Teologie Pastorală

Diverse considerații
introductive
 1. Termenul pastoral la modă

Astăzi există diferite folosiri

ale termenului: dimensiunea
pastorală a muncii, a turismului, a
copiilor, a tinerilor, a bătrânilor, a
bolnavilor; folosire pastorală a
mass-media, prezența pastorală a
creștinilor în lume, consiliu
pastoral, acțiune pastorală etc.
 „Fiecare epocă face să ajungă la modă un anumit număr de
termeni, de expresii a căror semnificație nouă poate să
favorizeze sau să genereze un anumit dialog între
interlocutori. Expresia la modă folosește, de fapt, ca punct de
întâlnire pentru aspirațiile multiple pe care le conține. Fiecare
o colorează în mod diferit, iar ea se îmbogățește cu un
potențial afectiv considerabil. În primele secole ale Bisericii,
câtă bogăție în aceste cuvinte simple ca incoruptibilitate și
imortalitate! Epoca noastră a cunoscut folosirea generalizată
a termenilor de Întrupare, mărturie, misionar. Acum este
rândul termenului pastoral.”
 „Datoria noastră nu este numai
să păzim acest tezaur prețios
(doctrina catolică), ca și cum ne-am
preocupa în mod unic de antichitate,
ci să ne dedicăm cu voința dârză și
fără teamă acelei opere pe care
epoca noastră o cere, continuând
astfel drumul pe care Biserica îl
străbate de aproape douăzeci de
secole.”
 ETIMOLOGIE

pastoral pastoralis pastor

PĂSTOR
 mesaj scris al unui ierarh adresat
preoților și credincioșilor cu
ocazia unor sărbători și
evenimente mai deosebite

Ca substantiv

operă literară ce înfățișează idilic

viața păstorilor
Ce înseamnă totuși
termenul pastoral
 1. O primă tendință folosește
termenul pastoral în sens strict. Din punct
de vedere teoretic, este limitat la știința
preotului, știință ce îi oferă viitorului
păstor principii din care el, dacă este
deschis, receptiv, reflexiv, prudent, trage
concluzii practice. Din punct de vedere
practic, termenul este limitat la activitatea
păstorilor, în mod concret a papei, a
episcopilor și a preoților.
Pe scurt: păstor este cel care conduce
(Iahve, Cristos)
 2. A doua tendință folosește
termenul pastoral într-un sens mai
larg decât primul. Având în vedere
că misiunea de a colabora la
mântuirea oamenilor aparține
întregului popor al lui Dumnezeu,
întregii Biserici, înseamnă că și
laicii sunt chemați să participe la
acțiuni pastorale legate în mod
direct de slujirea păstorilor. Trebuie
să existe o legătură de colaborare
cu păstorii Bisericii, fiecare în
conformitate cu propriile slujiri și
carisme.
 3. A treia tendință se îndreaptă spre un sens foarte amplu al termenului
pastoral. El se referă la activitatea întregului popor al lui Dumnezeu, care îl
are pe Cristos în calitate de cap și izvor al misiunii comunicare tuturor
membrilor poporului pentru atingerea finalităților Bisericii. Întreaga
comunitate creștină, ierarhie și laici împreună, este chemată să facă
pastorație.
 DEFINIȚIE

Teologia pastorală este știința teologică ce

analizează și reflectă asupra vieții și misiunii
Bisericii, pentru ca aceasta să se manifeste și să
acționeze în lume ca „sacrament de mântuire”.
 2. Legătura teologiei pastorale cu celelalte discipline teologice

OPTATAM TOTIUS 14:

„Revizuirea studiilor bisericești trebuie să aibă, în primul rând, ca
scop, o mai bună organizarea a disciplinelor teologice și filozofice și o
corelare armonioasă a lor în vederea unei deschideri progresive a
minților seminariștilor către misterul lui Cristos, care străbate toată
istoria neamului omenesc, acționează necontenit asupra Bisericii și
lucrează, în primul rând, prin slujirea preoțească”
Misterul lui Cristos este considerat: în istoria sa, în esența sa și în
realizarea sa.
 1. Teologia istorică încearcă să pătrundă misterul
creștin sau comuniunea lui Dumnezeu cu omul prin Cristos,
în facerea sa, în devenirea sa de la Adam până la noi. Aceasta
se face prin studiul Sfintei Scripturi și al Istoriei Bisericii.
Termen cheie: historia salutis
 2. Teologia sistematică
(doctrinală) consideră elementele
esențiale și permanente ale misterului
creștin. Este vorba despre o reflecție
asupra esenței creștinismului, asupra
structurilor sale fundamentale.
Termeni cheie: cristologie, soteriologie,
misterul Sfintei Treimi.
 3. Teologia Pastorală (sau practică) consideră misterul creștin în
realizarea sau actualizarea sa în situația concretă a omului, mai ales prin predică,
celebrarea liturgică și slujirea în comunitatea eclezială. Este necesară o
capacitate intelectuală și carismatică de a se adapta la situația însăși și de a trece
în mod concret la acțiunea mântuitoare a esenței creștine.
3. Unele observații despre teologia pastorală

„Teologia e știință și înțelepciune;

teologia este știință speculativo-practică ”

Teologia pastorală, fiind teologie

adevărată, este știință și înțelepciune.
 știință practică

Teologia pastorală este:

înțelepciune
 Teologia pastorală
necesită arta de a instrui, de a
conduce în mod spiritual, de a
construi comunitatea creștină.
Această artă presupune calități
naturale, ajutorul harului și al
virtuților, experiență.
 Există o strânsă legătură între practica pastorală și teologia
pastorală. Practica pastorală cuprinde tot ceea ce Biserica face
pentru a răspândi Împărăția lui Dumnezeu, aducând mântuirea
oamenilor: evanghelizare, catehizare, liturgie, opere de caritate,
promovare umană etc. (lucruri practicate aici în seminar) Teologia
pastorală însă este acea parte a teologiei care studiază activitatea
pastorală a Bisericii.
 4. Importanța teologiei și activității pastorale

De la Conciliul Tridentin până în secolul al XX-lea nu a mai fost

făcută nici o modificare substanțială în privința catehezei. Însă după
Directoriul general pentru cateheză publicat în anul 1971, toate
conferințele episcopale au revizuit și publicat catehismele lor, care
demonstrează, în felul acest, efortul făcut pentru a prezenta adevărul
creștin în termeni adaptați noilor situații și evoluții ale gândirii teologice.
 Probleme pe care o reflecție istorică trebuie să le analizeze
mai profund și mai urgent:

• influența unei lumi unite, concepută și trăind ca un

tot unitar, asupra activității apostolice a Bisericii

• raporturile dintre Biserică și societatea civilă

• problemele libertății religioase și ale toleranței,

ale relativismului, ale indiferenței religioase
 „formele de apostolat trebuie să fie corect adaptate la
necesitățile actuale, ținând seama de cerințele oamenilor, nu numai
spirituale și morale, ci și sociale, demografice și economice”
 Concluzie

Teologia pastorală face o reflecție metodică asupra

fizionomiei schimbătoare a Bisericii, adică asupra misterului de
edificare a Trupului lui Cristos, care este Biserica în existența sa
actuală și concretă, asupra condițiilor unei asemenea existențe,
asupra modului în care lumea reacționează la îndeplinirea actuală a
misiunii mântuitoare a Bisericii.