Sunteți pe pagina 1din 113

Despre rugaciune

parintele Arsenie Boca


A ne ruga nseamn a ne nla spiritul i inima ctre Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre,a-i
expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.
A ne nla spiritul ctre Dumnezeu nseamn a ne smulge din vrtejul tre!urilor omeneti a tuturor
atraciilor pmntului, "ie pur materiale, "ie intelectuale, dup gradul de cultur al "iecruia. #ri ce
!ucurie a trupului i a spiritului tre!uie nlturat pentru a putea convor!i cu Dumnezeu i a ne
drui $ui n ntregime.
A aduce lauda lui Dumnezeu nseamn a recunoate c toat "iina noastr este creat i-I aparine
$ui. Deci ascultarea noastr o datorm numai $ui, cci suntem opera $ui i tre!uie s ne ndeplinim
misiunea pe care ne-a ncredinat-o %l. #rice alt scop am vrea s atingem n viaa, n a"ara voinei
lui Dumnezeu nu ne va aduce dect dezastru trupesc si spiritual. &oi suntem creai cu un scop !ine
determinat de 'reatorul nostru i %l ne-a pus la dispoziie toate mijloacele ca s-l atingem. (entru
mntuirea noastr %l ne-a druit totul, c)iar pe unicul su *iu, pe Iisus +ristos, ca model de via i
descoperitor al voinei ,ale. A "ugi i a ne esc)iva de la cunoaterea voinei lui Dumnezeu, n ceea
ce privete sensul si scopul nostru n viaa i a ne "uri unul personal dup aprecierea noastr,
nseamn a ne condamna singuri la moarte venic. Ast"el deci, pe !un dreptate, suntem datori
-.s aducem cu laudele si mulumirile noastre 'elui ce ne-a creat si nu ne-a lasat prad propriilor
"antezii, conducndu-ne in mod greit, ci din contr ne-a artat clar si precis calea de urmat prin
legile ,ale. .ai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, nscut ca i noi din carne si snge si
avnd aceleai cerine ca ale noastre pe care le-a demonstrat n mod palpa!il cum tre!uie s le
rezolvm.
'ine l are pe Iisus de model n toate aciunile vietii lui, acela i-a gsit sensul vietii i pacea
su"letului lui.
/ecunotina noastr "a de 'reator tre!uie s "ie nes"rit. 0oate popoarele lumii, c)iar i cele
!ar!are, simt necesitatea rugciunii de adorare, care este de "apt "ondul oricrui cult religios.
A cere lui Dumnezeu cele ce sunt necesare corpului nostru este alt o!iectiv al rugciunilor noastre.
Acest corp care dei este o capodoper a .aestrului 'reator, totui n urma neascultrii "a de
1
voina ,tpnului i-a pierdut starea de "ericire venic n care a "ost ornduit la nceput i pe care
alt"el ar "i putut s i-o pstreze. 2neltirile diavoului ns l-au determinat s-i satis"ac dorinele i
po"tele personale clcnd voina si porunca 'reatorului, aa cum de alt"el "ace acum ntreaga
omenire, ca o motenitoare credincioas a primului si neasculttorului ei reprezentant. Ast"el, de la
primul act de neascultare al omului a intrat n lume moartea i su"erin. 'orpul nostru se z!ucium
n zadar, cci destinul lui este implaca!il, dreptatea 'reatorului tre!uie s ai! loc.
*erice de cei ce-i descoper su"letul si spiritul, de cei ce au ajuns la concluzia evident c n a"ar
de corpul lor pieritor, ei posed aceast comoar ce nu va pieri odat cu trupul lor, ci din contra,
ntocmai ca un prizonier captat n lanuri, e dornic de adevar i de lumin, suspin dup revenirea
lui la prima stare de "ericire si simte c aceasta se va ntmpla numai cu ajutorul mijloacelor pe care
insusi 'reatorul i le-a pus la dispozitie. /ugaciunea neincetata catre 'el care ne-a "acut invocarea
ajutorului ,au in lupta cu materia corupta din noi, este singura noastra cale sigura de urmat si
singura consolare.
/ugaciunea devine "amiliara si usor de "acut atunci cand este zilnica, puterea o!isnuintei ii da
usurinta.
0re!uie sa-$ consideram pe Dumnezeu prezent langa noi, sa vor!im cu %l in mod sincer, "ara
"alsitate si sa ascultam in tacere ceea ce %l ne raspunde intotdeauna in constiinta noastra. %l ne
asculta intotdeauna cu ra!dare si ia aminte in cererile noastre atunci cand venim la %l sinceri si cu
inima desc)isa, asa cum o doreste %l.
'e ne cere Dumnezeu atunci cand ne rugam3
# atentie interioara, ceea ce de "apt nu inseamna un e"ort eroic. Dumnezeu stie sla!iciunile si
neputintele noastre si nu ne cere imposi!ilul. %l doreste numai ca atunci cand !uzele noastre
pronunta cuvinte de ruga, spiritul nostru sa se gandeasca la %l, ca vocea noastra sa "ie ecoul inimii
noastre. Aceasta este o atentie pur spirituala atunci cand mintea, indi"erent de cuvintele pronuntate,
mediteaza asupra per"ectiunii lui Dumnezeu.
# atentie literala este aceea cand luam seama numai la cuvintele pronuntate si la intelesul lor strict.
# atentie materiala este aceea cand punem pret pe "elul pronuntarii cat mai corecte si care ne
indeparteaza spiritul de Dumnezeu, legandu-l de impresiile materiale.
0otusi, dupa s"aturile multor s"inti de seama, si aceasta rugaciune este placuta lui Dumnezeu, daca
are la !aza ei veneratia si intentia de lauda adusa $ui.
De multe ori, atunci cand nu mai simtim o placere in rugaciune, cand mintea noastra nu se poate
concentra su"icient, cand atentia ne lipseste, cand ne intristam, cand ne deprimam si intrerupem
rugaciunea su! motivul ca nu suntem destul de apti pentru ea, amanand-o pentru alta data si
asteptand sa ne vina dorinta de rugaciune, savarsim o mare greseala.
/ugaciunea nu tre!uie considerata ca o senzatie placuta si linistitoare, ca pe un "armec al
imaginatiei in"lacarate, nici ca pe lumina spiritului care ne descopera cu usurinta adevarul, nici ca
pe o consolare a su"erintelor noastre. 0oate acestea sunt daruri exterioare pe care Dumnezeu le
acorda din cand in cand alesilor $ui. 0otusi, adevarata dragoste pentru Dumnezeu nu cauta aceste
daruri, nu asteapta ca sa le ai!a si apoi sa-$ iu!easca pe Dumnezeu. Aceasta dragoste este
adevarata renuntare de sine, ce se agata cu disperare si incredere oar!a de Dumnezeu, c)iar in
ariditatea inimii, in neputinta concentrarii atentiei, in renuntarea la orice suport moral, la orice
4
!ucurie si consolare personala. Adevarata dragoste nu asteapta clipe de extaz pentru a vor!i cu
Dumnezeu.
Ast"el c)iar daca in timpul rugaciunii, distractiile involuntare tur!ura mintea 5 inima noastra,
intentia de a-$ adora si a-$ iu!i pe Dumnezeu, aceea conteaza.
6ointa nu are insa niciodata distractii cand nu vrea sa le ai!e, ea cum le o!serva poate sa le si
alunge, sa-si intoarca gandurile si inima catre Dumnezeu. Daca totusi prezenta $ui "uge de noi,
aceasta inseamna ca %l insusi o doreste tocmai pentru a ne lega si mai strans de %l, pentru a ne
demonstra ca "ara %l si lipsiti de %l devenim incapa!ili, neputinciosi. 'arapacea corpului nostru
constituie o permanenta piedica in a trai mereu cu Dumnezeu, o renuntare la su!lima "ericire pe
care o vom avea numai dupa distrugerea acestei carapace. Atunci a!ia spiritul nostru va "i de-a
pururi li!er sa plutesca alaturi de 'reatorul sau. ,a-l contemplam "ata catre "ata, 7'eea ce oc)iul n-
a vazut si urec)ea n-a auzit8.
De aceea rugaciunea copiilor, simpla, lipsita de ingrijorare si neincredere este cea mai curata
rugaciune.
2n su"let care se roaga este un su"let care su"era, caci rugaciunea prin ea insasi este o morti"icare, o
su"erinta corporala. %xista o pocainta mai meritorie si mai de valoare decat practica neincetata a
rugaciunii3 ,i "ara a simti o sensi!ila consolare3 'e lepadare de sine "ormida!ila este aceea de a se
ruga "ara cel mai mic gust pentru aceasta, "ara a simti vreo atractie, !a dimpotriva, c)iar o repulsie
pentru rugaciune9
,u!limul exemplu si ultimul e"ort al omului durerii a "ost a!andonarea totala si renuntarea la orice
consolare in ultima clipa a vietii sale materiale. Agonia corpului omenesc si clipa deprinderii lui
de"initive de spirit este aceasta senzatie de a!andonare totala.
7(arinte, de ce m-ai parasit38
'ine va putea indura pana la s"arsit aceasta senzatie de a!andonare totala, aceasta lipsa de orice
consolare sensi!ila si trupeasca, acela isi va mantui su"letul. Acest lucru este "ormida!il cu
neputinta de indurat si totusi, invierea lui Iisus ne da curajul, increderea si !ucuria ca cel ce renunta
la el totusi totalmente, acela ce nu-si mai cauta nici o consolare sensi!ila in minte, nici c)iar in
rugaciune, acela ce-si pune ultima nadejde in Dumnezeu, c)iar cand pare parasit acela a invins
moartea, acela voieste ce voieste Dumnezeu.
&iciodata nu ne vom lecui de disperarea spiritului din timpul rugaciunii, prin ingrijorari si reveniri
"ortate. Daca insa nu dorim aceste distractii si disperari, nu le vom avea. De teama lor ne pierdem si
mai mult puterea spirituala.
'and dupa o rugaciune "acuta cu e"ort si o!oseala, constatam ca mintea noastra a alunecat
permanent spre alte lucruri, este durerea ca ignoram puterea sacri"iciului si ca am "i dorit in mod
egoist sa simtim o placere si o alinare in "undul inimii. Dar atunci cand nu renuntam la aceasta
dorinta, cand corpul nostru o!osit nu permite su"letului sa se inalte, cand inima ramane uscata, iar
!uzele a!ia au puterea sa pronunte cuvintele care de multe ori nu mai au sens pentru noi, a)9, ce
stare disperata. Dar ce sacri"iciu si morti"icare totala...
,a ne rugam deci, sa inlaturam piedicile care constituie de "apt meritul rugaciunii.
:
&ecesitatea rugaciunii
A intre!a daca rugaciunea este necesara inseamna a intre!a daca ne putem dispensa de Dumnezeu.
'e este omul prin el insusi3 2n neant, un intuneric plin de mizerie, supus degradarii. (rin el insusi
este incapa!il sa gandeasca si cum sa gandeasca si ce anume sa-si doreasca spre !inele lui adevarat.
Avem deci o mare nevoie de )arul lui Dumnezeu pentru a cunoaste !inele a nu-l con"unda cu raul
si a "olosi mijloacele cele mai !une pentru a inlatura acest rau. Acesta nu se o!tine decat prin
rugaciune. 7*ara .ine nimic nu puteti "ace8.
'ine se dispenseaza de rugaciune pierde ajutorul lui Dumnezeu si mintea lui ramane intunecata, iar
viata lui este o permanenta ratacire.
Dumnezeu acorda totusi )arul ,au, "ara sa "i cerut, celor ce au vocatia credintei innascuta in ei. Dar
acestia, daca vom cerceta !ine au avut in "amilia si neamul lor o ruda credincioasa care s-a rugat
neincetat cu inima curata la Dumnezeu. Asa !inecuvanteaza Dumnezeu pana la al saptelea neam pe
cei ce-l iu!esc.
Iisus ne indeamna; 7'ereti si vi se va da, !ateti si vi se va desc)ide8 iata calea de a-si insusi )arul si
mila lui Dumnezeu, calea de a capata lumina cea adevarata, cunostinta cea sigura si ne"alsi"icata.
Iar Iisus adauga; 8/ugati-va neincetat8, iar ,"antul (avel recomanda pocaitilor sai sa se roage "ara
intrerupere.8/ugaciunea este asemanatoare respitatiei crestinului, care prin ruga sa elimina aerul
corupt al secolului pentru a aspira in sc)im! spiritul datator de viata al )arului lui Dumnezeu8,
spune ,"antul Ioan 'risostom, iar a inceta sa ne rugam este ca si cum am scoate un peste din apa.
/ugaciunea este viata crestinului. (entru a ne salva tre!uie mai intai sa ne cunoastem pe noi insine,
sa ne indepartam de "rivolitatile si desertaciunile lumii, sa capatam o cunostinta luminata asupra
adevaratelor noastre indatoriri. #ri acestea Dumnezeu ni le descopera in timpul rugaciunii.
'at de lipsiti de lumina sunt cei ce nu se roaga. %i se conduc numai dupa pasiunile lor. &u-si
puri"ica niciodata su"letul, nu-si pun pro!lema sensului existentei lor, traiesc ca animalele si se
apropie in mod inevita!il de pieirea de"initiva.
&umai rugaciunea i-ar putea salva si degea!a se revolta impotriva lui Dumnezeu ca lor nu le-a
daruit credinta. %i insisi nu au dorit-o, caci daca ar "i dorit-o ar "i cerut-o, iar Dumnezeu o daruieste
celui ce o cere cu sinceritate. Acesti oameni au pre"erat comoditatea vietii si lenea in locul luminii
si al adevarului. %i vor avea parte deci de ceea ce au ales si pe !una dreptate.
7Acela ce stie sa se roage, acela stie sa traiasca !ine8, spune ,"antul Augustin, iar ,"antul %"rem
spune; 7/ugaciunea este paznicul modestiei, "raul "uriei, leacul impotriva urei, reprimarea
orgoliului, consolarea su"erintelor, increderea in rezolvarea tuturor greutatilor .
7'el ce va ra!da pana la s"arsit, acela se va mantui8, ne invata Domnul nostru, iar a ra!da ce
inseamna decat a ne ruga mereu3
In ziua in care nu ne rugam ne daruim satanei, cu mainile si picioarele legate.8(riveg)eati si va
rugati pentru a nu cadea in ispita8. # clipa de neatentie, de indolenta, de lene in privinta rugaciunii
si diavolul pune stapanire pe noi. &umai printr-o permanenta rugaciune il putem deci tine la
distanta.
/ugaciunea este c)eia raiului, ea desc)ide portile )arului divin. /ugaciunea este un gaj, o garantie
a imortalitatii, caci cel ce vor!este cu Dumnezeu cu toata sinceritatea, devine mai tare ca moartea,
su"letul lui devine nemuritor, iar corpul lui va reinvia in mod glorios.
<
(rin rugaciune il iu!im pe Dumnezeu, Il adoram, speram la darurile $ui, inima noastra creste in
prezenta $ui, ne dam seama de nimicnicia noastra, ne cuprinde o s"anta teama si respect im!inate
cu nadejde si cu !ucurie nes"arsita. Increderea in 0atal nostru tre!uie sa "ie nemarginita. %l ne-a
creat pentru a ne "ace "ericiti, iar nu pentru a ne osindi. 'ine Il iu!este, Il recunoaste de 0ata si
ajunge cu siguranta la "ericirea suprema. %ste deci ultranecesara rugaciunea. %a ne aduce "ericirea,
ea ne arata calea de urmat spre per"ectiune, spre Dumnezeu. Indepartarea de Dumnezeu aduce
moartea su"letului. ,untem deci o!ligati sa ne rugam, nu numai prin legea divina, dar c)iar prin
legea naturii.
/ugaciunea ne este necesara pentru a ne intari in su"erinte si sla!iciuni, ea este poruncita de
Dumnezeu pentru a scapa de g)earele satanei, sa ne mantuie de pacatul stramosesc, ne puri"ica din
nou, ne reda nevinovatia. %a este ca o armura ce protejeaza pe crestinul ce lupta pentru per"ectiune,
ea este "aclia care imprastie intunericul din calea vietii omului, ea este porum!elul pacii intre om si
Dumnezeu, ea este tamaia placuta lui Dumnezeu.
Despre e"icacitatea rugaciunii
&ecesitatea rugaciunii se datoreste tocmai e"icacitatii ei, alt"el ea n-ar mai "i necesara.
/ugaciunea este impacarea omului cu Dumnezeu, ea implora mila si sprijinul $ui. Dumnezeu se
milostiveste in "ata unei staruitoare rugaciuni. ,"intii care se roaga pentru intreaga omenire
pacatoasa, linistesc "uria si revolta 'erului. &iciodata nu este invocat in desert numele si ajutorul
lui Dumnezeu. %l asculta ruga celui umil si nu va dispretui cererea sa. %l nu ramane surd la
rugaciunile celui ce crede in %l si Il iu!este. 7'ereti, !ateti, cautati8 cu curaj si energie, cu
incredere, cu perseverenta, cu indarjire, mereu. 7'ine este acela care va da "iului sau un sarpe in loc
de paine la cererea acestuia38 ')iar un om rau, supus pacatului, nu va "ace aceasta. Dar Dumnezeu
0atal, cum nu ne va da oare ceea ce-I cerem cu credinta si cu perseverenta3 &imic nu vom pierde,
dimpotriva, daca ne vom adresa $ui cerandu-I ajutorul. Daca %l nu ne acorda ceea ce dorim noi,
inseamna ca nu I-am cerut ceva !un, ceva care sa contri!uie la s"intirea si mantuirea noastra. 7&u
stiti ce cereti8. 'at de pacatos ar "i omul, daca revine la Dumnezeu si isi recunoaste greselile, totul i
se iarta. Iisus ne-o spune prin para!ola "iului risipitor. 0ot %l ne invata sa cerem lui Dumnezeu
orice, dar in numele $ui; 70ot ce veti cere in numele .eu, va va "i dat voua8.
Dar ce inseamna aceasta3 Inseamna a "i demni de un ast"el de interpret, de reprezentant, de
intermediar ca Iisus. 'aci cum vom avea curajul sa cerem in numele $ui cand noi nici nu-$
cunoastem, nici nu ascultam de s"aturile $ui si nu-$ iu!im deloc3 In aceasta sta e"icacitatea
rugaciunii noastre. (entru ca Iisus sa ne reprezinte in "ata 0atalui si sa primeasca de la %l ceea ce
noi dorim, tre!uie ca noi sa-I semanam, sa "im "rati cu %l, cu 'el ce-si pune o!razul pentru noi.
0oti cei ce seamana cu su!limul model al omului per"ect, toti acestia nu se roaga in zadar. Iisus ne
asigura ca vom primi tot ce vom cere in numele $ui, adica trecut prin prisma dorintelor $ui. &u
vom primi inca ceea ce vom cere prin propria noastra dorinta, indemnati de egoismul nostru.
Intotdeauna inainte de a ne ruga, sa ne intre!am ce-ar "ace Iisus in locul nostru; ar cere ceea ce noi
dorim atat3 &umai ast"el vom sti ceea ce tre!uie sa cerem. 6or cadea atatea si atatea dorinte desarte
de la sine. 'aci Iisus ne lamurste ca nu tre!uie sa punem pret pe trupul nostru si pe tre!uintele lui,
ci numai pe su"let. Deci tot ceea ce vom cere lui Dumnezeu in legatura numai si numai cu !una
