice= credincioșii se împărtășesc de Hristos, dar ei rămân în
același timp existențe neconfundate, distincte în unirea cu El.

- Euharistia ca jertfă se încheie și se împlinește în scopul ei de jertfă

adusă Tatălui după împărtășirea credincioșilor.

- Frângerea Trupului: Se sfarmă și Se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce

se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea și se sfârșește, ci pe
cei ce se împărtășesc îi sfințește- este o acțiune de frângere începută la
proscomidie care reprezintă Nașterea Domnului, taină ce continuă și
trece prin Cruce, Înviere și Înălțare, ca să ne putem împărtăși și noi de
Hristos în stare de jertfă trecând real pentru fiecare dintre noi prin
aceste stări.

- Euharistia anticipează și trimite la desăvârșirea iconomiei mântuirii ca

unire a oamenilor cu Dumnezeu în Hristos= în viața de veci Euharistia
va fi încoronarea iconomiei dumnezeiești, adică unirea între creație și
Hristos, în care ”Dumnezeu va fi totul în toate” (I Cor. 15, 28).