REFERAT RELIGIE

Jertfa de pe cruce a Domnului Nostru Iisus

Hristos
 Mantuirea fiecaruia dintre noi consta in insusirea prin har, credinta si fapte
bune a ceea ce Hristos insusi a facut pentru noi toti prin intruparea, invatatura,
Patimile si Jertfa Crucii si prin invierea din morti, pecetluind aceasta lucrare
mantuitoare prin inaltarea Sa la Ceruri intru slava de-a dreapta Tatalui, fiind unul
dintre noi, dar ca Dumnezeu-Omul in Treime, in relatia de comuniune cu Tatal si cu
Duhul Sfant, privind spre noi oamenii si ramanand si in comuniune cu noi oamenii pe
drumul spre El, ajutati de El prin lucrarea Duhului Sfant.
  Jertfa Crucii si invierea din morti a lui Hristos constituie momentul central si
culminant al mantuirii noastre savarsite de Hristos odata pentru totdeauna. Intr-un fel
acest, moment culminant de jertfa suprema si unica si de inviere, adica de biruinta a
vietii asupra mortii, ca plata a pacatului, a fost dat in insasi intruparea Logosului,
adica a Fiului lui Dumnezeu la plinirea vremii (Gal. 4, 4). Tema anuntata ne obliga sa
staruim asupra acestui moment, atat in cadrul Rascumpararii sau mantuirii obiective,
cat si in viata crestinului zilelor noastre.
  Mantuitorul Iisus  Hristos  ne  mantuieste   printr-o   lucrare   de transformare 
a  noastra   sau  prin   savarsirea   unor  anumite   acte  transformatoare  in   care  isi 
face eficienta iubirea Sa fata de noi. Iubireatine  de persoana si manifesta lucrarea per
soanei. De aceea numai Hristos, ca  persoana de neinlocuit, ne  poate mantui si  numai
El  ne poate mantui pentru ca numai El poate savarsi faptele mantuitoare ce se cer in
acest scop.
Lucrarea mantuitoare a lui Hristos se indreapta spre firea Sa omeneasca, pe
care o umple de Dumnezeirea Lui si o elibereaza de afectele, patimirile si moartea de
pe urma pacatului stramosesc. Prin aceste afecte si patimiri ea se indreapta si spre noi
toti,  ca prin participarea la Dumnezeirea manifestata in puterea pe care ne-o transmite
prin firea Lui omeneasca sa ne elibereze si pe noi in viata aceasta de pacat, iar in cea
viitoare de afecte, de stricaciuni si de moarte, agonisindu-ne viata vesnica impreuna
cu Dumnezeu. Dar prin toate acestea, in lucrarea Sa mantuitoare Hristos se indreapta
si spre Dumnezeu Tatal, pentru a-L slavi prin impacarea noastra cu El (Efes. 2, 16 ; 1,
20), prin eliberarea noastra de relele amintite si prin imbracarea noastra in stralucirea
dumnezeiasca. Iar lucrarea mantuitoare indreptata spre firea umana proprie si spre noi
toti este posibila si eficienta datorita indreptarii ei, in acelasi timp, spre Dumnezeu,
eliberandu-ne din robia pacatului si a mortii si impacandu-ne cu El. Deci lucrarea de
restabilire si de indumnezeire a firii umane proprii, luata de Fiul lui Dumnezeu in
ipostasul Sau la intrupare, este in acelasi timp lucrare, de slavire a lui Dumnezeu.
Slava lui Dumnezeu se manifesta, de asemenea, in eliberarea oamenilor de pacat.
Caci, acum, prin Jertfa Crucii, oamenii inceteaza sa mai fie dusmanii lui Dumnezeu,
odata ce Hristos i-a impacat cu Dumnezeu prin trupul Sau jertfit, adica prin puterile
dumnezeiesti extinse in ei prin trupul Sau. Directia spre oameni a lucrarii mantuitoare
a lui Hristos nu este decat o prelungire a lucrarii Lui mantuitoare asupra firii Sale
omenesti.
