Viata este cel mai de pret dar de la Dumnezeu

Viata ! Cuvnt minunat cntat de poeti, analizat de filozofi, preamarit de teologi, miracol al existentei,
suflare divina si darul cel de pret al lui Dumnezeu. Alcatuita din diferite stadii - viata fizica, psihica,
morala, supranaturala si viitoare - viata este un tot unitar care-si are obrsia si telul n Dumnezeu,
creatorul si viata prin excelenta.
nvatatura crestina, n general, si cea ortodoxa, n special, afirma cu claritate ca viata este cel mai de pret
bun pe care omul, acest pumn de tarna peste care cade raza vesniciei, l primeste ca un dar de la
Dumnezeu. Darul desavrsit al vietii i-a fost mpodobit omului de Creator cu atributele superioare ale
cugetarii si sensibilitatii, cu puterea de a ntelege, a cunoaste si a vibra n fata suferintei, bunatatii si
frumusetii.
Dumnezeu, autorul vietii prin credinta, este cel ce pune viata n om. "Domnul a facut pe om din tarna, ia suflat n fata suflare de viata si omul s'a facut astfel cu suflet viu" (Fac. 2, 7). Astfel, Dumnezeu este pentru noi, crestinii - nu numai creatorul vietii, ci viata nsasi. El nsusi se prezinta n Vechiul Testament
ca "Cel ce este" (Ies. 3, 14), ceea ce i reduce atributele la caracteristica ontologica a existentei Sale - a
exista, a fi, a avea viata - contrar neantului, nonexistentei, vidului. nsasi expresia Noului Testament "Eu
sunt Calea, Adevarul, si Viata" (In. 14, 6), prin care Hristos se prezinta lumii trebuie nteleasa n sensul
celei a Vechiului Testament "Cel ce este", separnd doua realitati contrare : miracolul existentei si abisul
neantului.
Viata lui Hristos este viata vesnica (In. 5, 26). Fiul lui Dumnezeu este trimis n lume de Tatal pentru a ne
rascumpara din robia pacatului si a mortii. Marita sa nviere afirma divinitatea Sa prin biruinta vietii.
Sfntul Duh este "Domn de viata facator", suflarea Sa fiind "suflare de viata", despre care Sfntul Ioan
Evanghelistul spune ca "Duhul este acela care da viata" (In. 6, 63). Astfel, viata provine de la Dumnezeu,
deci este sfnta ca si El. Noi, crestinii, vedem izvorul vietii n Dumnezeu, caci poate darui viata numai Cel
ce poseda plenitudinea vietii.
Conform nvataturii crestine, omul este coroana creatiei. Menirea sa consta pe pamnt n desavrsire,
pe care o poate realiza prin dezvoltarea aptitudinilor sale spirituale, garantul perfectiunii vietii sale
morale fiind Dumnezeu. Astfel, nfloreste n inima omului o viata noua, plina de har si bucurie, valorile
morale rasfrngndu-se asupra tuturor aspectelor vietii.
Darul divin al vietii este baza tuturor posibilitatilor omului, deoarece fara a trai, a munci si a fi folositor
societatii nu s'ar bucura de ceea ce i ofera frumos viata si, pe de alta parte, n'ar putea crede, spera si
iubi n asa fel nct faptele sale pamntesti sa-l duca la rasplata vietii viitoare.
Darul divin al vietii are ca element principal bucuria, crestinismul aparnd de la nceput ca religia
bucuriei. Expresii ca "Pace voua" sau "Bucurati-va" sunt frecvente n spusele Mntuitorului sau ale

