Să facem om după chipul și asemănarea noastră

După chipul Nostru. Omul trebuia să poarte chipul lui Dumnezeu atât în asemănarea exterioară, cât şi în caracter
(PP 45). Chipul acesta era cel mei evident în termenii naturii sale spirituale. El a devenit un suflet viu, sau mai
degrabă o fiinţă vie, înzestrată cu o voinţă liberă, o personalitate conştientă de sine.

Omul trebuia să poarte chipul lui Dumnezeu atât în înfățișarea exterioară, cât și în caracter. Numai Hristos singur
este “întipărirea Ființei” (Evrei 1, 3) Tatălui; omul însă a fost făcut “după chipul” lui Dumnezeu. Natura sa era în
armonie cu voința lui Dumnezeu. Mintea sa era capabilă să înțeleagă lucrurile dumnezeiești. Sentimentele sale
erau curate; apetitul și pasiunile lui erau sub controlul rațiunii. El era sfânt și fericit, purtând chipul lui Dumnezeu
și fiind în perfectă ascultare de voința Sa.
 Natura aceasta a reflectat sfinţenia divină a Făcătorului ei până când păcatul a nimicit asemănarea divină. Numai
prin Hristos, strălucirea slavei lui Dumnezeu şi întipărirea Fiinţei Lui (Evrei 1,3), natura noastră este transformată
din nou după chipul lui Dumnezeu (Coloseni 3,10; Efeseni 4,24

Oricare lucru la care nu renunț, acela este dumnezeul tău. Frate noi nu câlcăm porunca , nu avem icoane, n-avem
chipuri cioplite, n-avem idoli. O,o avem idoli o grămadă.

Biblia spune că unde este comoara voastră acolo este si inima ta și Isus spune : Cine nu-I cu Mine este impotriva
Mea.

Orice lucru la care nu renunțăm acela este idolul nostru, pentru că oricare lucru la care nu ești dispus să renunți ,
înseamnă că are valoare mai mare decât Dumnezeu.

Daca-l pui pe Dumnezeu primul toate numai au valoare. Consider toate celelalte lucruri gunoi fața de prețul de a-
L avea pe Isus. Îl iubesc pe El mai mult decât viața mea. Nicio problem să renunț la serviciu, casa, viață când e
vorba de Isus. El a renunțat și a murit pentru mine de ce n-aș renunța și eu. El a murit pentru mine și eu aș muri
pentru El.

Gândiți-vă la tânărul bogat. Doamne țin poruncile, mă duc la adunare, cânt la cor, predau la sc. de sabat, mă rog
știu starea omului în moarte , știu cele 2300 de seri și dimineața . Isus i-a spus vinde tot ce ai și urmează-mă

Nu ajunge că faci toate acestea , Domnul Isus renunță la tot. Condiția că Dumnezeu să facă minuni în viața
noastră si prin noi trebuie să renunțăm la tot zilnic. Mor zilnic. În măsura la care renunț este măsura care te
conduce Dumnezeu zilnic, măsura in care te folosește. Viziunea cu cale aspre cer să arunce din bagaje pana la
urmă au renunțat la tot.

Este foarte important să vedem ce înseamnă cuvântul gelos și cum este folosit el. Cum a fost folosit în Exod 20:5
să descrie pe Dumnezeu, e diferit de felul cum e folosit in Galateni 5:20 să descrie păcatul geloziei. Când noi
folosim cuvântul gelos, noi îl folosim cu înțelesul de invidie pe cineva care are ceva ceea ce noi nu avem. Cineva
poate fi gelos sau invidios pe altcineva pentru că are o mașină sau o casă frumoasă (lucruri materiale). Sau cineva
poate fi gelos sau invidios pe altcineva din cauza dotării cu anumite talente care le are acea persoană (talente
sportive). Un alt exemplu pot fi aceia care sunt geloși sau invidioși pe alții pentru felul cum arată fizic, pentru
frumusețea lor.

Când ne uităm la acest verset, ne dăm seama că Dumnezeu nu este gelos sau invidios pe cineva care are un lucru
pe care El și l-ar dori, dar nu-l are. Exod 20:4-5 spune, "Să nu-ți faci chip cioplit, nici vre-o înfățișare a lucrurilor cari
sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, și să nu
le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos…” Observați că în acest verset ni se spune că
Dumnezeu este gelos, când ceva care-I aparține Lui se dă altuia.

În aceste versete, Dumnezeu vorbește despre oameni care-și fac idoli și se pleacă în închinare înaintea lor, în loc
să aducă Domnului închinarea pe care doar El singur o merită. Dumnezeu ține mult la închinarea și slujirea care Îi
aparțin. Este păcat (așa cum Dumnezeu ne spune în această poruncă) să ne închinăm altcuiva sau să slujim pe
altcineva în afară de Dumnezeu. In concluzie, este păcat când dorim, sau suntem invidioși sau geloși pe cineva
care are ceva ce noi nu avem. Este cu totul alt înțeles când folosim cuvântul gelos cu referință la Dumnezeu că
este gelos. El este gelos pentru ce-I aparține Lui; închinarea și slujirea sunt ale Lui și trebuie date doar Lui.

Poate că un exemplu din viața de toate zilele ne ajută să înțelegem această diferență. Dacă un bărbat vede pe un
alt bărbat cochetând cu soția lui, acesta are dreptul să fie gelos pentru că doar el are dreptul să cocheteze cu soția
lui. Acest tip de gelozie nu este păcat, ci mai degrabă este potrivit și necesar. A fi gelos pentru un lucru care-i al
tău este corect și bine. Gelozia devine păcat când este dorința după ceva care nu-i al tău. Onorarea, închinarea și
lauda, aparțin numai Lui Dumnezeu, deoarece El singur este vrednic de ele! De aceea Dumnezeu este corect în a fi
gelos când închinarea, onorarea, lauda și adorarea sunt aduse idolilor. Aceasta este gelozia despre care vorbește
Apostolul Pavel în 2 Corinteni 11:2, "Sunt gelos de voi cu o gelozie după voia Lui Dumnezeu..."