stare materiala, nu va "i luat in seama decat numai daca aceasta ne va ajuta la propasirea spirituala.
De aceea multe rugaciuni par a nu "i ascultate si noi de multe ori suntem dezamagiti si aceasta
pentru ca nu stim ce cerem. Dumnezeu are planurile $ui ascunse cu "iecare din noi si ceea ce ni se
pare !un si "ericit la altii, pentru noi nu ar "i "ost !un si nu ne-ar "i ajutat la mantuire. Iisus ne
=
"agaduieste prin juramant ca vom primi tot ceea ce cerem in numele $ui. %l nu ne inseala, dar sa
devenim demni de %l.
/ugaciunea este un leac care vindeca orice "el de rana, opreste orice lacrima, linisteste orice durere,
ea su!juga orice pasiune. (rin rugaciune nemultumirile si resentimentele noastre se potolesc,
ingrijorarile dispar, nelinistea si nera!darea inceteaza, iar evlavia si credinta se mareste.
Iisus ne invata sa ne rugam unii pentru altii, iar acolo unde sunt adunati mai multi si se roaga in
numele $ui, Dumnezeu co!oara in mijlocul lor. 'eea ce unuia ii lipseste, implineste si
complecteaza celalalt, ca niste mem!ri in"ratiti ai aceleiasi unitati. Asa ne doreste Dumnezeu; (ace
si armonie intre oameni. /ugaciunea celui drept este ascultata de Dumnezeu, c)iar daca ea este
"acuta pentru un pacatos. ,a priveg)em si sa ne rugam caci nu stim ceasul cand vom "i despartiti de
acest trup muritor. #ricand acest lucrui este posi!il, sa "im deci gata oricand.
,a nu ne temem de moarte, caci rugaciunea continua este arma sigura impotriva ei. *agaduiala lui
Dumnezeu este sincera, adevarata, este insusi testamentul lui Iisus in clipa mortii pe cruce in "ata
ucenicilor $ui. Iisus a ramas acelasi, constant in toate timpurile; 7'erul si pamantul vor pieri, dar
cuvintele .ele nu vor pieri8. Deci sunt promisiunile $ui "acute tuturor oamenilor; orice om are
dreptul sa ceara si sa "ie ascultat, si orice va cere, daca va "i spre mantuirea lui, i se va da lui.
/ugaciunea este un arc cu care tintim inima lui Dumnezeu, spune ,"antul %"rem. ,i adauga el, ca
tot prin rugaciune strapungem pe dusmanii nostrii pe care ii dezarmam ast"el.
In 6ec)iul 0estament sunt "oarte multe exemple despre e"icacitatea rugaciunii; %lizeu, care a or!it
o armata intreaga numai prin puterea rugaciunii> Iona, care striga pe Dumnezeu din pantecele
!alenei> Ieremia in inc)isoare> Daniel in mijlocul leilor> Iov, care multumeste lui Dumnezeu pentru
toate, etc. etc.
/ugaciunea este un sacri"iciu, o morti"icare placuta lui Dumnezeu. %a puri"ica inima si o "ace
capa!ila sa primeasca )arul lui Dumnezeu si lumina spirituala. %a este o convor!ire s"anta, o dulce
unire intre om si Dumnezeu, o reimpacare intre 'reator si opera $ui. %a vindeca in special !olile
spirituale. %a alunga pe demoni ca si un !ici. %a dezvaluie omului tainele lui Dumnezeu mai mult
decat toata stiinta si cultura. %a aduce pace inimii. 'el ce inceteaza sa se roage se pierde pe el.
6iata este o permanenta lupta si pentru a invinge tre!uie sa luptam cu arme e"icace. Impotriva
puterilor in"ernului numai rugaciunea este e"icace. 0re!uie sa strigam neincetat spre Dumnezeu,
c)iar daca ni se pare ca %l nu ne asculta rugaciunea noastra in nici un caz nu este zadarnica si vine
ceasul cand ea va da roade. 'u oc)ii trupului nu putem vedea e"ectele rugaciunii decat in ceasuri
urgente si speciale. Iisus proclama pedeapa in"ernului impotriva celor ce nu au mila "ata de cei ce
implora si nici el nu va avea mila de noi atunci cand i-o vom implora.
$a ce pericol vesnic se expun cei ce nu se roaga. 6iata lor este un in"ern insuporta!il, o vesnica
nemultumire, o permanenta grija, o revolta continua impotriva "atalitatii.
'e tre!uie sa cerem prin rugaciune3
'and Iisus spune; 70ot ce veti cere in numele .eu, 0atalui, veti primi8. %l se re"era in primul rand
la lucrurile spirituale, la viata su"letului pentru care de "apt a venit in mijlocul oamenilor. ,i tot %l
spune cu alt prilej; 7'autati Imparatia lui Dumnezeu8. Deci aceasta tre!uie sa cerem in rugaciunea
noastra.
?
'at priveste lucrurile si !unurile materiale, le putem cere atat timp cat ele nu ne impiedica la
cucerirea Imparatiei. Dar oamenii incep intotdeauna prin a cere lui Dumnezeu "el de "el de
!ine"aceri pamantesti si se mira apoi ca nu li se implinesc rugaciunile in care-si exprima dorintele
lor. Dar ei nu se gandesc niciodata a cere lui Dumnezeu mantuirea su"letului lor si sa accepte deci
orice su"erinta, daca aceasta contri!uie la mantuirea lor, la readucerea lor pe drumul cel drept. %i ar
tre!ui sa multumeasca lui Dumnezeu pentru orice si pentru toate, "ie durere si !oala, "ie !ine"acere
si prosperitate si tot ceea ce primesc sa puna in sluj!a Domnului, sa spuna ca Iov; 7Domnul a dat,
Domnul a luat, "ie &umele $ui !inecuvantat98 7,i toate celelalte se vor adauga voua-celor ce
cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu8, ne incredinteaza Iisus.
De ce deci sa ne mai ingrijoram de micul nostru destin, sa-$ cautam pe Dumnezeu, sa-$ iu!im cu
ardoare si sa-$ "acem iu!it altora, iata datoria noastra. Accesoriile vietii acesteia - ca; sanatatea,
averea, stiinta, talentele - nu pot "i decat mijloace pentru a castiga lumina spirituala si "ericirea
vesnica, iar nu scopuri in sine. ,a cerem deci !unurile spirituale, intelepciunea, ca ,olomon, )arul
s"intilor care pastreaza inocenta, inspiratia divina in orice actiune a noastra in timpul milei, caci
"ara Dumnezeu nimic nu se "ace. ,a cerem curajul si taria de a pune capat oricarui o!icei prost si
vicios. ,a cerem remuscarea si lacrmile pocaintei, parerea de rau a tot ce am "acut contra vointei lui
Dumnezeu. ,a cerem ca Dumnezeu sa inmoaie inimile impietrite si sa ne inspire mijloace
ingenioase de a im!lanzi pe cei viciosi si corupti. ,a cerem ca inima noastra sa "ie mereu "lamanda
si insetata de Iisus, de painea cea divina si datatoare de viata si de sangele cel s"intitor.
@%u sunt painea vietii, cine va manca din painea aceasta in veci nu va "lamanzi@.
(entru ce deci sa ne mai ingrijoram atat de painea cea materiala care satura doar trupul, iar su"letul
il lasa "lamand3 'aci omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant iesit din gura lui
Dumnezeu.
,a cerem ca prima noastra grija sa "ie de a o!tine aceasta 7paine divina8, iar martirajul nostru zilnic
sa "ie o pregatire pentru acest ospat. Desigur sa nu ispitim pe Dumnezeu si sa nu ne mai interesam
de tre!urile pamantesti, !izuindu-ne pe promisiunea lui Dumnezeu, ca toate ni se vor da. In primul
rand sa cautam dreptatea lui Dumnezeu, Imparatia 'erurilor si apoi interesele pamantesti. ,a nu
dam prioritate celor de pe urma, dar nici sa le neglijam complet, adica sa nu devenim de "apt niste
interesati in "ond, sa-$ iu!im si sa-$ slujim pe Dumnezeu in scopul de a ne da si a ne asigura ceea
ce este necesar trupului nostru. Daca toate celelalte ne sunt date, sa multumim cu recunostinta lui
Dumnezeu, sa nu punem pret pe ele, sa nu ne deprimam si sa nu ne departam de Dumnezeu. 'e
rusinoasa si mesc)ina ar "i dragostea noastra atunci. ,a ra!dam ca Iov, sa ne resemnam ca el -
aceasta este mantuirea noastra. ,a cerem deci darul de a ne lepada de noi insine, de amorul propriu
de orgoliul care este cauza tuturor su"erintelor omului.
,a cerem curatenia, nevinovatia, mila de orice cuvant spurcat. ,a cerem ra!darea si pacea impotriva
contrarietatilor. ,a cerem !unatatea si !landetea, ama!ilitatea si ingaduinta "ata de cei ce ne
provoaca.
Dupa ce vom cere toate aceste !unuri spirituale putem cere in rugaciunile noastre si ceea ce este
necesar trupului nostru, care de "apt este 0emplul Du)ului ,"ant. Deci vom cere sanatate acestui
templu pentru ca Dumnezeu sa locuiasca in pace in el.
,a cerem o viata lunga, nu pentru a ne inmulti greselile, ci pentru a lucra si a adauga inzecit talantii
incredintati de Dumnezeu "iecarui om la crearea lui. ,a cerem !ogatia, nu pentru a ne satis"ace
pasiunile si dorintele noastre egoiste, ci pentru a ajuta pe cei su"erinzi, a "i pentru ei o !ime"acere
trimisa de Dumnezeu la cererile lor.
A
,a cerem stiinta, nu pentru a ne ingam"a cu ea si a ne socoti superiori altora, ci pentru a descoperi
adevarata lumina si pentu a o impartasi si altora, pentru !inele tuturor.
,a cerem prieteni adevarati, care constituie cea de a doua jumatate a noastra. %i ne completeaza
atunci cand sunt sinceri, credinciosi iar nu lingusitori, exploatatori ai pasiunilor noastre.
,a cerem copii. %i sunt !inecuvantarea "amiliilor si comoara parintilor, dar ei tre!uie sa "ie mai
mult copii lui Dumnezeu decat ai parintilor. Daca acesti copii tradeaza pe Dumnezeu din dragoste
pentru parinti, mai !ine nu s-ar "i nascut.
,a ne rugam pentru altii. %ste o datorie impusa din mila crestina. Aceasta rugaciune este cea mai
placuta lui Dumnezeu, ea este lipsita de interes propriu, constituie deci o lepadare de sine o
morti"icare. Aceasta rugaciune constituie unirea intre su"lete, pacea si armonia pe pamant.
'onditiile in care tre!uie sa ne rugam
&u stim sa ne rugam, nu stim ce cerem. (entru ca rugaciunile noastre sa devina e"icace, ea tre!uie
sa indeplineasca doua "eluri de conditii;
1. 'onditii indepartate sau negative Bceea ce insemneaza a!senta o!stacolelor care s-ar opune
e"icacitatii rugaciunii noastreC
#r, exista doua mari o!stacole; pacatul si imprastierea spiritului.
%ste necesar deci ca sa ne rugam numai in stare de )ar si de reculegere ;
aC In stare de )ar inseamna a "i cu inima curata, senina, plina de sinceritate. # rugaciune nu se "ace
de o lim!a otravita, plina de nemultumire si de invidie. ,c)im!ul sincer, ne"alsi"icat intre om si
Dumnezeu se "ace numai cand omul isi daruieste inima lui Dumnezeu in sc)im!ul cererilor sale.
(acatosului, celui ce si-a daruit inima pasiunilor, vietii materiale, Dumnezeu nu-i datoreaza nimic,
acesta degea!a se roaga. &umai in sc)im!ul inimii omului, Dumnezeu se milostiveste de cererea
celui nevinovat. Iisus ne precizeaza ca pana ce nu vom deveni curati cu inima ca niste copii, nu
vom avea parte de Dumnezeu.
/ugaciunea copiilor este ascultata, ei sunt plini de candoare, de nevinovatie, caci pentru unii ca
acestia este daruita Imparatia lui Dumnezeu 'erul este acestora destinat. ,a devenim deci copii cu
inima si rugaciunea noastra va "i ascultata.
!C /eculegerea tre!uie sa "ie alta calitate a rugaciunii noastre. 'u inima curata, "ara ganduri
ascunse, neinteresate, sa ne concentram in rugaciune ca pentru un lucru "oarte important. ,a
alungam orice gand strain, orice preocupare sa ne impunem spiritului nostru, memoriei,
imaginatiei, vederii si auzului. ,a o"erim totul lui Dumnezeu. &imic din "iinta noastra sa nu "ie in
a"ara de Dumnezeu. 0re!uie sa "im stapani pe noi insine, sa renuntam la tot ceea ce ne atrage, sa
"acem un act de a!negatie totala, sa nu "im ca poporul evreu, despre care Iisus spunea adesea;
7Acest popor ma cinsteste cu !uzele, iar inima lui este departe de .ine.8
De ce nu ne pregatim pentru rugaciune asa cum ne pregatim pentru o audienta la un mare personaj3
(entru ca suntem inconstienti de ceea ce "acem si cui ne adresam. Interesele noastre pamantesti
sunt mai importante pentru noi decat cele spirituale. 2n su"let care se reculege inainte de a se ruga,
D
este un su"let care-si impune un sacri"iciu, isi impune o vigilenta incordata in a se supraveg)ea
necontenit si aceasta morti"icare este placuta lui Dumnezeu. Acest su"let care-si astupa urec)ile
pentru a nu mai asculta vocea sangelui si a carnii si care-si inc)ide oc)ii pentru a nu mai vedea raul
de pe pamant acesta ajunge la Dumnezeu, sa se ridice pana la %l. %l contempla in adevarata lumina
a gloriei ,ale. Il priveste cu oc)ii spiritului si niciodata pentru el nu va mai avea vreo importanta
desartaciunile si intrigile oamenilor.
'um se va putea ruga un su"let imprastiat, care doreste sa vada si sa auda tot ce se intampla in jurul
sau, care isi o"era inima la orice impresie ce i se prezinta din a"ara, incapa!il sa-si impuie o ordine
interioara. &umai cei ce-si pot porunci o retragere interioara, o viata interiorizata, o singuratate cu
ei insisi si o companie numai cu Dumnezeu pentru a-$ admira si invoca in voie, numai acestia stiu
sa se roage cu adevarat.
4. 'onditiunile apropiate pe care tre!uie sa le indeplineasca rugaciunea pentru a "i e"icace
Aceste conditii sunt;
aC 2milinta atunci cand, asemeni "iului risipitor, suntem constienti de nimicnicia noastra si de
"aptul ca nu meritam decat dispretul lui Dumnezeu si al oamenilor, ne rugam ca niste cersetori
umili, doar cu speranta ca poate Dumnezeu se va milostivi de noi, caci suntem incapa!ili de orice,
"ara mila lui Dumnezeu.
In para!ola vamesului si a "ariseului, Iisus ne arata cum sa ne rugam, ,"antul Augustin spune;
7,untem cu totii niste cersetori "ata de 0atal ceresc. Am "ost goniti din (aradis si despuiati de )aina
nevinovatiei, am "ost expropriati de diavol si de pacat. 0re!uie sa cerem deci cu o mare si pro"unda
umilinta.8
!C /avna si dorinta intensa cu care ne rugam lui Dumnezeu pentru a-I place. 'u alte cuvinte sa ne
rugam cu dragoste, sa nu dorim decat ceea ce doreste %l, sa ne uitam pe noi insine totalmente. (e
cei caldicei Dumnezeu nu-i iu!este, caci neglijenta, indi"erenta si tem!elismul supara pe
Dumnezeu, acestea toate dovedind ca inima noastra nu-I apartine.
/ugaciunea este mai mult un strigat al inimii decat un sunet al lim!ii. ,"antul Augustin spune,
8*ocul dragostei este strigatul inimii. (entru ca insusi Dumnezeu este un "oc mistuitor tre!uie sa-$
iu!im intr-un lim!aj de "oc pentru ca %l sa ne asculte8.
/ugaciunea nu este numai un murmur al !uzelor, ci este a"ectiunea inimii, care nu se aude, dar care
urca direct spre Dumnezeu. *ervoarea nu este deci o devotiune sensi!ila si vizi!ila, care de multe
ori este e"ectul temperamentului. Adevarata rugaciune, c)iar daca este monotona si lipsita de
exclamatii puternice, este dragostea inimii pentru Dumnezeu.
7'ine iu!este putin, se roaga putin> cine iu!este mult, se roaga mult.8
Deci adevarata cerere este aceea a inimii si inima nu cere decat ceea ce iu!este, iar cine iu!este pe
Dumnezeu, cere ceea ce doreste %l. A ne ruga deci nu inseamna a "i coplesiti de consolari interioare
si a cauta aceasta, cu alte cuvinte o satis"acere a sensi!ilitatii noastre, a simturilor corpului nostru.
Adevarata rugaciune este a dori ceea ce Dumnezeu doreste si a implini vointa $ui in toate actiunile
noastre. Bucuria sensi!ila care se naste uneori din aceatsa generozitate a vointei noastre, este ceva
E
secundar daruit de Dumnezeu celor drepti Iisus c)iar, in rugaciunea teri!ila din gradina
F)etsimani, avea inima intristata, plina de dezgust si dornica de a indeparta pa)arul su"erintelor ce-
I era destinat. 0oate instinctele $ui umane respingeau acest calvar, totusi s-a supus si a dorit ceea ce
0atal a dorit 7*ie precum voiesti 0u8.
Asadar, su"letul ce se simte uscat de elan, tre!uie tocmai atunci sa indeplineasca vointa lui
Dumnezeu, rugaciunea pe care o!isnuia s-o "aca, c)iar daca nu mai simte consolarile sensi!ile si
placute de alta data. Intr-o ast"el de rugaciune meritul creste mult, caci su"letul se "orteaza, corpul
se morti"ica, iar spiritul se "orti"ica si capata o noua vigoare.
cC 'redinta si increderea "ac de asemenea ca rugaciunea sa "ie e"icace. ,u"letul tre!uie sa "ie !ine
convins ca Dumnezeu poate si vrea sa asculte cererea noastra. Dumnezeu nu ne poate insela si
increderea in %l tre!uie sa "ie totala. Iisus mereu si mereu repeta ca de vom avea credinta, vom
o!tine tot ceea ce dorim, caci totul este cu putinta celui ce crede. 0oate miracolele "acute de Iisus s-
au !azat pe credinta celor ce-I cereau mila; 7'rezi ca pot "ace aceasta38 sau 7*ie tie dupa credinta
ta8. ,au cand apostolii Il intre!au de ce ei nu puteau "ace anumite lucruri, %l le raspundea; 7Din
cauza necredintei voastre8. ,i numai un graunte de credinta sa "i avut si muntii din loc s-ar "i putut
muta. &imic n-ar "i "ost cu neputinta pentru cei ce cred.
Increderea in Iisus care a ramas acelasi ca si in primul secol al crestinismului, aceasta ne aduce
realizarea rugaciunii noastre.
Dar noi cei de astazi nu mai avem incredere, prin "aptul ca nu mai vedem miracole petrecandu-se la
tot pasul. %le nu mai sunt necesare in prezent, pentru ca religia crestina s-a consolidat de"initiv si
