LECTIO DIVINA – DUMINICA a II- a din Postul Mare – „B” III. Câteva orientări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune?
Schimbarea la față (Mc 9,2-10) Acest text este o „teofanie”, o relatare a manifestării lui Dumnezeu. Există
I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
O Isuse, în schimbarea ta la faţă eu contemplu punctul de sosire, forţa
care reînnoieşte toate. Aici, întreaga creaţie
atinge frumuseţea lui Dumnezeu, realizarea
promisiunilor tale. A contempla chipul tău
transfigurat înseamnă adevărata viaţă: pentru
că „privind ca într-o oglindă gloria Domnului,
suntem schimbaţi în însuşi chipul lui glorios
prin Duhul Domnului”(2Cor 3,18). Dar în
gloria ta, Moise şi Ilie, dispar, rămâi numai tu,
Isuse, singura cale de mântuire. Tu mă
îndemni să iau crucea împreună cu tine spre
Ierusalim, ca o condiţie obligatorie: prin cruce
spre înviere. O Isuse, ajută-mă, prin harul tău,
să regăsesc perseverenţa şi curajul de a te
urma, de a participa la ascultarea ta, precum ne îndeamnă Tatăl ceresc.
Amin.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu:
În timpul acela, după şase zile, Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe
Ioan, i-a dus la o parte pe un munte înalt şi s-a schimbat la faţă înaintea lor.
Hainele lui au devenit strălucitoare şi atât de albe, cum nimeni pe pământ nu
le-ar fi putut albi. Şi le-a apărut Ilie împreună cu Moise, stând de vorbă cu
Isus.
Atunci Petru luând cuvântul a zis: «Învăţătorule, ce bine ne simţim aici!
Să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie».
De fapt nu ştia ce să spună, atât erau de înspăimântaţi
Şi a venit un nor, care i-a învăluit, iar din nor s-a auzit un glas: «Acesta
este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul să-l ascultaţi».
Apoi, deodată, privind în jur nu au mai văzut pe nimeni decât doar pe
Isus singur cu ei.
Coborându-se de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui
cele văzute de ei, înainte ca Fiul Omului să fi înviat din morţi. 10 Iar ei au
împlinit porunca, dar se întrebau între ei: „Ce înseamnă aceasta: când va învia
din morţi?”.
diferite elemente care ne fac să ne dăm seama că suntem în faţa acestui gen
literar: un munte înalt, faptul de a fi singuri, o culoare albă şi strălucitoare aşa
cum nimeni pe pământ n-ar fi putut s-o albească, marele profet (Ilie) şi
marele legislator (Moise) vorbind cu Isus, norul care stă deasupra lor şi glasul
care-l confirmă pe Domnul ca Fiul preaiubit al Tatălui.
Reacția în fața apariției lui Dumnezeu: uimire (Dumnezeu „mysterium
fascinosum”) și teamă (Dumnezeu „mysterium tremendum”).
Glasul Tatălui din cer îndeamnă la ascultare; ascultarea nu față de o Lege,
ci fața de persoana Fiului. În El se poate discerne voința divină.
În schimbarea la față, Isus dăruieşte ucenicilor săi posibilitatea de a
contempla gloria şi puterea sa, gloria Fiului lui Dumnezeu. Dacă ei ştiu deja,
după cum le-a spus însuşi Isus, că va suferi şi va muri, tot aşa ştiu (înainte de
înviere) că El este Fiul glorios al lui Dumnezeu pe care l-au contemplat atunci
când s-a schimbat la faţă, când s-a transformat în manieră orbitoare pe munte.
Întrebări pentru meditaţie
Simt că Isus mă ia pe un „munte înalt” pentru ca să fiu singur
împreună cu El?
Percep eu că schimbarea la faţă poate să aibă loc astăzi în viaţa
mea printr-o experienţă puternică de întâlnire cu Isus în rugăciune şi
în viaţa sacramentală?
Unde stau nemişcat astăzi: pe culmea întâlnirii cu Dumnezeu, în
valea dezolării şi a suferinţei, la urcarea muntelui pentru întâlnirea cu
Domnul?
Am ispita lui Petru de a rămâne pe „culmea experienţei mistice”
a schimbării la faţă şi să nu mă decid să cobor această experienţă la
realitatea vieţii mele zilnice?
Las ca „glasul” Tatălui să confirme o dată şi de o mie de ori că
Isus este Fiul său iubit şi predilect?
Pe drumul de pocăinţă al Postului Mare ce înseamnă a-l asculta
pe Isus care-mi spune că va învia?
IV. Roagă-te: Psalmul 115
V. Propune-ți acțiuni concrete pentru acest Post Mare.