apostolilor (II Cor. 2, 3). Sfntul Ioan Damaschin spune ca Dumnezeu ne-a creat spre a ne bucura, spre a
fi fericiti.
Dumnezeu ne-a oferit darul vietii, dar el nu este numai Creatorul ei, ci si proniatorul sau ocrotitorul
nostru. Vine un moment n care crestinul raspunde n fata Lui, de modul n care a folosit viata pe
pamnt, deoarece omul este chemat si la o viata viitoare, unde bucuria deplina va fi pentru cei care n
viata de aici au lucrat binele, adica dreptatea, pacea si dragostea.
Dreptul la viata este cel dinti si cel mai important drept al omului. Ignorarea sau ncalcarea sa
reprezinta o violare a ordinii morale si juridice n lume. Dreptul la viata se extinde si asupra pruncilor
zamisliti dar nca nenascuti, Ortodoxia neacceptnd avortul dect n scopuri terapeutice, cnd viata
mamei sale este grav periclitata. Ignorarea sau ncalcarea dreptului la viata al unei fiinte umane
constituie o nesocotire a vointei divine si a ordinei morale din lume, un pacat strigator la cer, un act
necrestinesc si inuman n acelasi timp.
Valoarea desavrsita a vietii impune ndatorirea crestinului de a o pastra si de a o apara, att pentru el
ct si pentru societate. Crestinului nu-i e ngaduit sa-si neglijeze viata trupeasca sau sa si-o puna n
pericol prin imprudenta, din iubire fata de bunurile trecatoare ale vietii, din superstitii religioase sau din
alte pricini.
ndatorirea pastrarii si apararii vietii rezulta si din datoria morala a iubirii de sine. Omul trebuie sa se
ngrijeasca de viata sa si sa se pregatesca cum se cuvine pentru cea viitoare, deoarece viata trebuie
privita n plenitudinea ei : fizica, spirituala si viitoare.
Viata fiind dar divin, nu putem dispune cum dorim de ea si cu att mai putin de cea a semenilor. n acest
sens porunca Decalogului este categorica "sa nu ucizi" (Deut. 5, 17). Curmnd firul vietii pamntesti, ca
si posibilitatea pregatirii pentru cea viitoare, uciderea este un pacat grav, lovind direct n dreptul omului
la viata si indirect n dreptul divin asupra vietii.
Porunca Decalogului de a nu ucide este desavrsita de Mntuitorul n Predica de pe munte, extinznd
sfera ei de interzicere si asupra sentimentelor de ura si dusmanie, de invidie si cearta, de nencredere si
dezbinare. Porunca Legii Noi cere aceluia care doreste sa se apropie de Dumnezeu sa se mpace mai nti
cu aproapele, apoi sa-si aduca darul la altar.
ndatorirea apararii vietii exclude sinuciderea, ca si uciderea n masa prin razboaie, mutilarea si
automutilarea sau sentimentele de ura si dusmanie fata de semeni. n traditia ortodoxa, sinucigasul nu
este primit n biserica, iar preotul nu se poate ruga pentru sufletul lui, nici face slujbe n amintirea lui,
deoarece sinuciderea este un pacat grav mpotriva firii omului si a lui Dumnezeu nsusi.
Ortodoxia condamna si uciderea n masa, adica razboiul. Sfntul Grigore de Nazianz scrie : ". . . razboiul
este iadul urii ; ura produce si mentine razboiul care ucide viata. Razboiul este astfel, tatal dezastrului si
al mortii", iar Sfntul Ioan Hrisostom adauga "pacea este maica tuturor bunurilor. Ea nimiceste razboiul,
distruge teama si alunga vrajmasia".

Bucuria de a trai da un semn dumnezeiesc vietii. De aceea suntem datori sa pastram viata ca pe un dar
divin. "Pus-am naintea ta viata si moartea, binecuvntarea si blestemul. Alege viata ca sa traiesti tu si
urmasii tai" (Deut. 30, 19). Asadar, este nu numai n firea lucrurilor, ci si n voia lui Dumnezeu sa alegem
viata si binele.
Afirmarea valorii vietii ca un dar divin a luat un mare avnt n epoca actuala, sub forma marilor
descoperiri si inventii stiintifice, ceea ce a deschis noi perspective pentru dezvoltarea si perfectionarea
vietii. Astfel, cuvintele Sfintei Scripturi "Cresteti si va nmultiti si stapniti pamntul" (Gen. 1, 28) si-au
primit o noua si o justa interpretare. Caci cuvntul lui Dumnezeu este vesnic.
Telescu Narcis