cine traieste si iu!este pe Iisus cu adevarat, acela vede zilnic minuni in tot ce se intampla cu el
insusi. Iisus de alt"el inca de pe atunci spunea; 7*ericiti cei ce nu vad si cred8, iar ucenicilor le
spunea; 76or "i multi care vor dori sa vada ceea ce vedeti voi si nu vor putea8.
In toate vietile s"intilor s-au petrecut minuni cu ei insisi. Insuccesul rugaciunii noastre se datoreste
necredintei, indoielii. 7Daca veti putea crede8 raspunde Iisus celui ce-$ intrea!a de poate "ace o
minune cu "iul sau.
(uterea lui Dumnezeu este egala cu credinta omului. Daca totul este posi!il celui ce crede, depinde
numai de el. 'ine doreste mult, sa creada mult. 'el ce ezita si se indoieste este ca valul marii ridicat
si dus de vant.
dC (erseverenta rugaciunii, )otararea de a continua in cererea noastra cu toate o!stacolele ce se
ivesc, cu tot termenul indelungat in asteptarea implinirii cererii noastre, iata o calitate a!solut
necesara pentru e"icacitatea rugaciunii. (erseverenta presupune continuitatea intentiei, vointei
noastre care urmareste cu indarjire mereu acelasi lucru. Aceasta "ace din viata noastra o continua
rugaciune, "apt pentru care ne amana Dumnezeu in rezolvarea dorintei noastre, tocmai pentru a ne
"ace sa ne rugam mereu. 70re!uie mereu sa va rugati, "ara a sla!i niciodata8.
Dumnezeu are tot dreptul ca sa ceara sa ne rugam neincetat pentru gloria $ui, pentru !inele si
interesul nostru, pentru insusi demnitatea noastra, pentru !ine"acerile ,ale.
/ugaciunea noastra este imper"ecta, nedemna de gloria lui Dumnezeu. De aceea pana ce nu
implineste toate conditiile per"ectiunii, Dumnezeu o lasa sa se repete mereu, caci prin exercitii ea se
desavarseste.
1G
/ugaciunea noastra sa "ie ca a unei "iinte ce urmareste ceva no!il si maret, iar nu ceva de moment,
trecator "ara valoare spirituala si este de demnitatea noastra sa perseveram in ea.
Daca cererile noastre ar "i imediat implinite, noi am "i expusi la ingam"are la incredere in meritele
noastre personale la drepturi ce nu le avem. Interesul nostru spiritual este deci ca Dumnezeu sa ne
"aca sa simtim tocmai prin acele intarzieri intelepte, pretul )arurilor ,ale si ast"el sa avem inima
pregatita pentru recunostinta umila. ,inguraperseverenta poate sa o!tina aceasta. Iar daca uneori
Dumnezeu ii asculta imediat, iar pe altii nu, aceasta este taina si planul ,au ascuns, pe care nu ne
este dat noua a-l cunoaste. 0otul este insa opera gloriei $ui si spre per"ectiunea noastra.
'ine vrea sa-si atinga scopul si sa persevereze mereu si cel putin pentru incapatanarea lui,
Dumnezeu il va asculta, asa cum ne "agaduieste Iisus in para!ola cu cel ce a venit noaptea sa ceara
paine prietenului sau care dormea si pregeta sa se scoale, dar care pana la urma, sacait peste masura
de cel ce !atea la usa, s-a sculat si i-a dat.
7Imparatia lui Dumnezeu se ia prin violenta8 si daca cel pe care il rugam pare ca nu ne aude,
tre!uie sa-l "ortam. # dulce violenta care nu-l supara pe Dumnezeu ci din contra Il impaca, care nu
raneste pe aproape, ci il ajuta, ii micsoreaza si ii "ace sa-i dispara pacatul.
(araliticul din %vang)elie a asteptat :D de ani si n-a disperat, iar noi dupa zece zile de rugaciuni
neimplinite, disperam, pierdem increderea si devenim caldicei in credinta.
(erseverenta deci presupune o incredere neclintita si "ara margini in !unatatea lui Dumnezeu si pe
care nici o intarziere n-o supara si n-o dezamageste.
Dumnezeu opereaza in secret rezolvarea dorintelor noastre spre !inele nostru. 'el ce se roaga
neincetat pentru un anumit scop, totusi se trans"orma "ara sa-si dea seama. %l se s"inteste incetul cu
incetul si comportarea lui devine un exemplu pentru cei din jur. Iata un prim e"ect al perseverentei.
'el ce iu!este pe Dumnezeu stie ca mai tarziu sau mai devreme Dumnezeu il va asculta. 7'ereti si
vi se va da8, mereu "ara incetare, "ara nera!dare.
eC /ugaciunea noastra sa "ie "acuta in numele lui Iisus +ristos. %l este singurul mediator sa
linisteasca revolta 0atalui, sa s"inteasca pe om, sa-l scape de pacat, cauza con"lictului dintre 'reator
si opera ,a.
&eascultarea este poarta prin care a imtrat pacatul in lume si odata cu el moartea.
Iisus este modelul ascultarii, al supunerii in "ata vointei lui Dumnezeu. %l a venit pentru a da
ascultare 0atalui, pentru a se o"eri ca jert"a nevinovata in numele omenirii.
In numele $ui, a $ui Iisus, cerul se inclina, in"ernul tremura, iar pamantul Il preamareste pentru
imensa $ui !ine"acere adusa.
0ot ce vom cere 0atalui in numele $ui, vom o!tine, aceasta ne-o asigura c)iar %l. /ugaciunea
noastra n-are nici o valoare daca nu este "acuta in numele meritelor $ui. %l ne-a imprumutat noua
meritele $ui pentru a ne "ace demni de a cere ceva lui Dumnezeu. %l a construit puntea de legatura
ce "usese rupta, odata cu neascultarea primului om. Biserica logodnica lui Iisus intotdeauna se
roaga in numele $ui.
11
"C /ugaciunea "acuta prin intermediului .aicii Domnului are de asemenea darul de a "i implinita.
Dupa Iisus, ea este imaginea cea mai per"ecta a lui Dumnezeu. 'a mama a lui Iisus, %a are tot
dreptul sa ceara anumite "avoruri *iului %i. Iar legea data de Dumnezeu lui .oise vor!este despre
!lestemul ce cade asupra "iilor ce nu-si respecta parintii. #ri Domnul nu se poate contrazice pe ,ine
si .ama $ui intervenind penru noi, are dreptul de a "i ascultata. Du)ul ,"ant care a pregatit in %a
sanctuarul viu in care tre!uia sa vina .antuitorul lumii si care de "apt este logodnicul %i, cum oare
nu # va asculta in rugaciunile %i3 .aria este sora noastra, prin "aptul ca %a s-a nascut din acelasi
sange al lui Adam, ca si noi, deci ea are o mila si o dragoste "rateasca "ata de noi. In al doilea rand,
%a este .ama noastra, prin 0estamentul lasat de Iisus insusi inaintea mortii ,ale. %l a recomandat
atunci lui Ioan ca .ama $ui pe viitor, deci .ama tuturor oamenilor.
Iata cel mai pretios dar lasat de Iisus omenirii. Avem ca .ama spirituala pe insusi .ama $ui, *iica
0atalui si ,otia Du)ului ,"ant. 'e comoara de nepretuit de care insa multi se dispenseaza s-o
recunoasca si s-o slujeasca. 'ei ce nu-si pun nadejdea in .aica Domnului, /egina Ingerilor, a
patriar)ilor, a apostolilor, a martirilor, a "ecioarelor, a tuturor s"intilor, exemplul tuturor celor alesi,
conceputa in planul de creatie a lui Dumnezeu. 'ea care a s"aramat capul sarpelui in"ernal, cea care
are puterea sa o!tina pentru noi indepartarea ispitelor diavolului si iertarea pacatelor noastre, aceia
care deci o ignora, sunt de plans. %i sunt su"letele pierdute care scapa acest unic prilej de mantuire;
ajutorul .aicii (reacurate.
Dupa cum Iisus este aparatorul nostru "ata de Dumnezeu, tot asa este .aria "ata de Iisus pentru noi.
'el ce a calcat legea lui Dumnezeu sa se arunce in !ratele .ariei, .aica .ilelor, unica speranta a
pacatosilor. %a este autoarea vietii, .aica .antuirii. Daca n-ar "i "ost %a, Iisus n-ar "i avut cum sa
vina pe lume.
/ugandu-ne %i, nu ne ratacim niciodata, nu disperam niciodata. %a este pentru toti darnica, prin %a
cel mort renaste la viata, caci %a nu dispretuieste pe nimeni. Alergati deci la .aria, .aica
Domnului si .ama noastra cu toata increderea.
gC /ugaciunea tre!uie sa "ie insotita de sacri"icii si morti"icari.
0oata viata Domnului Iisus n-a "ost decat un sir intreg de sacri"icii si su"erinte. (ro"etii $-au prezis
ca pe o victima inocenta, ranita si distrusa de rautatea omenirii; 7'a o oaie spre jung)iere si ca un
miel "ara de glas8, asa a "ost Iisus.
Ascultator pana la moarte, asa a distrus pacatul. 0re!uie deci sa-$ urmam dupa exemplul vietii ,ale
muritoare, sa lepadam tot ce ne apartine, sa distrugem in noi instinctul conservarii materiei si al
egoismului. #mul durerilor ne-a demonstrat de ce egoism este capa!il orice om, daca vrea. #ri,
pentru a "i agrea!ili si ascultati de Dumnezeu 0atal, tre!uie sa "im niste copii credinciosi ai acestiu
divin exemplu original. Acest 7*iu al #mului8 este adevarata noastra menire> aceasta per"ectiune a
"ost scopul vietii si creatiei noastre. &oi insa am deviat, am gresit calea, ne-am in"undat in noroaie
si in santuri si am cazut in prapastie. (utem insa reveni, putem sa ne intoarcem pe calea cea !una,
cea sigura, singura si adevarata cale care duce la nemurire si "ericire. Aceasta este Iisus. 7'aci %u
sunt calea, adevarul si viata8- 7'el ce nu intra prin .ine, caci %u sunt poarta, este un )ot8.
0re!uie sa su"erim ca %l, insulte si nedreptati, ocarile si rautatea oamenilor conduse de satan, sa nu
ne speriem de su"erinta "izica, caci 7cel ce-si pazeste viata o va pierde8 ci sa "im gata pentru Iisus
sa ne sacri"icam aceasta viata a materiei pentru a castiga pe cea a spiritului, dupa cum ne asigura %l;
7'el ce-si va pierde viata pentru .ine, acela o va castiga8.
14
'um dorim noi sa ne rugam lui Dumnezeu in numele lui Iisus cel martirizat, noi care ne supunem
tuturor pasiunilor corpului nostru3 .orti"icarea ucide pacatul si duce deci cu usurinta rugaciunea
noastra la 0atal.
0oti s"intii au "ost oameni ai sacri"iciului. ,u"erinta apropie pe om de Dumnezeu. 7'ei ce apartin
lui Iisus si-au cruci"icat carnea lor cu po"tele si viciile ei8, spune ,"antul (avel. Acesti eroi ai
credintei suspendau legile naturii, mutau muntii din loc si inviau mortii. %i au ajuns la per"ectiunea
lui Iisus prin- post si rugaciune. 2randu-se pe ei insisi si corpul lor, acesti eroi ce au ucis pacatul
din ei prin morti"icari si impuneri "ortate si au atins prin rugaciunile lor inima lui Dumnezeu.
&oi cei de astazi sa ne morti"icam acceptand cu marinimie incercarile zilnice, sa reprimam
caracterul nostru impulsiv, sa in"ranam pasiunile si po"tele trupului nostru si am!itiile spiritului
nostru. ,a veg)em asupra "iecarui simt in parte. ,a "agaduim lui Dumnezeu ca ne vom a!tine de la
o satis"actie la care tinem "oarte mult, pentru ca rugaciunea noastra sa "ie primita. #mul care se
morti"ica isi puri"ica su"letul, isi supune corpul spiritului sau, 7isi umileste inima, revine la castitate
si nevinovatie, cu alte cuvinte indeparteaza o!stacolele ce se opun e"icacitatii rugaciunii sale.
&umai ast"el umiliti in "ata lui Dumnezeu, insu"letiti de o credinta si de o incredere "ara margini, sa
o"erim sacri"iciile noastre in numele lui Iisus si al .ariei. &umai ast"el rugaciunea noastra va "i
roditoare.
H H H
Daca s-ar putea organiza si la noi in azilurile de copii or"ani acea rugaciune colectiva a micilor
nevinovati, a ingerilor pamantesti, a celor ce cu siguranta im!lanzesc inima lui Dumnezeu. 'ate
minuni nu s-ar o!tine ast"el- Asa cum s-a petrecut in *ranta, unde oamenii plini de credinta si de
mila pentru semenii lor, au organizat ast"el de cercuri.
/ugaciunea "acuta in comun este mult mai e"icace si indeplineste toate conditiunile pentru aceasta.
Iisus insusi ne spune; 7acolo unde sunt reuniti doi sau trei oameni in numele .eu, acolo sunt si %u
in mijlocul lor8. 2nul corecteaza lipsurile celuilalt. ,i unde poate sa "ie mai multa curatenie si
inocenta decat intr-un grup de copii crescuti su! indemnul unui misionar devotat pentru slava si
dragostea lui Dumnezeu3 %i nu "ormeaza cu totii decat un su"let si o inima, care striga catre cer.
Aceste implorari ale unor su"lete nevinovate se ridica spre Dumnezeu ca "umul de tamaie si o!tin
gratia si mila $ui pentru cei ce-o cer prin acest "el de intermediari.
/ugaciunea micilor or"ani a "acut minuni in tarile unde s-a putut organiza acest lucru. ,i simultan
cu rugaciunile micilor ingerasi, cei in su"erinta au "ost indemnati ca la randul lor sa "aca rugaciuni
eceptionale, ca de exemplu; zilnic sa recite un 70atal nostru8 si de zece ori 7Bucura-te .arie8, timp
de o luna. Aceasta dupa cum era cazul. %"ectele erau miraculoase. Dumnezeu actiona prin
"enomene uluitoare si impenetra!ile.
2nii au "ost s"atuiti sa dea liturg)ii timp de zece sau mai multe zile, in timp ce micutii azilului sau
"ecioarele sarace si umile se prosternau in numele lor in "ata .aicii Domnului si !landului ei *iu.
$ui Dumnezeu Ii plac rugaciunile micilor inocenti, dar %l vrea sa vada ra!darea si credinta noastra,
%l ne lasa multi ani in asteptare si deodata, cand nici nu ne asteptam, minunea se produce.
1:
(entru cei ce-si "olosesc averile si !unurile lor in opera de !ine"acere si niciodata n-au lasat sa
plece de la usa lor un sarac nemiluit, pentru acestia, in clipele lor de restriste si su"erinte,
Dumnezeu nu ramane surd la cererile lor. (entru cei ce au credinta, Dumnezeu patrunde in viata
lor, implinindu-le rugaciunile.
/ugaciunile pentru cei morti au de asemenea o mare valoare. Dupa spusele ,"antului (avel
7,u"letul care traieste prin credinta si care vede in cele mai mici intamplari actiunea lui Dumnezeu
asupra sa, acela ne se mai mira cand survin cele mai grele incercari pentru mantuirea lui si a
semenilor lui. 'e consolare minunata simte acesta in "undul su"letului sau ranit de su"erinta,
gandindu-se ca cerul nu l-a lovit decat spre a-l puri"ica si mai mult si a-l "ace instrumentul milei
divine8.
0ainele lui Dumnezeu sunt ascunse. .ulte necazuri se intampla spre !inele nostru, iar noi nu ne
dam seama. 70ot raul spre !ine8. 'ei ce duc o viata retrasa, departe de lume, de agitatiile si
am!itiile ei, numai acestia inteleg rostul si mersul evenimentelor.
#amenii in general in necazurile lor si in su"erinte incep intai spre a incerca "el de "el de metode de
rezolvare, pur omenesti si numai dupa ce au dat gres in orice, a!ia atunci incearca si rugaciunea
catre Dumnezeu. 'e mare gresala. (rin rugaciune su numai prin rugaciune tre!uie sa incepem, ca
Dumnezeu este 'el ce da curs evenimentelor si 7nici un "ir de par din capul nostru nu se misca "ara
stirea $ui8.
&umai prin rugaciune vom "i inspirati ce anume mijloace omenesti sa "olosim pentru rezolvarea
cererii noastre si care de "apt nu sunt decat accesorii si mijloace secundare.
.ila lui Dumnezeu este totul. 'ine se roaga $ui cu incredere si din primul moment o!tine totul.
Important este ca ceea ce cerem sa nu devina o piedica in calea s"inteniei si per"ectionarii noastre si
de aceea, de multe ori Dumnezeu nu ne acorda ceea ce cerem, "ara ca noi sa intelegem aceasta.
%xista ceva la mijloc, o am!itie, o mandrie, o dorinta de a trai in pace si liniste, ceea ce nu-i este dat
unui crestin adevarat care tre!uie sa lupte necontenit cu el insusi si cu altii. 'ate si cate taine
ascunse stau la !aza neindeplinirii cererilor noastre "acute lui Dumnezeu. Daca le-am cauta cu
inima sincera si lepadati de noi insine, le-am gasi cu siguranta.
/ugaciunile "acute pentru pocainta celor rai sunt covarsitor de greu de indeplinit. 2n su"let
dusmanos "ata de Dumnezeu are prejudecati de neinvins impotriva tainelor si miserelor credintei
crestine si el se cramponeaza cu "urie de ideile si pasiunile sale. #mul credincios este incapa!il sa
rastoarne ast"el de !ariere din inima in care domneste diavolul si inca de zeci de ani. &iciodata prin
mijloace omenesti nu se va putea ina!usi pasiunile unei inimi corupte ce nu cauta decat satis"acerea
po"telor sale. &umai Domnul singur poate "ace o minune cu el si aceasta numai in urma rugaciunii
perseverente, umila si plina de incredere. ,i in urma sacri"iciilor "acute in special pentru mantuirea
su"letului celui pacatos. Iert"a este necesara, numai ea alunga revolta si dreapta "urie a lui
Dumnezeu "ata de cel impietrit si prigonitor.
In rezumat tot omul, "ie !ogat sau sarac, prost sau destept, cult sau nu, tanar sau !atran, !olnav sau
sanatos, daca Il iu!este si cauta pe Dumnezeu prin rugaciune cu toata inima, dornic in mod sincer
de a a"la adevarul cu credinta, cu umilinta, cu incredere si mai ales cu perseverenta, va vedea
miracole in viata lui si oc)ii i se vor desc)ide pentru a vedea si a intelege sensul si rostul creatiei
$ui si a intregei omeniri.
2ltimul cuvant in lumea aceasta va ramane celor ce se roaga si portile in"ernului nu-i vor !irui.
1<
(rin rugaciune dezarmam iadul, dar sa ne rugam cum tre!uie, sa ne pastram inocenta, sa "ugim de
divertismentele lumii si de tot ceea ce ne indeparteaza de Dumnezeu. ,a-I vor!im $ui cu
simplicitate, ca un copil catre 0atal ,au, incredintandu-I temerile si amaraciunile vietii noastre.
')iar cand parem parasiti de %l, sa ne incredem totusi impotriva oricarei aparente, in grija ce ne-o
poarta.
(rin intermediul .ariei si a Domnului Iisus, vom dezarma pe Dreptul Iudecator.
.%DI0A0II
1D "ragmente

