Dumnezeu vrea să fie pe primul loc în viața noastră.

El ne-a pus cândva mai

presus de viața Fiului, El S-a lasat batjocorit, batut mai mult ca oricine, umilit,
acuzat pe nedrept, răstignit, ucis din dragoste pentru noi. Si vrea la randul nostru sa
Ii oferim viața noastră.

Da, vrea sa fie pe primul loc in viața noastră așa cum și noi ne dorim sa fim pe
primul loc pentru partenerul nostru de viață.

S-a intamplat de cateva ori sa ma gandesc “asta i-am facut si eu Lui Dumnezeu” in
momente in care aproapele meu ma facea sa ma simt intr-un anume fel prin vorbe,
comportament. De aceea iertam, ca sa ne ierte si pe noi Dumnezeu, de aceea nu
intoarcem spatele aproapelui, ca sa nu ne intoarca si noua Dumnezeu spatele cand Ii
vom cere ajutorul. De aceea ceea ce nu ne place sa ni se faca nu facem nici noi
altora. Si mi-am dat seama ca asa cum Il tratam eu pe Dumnezeu, asa ma trata si El
prin intermediul aproapelui meu. Cum tratam, vom fi tratati.

Asa cum omul are preferinte in viata, pe fiul ascultator il are mai aproape de
sufletul lui, asa si Dumnezeu place mai mult pe fiul ascultator, dar exact ca omul
pamantean care se ingrijoreaza pentru fiul neascultator, asa si Dumnezeu isi face
griji si sufera pentru fiul neascultator. Uneori oile ies din turma si apuca pe cai
gresite, se ratacesc, Dumnezeu iese in cautarea oii ratacite si cand o gaseste o ia in
brate si ii oblojeste ranile, o hraneste, ii spune cat de mult o iubeste. Caci fiecare
copil care a fost candva ascultator i-a intrat Domnului la inima si a fost de ajuns sa
il vada la biserica de cateva ori, vorbindu-I, caci atunci cand observa ca nu mai
vine, ii simte lipsa si incepe sa il strige. Cum il striga? Dandu-I un ghiont, adica
zgandarindu-l un pic, pentru a-I aminti de El.

La fel cum omul care se obisnuieste cu ceva anume, simte absenta acelui lucru cand
nu mai este, asa si Dumnezeu se obisnuieste cu atentia pe care i-o acordam si apoi
ne trage de maneca “Hei ce faci? De ce te-ai oprit? Vino inapoi la Mine, vorbeste-
Mi! Imi lipsesti!” "Sa nu ai alti dumnezei afara de mine. Sa nu te inchini inaintea
lor si sa nu le slujesti, caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu
gelos/zelos.” (Exodul 20, 3-5)

Pui pe primul loc jobul, mai presus de Dumnezeu? Dumnezeu observa si va face
ceva cu jobul pentru a-ti atrage atentia. Va lovi cu toiagul Lui.

Pui pe primul loc pe partenerul tau de viata? Te gandesti non stop la el in loc sa te
gandesti la El? Stai linistit, te vei intoarce la Dumnezeu, caci muritorul care iti e
aproape si la care te gandesti necontenit te va dezamagi, va pleca, va disparea. Caci
Dumnezeu a observat ca idolatrizezi un muritor, in loc sa Il idolatrizezi pe El.

Pui pe primul loc pe copilul tau? Imi pare rau pt tine, te va dezamagi, daca nu mai
rau.

Banii sunt pe primul loc ? Vei pierde.

Tratezi cu indiferenta, cu raceala pe cineva? Vei fi si tu tratat astfel de Dumnezeu,

tot prin intermediul oamenilor sau poate chiar direct de catre El, depinde de la caz
la caz. dupa capacitatea de comprehensiune a fiecarui om.

Si acum vor fi niste oameni care vor spune: nu e adevarat, sunt oameni care au o
gramada de bani si nu au probleme si nici nu se gandesc la Dumnezeu. Pentru ca
Dumnezeu si-a luat mana de pe ei, sunt rataciti, sunt oi pierdute de la inceput, sunt
atat de afundate in abisul intunericului incat si daca ar aparea Iisus Hristos in fata
lor nu i-ar schimba cu nimic, atat de orbi sunt.

Eu ma refer la oile alese ale Domnului, oi care si-au recunoscut pastorul, oi care Ii
recunosc glasul. Dumnezeu nu striga dupa cine nu Il aude. Striga la cei care Il
cunosc.

Il mai poti pune pe Dumnezeu pe primul plan cand te casatoresti? Da, desigur vom
spune noi crestinii (rugandu-ne impreuna cu sotul/sotia, copiii, aducandu-I Slava
pentru toate). Pustnicii, monahii Il au pe Dumnezeu in minte permanent. Si da
Sfantului Apostol Pavel cand spune “rugati-va neincetat” se adreseaza si noua
mirenilor, deci am putea si noi sa ne rugam neincetat. Sa fii casatorit, sa iti iubesti
sotia, dar totusi sa Il iubesti mai presus pe Dumnezeu este grandios si este ceea ce
isi doreste El.

Dumnezeu este gelos din acest punct de vedere, nu din perspectiva noastra
lumeasca: gelos (cu sensul de invidios) pe vecinul care are capra/masina mai
frumoasa sau din mai stiu eu ce motive lumesti.

