Un text argumentativ despre rolul artei în formarea tinerilor

Arta, sub orice formă a sa, este, în esență, cea mai profundă expresie a spiritului uman, a
complexității și unicității ființei umane. În opinia mea, arta reprezintă o formă de cunoaștere și
autocunoaștere, ce permite dezvoltare armonioasă a tinerilor aflați într-un proces de formare și maturizare,
în încercarea de a-și găsi propria identitate.

În primul rând, arta reprezintă o concentrare a vieții, ,,o revelație a vieții umane,, , o mărturie a tot ce
a însemnat și înseamnă omul și existența sa. Experiență culturală, de cunoaștere, ea spune povestea unor
timpuri, din trecut și până în prezent, surprinzând interesele, valorile și percepțiile omului de-a lungul
evoluției sale, conservându-le. De la picturile rupestre din peșteri lăsate de preistorici, cele dintâi forme de
expresie a omului prin artă, la picturile celebre ca Cina cea de taină de DaVinci, Nașterea lui Venus de
Sandro Botticelli și renumita creație a lui Delacroix ilustrând Revoluția Franceză ,,Libertatea conducând
poporul,, , toate acestea păstrează viu (surprind) momente istorice de mare însemnătate sau doar câteva
din multele interese, laturi ce definesc omul, ca religia și mitologia greacă, precum și categorii estetice.

În al doilea rând, omul ca participant direct sau doar ca spectator în procesul creator, este supus la
un proces individual și unic de autocunoaștere și totodată de formare a caracterului și a personalității
printr-o puternică sensibilizare. Un dansator sau un actor ce trăiește

Conștienți sau nu, tinerii, prin contactul cu arta, învață să fie expresivi, să își exprime sentimentele.
Arta plastică, dansul, teatrul, literatura au abilitatea extraordinară de a sensibiliza, de a se transforma într-o
experiență unică întrucât declanșează în fiecare tânăr stări și sentimente diferite, valori morale pe care le
regăsește la sine sau le descoperă, pentru prima dată, și pe care și le însușește, învățând despre sine.

În concluzie,