1. 'opii ajung n !ratele lui Dumnezeu, "iindcJ ei sunt cel mai aproape de %l. .odul lor de a "i, e
cel mai iu!it de Dumnezeu. Knteleptii l nteleg pe Dumnezeu, ca pe o necesitate n explicarea lumii.
'opii l au, ca pe un tatJ de pe celJlalt tJrm. IatJ de ce copii sunt n AdevJr, pe cnd nteleptii pe
dina"ara lui. LArsenie Boca, .editatii, manuscris dactilogra"iat, pag. 4?M
4. 'JsJtoria are multe motive sJ "ie tainJ. 'nd "amilia nu va mai "i ntemeiatJ pe tainJ, oamenii
vor "i o turmJ de "iare destrJ!Jlate. Lpag. ::M
:. Deose!irea, marea deose!ire ntre noi si Iisus, e cJ Iisus n-avea vinJ, pe cnd noi toti avem vinJ.
,i iarJsi, cea mai mare deose!ire; 'el nevinovat, Iisus a primit crucea, n-a ocolit-o, nu s-a apJrat de
ea, n-a stricat nevinovJtia ,a, n-a amenintat stJpnirea omeneascJ ce-$ rJstignea, ci s-a purtat
!lnd, ca .ielul lui Dumnezeu cu cei ce-$ rJstigneau, si-$ )uleau dupJ ce $-au rJstignit.
&oi, dimpotrivJ, cJutJm pe toate cJrJrile, cum sJ scJpJm de cruce , cum sJ ne strigJm nevinovJtia,
cum sJ ne ascundem pJcatele si sJ strigJm n gura mare, cruce grea avem de dus.
&e numim crestini, dar ducem crucea trs si am "i !uni !ucurosi sJ scJpJm de ea. &oi "acem de
rusine 'rucea lui +ristos, dar si 'rucea lui +ristos ne "ace pe noi de rusine. 'Jci sJ "im drepti ;
nouJ ncJ nu ne-a ndesat nimeni cununa de spini pe cap, ncJ nu ne-a !Jtut nimeni piroane n
mini si n picioare, si ncJ nu si-a !Jtut nimeni joc de noi, cum si-a !Jtut de Iisus. Dar, c)iar
acestea toate de le-am pJtimi, tre!uie sJ rJ!dJm pentru mntuirea noastrJ, asa cum le-a rJ!dat
+ristos, tot pentru a noastrJ mntuire. &u este o altJ cale de mntuire, de ispJsire a pJcatelor, dect
calea 'rucii. DacJ ar "i "ost alta, Dumnezeu ne-ar "i arJtat-o pe aceea. Lpag. <=M
<. Kn crestinism omul e ridicat pnJ la cinstea de cola!orator al lui Dumnezeu, iar aceastJ
cola!orare e destinul. 0alantii - talentele, sunt nzestrJrile acestei cola!orJri ale lui Dumnezeu cu
omul.
$ucrnd n sensul nzestrJrilor, lucrezi n sensul destinului. #mul e nelinistit, ctJ vreme nu stie ce
vrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeu de la el.
1=
6iata nu e un scop n sine> numai un mijloc> e numai cadrul unui destin sau e n cadrul unui destin.
.ulti se tem de cuvntul destin, ca nu cumva sJ nsemneze predestin, prin urmare sJ se trezeascJ
ntr-o doctrinJ "JrJ li!ertatea vointei, deci "JrJ conceptul speci"ic al responsa!ilitJtii ultime.
'um sJ nu rJspunzi de ce si-a dat Dumnezeu3 ,i cum sJ nu rJspunzi, dacJ n-ai "Jcut ce ti s-a dat sJ
"aci3 Lpag. D=M
=. Blndetea si smerenia inimii, pe care ni le m!ie Iisus odi)nJ, nu le avem odi)nJ dect prin Iisus.
'u alte cuvinte, persoana lui Iisus si rJs"rnge !lndetea si smerenia ,a prin noi si asa se "ace
liniste, alt"el nu se "ace. Dar ce sJ ntelegem cJ toatJ odi)na lui Iisus, care n-avea loc unde sJ-si
plece capul, si pe care nu l-a vJzut nimeni rznd, dar plngnd adesea, cum glJsuieste traditia,
toatJ odi)na lui Iisus nu-i dect o cruce a iu!irii si s"siere de milJ, o zguduire a su"letului de mila
surorilor lui $azJr, o sudoare de snge ce picurJ ca apa si ncJ o zguduire n su"let, cnd avea Iuda
sJ-$ vndJ.
,i totusi Iisus avea o 7odi)nJ8, odi)na misiunii ,ale n lume, care se mplinise si se va mplini
deplin, orict vor scrsni mpotrivJ portile iadului. Dar sJ luJm model un om dintre noi, ,"ntul
Ioan FurJ de Aur, care mJrturiseste cJ; 7mai multe sunt "urturile care z!uciumJ su"letul preotului,
dect talazurile care !ntuie marea8.
$inistea, odi)na, nu ti-o dJ dect dorul de a m!rJtisa destinul ,Ju, e una cu noi> iar noi nu suntem
singuri. Deci nu poti "i !lnd si smerit cu inima, pnJ nu iesi din tine si te muti n Iisus. Kn tine esti
tru"as si tul!urat, n Iisus esti !lnd si smerit si odi)nit cu su"letul. Deci Iisus e odi)na noastrJ, de
aceea %l se m!ie mereu tuturor necJjitilor si vamesilor lumii, sJ le "ie dulamJ, sJ le "ie inimJ, sJ le
"ie ideal n viatJ. Lpag.E:, E<M
?. 2n locuit de Dumnezeu e strJmutat n alte evidente ale existentei. (rezenta lui provoacJ lumea
si-o antreneazJ ntr-un con"lict de limitJ. $umea nu mai are ce-i "ace, dect sJ omoare
mJrturisitorii, amJgindu-se, cJ prin aceasta a scJpat de realitatea ce-i contrazicea si-i mustra
linistea. Lpag. EAM
A. Kn toatJ lumea nu gJsesti un lucru mai usor de "Jcut dect pJcatele si iarJsi nimic nu pricepe
omul mai greu ca; 7'e-i acela pJcatul3, cnd petrece n el. De aceea pJcJtuim cu usurintJ, dar ne
pocJim anevoie9 AltJ privintJ care te mpiedicJ de la spovedit e cJ judecJ preotii, esti nemultumit
de preot, iar de care ai "i multumit, ti-e "ricJ. $a unul nu te lasJ pJcatele lui, la altul nu te lasJ sJ
mergi pJcatele tale.8 Lpag. 1GDM
D. ,unteti nemultumiti de preoti, dar care ce ati "Jcut pentru preoti, ca sJ "iti mai multumiti3 'erut-
ati de la Dumnezeu un copil mJcar pe care sJ-l nc)inati slujirii lui Dumnezeu3 'redeti cJ vina o
poartJ numai ei, preotii 3 ,i sunt "ii vostri. 'um i-ati nJscut, asa-i aveti. 'e le !Jgati de vinJ3 0ot
poporul e rJspunzJtor cJ nu are slujitori mai strJvezii spre Dumnezeu. (oporul si are n toate
privintele povJtuitorii pe care i meritJ9 &u mai stati cu gnduri ucigase mpotriva copiilor, cJ nu
stiti n calea cJrui dar de la Dumnezeu te-ai gJsit mpotrivJ, si ai sJ dai seamJ, ci nasteti copii cu
gndul sJ "ie slujitorii lui Dumnezeu ntre oameni. Lpag. 1GEM
E. &u stiu pe lume o !iruintJ mai mare, ca aceea de a te lepJda de tine si a ajunge li!er; 7e trJirea
li!ertJtii spiritului8. AdevJrul vJ "ace li!eri. Deci, ntelegem cJ "JrJ aceastJ vamJ a "Jpturii noastre
vec)i, stJteam n minciunJ, ncoltiti de iluzii si striviti su! rotile necesitJtii "JrJ iesire. De aici ne
scoate Iisus. 'nd se ntmplJ aceasta3 'nd l cunoastem pe Iisus ca inimJ a inimii noastre, ca
su"let al su"letului nostru. Kl putem cunoaste numai n iu!irea si !ucuria pe care o simtim cnd
renuntJm la eul nostru si ne a"lJm "atJ cJtre "atJ cu Dnsul.
1?
&oi nu "JgJduim sJ-$ urmJm pe Iisus n marea cJlJtorie interioarJ a ntoarcerii la 0atJl, si prin
simpla noastrJ )otJrre (rovidenta divinJ realizeazJ treptat aceastJ dorintJ a noastrJ. Asa dJm de
primul examen de admitere, examenul crucii. (nJ aici noi eram o sumJ de dorinte si aranjamente
pJmntesti, care ntunecau c)ipul lui Dumnezeu din viata noastrJ. Deci 'rucea e la acest loc al
)otJrrii, linia naintea dorintelor noastre omenesti, peste care co!oarJ Dumnezeu o dungJ de-a
curmezisul. (rovidenta, urmJrind interesul nostru vesnic, trimite peste socotelile noastre corecturi
divine. 0oatJ aceastJ corecturJ o simtim ca o experientJ de cruce, tre!uie sJ treacJ putinJ vreme de
reculegere ca sJ pricepem 7cJ asa cum s-a ntmplat8 a "ost cel mai !ine, iar nu cum am "i vrut noi
n ngustimea noastrJ. ,u"erinta aceasta care ne simpli"icJ treptat viata, care pune conditia crucii n
"atJ, e sim!olul nes"rsitei posi!ilitJti de desJvrsire. Lpag. 141, 144M
1G. Invidiosul nu primeste doctor pentru !oala lui si nu poate gJsi leac tJmJduitor al su"erintei, desi
,"nta ,cripturJ e plinJ de ele. %l asteaptJ usurarea !olii numai ntr-un singur "el; sJ vadJ prJ!usit
pe unul din cei invidiati. 'apJtul urii lui e sJ vadJ pe cel invidiat, din "ericit, ne"ericit, din norocos,
nenorocit. (e unii oameni cu totul potrivnici, !ine"acerile i m!lnzesc. (e invidios nsJ,
!ine"acerile mai mult l nrJiesc, cu ct invidiosul are parte de mai mari "aceri de !ine, cu att mai
tare "ier!e de ciudJ, mai mult se supJrJ si se mnie. .ultumind pentru darurile primite si mai mult
se cJtrJneste de purtarea !ine"JcJtorului. 'e "iarJ nu ntrece invidiosul prin rJutatea nJravului lui3
'e sJl!Jticie nu depJseste el prin cruzimea lui3 'inii, cJrora li se aruncJ o coajJ se domesticesc.
$eii cJrora li se poartJ de grijJ, se m!lnzesc. Invidiosii nsJ, mai mult se iritJ cnd li se aratJ
ngrijire si atentie.
/Jnile invidiei sunt adnci si ascunse si ele nu su"erJ vindecare, ca unele ce s-au nc)is n durerea
lor oar!J, n ascunzisurile propriei sale su"erinti. 'el invidiat poate sJ scape si sJ ocoleascJ pe
invidios, dar invidiosul nu poate scJpa de sine nsusi. 0u, invidiosule, dusmanul tJu e cu tine,
vrJjmasul ti-e continuu n inimJ, primejdia e nc)isJ n adncul tJu ; esti legat cu un lant nendurat,
esti prizonierul invidiei si nici o mngiere nu-ti vine n ajutor. A prigoni pe un !inecuvntat de
Dumnezeu si a urJ pe cel "ericit, iatJ o nenorocire "JrJ leac. Lpag. 14E, 1:GM
11. Durerea nu e o!iect sJnJtos de meditatie. De durere tre!uie sJ scapi, sJ o depJsesti, sJ "i
deasupra ei. Dar tre!uie sJ vinJ cineva sJ te scoatJ din cercul tJu c)inuitor de ngust. 'Jci durerea
ta te ia n vrtejul ei si te nc)ide dinspre toatJ lumea si dinspre orice lume. % parcJ o prelungire a
iadului dupJ tine. 'u ct orizontul tJu e mai ngust si mai ngust de durerea ta, cu att nelinistea e
mai mare - si poate sJ "ie mai mare ca la toatJ lumea. Lpag. 1=EM
14. A "Jcut Iisus minuni si oamenii cred cJ, cele mai mari sunt cele care privesc sJnJtatea trupului.
Dar marea minune a Knvierii din morti, e ceea ce mJrturisim cnd zicem; 7Astept nvierea mortilor
si viata veacului ce va sJ vie8. A!ia atunci va scJpa "irea omului de slJ!Jnogie. (nJ atunci are
putinta de a scJpa de pJcate. ,i aceasta e mai mare minune dect a tJmJdui un stomac, o mnJ
uscatJ, sau repararea unui oc)i. ,unt lucruri grele si acestea , dar n-au nimic religios n ele, le "ac si
medicii.
#mul cere lui Dumnezeu, cere minuni. Kn de"initiv, ce cere omul3 'ere s"intenia pe care a pierdut-
o. Acesta-i singurul lucru pe care-l cere si Dumnezeu din partea omului. Iar s"intenia vietii o pot
avea si oamenii cu trup neputincios. De aceea, nouJ, preotilor ne-a dat Iisus numai jumJtate din
darul ,Ju, rJmnnd ca cealaltJ jumJtate, nsusi sJ o ndeplineascJ, cnd va nceta desJvrsit
slJ!Jnogia omului @la nviere@. Dar a doua nu se do!ndeste "JrJ prima. Lpag. 41<, 41=M
1:. ,u"letul ce cugetJ la mJrturisire, ca de o "rnJ se mpiedicJ de la pJcate. Iar cine n-ar "rna, le
va "ace "JrJ grijJ, "iind n ntuneric. 'nd lipseste mai marele nostru, sJ avem mJcar c)ipul lui n
minte si despre tot ce am sti cJ s-ar scr!i, de ar "i de "atJ, sJ nu "acem, "ie cuget, "ie vor!J, "ie
lucru, "ie )ranJ, "ie somn si orice alta de la acestea sJ ne ntoarcem. Atunci cunoastem cu adevJrat,
1A
cum e ascultarea noastrJ. &umai copii "JrJ minte se !ucurJ de lipsa dascJlului lor. 'eilalti nsJ, o
socot o pagu!J.
'el ce-si vJdeste (Jstorului sJu serpii ispitelor, credinta adevJratJ dovedeste> iar cine-i ascunde, pe
drumul pierzJrii se a"lJ.
'ine va ajunge la cuget curat, ascultJ desJvrsit pe (Jrintele sJu, acela nu se va teme de moarte, ci
ca pe un somn spre o altJ viatJ i va "i.
'el ce uneori ascultJ pe pJrintele sJu, si alteori nu, se aseamJnJ unui !olnav de oc)i, ce pune pe ei
odatJ ier!uri tJmJduitoare, altJdatJ var nestins. 'Jci zice; 7unul zidim si altul stricnd, ce au
"olosit3 "JrJ numai ostenealJ n zadar98
,J nu ne speriem vJznd cJ si dupJ mJrturisire nu se dJ rJz!oi, cJ mai !ine este a ne lupta cu
ntinJciunea, dect cu tru"ia. Lpag. 41=, 41?M
1<. #mul se roagJ de Dumnezeu sJ-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagJ de om sJ-si
sc)im!e purtJrile. ,ocotiti si voi, care de cine sJ asculte nti3
,J nu dati vina pe Dumnezeu, cJ %l ne uscJ pJmntul de su! picioare si vlaga din oase. ,J nu-i
"aceti nedreptatea aceasta9
0oate necazurile, noi ni le-am pricinuit, cu pJcatele noastre si ele sunt urmJri si plata ndesatJ
pentru pJcate, pnJ vom ntelege la m!lJtealJ, ne iau de nas, ca sJ ne sJturJm odatJ de ele. Lpag.
41DM
1=. DacJ veti avea si rJ!dare n necazuri, sJ stiti cJ veti avea si Du)ul ,"nt. Dar dacJ veti avea si
puterea de a multumi n necazuri, atunci strJluceste Du)ul ,"nt n voi. Lpag. 4:?M
1?. %u nu vJ dau canoane ca ceilalti preoti, mJtJnii, rugJciuni, post, ci ndemn sJ vJ sc)im!ati
purtJrile si sJ-i multumiti lui Dumnezeu de crucea pe care v-a dat-o, cJci ,"nta BisericJ si ,"nta
KmpJrtJsanie le stiti, dar "aptul acesta l-am gJsit de cuviintJ sJ vi-l spun mai mult.
6reau sJ vJ sc)im! lacrimile voastre n !ucurie, multumind lui Dumnezeu de toate durerile si
sc)im!ndu-vJ purtJrile, vJ ve-ti !ucura. # veti "ace3 Lpag. 4<4M
1A. .ulti ati mJrturisit pJcatele voastre si totusi cugetul vJ mai mustrJ. #are de ce3 De aceea, ori
cJ n-ati primit leacul dupJ mJrimea ranei, ori cJ l-ati primit, dar nu l-ati "Jcut. ,i vJ mai mustrJ
cugetul c)iar si dupJ ce ati mplinit toatJ 7pocania8 si dupJ ce veti "i ispJsit pJcatele acelea, pentru
cJ mai sunt pJcate nemJrturisite si pnJ ce nu le vei mJrturisi toate si nu vei ispJsi de !unJ voie
toate, nu vei avea pace cu prsul tJu. 'Jci cugetul nostru, cnd ne mustrJ, sJ stiti cJ e glasul lui
Dumnezeu n noi. DacJ noi am "i cum tre!uie, glasul acesta al lui Dumnezeu ne-ar nvJta tainele lui
Dumnezeu si ne-ar rJpi n rai ncJ de pe pJmnt, dar nu poate de multimea si greutatea pJcatelor
noastre. De aceea ea ne tot mustrJ, cJ doarJ, doarJ ne va apuca lucrul ispJsirii, lucrul curJtirii. Lpag.
4D4, 4D:M
1D. 'u pJcatele nemJrturisite are Dumnezeu altJ socotealJ> tot socotealJ milostivJ, nsJ pe noi ne
usturJ. ,tiind Dumnezeu nJtngia noastrJ nu ne va lJsa pJrJsiti n ntunericul necunostintei, ci ne
trimite necazuri sau pocanie "JrJ voie; dureri, pagu!e, vraj!e, tul!urJri, copii sla!i si orice altJ
su"erintJ.
1D
IspJsirea de nevoi e de o!icei mai asprJ ca ispJsirea de !unJ voie, pentru cJ si pJcatele
nemJrturisite sunt mai grele dect cele mJrturisite. 'u toate acestea, tu n nestiintJ, te porti
mpotriva rnduielii lui Dumnezeu n ceea ce ti trimite Dumnezeu spre ispJsire, sJ strici si sJ
ntorci spre mai mare osndJ, cJci toate le poate Dumnezeu "JrJ tine, dar sJ te mntuiascJ din
lumea aceasta nu poate "JrJ tine. &ici tu nu te mntuiesti "JrJ mna lui Dumnezeu si nici
Dumnezeu nu te ridicJ, dacJ tu nu-i ntinzi mna. Destul ti este, cJ te cerceteazJ mereu si att de
mult te roagJ9 Lpag. 4D:, 4D<M