Dumnezeu este gelos cand nu Ii acorzi atentia cuvenita (rugaciunea inimii in fiecare
moment liber pe care il ai la dispozitie), apoi rugaciuni dimineata, seara, la pranz, la
mese, multumiri permanent, vizite acasa la El (la biserica) cat mai des, in fiecare
duminica neaparat, sa discuti despre El, sa Il pomenesti cand vorbesti cu altii, sa fie
mereu in gandul tau. Dumnezeu vrea sa fie pe primul loc in viata noastra. Si pana la
urma, este singurul care merita, nu? El ne iubeste neconditionat, ne asculta, ne
ajuta, si-a dat viata pentru noi, ne ocroteste, ne iarta, ne da sanse dupa sanse, ne
indreapta, vai dar ce nu face pentru noi? El merita toate pentru toate. Tie Iti aducem
de toate si pentru toate, Doamne!

Ana-Maria Lupu

Gelozia lui Dumnezeu

Când Dumnezeu se referea la Sine, a folosit o dată numele de «Gelos». Aceasta descrie ceva
din ființa lui Dumnezeu. Exod. 34, 14: «Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se
numeşte Gelos, este un Dumnezeu gelos.»

Dumnezeu a suflat duh de viață în primul om. Gen. 2: 7: «Domnul Dumnezeu a făcut pe om din
ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.». Acest duh îl
suflă El fiecărui om. Dumnezeu vrea – poftește – acest duh cu gelozie. «Credeţi că degeaba vorbeşte
Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.» Iac. 4:
5.

Lupta pentru duhul nostru

Dumnezeu nu dorește ca duhul nostru să fie înghițit de lume și dumnezeul ei, care este
diavolul, ci Dumnezeu dorește să aibă legătură cu duhul nostru, astfel ca El să poată pună voia lui
bună în noi. Dacă această legătură se crează, atunci El ne poate conduce la o viață bună și plină de
pace.

Dar dumnezeul acestei lumi, diavolul, este și el lucrător. Și el vrea duhul care este în noi, pentru
a ne influența spre a face voia lui. Scopul lui este de a ne face rău, și el vorbește «firii» noastre. «Firea»
semnifică păcatul și poftele pământești care locuiesc în noi, pe care le-am moștenit de la părinții
noștri, care își are rădăcina în căderea în păcat a primilor oameni. Aici are loc o luptă între două puteri,
iar în această luptă, Dumnezeu este gelos pentru duhul nostru. El dorește ca și noi să fim râvnoși,
cu «râvna lui Dumnezeu» în acestă luptă.

Diferite puteri
Biblia vorbește despre aceste puteri spirituale opuse. «Duhul Sfânt» împotriva «Duhulul Anticristului».
În Duhul Sfânt este toată voia lui Dumnezeu, care este bună, plăcută și desăvârșită, pe când în duhul
Anticristului este influența diavolului de a se înălța pe sine și a-L îndepărta pe Dumnezeu și voia lui. În
această luptă, Dumnezeu este gelos pentru noi, și ne dă din gelozia lui ca o putere motoare, o râvnă –
pentru a ajunge la țelul pe care Dumnezeu îl are pentru noi – să biruim duhul Anticristului și să
devenim vii în duhul nostru. Aceasta înseamnă ca duhul nostru să se întoarcă de la a fi pământesc, a fi
preocupat de interesele și cerințele proprii (lucrurile trecătoare), și să se îndrepte către cer, să fie unit
cu voia lui Dumnezeu care este bună, desăvârșită și veșincă.

În această lucrare cu noi, Dumnezeu este zelos, și El pune acest zel în noi, cei care credem în El.
Dumnezeu folosește toate mijloacele pe care le are pentru ca să se reușească cu noi, atât atunci când
este împotrivire, cât și atunci când nu este. El trimite situații în calea noastră, care sunt menite să ne
arate păcatul care locuiește în noi, și tot El ne dă putere și zel pentru a birui asupra păcatului care vrea
să ne strice bucuria și pacea în Dumnezeu.

Râvna lui Dumnezeu – râvna oamenilor

Este diferență între râvna lui Dumnezeu și râvna oamenilor. Râvna lui Dumnezeu are viitor și nădejde,
în timp ce râvna omenească are în vedere doar viața proprie și propriile interese și avantaje aici pe
pământ ca putere motoare. Râvna lui Dumnezeu ne mână către o viață nouă, în care noi suntem
voitori de a lepăda viața proprie pentru a găsi viața care este în Hristos Isus, care deține viață veșnică.
Această râvnă ne mână în moartea cu care a venit Isus, unde noi putem omorî păcatul care locuiește
în firea noastră – iar astfel duhul nostru omenesc devine viu pentru viața veșnică. 2 Cor. 4: 6-18.
Această parte a duhului nostru care devine vie, devine lumina și strălucirea noastră în veșnicie.
Dumnezeu dorește ca toți oamenii să vină la această curățire și la această dezvoltare, afară de sub
stăpânirea căderii în păcat și într-o viață biruitoare, așa cum Pavel o descrie în Rom 6: 22. «Dar acum,
odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit
viaţa veşnică.»

Dumnezeu este râvnos pentru această lucrare. El este gelos pentru duhul nostru – și El dă harul
necesar pentru ca ea să se reușească.