UN OM DE BINE

ȘI EUROPA ÎN LETARGIE
de Paul ZARIFOPOL

Textul scris de Paul Zarifopol, istoric și critic literar, debutează cu mesajul lui R. N.
Coudenhove-Calergi, președintele Uniunii paneuropene. Acesta prezintă Europa dormind,
spunând despre ea că se ceartă pentru lucruri indiferente, stârnește popoarele unele împotriva
altora, în timp ce mulțimile rabdă de foame. Mai mult, Europa se bazează pe faptul că oștirile
și poliția înăbușesc tulburările celor flămânzi și nu își dă seama că este o crimă să lași astfel
de lucruri în voia lor.
Mesajul lui R.N. Coudenhove-Calergi este unul emoționant, însă nu se înțelege prea
bine ce face Europa în timp ce doarme, dacă chiar face toate faptele descrise sau dacă e atât de
„stricată” încât atunci când nu doarme, face numai ce își dorește. Pe lângă faptul că mesajul
este unul emoționant, poate fi descris și ca fiind unul nepotrivit deoarece nu este bine să
afirmi despre același subiect că îndeamnă lumea la bătaie, bazându-se armată și poliție, dar
lasă lucrurile în voia lor. Conducerea Europei actuale s-ar putea asemăna, în mod instructiv,
cu un spirit în stare somnambulică sau hipnotică, având în vedere câte au pătimit și pătimesc
europenii. Autorul textului crede că OMUL DE BINE, Coudenhove-Calergi, înainte de
redactarea mesajului său, ar fi trebuit să se hotărască în privința unei singure stări de spirit a
conducătorilor europeni, somnambulică sau hipnotică. Într-un ultim paragraf, președintele
Uniunii paneuropene, descrie LETARGIA guvernelor. Așadar, Europa nici măcar nu doarme
un somn sănătos, ci un somn letargic. În acest somn letargic, guvernele stârnesc națiunile
unele împotriva altora, fără a se gândi la răutățile mai mici, precum asmuțirea poliției contra
celor care țipă de foame. Președintele Uniunii paneuropene este, înainte de toate, un om bun,
plin de „duhul împăcării universale”, iar, ca toți cei adevărat buni, e risipitor în bunătate,
acordând multe circumstanțe atenuante guvernelor din toată lumea. Chiar și așa, mulțimile
fără lucru, fără activitate, flămânde fiind, țipă uneori mai tare, iar guvernele rămân tot în
letargie.
În situația aceasta, prezentată de către R. N. Coudenhove-Calergi, care nu este doar
gravă, ci, în opinia autorului, și puțin comică, președintele protestează și apelează la inițiativa
particulară a „celor mai buni conducători și organizatori”. Aceștia din urmă, în afară de orice
luptă națională și de clasă, trebuie să înțeleagă gravitatea situațiilor și obligațiile care li se
impun. Inițiativa particulară trebuie să trezească guvernele din letargie, iar acestea trebuie să
pună capăt letargiei economice. Însă președintele Paneuropei „ceartă” inițiativele private,
spunând despre acestea că „inițiativa privată să facă de rușine guvernele, iar apoi guvernele să
facă de rușine economia căzută în lâncezeală”. R. N. Coudenhove-Calergi aruncă aceste
cuvinte aspre deoarece, ca orice părinte, prin observații, caută să ambiționeze copilul rătăcit,
în situația de față, inițiativele private.
Apelul (sau apelurile) la împăcarea claselor pentru cultivarea binelui general este, fără
îndoială un lucru foarte frumos, deși cam vag și ciudat. „E o luptă generoasă să acorzi
inocența unor oameni sau unor clase, declarând cu părintească dragoste – că dorm.”, nota
autorul textului. De asemenea, președintele Uniunii paneuropene ar fi trebuit să menționeze
când anume au adormit guvernele, detaliul acesta fiind unul extrem de important. R. N.
Coudenhove-Calergi ar fi trebuit și să-și aducă aminte faptul că, în zilele lui august ale anului
1914, cei mai buni conducători au proclamat, în principalele state europene, starea de război.
Alți conducători i-au urmat puțin mai târziu, luându-și maximum de putere, dar și de
răspundere, în acest mod. Prin urmare, era important ca omul de bine, R. N. Coudenhove-
Calergi, să menționeze când a început letargia guvernelor.
(Netedu Mihaela)