,electie de (r. Ioan 6elc)erean
DI& NI'%/I$% (A/I&0%$2I A/,%&I% B#'A
explicate de (arintele 0eo"il (JrJian

@.J, nu toti din lume se prJpJdesc, nici toti din mJnJstire se mntuiesc@
Avea o putere de sintezJ deose!itJ, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna
esentialul ntr-o c)estiune. 'nd i puneai o pro!lemJ, el imediat avea rJspunsul. ,i de la el au
rJmas si cuvinte scrise, n manuscrisele lui. De pildJ, cnd l-am ntlnit eu pentru prima datJ, mi-a si
spus un cuvnt, o "ormulJ. Nice; @.J, nu toti din lume se prJpJdesc, nici toti din mJnJstire se
mntuiesc@. Deci avea o posi!ilitate de a "ormula ceva.

@&ici a!uzul, nici re"uzul@
In legJturJ cu sexualitatea n "amilie, (Jrintele Arsenie zicea; @&ici a!uzul, nici re"uzul@.

@'u mine de douJ ori tre!uie sJ se ntlneascJ omul-@
(Jrintele zicea cJ de douJ ori tre!uia sJ se ntlneascJ omul cu el; o datJ cnd i spune si a doua
oarJ la moarte, sJi spunJ dacJ a "Jcut ce ia spus. *oarte corect9 'e rost are sJ meargJ cum merg
unii cJ sJi spunJ unul, cJ sJi spunJ altul, cJ un cuvnt de "olos, cJ nu stiu ce- siapoi adunJ la
cuvinte de "olos si nu mplineste nimic9

@'ine "ace curte nu "ace carte@
(Jrintele Arsenie zicea; @'ine "ace curte nu "ace carte@.

1E
@&asteti-vJ s"inti9@
(arintele Arsenie i ndemna pe oameni sJ nascJ s"inti. Binenteles cJ pentru a naste s"inti tre!uie
sJ "i s"nt sau tre!uie sJ tragi de tine spre idealul s"inteniei. ,i cnd ncepem sJ ne ocupJm de noi
nsine, putem sJ ne cunoastem, sJ a"lJm negativele noastre, sJ cunoastem ncJrcJtura datJ de altii si
pusJ n noi, s-o rezolvJm, dar aceasta cere timp si ostenealJ.

@,J-ti "eresti capul de "rig si de prostie9@
% un cuvnt care meritJ sJ "ie stiut si urmat, el putnd "i de "olos tuturor celor ce nu iau aminte la ei
nsisi, tuturor celor care vreau sJ !raveze si nu se gndesc la urmJrile pe care le pot avea, spre rJul
lor, niste atitudini care nu sunt destul de !ine gndite si controlate. ,J luJm deci aminte la cuvntul
de mai sus si sJ-l mplinim n cele douJ laturi ale lui.
@'onceptia de viatJ crestinJ@
'tJ o avem, ne statorniceste n gndul si dorinta de a ne ridica mai presus de "ire, de a ndumnezeii
"irea, prin )arul si ndurJrile si iu!irea de oameni a lui Dumnezeu. 0ocmai de aceea "olosim si
resursele "iresti cte le avem la ndemnJ, aerul, aerul !un, )rana rationalJ, somnul si energia vitalJ,
pe care nu vrem sJ o risipim pe plJceri, ci vrem s-o canalizJm spre !inele nostru material si
spiritual. Asa dorea pJrintele Arsenie, care a "ormulat ndreptarul de viatJ, pe care l-a predat
tinerilor si oricui care vrea sJ ia aminte la el.

@Kn mintea strm!J si lucrul drept se strm!J@
Asa o!isnuia sJ spunJ pJrintele Arsenie, care urmJrea pentru oameni o minte dreaptJ si lucruri
drepte si ndreptate de mintea cea !unJ. 6aloarea acestui cuvnt o intuiesc toti cei ce l aud, si asta
se ntmplJ des, cJci noi l aducem naintea vizitatorilor si nc)inJtorilor nostri, mai ales atunci cnd
au prilejul sJ vadJ o picturJ a pJrintelui Arsenie reprezentnd Adormirea .aicii Domnului, picturJ
n "ata cJreia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteazJ .JnJstirea Brncoveanu de la
,m!Jta. .intea se strm!J n urma patimilor si se ndreaptJ pe mJsura curJtirii de patimi. 'nd
mintea se ndreaptJ, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele. @In mintea strm!J si lucrul drept se
strm!J@. Asta le place la multi, am !Jgat de seamJ cJ le place. 'nd le spun cJ (Jrintele a zis cJ
@n mintea strm!J si lucrul drept se strm!J@, oamenii rd n general. De ce rd3 (entru cJ si dau
seama cJ asa e. &umai cJ e greu sJ stii cnd ti-e mintea strm!J.

@'ea mai lungJ cale este calea care duce de la urec)i la inimJ@
'ea mai lungJ cale este calea care duce de la urec)i la inimJ, adicJ de la in"ormatie la convingere.
#ameni de in"ormatie religioasJ sunt mai multi dect cei ce au convingeri religioase. % necesarJ si
in"ormatia, care adeseori se "ace prin auzire. Dar a rJmne la in"ormatie nseamnJ doar a "i la
nceputul drumului @la urec)i@. (nJ la inimJ mai e o cale lungJ, @cea mai lungJ cale@.

4G
@2n su"let trist este un su"let cu luminile stinse@
'uvntul acesta ne aduce aminte de un cuvnt asemJnJtor, cu circulatie mai ales n lumea din Apus;
@2n s"nt trist este un trist s"nt@. (Jrintele a "ost ntotdeauna pentru optimism, pentru !ucurie,
credinta noastrJ "iind @izvor de !ucurie@, crestinismul "iind @religia !ucuriei@. Domnul +ristos le-a
spus ucenicilor ,Ji ;@Acestea vi le spun ca !ucuria .ea sJ "ie ntru voi si ca !ucuria voastrJ sJ "ie
deplinJ@ BIoan 1=, 11C.

@Bo!ul lui se presc)im!J n tJciune, iar el se crede gru nedreptJtit@
Asa caracteriza pJrintele Arsenie pe omul care se a!ate de la cele !une si care nu cautJ si nu
primeste ndreptarea, ci si explicJ el mai !ine cele pentru sine condamnnd pe cei ce vreau sJ-l
ndrepte. Onceputul oricJrei ndreptJri este sJ-tI recunosti greseala. @'nd greseala s-a "Jcut n tine
asezare sI adevJr@ P cnd o ai ca drepindere si o mai si justi"ici P atunci @nu mai e gresealJ ci e
pJcat de moarte@. Ontr-o ast"el de situatie, cel ce se crede a "i drept, "JrJ sJ si "ie de "apt, nu mai e
!o! de gru, ci doar tJciune.

@.ustrarea nvinge, dar nu convinge@
%ste si aceasta o cugetare la care e !ine sJ luJm aminte. Are si mustrarea rostul si puterea ei, dar ea,
ca constrngere, doar nvinge, nsJ de convins nu convinge. De la nvingere pnJ la convingere e o
cale lungJ> poate tot att de lungJ ct cea de la in"ormatie la convingere, ct cea de la urec)i la
inimJ.

@Iu!irea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pJcJtos este mai mare dect iu!irea celui mai mare s"nt
"atJ Dumnezeu@
(Jrintele Arsenie a zis o vor!J ct lumea asta de mare P !a mai mare dect lumea asta9 P, si anume
o zis asa; @Iu!irea lui Dumnezeu "atJ de cel mai mare pJcJtos i mai mare dect iu!irea celui mai
mare s"nt "atJ de Dumnezeu8. &u poate iu!i un s"nt pe Dumnezeu, ct ar "i s"ntul de mare, ct
iu!este Dumnezeu pe cel mai mare pJcJtos> si-l asteaptJ> si vrea sJ-l primeascJ> si aleargJ naintea
lui, dupJ cum citim n pilda cu "iul risipitor, unde se spune cJ tatJl nu l-a asteptat pe "iul care se
ntorcea> l-a asteptat ntr-un "el, dar cnd l-a vJzut cJ vine nu l-a mai tinut locul; a alergat naintea
lui, ca sJ-l primeascJ, sJ-l m!rJtiseze, sJ-l sJrute, sJ-l ajute, sJ-l aseze iarJsi n starea din care a
plecat. (entru cJ din inima lui "iul n-a plecat niciodatJ9 %l a rJmas n inima tatJlui asa cum
rJmnem noi n inima lui Dumnezeu, n inima .ntuitorului nostru Iisus +ristos, n inima .aicii
Domnului, orict de depJrtati am "i, oricte rele am "ace. (nJ trJim n aceastJ viatJ Dumnezeu nu
ne pJrJseste. &oi putem sJ pJrJsim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate sJ ne pJrJseascJ pe noi.
'u o ast"el de a"irmatie, pJrintele ne dJ ncredere n !unJtatea lui Dumnezeu, n iu!irea lui
Dumnezeu "atJ de noi, pJcJtosii, cJci se a"irmJ si n rugJciunile de dezlegare ale s"intei noastre
Biserici, cJ mila lui Dumnezeu este tot att de mare, tot att de in"initJ, cum este de in"initJ si
mJrirea $ui, de vreme ce se spune; @'J precum este mJrirea 0a, asa este si mila 0a@. 'uvntul spus
de pJrintele Arsenie, n "ormularea de mai sus, ne aduce aminte si de ceea ce spune (salmistul, prin
cuvintele acestea; @'t e de sus cerul deasupra pJmntului att de mare e !unJtatea $ui Ba lui
DumnezeuC spre cei ce se tem de Dnsul. 't de departe e /JsJritul de Apus, atta a depJrtat %l de
41
noi "JrJdelegile noastre. 'um miluieste un tatJ pe copiii sJI, asa miluieste Domnul pe cei ce se tem
de Dnsul@ B(s. 1G4, 1G-1:C.