In cadrul lucrarii mantuitoare a lui Hristos, locul central il detine Cruce si
Jertfa de pe Golgota, impreuna cu invierea si inaltarea la cer. Jertfa ocupa locul
central intrucat prin aceasta Hristos, ca om, se daruieste total Tatalui, renunta in mod
absolut la egoismul si autoafirmarea de Sine ca om, moare omului pacatului spre a via
lui Dumnezeu. Prin acest act, ultimul si cel mai puternic afect, intrat in trup in urma
caderii in pacat, moartea, este invins, intrucat voia libera a omului Hristos, prin care
odinioara cazuse stramosul Adam, ramane pana la sfarsit acum, pana la moarte,
identica cu voia lui Dumnezeu. Acest lucru insa nu a fost posibil pentru o fiinta
omeneasca autoipostatica. De aceea, Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat, si-a asumat firea
omeneasca in Ipostasul divin, ca prin ea sa realizeze mantuirea dinauntru in afara,
respectiv sa realizeze mantuirea prin trupul care cazuse din comuniunea cu Dumnezeu
prin pacat. Pentru acest fapt, toate lucrarile lui Hristos sunt teandrice. Chiar Jertfa de
pe Cruce, patimile, moartea si invierea au tot un caracter teandric, pentru ca numai asa
pot fi mantuitoare.
  Ipostasul divin nu patimeste in firea Sa dumnezeiasca, care este nepatimitoare,
ci ca Ipostas si al firii omenesti isi impropriaza suferintele acesteia, intr-un mod tainic,
ii da puterea de a le invinge prin taria ce o arata fata de ele si le da caracterul de fapte
mantuitoare. Aceasta este doctrina autentica a Bisericii primare despre Jertfa
mintuitoare a lui Hristos.
  De-a lungul vremii insa s-a alterat, mai ales prin ereziarhi, la loc de frunte
fiind Nestorie si Eutihie, simtindu-se nevoia de a fi reafirmata. Acest lucru il fac
calugarii sciti, care in spiritul doctrinei chiriliene reafirma adevarul despre caracterul
teandric al Jertfei de pe Cruce, prin formula "Unul din Treime a patimit in trup". Desi
la inceput nu este acceptata, mai tirziu, analizandu-se temeinic, in lumina Sfintei
Scripturi si a Sfintei Traditii, este primita ca dogma prin Sinoadele Ecumenice V si
VI.
  Caracterul teandric al Jertfei are urmari si in insusirea personala a mantuirii
prin Biserica. Pentru a se mantui credinciosul trebuie sa parcurga drumul parcurs de
Hristos in realizarea operei Sale mantuitoare. Or, cum acest lucru este imposibil
pentru o fiinta omeneasca de sine statatoare, Hristos cel rastignit si inviat, prin Trupul
Sau indumnezeit si pnevmatizat, se extinde in fiinta omului prin Botez, devenind
Ipostas fundamental al tuturor celor ce intra in Trupul Sau tainic - Biserica. Putem
spune chiar ca, in acest fel, lucrarile noastre ce le facem in vederea dobandirii
mantuirii au un caracter teandric. Eu ca om reusesc sa ma jertfesc, reusesc sa renunt la
egoismul si autoafirmarea proprie in favoarea aproapelui, numai intrucat ma
impartasesc de Jertfa lui Hristos, care este vesnica si se actualizeaza mereu prin
preotia slujitoare a Bisericii.
  Lucrarile mantuitoare ale lui Hristos se prelungesc in Biserica, prin Sfintele
Taine, Hristos Insusi fiind Cel ce le savarseste si Cel ce Se impartaseste in mod real
prin ele. Iar noi, ca oameni, parcurgand impreuna cu Hristos drumul parcurs de firea
umana asumata de El, conformandu-ne intru totul vointa noastra vointei Lui, vom
reusi sa dobandim mantuirea numai printr-o impreuna-lucrare cu El, reusim sa intram
la Tatal numai in stare de jertfe vii ce le realizam din puterea iradianta a lui Hristos -
Jertfa cea vesnic