@Ajutati-mJ sJ vJ pot ajuta@
Asta nseamnJ cJ nu cel care vrea sJ te ajute te ajutJ cel mai mult, ci tu esti cel care potI sJ "i ajutat.
DacJ esti desc)is spre ajutor te poate ajuta omul de lngJ tine si omul superior tie> dar dacJ nu-l
recunosti superior, !a, dimpotrivJ, l judeci si-l calci n picioare, atunci nu te poate ajuta, pentru cJ
omul este "iinta care poate zice nu, si zice nu9

@*iecare dintre noi ducem un necredincios n spate@
Nice pJrintele Arsenie Boca re"erindu-se la trup, @"iecare dintre noi ducem un necredincios n
spate@.

@Domnul +ristos a "ost rJstignit cu spatele pe crucea materialJ si cu "ata pe crucea spiritualJ@
Nicea (Jrintele Arsenie; @Domnul +ristos a "ost rJstignit cu spatele pe crucea materialJ si cu "ata pe
crucea spiritualJ@.

@, ai ntelegere "atJ de neputinta omeneasca@
Am "ost odatJ la (Jrintele Arsenie Boca P Dumnezeu sJ-l odi)neascJ9 P, la Bucuresti, cu un
student la teologie de atunci, care acuma-i preot P au trecut anii peste toti de-atunci- a "ost asta n
1E?= P, si (Jrintele vor!ind cu el, desigur sJ aud eu, i-a spus un cuvnt care mi-a rJmas mie pentru
cealaltJ vreme a vietii mele si cred cJ si pentru vesnicie. &-am sJ-l uit niciodatJ9 Nice; @2ite, mJi
"rate. # sJ "ii preot. ,J "ii ntelegJtor "atJ de neputinta omeneascJ98 &ici nu vJ puteti nc)ipui ct
m-am gndit eu la cuvintele acestea, de atunci ncoace> ct le-am urmJrit n viata mea si n viata
oamenilor. ,i mi-am dat seama cJ neputinta omeneascJ e o realitate. ,unt attia oameni rJi n
lumea asta, si nici ei nu vor sJ "ie rJi- ,i-s rJi, si noi tre!uie sJ ntelegem rJutatea lor de pe pozitia
noastrJ, din situatia noastrJ. ,J ntelegem cJ ei nu pot mai mult, cJ ei ei nsisi sunt nemultumiti de
rJutatea lor P @(e cel rJu rJutatea l ucide8, i scris n (salmi; @pe cel rJu rJutatea l ucide8, l
nimiceste, rJutatea l nemultumeste. (omenirea de rJu spun pJrintii cei du)ovnicesti cJ e o rJutate
"JrJ margini, e o rJutate ca o ruginJ care mJnncJ "ierul, asa mJnncJ su"letul> rJutatea-i cui n"ipt
n su"let. (omenirea de rJu, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. 2n pJrinte spune cJ
@rJul sJ-l scrii pe apJ8.
0exte culese si prezentate aici de Ioan FnscJ si Iulian &istea.
44
0repte spre vietuirea n mona)ism
Ieromona) Arsenie Boca

'ine vrea sJ vinJ dupJ .ine, sJ se lepede de sine, sJ-si ia crucea n "iecare zi si sJ-mi urmeze .ie.
B$uca E, 4:C
$epadarea de lume are douJ trepte. Knti ne lepJdJm de lumea din a"arJ si de tot ce ne-ar putea tine
legati de ea. Kn al doilea rnd ne lepJdJm si de toate asemJnJrile noastre lJuntrice cu lumea.
Acestea sunt patimile, nJravurile si toate slJ!iciunile noastre personale.
DacJ am rJmne n lume ne-am "ace una cu lumea. DacJ nsJ vrem sJ urmJm lui Iisus, atunci
tre!uie sJ desJvrsim lepJdarea de lume cu lepadarea de sine. $umea aceasta este eul, egoismul,
este iu!irea si ncntarea de sine, e suportul plJcerii si al complacerii n lumea aceasta. %goismul
este rJdJcina tuturor patimilor. Iar lepJdarea de sine este uscarea acestei rJdJcini si prima conditie a
urmJrii lui +ristos.
DacJ iesim din lume scJpJm de vedere si auzire. 'u aceasta mai slJ!esc putin si patimile noastre.
Dar ca sJ ne desprindem deplin din puterea lor tre!uie sJ tJiem odraslele si rJdJcina prin nevointa
de "iecare zi a lepJdJrii de sine. Aceasta e simtitJ de "irea noastrJ cea pieritoare ca o cruce pe care
de "apt moare omul nostru cel vec)i. &u putem urma lui Iisus dect omornd n tot ceasul patimile
noastre.
(entru nceput urmarea lui Iisus c)iar rostul acesta l are; de a ne desprinde "irea de patimi iar n
locul lor a deprinde virtutile.
$epJdarea de sine nu este cu neputintJ sau n"rngere. DimpotrivJ, e descJtusarea unei "oarte mari
puteri su"letesti. .Jrturie la ndemnJ ne stau nsJsi prilejurile. DacJ le cstigJm, adicJ ne
comportJm prin ele dupJ Du)ul lui Dumnezeu, simtim n su"let o pace si o crestere su"leteascJ. (e
cnd dacJ le pierdem, adicJ ne comportJm dupJ om sau dupJ patimi, simtim o tul!urare, o
mustrare de constiintJ si o mputinare su"leteascJ. $epJdarea de sine dovedeste credinta si
dragostea pe care o avem cJtre Iisus. Din aceasta izvorJste o mare trJire su"leteascJ. $epJdarea de
sine tre!uie sJ ne-o "acem a doua naturJ, ca sJ ne nsoteascJ toatJ calea cJlugJriei si sJ
caracterizeze cJlugJria.
Kn "elul acesta seacJ izvorul si rJdJcina patimilor.

Despre s"aturile %vang)eliei si voturile mona)ale
Iisus a dat porunci si s"aturi si pildJ cu viata ,a. Kn aceasta a descoperit toatJ voia lui Dumnezeu
cJtre oameni, ca sJ se mntuiascJ. (oruncile asigurJ mntuirea pentru toatJ lumea, iar s"aturile
evang)elice sunt acestea; sJrJcia de !unJ voie, viata "JrJ pri)anJ si ascultarea neconditionatJ.
(e s"aturile evang)elice se ntemeiazJ cJlugJria. 'inul mona)al urmJreste deci trJiea
crestinismului pnJ la mJsurile desJvrsirii. Dar ca sJ "acJ "irea omeneascJ o cale att de lungJ
tre!uie ntelese !ine mijloacele si "oarte !ine cunoscutJ calea. .ai nti "iti de-a dreptul ucenicii lui
Iisus, cum au "ost apostolii, dar putem "i niste ucenici mai smeriti al unui slujitor al lui Iisus, cum
este du)ovnicul. 'JlugJria nu se nvatJ att din cJrti ct din aceastJ ucenicie.
4:
6oturile sau "JgJduintele mona)ale au rostul de a desprinde rnd pe rnd patimile care stricJ "irea
noastrJ si primejduiesc mntuirea. (rimejdia cea mai mare a patimilor de cJpetenie este aceasta, cJ
duc su"letul la necredinta n Dumnezeu prin "aptul cJ prind su"letul si trupul numai de viata aceasta
desartJ.
Qtiind Iisus cJ patimile opresc su"letul de la calea ,a, ntruct l lipesc de viata aceasta, ne-a cerut sJ
ne lepJdJm de tot ce avem, sJ urm "amilia, !a sJ urm si propria noastrJ viatJ n conditiile lumii
acesteia B$uca 1<, 4?C. 'JlugJria sta!ileste o altJ nrudire ntre oameni; rudenia cea dupJ Du).
'JsJtoria si copiii i pJrJsesti nainte de a-i avea si n-o iei pe calea aceasta. Aceasta este voia s"ntJ
pe propria ta viatJ vJzutJ dupJ c)ipul veacului acestuia. Aici si dovedesc s"aturile evang)elice
temeiul. Ast"el, sJrJcia de !unJ voie ne iz!Jveste de lJcomie, de iu!irea de argint si de lene.
*ecioria !iruie des"rnarea. Iar ascultarea neconditionatJ omoarJ mndria, invidia, mnia, slava
desartJ si ntristarea.
Dintre cele trei "JgJduinte cea mai grea e ascultarea, pentru cJ are de !iruit mai mult patimile mintii
care discutJ cu Dumnezeu n loc sJ asculte "JrJ discutie.
&ici o patimJ nu vrea sJ pJrJseascJ "irea "JrJ nevointe, adicJ silinte ale constiintei ntJrite de
vointJ. Din pricina acestei lupte ntre convingeri si patimi cJlugJria e dJtJtoare de )ar si e numJratJ
la 0aina (ocJintei.
Ascultarea este pretutindeni o temelie a rnduielii n societatea omeneascJ, dar n cJlugJrie
ascultarea mai are ceva "undamental deose!it; ca ascultare din convingerea cJ prin constiinta
staretului sau a du)ovnicului ti grJieste Knsusi +ristos. #rice a!atere de la acest greu de ascultare
atrage o ntJrire a patimilor si o slJ!ire a su"letului.
IatJ ntelesul cJlugJriei.

Despre post si rugaciune
(ostul e vec)i si ncepe odatJ cu omul. % prima poruncJ de stJpnire de sine. (ostul si rugJciunea
sunt douJ mijloace prin care curJtim "irea de patimi. 0oti oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu
si-au smerit su"letul cu rugJciune si post. Qi Iisus a postit <G de zile punnd postul ncepJturJ a
vestirii KmpJrJtiei lui Dumnezeu, desi $ui nu-I tre!uia, "iind nepJtimas.
0emeiurile mai adnci ale postului si rugJciunii le gJsim tot la Botez. Adncul "iintei noastre se
m!racJ n +ristos. Kn acest adnc al mintii, sau n altarul inimii dupJ expresia pJrintilor, se
sJlJsluieste +ristos, izgonind a"arJ pe satana, care se retrage n simtiri. De aici puterile
potrivnicului, patimile, se silesc sJ nvJluie si sJ prindJ vointa din nou n mrejile sale.
'u trupul nsJ nu putem trata dect prin post. %l nu stie si nu recunoaste convingeri. De aceea el
tre!uie uscat, ncet si cu socotealJ, "iindcJ n mocirla uscatJ porcii patimilor nu mai vin sJ se
scalde.
'a sJ zJdJrnicim puterea potrivnicJ care lucreazJ prin simturi patimile plJcerii, slJ!im prin post
aceste simturi si nc)inarea lor cJtre plJcere. 2n organism topit cu postul nu mai are putere sJ
sc)im!e convingerile constiintei.
Dar mai !ine de jumJtate din numJrul patimilor sunt ale mintii. (ostul lucreazJ si asupra acestora.
% lucru de mirare, zice Ioan ,cJrarul, cJ mintea "iind netrupeascJ de la trup se spurcJ si se ntunecJ
4<
si cJ, dimpotrivJ, cea nematerialnicJ de la tJrnJ se su!tiazJ si se curJtJ. #c)ii vJd lucrurile,
mintea vede gndurile.
(ostul curJteste oc)iul, rugJciunea curJteste mintea. Aici nu vor!im de rugJciuni care cer lucruri
materiale, nici de rugJciunea care dJ drumul nc)ipuirii, dupJ cum nu vor!im nici de rugJciunea
liturgicJ, ci numai de rugJciunea mintii. $a intrarea n cJlugJrie rugJciunea vamesului, completetJ
poate c)iar de Iisus, e numitJ deodatJ cu metaniile 7,a!ia Du)ului ,"nt8. /ugJciunea mintii este
7Doamne, Iisuse +ristoase *iul lui Dumnezeu, miluieste-mJ pe mine pJcJtosul
. 'u numele lui Iisus spus nti cu gura apoi cu mintea, pJtrundem din a"arJ spre nlJuntrul nostru
cJtre Iisus, 'are la rugJciunea noastrJ !ate rJz!oi cu potrivnicul din gnduri si ne iz!Jveste de
asupririle patimilor. /ugJciunea mintii sau rugJciunea inimii are temeiul acesta, descoperit de
Insusi Iisus, cJ
"JrJ .ine nu puteti "ace nimic
n privinta iz!Jvirii de patimi, deci n privinta mntuirii.
/ugJciunea mintii are si stJri superioare, cnd iz!Jvindu-se patimile, se deapJnJ de la sine "JrJ
cuvinte, ntr-o nes"rsitJ dragoste de Dumnezeu, de oameni si de toatJ "Jptura.

/Jz!oiul nevJzut sau despre ispite
,u"letul este mai de pret dect toatJ materia lumii pentru cJ n el e sJditJ de la o!rsie posi!ilitatea
desJvrsirii. (e de altJ parte si "irea ntreagJ suspinJ dupJ arJtarea "iilor lui Dumnezeu B/omani D,
1EC, adicJ dupJ ndumnezeirea omului. Kn cale stJ in"irmitatea "irii si o putere potrivnicJ nevJzutJ
care cautJ sJ n"rneze su"letul de la un z!or mai nalt dect viata veacului acestuia. Qi "iindcJ
puterile nu erau egale, Dumnezeu ,-a "Jcut om si ca om a !iruit pe ispititorul, nvJtndu-ne si pe
noi lupta. A ntJrit "irea noastrJ si sJlJsluindu-,e ntru noi prin !otez ne-a "Jcut "JpturJ nouJ
ascultJtoare de Dumnezeu. Dar de la noi att se cere; sJ punem n lucrare aceste ajutoare.
0ot rJz!oiul nevJzut al potrivnicului urmJreste a!aterea su"letului din ascultarea de Dumnezeu si
toatJ nevointa cJlugJrului e sJ sporeascJ aceastJ ascultare. (otrivnicul are douJ "eluri de ispite;
prin plJcere si prin durere. 'u primele um!lJ sJ ne amJgeascJ. Dar cu celelalte um!lJ sJ ne
constrngJ sJ socotim plJcerea ca !ine si durerea ca rJu. 'u aceastJ mestesugire ar restrnge
nJzuintele su"letului numai la o viatJ comodJ n veacul acesta.
Iar cJlugJrul are cJtre primele; nevointele n"rnJrii pentru dragostea de Dumnezeu, iar cJtre
celelalte; lepJdarea de sine pentru dragostea de oameni.
DacJ vede vicleanul cJ nu isprJveste surparea cu ispitele atunci aruncJ n minte )ule mpotriva lui
Dumnezeu. 'ovrsirile acestui mndru sJ nu sperie pe nimeni cJci nu spurcJ pe om, nici sJ nu le
!JgJm n seamJ.
Dar nici o viatJ sporitJ nu e crutatJ de !ntuieli; "ie cu vederi amJgitoare si trJgnd cJtre slava
desartJ, "ie cu n"ricosJri grozave ducnd cJtre iesirea din minti. Kn calea celor dinti avem
lepJdarea de vederi, cJci mai de "olos este a ne vedea pJcatele dect a vedea ngerii, iar n calea
celorlalte avem lepJdarea de sine n grija lui Dumnezeu. (e putini credinciosii si molatecii
vicleanul i scoate din luptJ cu evidenta neputintei cu care i aruncJ n deznJdejde, iar cJtre
smerenie le nc)ide calea prezentndu-le-o ca umilire. (e calea aceasta le macinJ su"letul ntre
deznJdejde si nemultumire, de unde ajung la mnia persecutiei. AdunJ la con"lict, se nc)id
4=
su"leteste n prejudecJti si asa alunecJ din calea s"ntJ n calea pro"anJ sau c)iar c)imicJ. $a
acestia lepJdara de sine a "ost mereu un lucru de silJ sau "JrJ convingere.
Kn urmJ ispitele aleg tre!nici de netre!nici. Kntr-unii ispitele desJvrsesc n su"let ascultarea si
dragostea de Dumnezeu. Iar n ceilalti le sterg pe acestea si pun n loc ascultarea si dragostea de
sine. Ispitele descoperJ ceea ce este n inima omului. Drepte sunt cJile Domnului si cei drepti merg
pe ele dar ndJrJtnicii pe aceleasi cJi se poticnesc si cad. (entru calea cJlugJriei tre!uie prin urmare
sJnJtate deplinJ si majoritate de minte. 6iata du)ovniceascJ nu se desc)ide dect n su"letul care
are curajul umilintei. Knjosirea n "ata lui Dumnezeu, dispretul de sine si lepJdarea vointei proprii,
iatJ calea celor trei arme ale su"letului BAvva (imenC.
De aceea n calea lui Dumnezeu sJ "ii neclintit, nea!Jtut nici de plJcere nici de durere. Dar sJ stii cJ
a rJmne n picioare nu e trea!a ta, nici a virtutii tale, ci a )arului Aceluia 'are te tine n !ratele
,ale ca sJ nu cazi n ntristare. Deplin iz!Jvit de lupte nu este om pJmntean, nici nu tre!uie sJ "ie.
Alt"el nu ar mai "i luptJ, nici ucenicie, nici sporire, nu ar mai tre!ui nici +arul nencetat de la
Dumnezeu. #mul nu si-ar mai cunoaste slJ!iciunea si nici de smerenie nu ar mai avea tre!uintJ. %
mai de pret lupta, cJ vezi ajutorul lui Dumnezeu si te smeresti si te umpli de dragoste, cJci !iruinta
pe multi i-a pJgu!it.
(e aceastJ cale nu poti cJlJtori "JrJ primejdie dect condus de mna nevJzutJ a lui Dumnezeu prin
constiinta unei cJlJuze.

Despre lepJdarea de lume
$umea este lucrarea lui Dumnezeu. Dar stricJciunea din lume este lucrarea pJcatului. 'JlugJrii "ug
de stricJciunea din lume pentru cJ aceasta des"ace pe oameni de Dumnezeu. Dar pentru cJ
stricJciunea este asa de tare tesutJ cu lumea, cJlugJrii se leapJdJ de lume. Aceasta pe scurt.
.ai pe larg, "uga de lume se petrece asa; la vrsta mintii se trezeste n noi si constiinta de crestini.
'onstiinta aceasta e un nsJsi dar al !otezului. De acum doi insi ne c)eamJ; Dumnezeu si lumea,
"iecare n partea sa. Dumnezeu ne c)eamJ prin constiintJ, iar lumea prin trup. A"lndu-ne n
aceastJ cumpJnJ su"leteascJ avem prin urmare li!ertatea de a alege modul nostru viitor de viatJ.
DacJ am avea sJ trJim o viatJ crestinJ n lume, vedem mprejur sau c)iar n casa noastrJ, cJ
o!iceiurile si ndeletnicirile din lume ne-ar !irui si am s"rsi prin a trJi si noi ca toatJ lumea. DacJ
nsJ c)emarea constiintei cJtre Dumnezeu e mai tare dect c)emarea trupului cJtre lume, atunci ne
lepJdJm de lume, vindem tot ce avem si venim ntr-o mJnJstire sJ urmJm lui +ristos.
$epJdarea de lume este prin urmare un act de li!ertate a constiintei, o convingere. &ici un alt motiv
nu e mai temeinic dect acesta.IatJ primul pas cJtre mpJrJtia lui Dumnezeu.

0reptele vietuirii du)ovnicesti
%ste o singurJ viatJ du)ovniceascJ pentru cJ este un singur Du). Deprinderea si trJirea ei nsJ este
treptatJ, pe mJsurJ ce ne curJtim de patimi, iar aceasta este numai nceputul. (erioada de timp
caracterizatJ prin lupta cu patimile se numeste ascezJ, luptJtorul ascet iar totalitatea nvJtJmintelor
se numeste asceticJ. 'uvntul ascezJ e grecesc si nsemna la nceput exercitiu "izic. Apoi a cJpJtat
4?
ntelesul de exercitiu moral pe care l-au luat mJnJstirile desJvrsindu-i ntelesul, de totalitatea
nevointelor prin care se iz!Jveste "irea de patimi.
Aceasta prin urmare este perioada de urcus n care preocuparea de cJpetenie a mona)ului este
curJtirea de patimi. ')iar termenul de curJtire are si el douJ vrste si s-a ncetJtenit su! numele de
puri"icare. (erioada asceticJ cuprinde puri"icarea activJ n care intrJ toate nevointele din partea
omului si puri"icarea pasivJ, adicJ de curJtire a "irii de patimi dincolo de puterile omului, pe care o
"ace Dumnezeu Knsusi. %l Ksi "ace loc curat n cei ce-$ cautJ cu dragoste, dar puterile lor nu le mai
ajung pentru aceasta si atunci ei tre!uie sJ su"ere curJtiri mai presus de "ire ca sJ poatJ locui n ei
cu slavJ 'el mai presus de "ire.
*aza de culminatie a ascezei si de adncire a trJirii du)ovnicesti se numeste iluminare. Kn "aza
aceasta Darurile Du)ului ,"nt primite la Botez se dezvoltJ n toatJ deplinJtatea lor si ntJresc
su"letul pentru si mai grele ncercJri. Kn "aza aceasta pot apare amJgiri si daruri extraordinare si
cine le are e s"Jtuit sJ nu-si lipeascJ inima de ele, pentru cJ nu numai cJ nu nainteazJ, dar poate
pierde si tot ce a agonisit. Iar calea e din ce n ce mai su!tire si tot mai mult tre!uie sJ te lepezi de
toate.
Asceza are si un caracter )ristologic. Kn nevointe nu e numai omul, e si +ristos prezent. Kn s"ortJrile
noastre e prezentJ "orta din "irea omeneascJ a lui +ristos.
0rupul si ,ngele $ui din ,". KmpJrtJsanie se luptJ cu trupul si sngele nostru mpotriva patimilor,
s"intind trupul si arznd patimile. Kn perioada asceticJ murim lumii si nouJ nsine mpreunJ cu
+ristos, n viata misticJ. ,J nu uitJm nsJ cJ nainte de Knviere a "ost sJptJmna patimilor,
rJstignirea, pJrJsirea, umilirea, moartea, ngroparea si pogorrea la iad, dragostea ucenicului trecutJ
prin cele mai grele cumpene su"letesti, uscJciunile, pJrJsirile, ntunericul umilirii de moarte.
Acestea constituie puri"icarea pasivJ si curJtesc si ultimele rJdJcini ale patimilor, realiznd
nepJtimirea.
'a dovadJ, din cel mai adnc mormnt si pJrJsire suntem rJpiti a"arJ "JrJ veste de s"ntJ lumina
dumnezeiascJ. Din cea mai adncJ !eznJ "ulgerJ lumina contemplatiei divine plinJ de +ar si
adevJr. De la acest moment al luminii divine ncepe viata misticJ, adicJ unirea "Jpturii cu
Dumnezeu. Aceasta este asemJnarea nu prin "ire ci prin )ar.

,povedania si despre cercetarea constiintei. 'itirea Dumnezeiestilor ,cripturi. $ecturi spirituale.
#datJ intrati n calea mplinirii s"aturilor %vang)elice care restrng mult "irea omeneascJ, se
ntelege cJ pnJ sJ deprindem vietuirea dupJ s"aturi gresim adeseori. Din pricina aceasta te!uie sJ
nmultim si mijloacele de a ne mentine n aceastJ vietuire. 2nul din aceste ajutoare de pret este
spovedania deasJ. ,povedania "iind 0aina (ocJintei, este dJtJtoare de +ar care ntJreste puterile
noastre sla!e cJtre mplinirea "JgJduintelor ce le-am "Jcut sau ne pregJtim sJ le "acem. ,povedania
deasJ tre!uie tinutJ nsJ la pretul ei. 0inta su"leteascJ a mona)ului "atJ de tainJ tre!uie ndreptatJ
atunci cnd se dovedeste usurJtate la mijloc. De aceea o prea deasJ spovedanie, n su"letele
neadncite, se !analizeazJ. De aceea ne ajutJm de cercetarea constiintei sau de spunerea gndurilor,
care poate "i orict de deasJ.
,unt mJnJstiri n asa "el organizate nct nimeni nu se culcJ pnJ nu si-a spus gndurile rele, pnJ
nu s-a mpJcat din inimJ cu "ratele sJu cu care s-ar "i nvrJj!it peste zi si pnJ nu ia iertare de la
toti. ,povedania deasJ si cercetarea constiintei au rostul de a slJ!i din "ire deprinderile patimilor si
a pune n loc deprinderile !une sau virtutile contrare patimilor.
4A
(ractica aceasta are nsJ temeiul pe cunoasterea nsusirilor gndurilor. Fndurile pJtimase
nemJrturisite sau simplu spuse au nsusirea cJ se ntJresc si se "ac "unii, cum zic pJrintii, si trag
mintea la nvoire si la "aptJ, care este pJcat. (Jcatul acesta este; n"rngerea moralJ a su"letului de
cJtre un gnd rJu. De aceea toate gndurile tre!uiesc spuse nainte de a se ntJri si de a !irui
mintea, cJci de ndatJ ce sunt spuse le piere puterea de a o!seda, asupri, stJpni mintea. De alt"el, si
gndurile !une tre!uie controlate cu o altJ constiintJ, mai limpede. 'ontrolul tuturor gndurilor e
lege n cJlugJrie. &entre!at nimic nu e !ine, nici ce e !ine, pentru cJ singur nu te poti apJra de
sJgetile slavei desarte.
# altJ mJsurJ de ajutor n !iruinta asupra "irii ne-o dJ citirea Dumnezeiestilor ,cripturi. %ste Du)ul
lui Dumnezeu n cJrtile ,". ,cripturi, de aceea citirea ei zideste du)ovniceste. Dar si pentru aceasta
tre!uie putinJ preocupare. .ai nti tre!uie nvJtatJ aceastJ carte a lui Dumnezeu cJtre oameni,
adicJ nteleasJ n rostul ei de revelatie, nteleasJ n cadrul ei istoric, n s"ortarea ei de a mentine n
constiinta poporului ales asteptarea descoperirii desJvrsite n Iisus +ristos. 6aloarea spiritualJ a
,cripturii nu se pierde n istoria pe care o cuprinde. De aceea Bi!lia e si singura carte a cJreia date
istorice au si o neistorie pe care o cuprinde. De aceea Bi!lia e singura carte a cJreia date istorice au
si o memorie du)ovniceascJ.
De Acelasi autor sunt si scrierile ascetice ale ,"intilor (Jrinti si scrierile %vang)elice si scrierile
s"intilor. Kn concluzie, citirea cu socotealJ a Dumnezeiestilor ,cripturi aprinde si )rJneste su"letul
cu gndurile lui Dumnezeu care nu sunt ca gndurile omului.

Despre ra!dare, mndrie, smerenie, tJierea voii, smerita cugetare
$epJdarea de sine nu se realizeazJ dintr-o datJ sau odatJ pentru totdeauna ci tre!uie timp si
rJ!dare. 0imp pentru deprindere si rJ!dare pentru greutatea ei. /J!dare tre!uie sJ avem mai nti
cu noi nsine ca sJ nu cJdem n ntristare, apoi tre!uie sJ ai!J si altii rJ!dare cu noi pnJ deprindem
desJvrsit lepJdarea de sine. DacJ nvJtJm practic lepJdarea de sine si sporeste dragostea n inima
noastrJ, rJ!darea nceteazJ de a mai avea n"Jtisarea negativJ, de necaz, si se sc)im!J n !ucurie,
cu toatJ ntristarea mea sunt covrsit de !ucurie. 'nd avem lepJdarea de sine si dragostea, ocara ni
se "ace ca lauda si lauda ca ocara. /J!darea mai este si nevointJ, adicJ pedepsirea de !unJ voie a
"irii cu tot "elul de osteneli.
AtrnJ de treapta du)ovniceascJ pe care ne gJsim ca sJ "ie cu neputintJ unele nevointe sau altele.
$a aceste nevointe ale rJ!dJrii nu e !ine sJ nJzuim dect pe mJsura nsJnJtosirii "irii de patimi. $a
ncepJtori, deprinderea rJ!dJrii ncepe cu ocara. Knceputul tre!uie ntJrit cu rJ!darea, pentru cJ n
lupta cu mndria si cu slava desartJ, acestea au o!iceiul sJ-l arunce n deznJdejde ca sJ pJrJseascJ
lupta. 'ine ra!dJ BndreptareaC pnJ a s"rsit se va mntui B.atei 1G, 44C.
6iata du)ovniceascJ are multe greutJti de nvins, mai ales din partea mndriei. (artea importantei,
!oala locului de cinste sau a numelui de cinste, !oala o!rJzniciei, neascultarea, grJirea mpotrivJ,
posomorrea, groaza de umilintJ, toate acestea sunt "orme n care se dezvoltJ si se nmulteste
mndria n su"let. .ndria si toti puii ei sunt pricini de con"licte, de nemultumiri, de "JtJrnicii. Din
rJcirea dragostei si a umplerii su"letului de rJutate su! in"luenta acestei patimi, mintea alunecJ pe
panta ne!uniei. 'e e de "Jcut n momentul de limpezime de minte 3 ,J simtim, sJ ne dJm seama cJ
la mijloc e o patimJ, cu du) rJu care ne trage de minte cu o logicJ "oarte strnsJ ca sJ ne scoatJ
a"arJ din ascultarea lui +ristos. ,J ne dJm seama cJ mai avem ceva n noi neatins de logica aceasta;
constiinta. Deci sJ ascultJm constiinta, nu dreptatea noastrJ. ,J cJutJm de mai este cineva care ne-
4D
ar putea ajuta sJ ajungem la liniste. DacJ ntinzi minile cJtre ajutor vei "i ajutat. Inima n"rntJ si
smeritJ Dumnezeu nu o va urgisi.
Asa ncepe smerita cugetare; "ormalizeazJ mintea. ,merita cugetare e nceputul smereniei, care nu
e o virtute a "irii sau expresia neputintei. Izvorul smereniei e darul lui +ristos. &u de la oameni, nici
din cJrti, nici de la ngeri, ci de la .ine vJ nvJtati cJ sunt !lnd si smerit cu inima si veti a"la
odi)nJ su"letelor voastre B.atei 11, 4EC. ,untem n "urtunJ cu su"letul numai atta vreme ct trJim
la supra"atJ, la expresia cea mai dina"arJ a vietii. 'nd nsJ ne mai adncim su"letele acolo unde ne
asteaptJ +ristos de la Botez, sau de la oricare altJ 0ainJ, primim cuvntul $ui care mprJstie
"urtuna. %l este izvorul smereniei care reec)ili!reazJ su"letul din !ntuielile mndriei. De la aceastJ
experientJ ncepnd, iu!im 'rucea lui +ristos si crucea noastrJ, cu "irea primim si credem cJ
tJierea voii proprii e ntr-un cuvnt curJtirea de patimi.

(etrecerea mona)ului n lume
6iata mona)ului este lJuntricJ, du)ovniceascJ, pe cnd viata n lume e na"arJ. 2na cu alta nu
seamJnJ. .irenii mai vin la mJnJstire pentru rugJciune, cJlugJrii nu se mai duc n lume sJ se
odi)neascJ. 0oate pro"esiunile au vacantJ sau concediu numai cJlugJria nu. Asa ceva ar nsemna
ncetarea cJlugJriei. ,e duc nsJ la mare tre!uintJ n interesul de o!ste al mJnJstirii. +aina
cJlugJreascJ l "ace pe cJlugJr vJzut si cunoscut de toti. 2nii l iu!esc, altii l ocJrJsc. 'JlugJrul
tre!uie sJ se "ereascJ n su"letul lui de cel ce-l iu!este ca sJ nu "ie rJnit de slava desartJ, precum
tre!uie sJ se "ereascJ si de cei ce-l ocJrJsc ca nu cumva poate din nepJsarea lui sJ "ie )ulit
Dumnezeu. De aceea cJlugJrii nu um!lJ printre oameni cu oc)ii pe ei, cJtnd cunoscuti sau dorind
sJ stea de vor!J, ci si vJd de cale cu gndul la Dumnezeu.
0oti cJlugJrii care pentru neapJratJ tre!uintJ au mers prin orase au simtit tre!uinta ocrotirii lui
Dumnezeu. /ugJciunile celor din mJnJstire i-au nsotit ca o mnJ de apJrare. 2n drum n lume ti
"ace dovada statorniciei n calea cea du)ovniceascJ. De alt"el nici nu se trimit din mJnJstire dect
cei mai statornici n cJlugJrie. Kn ce constJ primejdia 3 *irea omeneascJ a "ost asemJnatJ cu cltii,
patimile cu "ocul. DacJ te atingi cu "ocul clti "iind, patimile amortite prin n"rnare se aprind prin
simpla vedere.
'JlugJrii trJiesc ntr-un alt"el de "oc al Du)ului ,"nt. Acesta se stinge cnd se apropie de ei
ntinJciunea prin simturi. AltJ grijJ pe care tre!uie sJ o ai!J mona)ul e la "elul vor!elor pe care
tre!uie sJ le audJ sau sJ le stJvileascJ. ')ipul mona)ului a trezit ntotdeauna si n tot locul
mncJrimea de lim!J a mirenilor. %i cautJ oarecum "ie sJ de"aime modul acesta de viatJ, "ie sJ-l
"ericeascJ pe al lor.
'JlugJrul sJ se "ereascJ, din constiintJ de cunostintJ, de a cali"ica moral viata mireneascJ, asa sau
asa. 't priveste mntuirea, aceasta are multe cJi naintea lui Dumnezeu. *iecare si alege viata
care i place sau de care se simte n stare. .irenii stiu toate n"rngerile cJlugJrilor, dar nu stiu
niciodatJ pe vreunul din s"intii care sJ "i !iruit el aceste n"rngeri.
.irenii vJd pe cJlugJri prin patimile de care sunt stJpniti ei si nu le vine a crede cJ-i cu putintJ si
o viatJ de virtute. 6irtutea e nenteleasJ, !a uneori e numitJ "JtJrnicie. Asa "rate cJlugJre, nvJluie
pe oameni n dragostea ta cea din multJ rugJciune si vei vedea trezindu-se n necunoscutii cu care
stai de vor!J si o scnteie dumnezeiascJ, pe care nu si-o pot exprima ci numai o suspinJ.

4E
')ipul cel dinlJuntru si cel dina"arJ al mona)ului
,". Apostol (avel a descris ca pentru sine c)ipul cel dinlJuntru al omului;
.-am rJstignit mpreunJ cu +ristos> si nu eu mai trJiesc, ci +ristos trJieste n mine. Qi viata mea de
acum, n trup, o trJiesc n credinta n *iul lui Dumnezeu, 'are m-a iu!it si ,-a dat pe ,ine nsusi
pentru mine
BFalateni 4, 4GC.
Asadar +ristos este "Jptura cea nouJ a mona)ului sau mona)ul n +ristos este "JpturJ nouJ BII
'orinteni =, 1AC. %l este nlJuntru si na"arJ, !lnd si smerit, )otJrt si linistit. 0ul!urarea celor
dina"arJ nu-l sminteste din aceste nsusiri su"letesti, dimpotrivJ, el aduce liniste. ')ipul cel
dinlJuntru si cel dina"arJ al mona)ului sunt ntr-o deplinJ armonie, printr-unul strJvzi pe celJlalt.
0oti stim cJ nlJuntrul nostru stau ascunse mJrgJritarul, comoara, talantul si altarul mpJrJtiei lui
Dumnezeu. KnlJuntrul nostru avem asadar posi!ilitatea s"inteniei. Dar posi!ilitatea ncJ nu e
realitatea. De la sine numai, posi!ilitatea s"inteniei nu se trans"ormJ n s"intenie.
Kn viata du)ovniceasJ credinta )otJrtJ poate "ace ca posi!ilitatea s"inteniei sJ se trans"orme n
realitatea s"inteniei. %ste nevointa mona)ului. *JrJ nevointJ ntinsJ, sustinutJ de convingere, orice
posi!ilitate realJ va rJmne numai posi!ilitate sau c)iar se va trans"orma n imposi!ilitate.
De pildJ multi vin la cJlugJrie cu o pJrere !unJ despre ei nsisi, pJrere pe care nemJrturisit si-o
pJstreazJ si n mJnJstire. (Jrerea sau iu!irea de sine e o "ormJ su!tire a mndriei. Kn mJnJstire
viseazJ s"intiri si litanii si viatJ "ericitJ iar cnd aici dau de severitatea luptelor cu patimile, de
tJierile dureroase ale pedepsirii ntru toatJ "apta !unJ, visul se destramJ si ncepe dezamJgirea si
nemultumirea, camu"lJrile mndriei. DacJ cel n cauzJ si nc)ide su"letul de cJtre povJtuirea
du)ovniceascJ pentru cJ aceasta taie amJgirea de sine din care creste dezamJgirea, !o!ul de gru
se sc)im!J n tJciune si se crede gru nederptJtit. Aceasta este iu!irea de sine pe care o mentine
mndria si punctul de vamJ al diavolului. ,u"letele slJ!Jnogite de mndrie stau totusi pururea
ncordate n legitimJ apJrare de cJtre orice ndregJtori, gata sJ-si apere dreptatea si sJ-si justi"ice
ntristarea, sJ-si explice ei mai !ine cauza si niciodatJ nu simte tre!uintJ sJ asculte si sJ urmeze,
dacJ este o cale mai presus de ce pot ei pricepe. Asa se explicJ ndepJrtJrile, mputinJrile si c)iar
ntunecJrile de la rostul luminos al cJlugJriei.
,u"letul dus n ro!ie e je"uit pe datJ de toatJ agoniseala sa du)ovniceascJ. Aceasta-i conta!ilitatea
"ricosului; zara"ii cu !anii lor "alsi "urJ talantii nostrii !uni.
Acum mona)ul lenes de mntuirea sa ncepe sJ uite ntelesul celor ce are de "Jcut, se multumeste
numai cu intrarea n cJlugJrie ca si cum cu aceasta si-ar "i ajuns scopul. (otoleste rvna de rJz!oire
cu slJ!iciunile "irii patimilor, m!rJcJmintea sa de luptJtor al du)ului pierde nsemnJtatea ei de la
nceput. ,andalele nu mai aleargJ pe calea gJtirii evang)eliei pJcii, calea du)ului, ci o iau iarJsi pe
calea pJmntului. &ici nu o!servJ mona)ul molatic de minte cnd a "ost scos din luptJ si redus la
un simplu cuier de )aine cJlugJresti. 'u alte cuvinte nu vede cJ a ajuns o mizerie cJzutJ ntre
tl)ari, un mincinos ala Domnului +ristos. DacJ mona)ul se complace ntr-o asemenea cJlugJrie
de uni"ormJ si nu-l doare stingerea luminilor su"letului sJu - ntristarea e c)ipul unui su"let cu
luminile stinse - nseamnJ cJ a dat n micime de su"let si a ajuns un om de nimic. (otrivit acestei
ndreptJri el cautJ altJ )ranJ su"letului sJu; lauda oamenilor, apro!area voilor sale. De povJtuitorii
sJi se desparte su"leteste, judecndu-i si gJsindu-le tot "elul de pricini. Asa se cui!Jreste viclenia n
su"let si l "ace pe mona) om cu douJ "ete, morminte vJruite pe dina"arJ, nengrijit pe dinJuntru,
ipocrit. (rinderea su"letului ntr-o viatJ dina"arJ de du) prin tJrtele vietii e tot una cu ducerea lui
iarJsi n temnita patimilor. 'nd mona)ul a realizat "JtJrnicia, a ajuns pe punctul de a pJrJsi
:G
cJlugJria. Kn oc)ii lui toti sunt "Jtarnici, e o victimJ nevinovatJ a nedreptJtilor, de aceea osndindu-
i, iese dintre ei. De aici se vede destul de limpede cJ mndria singurJ, c)iar su! cea mai su!tire
"ormJ a sa, cum e pJrerea de sine, dacJ nu e tJiatJ din rJdJcini e n stare sJ risipeascJ din su"let
toatJ viata dupJ du). &u e mndria urciunea pustiului 3 De aceea cnd te crezi !un sJ stii cJ esti
ne!un si sJ astepti ocara ca sJ te curJtesti. Kntunecarea aceasta nsJ ne aduce aminte de nvinuirile
pe care le-a adus Iisus peste capul celor ce "JtJrniceau virtutea. AstJzi pentru o!razele celor din
ndJrJtnicie pJrJsesc lupta cJlugJrii. Biserica ncearcJ pedepsirea, scoaterea din mona)ism,
a"urisirea sau caterisirea. 'restinii nu au de nvJtat nimic !un de la acesti dezertori si mincinosi.
Biserica prin slujitorii ei nu "ace degra!J lucrul acesta, dar ce nu poate rugJmintea poate pedeapsa.
(lata neascultJrii de BisericJ este pierderea mntuirii. KndJrJtnicii dau asadar de primejdia pierzJrii
ca sJ se dezmeticeascJ. Asa se ntmplJ cnd se ntJreste "ariseul si slJ!este vamesul.

6otul ascultarii. 6otul ascultJrii si personalitatea mona)ului. (oate nceta o!ligativitatea voturilor
mona)ale 3
Dintre cele trei "JgJduinte mona)ale, ascultarea neconditionatJ s-a dovedit cea mai grea, din douJ
motive cu totul opuse; unul in"irmitatea "irii, iar celJlalt personalitatea ei.
.ai nti ce este personalitatea 3 'a lJmurire pe scurt spunem cJ personalitatea este o nzestrare
su"leteascJ neo!isnuitJ. Kntr-o personalitate c)ipul lui Dumnezeu este mult mai puternic si mult mai
limpede. 0oti crestinii au sigur cte un talant, dar unii au si cte doi, iar altii si cte cinci. 0alantii
sunt talente, energii de lucru, ca de pildJ o minte mai strJvJzJtoare, o inimJ mai largJ, o mare
capacitate de dragoste, o vointJ mai puternicJ, o memorie mai !unJ, o ingeniozitate nJscutJ.
Aceste energii ale c)ipului prind mai !ine, ca niste antene mai !une, energiile +arului care le
s"inteste. (ersonalitatea are de asemenea de "Jcut calea de la c)ip la asemJnare. Dar datoritJ
nzestrJrii su"letesti mai puternice, personalitatea ar putea strJ!ate calea ntr-un timp mai scurt sau
ar putea realiza o neasemJnatJ asemJnare. % destul sJ ne gndim la ,"ntulita de la Arges, o
copilitJ numai, dar cu o capacitate de dragoste care a ridicat-o ntre s"inti.
Disciplina ascultJrii nsJ e generalJ, pentru cJ ea ridicJ "irea din in"irmitate precum scoate si
mndria din personalitate. Ascultarea "ace si pe lenesi si pe vecleni sJ-si dezgroape talantul, precum
acoperJ si pe cei talentati de je"uirea slavei desarte.
,e stie cJ unde este !ogJtie mai mare si )otii se nevoiesc mai tare sJ o prade. /nduiala ascultJrii e
cale dumnezeiascJ. ')iar cnd se realizeazJ s"intenia, nici aceasta nu dezleagJ de acoperJmntul
ascultJrii. 'Jci o s"intenie constientJ ar putea cJdea ca "ulgerul n ispita s"inteniei, care e cea mai
ra"inatJ capcanJ a mndriei. De aceea Avva .acarie era dus de ngeri din lumea aceasta si pe drum
l ntmpinau dracii zicndu-i; ai scJpat de noi, .acarie, iar su"letul lui rJspundea; ncJ n-am
scJpat.
Asa se explicJ de ce nici unul dintre s"inti nu a scJpat desJvrsit de vreo "rnJ oarecare a
neputintei, ca nu cumva tocmai la urmJ sJ piardJ totul. De aceea ,". (Jrinti nu au recunoscut
desJvrsirea dect dupJ semnul desJvrsitei smerenii.
Kn cJlugJrie asadar nu are nici o importantJ numirea de personalitate. DimpotrivJ, e un nume de
care tre!uie c)iar sJ te lepezi, sJ scapi de stiinta lui. Knzestrarea su"leteascJ ce-i corespunde e
"olositoare ntr-alt "el, n curajul smereniei, n avntul dragostei, n capacitatea de a te !ucura n
su"erintJ. Acestea dovedesc un su"let mare. 'JlugJria nu creste visJtori ai mpJrJtiei lui Dumnezeu,
ci oameni )otJrti care duc trJirea crestinismului pnJ la ultimele lui consecinte de disciplinJ si
:1
"rumusete. Alt"el +ristos nu ne-ar "i spus cJ KmpJrJtia lui Dumnezeu - c)iar aceasta lJuntricJ - se ia
cu nJvalJ si nJvJlitorii pun mna pe ea si KndrJzniti, %u am !iruit lumea.
0emeiul ndrJznelii celei dupJ Dumnezeu este Knvierea ,a din morti, dovada att de puternicJ a
dumnezeirii ,ale. (e cuvntul $ui, de Dumnezeu dovedit, avem si noi ndrJznealJ si curaj
mpotriva lumii si a mortii din noi. Acesta-i temeiul strJ"und al uceniciei noastre, a cJrei capJt este
nvierea su"letului ncJ din veacul acesta, n lumina veacului viitor. (entru o ast"el de rostuire a
vietii e cJlugJria si ea cere smerenie si curaj. ,merenia si curajul s-ar pJrea doi termeni opusi. 'u
toate acestea, n viata du)ovniceascJ ei se armonizeazJ, !a se si completeazJ. A!senta sau
mputinarea unuia slJ!este pe celJlalt si ntre ei tre!uie tinut un ec)ili!ru. 'Jci viata crestinJ
orientatJ numai spre umilintJ ia o n"Jtisare de sclavie spiritualJ, de pipernicire la literJ si pierde
curajul. Deasemenea, orientarea numai spre ndrJznealJ personalJ si spre pro"etism distruge
!isericitatea si so!ornicitatea crestinismului, provocnd "ie erezie, "ie sc)ismJ, deci pierde
smerenia. De aceea pJstrarea capacitJtii de ncadrare n disciplinJ a unui su"let "ace dovada
armoniei si valorii sale. 'JlugJria slJ!este n su"lete sla!e si se ntJreste n su"lete mari.
Dar pilda celor de pe urmJ aprinde curajul celor dinti. 6oturile mona)ale au o!ligativitate de
constiintJ. De Dumnezeu ascultJm neconditionat toatJ viata si "JrJ a!atere. DacJ nsJ povJtuitorii
nostrii dupJ Dumnezeu, staretii si du)ovnicii, devin eretici si ca atare se ncarcJ din partea Bisericii
cu pedeapsa a"urisirii sau caterisirii, atunci suntem dezlegati de ascultarea lor pentru cJ ei au
strm!at dreapta credintJ si prin constiinta lor nu se mai exprimJ voia lui Dumnezeu. Dar
ascultarea de BisericJ nu nceteazJ. #!ligativitatea voturilor mona)ale poate nceta numai n cazul
extrem de rar cnd se ntmplJ din motive c)imice a personalitJtii omenesti, deci si a constiintei n
cazul deplinJtJtii de constiintJ, nsJ "JgJduintele rJmn o!ligatorii iar lepJdarea lor pJcat. Kncetarea
voturilor e ncetarea cJlugJriei. .JnJstirile cu viatJ de sine au slJ!it votul ascultJrii si al sJrJciei si
din pricina aceasta sunt o "ormJ decadentJ de mona)ism.

/ostul si nsemnJtatea mona)ismului
,e ntmplJ ca unii crestini sJ nu mai cunoascJ rostul mona)ismului n crestinism. De aceea te poti
astepta de la ei la cele mai "elurite ntre!Jri. Dar dacJ ni-l cunoastem noi cum tre!uie, putem da
seama oricnd despre rnduiala noastrJ.
.ona)ismul se justi"icJ n linii largi cu aceleasi argumente cu care se justi"icJ crestinismul.
'restinismul nu s-a nvec)it, dovadJ cJ n orice epocJ a istoriei s-au gJsit oameni sJ-si dea viata
pentru el. Atunci nu s-a nvec)it nici mona)ismul, de vreme ce este ales de cte unii ca mod de
viatJ. 'ea mai !unJ justi"icare a mona)ismului o "ac cele trei rosturi cu care a strJ!Jtut el istoria;
rostul spiritual, rostul cultural si rostul social.
/ostul spiritual si-l mplineste mona)ismul prin disciplinarea "irii dupJ s"aturile evang)elice. (rin
aceasta mona)ul nevoitor se iz!Jveste de patimile "irii si se "ace cu neputintJ arJtarea unei alte
"orme de viatJ dupJ Du)ul ,"nt. 6iata mai presus de "ire dovedeste constrngJtor si totusi simplu
existenta lui Dumnezeu. .intea o!isnuitJ, c)iar a celei mai nzestrate si cultivate "iri, nu poate "ace
dovada decisivJ nici cJ este, nici cJ nu este Dumnezeu, pentru cJ mintea "irii acesteia e tot att de
di!ace de a dovedi si a"irmatia si negatia unuia si aceluiasi lucru. De aceea "ilozo"ii si-au dat seama
de viclenia ratiunii. Qtiinta cnd se pronuntJ n materie de religie, de asemenea a iesit din domeniul
sJu, care este studierea meteriei si a legilor ei pentru "olosul practic al oamenilor. Iar religia nu "ace
stiintJ ci constiintJ. 'Jci oamenii nu trJiesc numai cu pine. De aceea despre Dumnezeu nimenea
nu poate grJi cu competentJ a!solutJ dect numai %l Knsusi, cnd strJluceste slava ,a pe c)ipul
"iilor ,Ji, s"intii. Qi totusi oamenilor le mai rJmne li!ertatea sJ se ndoiascJ. Aceste exemplare rare,
:4
s"intii, apar printre oameni din vreme n vreme si aduc n ei c)ipul lui +ristos'are a dovedit
desJvtsit pe Dumnezeu-"iind stlpii Bisericii. Acesta este rostul de cJpetenie al mona)ismului;
trJirea crestinismului pnJ la tensiunile desJvrsirii, cnd existenta lui Dumnezeu devine un "apt de
natura evidentei a!solute pentru toti. 'JlugJrii care realizeazJ mona)ismul sunt n lume "Jcliile
aprinse ale lui Dumnezeu. 'eilalti, care nu-l realizeazJ, um!lJ cu ele stinse, iar pentru n"rngerile
lor morale Dumnezeu este )ulit printre oameni B/omani 4, 4<C. Dar nu acestia cali"icJ mona)ismul,
ci cei dinti.
/ostul cultural este mai modest, totusi de mare pret si el. %i au mpletit rugJciunea cu munca, o
muncJ de rJ!dare, o muncJ de constiintJ. 'JlugJrii s-au ocupat de copierea cJrtilor s"inte. Ast"el,
mona)ilor din pustia ,inai le datorJm cel mai vec)i manuscris ntreg al &oului 0estament. .ai
trziu au nceput sJ-si ilustreze cJrtile s"inte cele mai des "olosite, dintre care ne-a rJmas o
minunatJ psaltire. 0ot cJlugJrii au "ost primii iconari si apJrJtori ai icoanelor n perioada
mpJratilor iconoclasti. Kn toate artele minore unde a tre!uit migalJ si rJ!dare deose!itJ gJsim pe
cJlugJri. De la ei avem o!iecte !isericesti de mare valoare artisticJ. (rintre primii care au m!rJtisat
inventia lui Futen!erg, tiparul, au "ost cJlugJrii. (rimele tiparnite la noi le-au n"iintat cJlugJrii.
(rin munca lor s-a asigurat unitatea lim!ii romnesti.
/ostul social e si mai nensemnat si totusi asa de mare. .ai nti munca dezinteresatJ a cJlugJrilor,
care-i iz!Jveste de lene, e un model de constiintJ. 'JlugJrii lucreazJ orice ca pentru Dumnezeu nu
ca pentru oameni B'oloseni :, 4:C. Kn vremea noastrJ constiinta "atJ de muncJ ncepe sJ "ie un
"actor de mare pret n construirea viitorului oamenilor. .unca iese din stadiul pedepsei si trece n
cel al consacrJrii, capJtJ o s"intenie pentru constiinta cu care e "JcutJ.
'JlugJrii trJiesc n viata de o!ste avnd totul de o!ste. Deci ei au adus pnJ n zilele noastre
amintirea vie a primelor comunitJti crestine din Ierusalim si Alexandria, unde se mpJrtea "iecJruia
dupJ cum avea "iecare tre!uintJ B*apte <, :=C. Deci cJlugJrii prin viata lor de o!ste sunt o icoanJ
strJvec)e a lumii noi. 'omunismul la o!rsiile lui a "ost crestin si va "i si la s"rsit.
'JlugJrii si mai justi"icJ rolul lor social si prin "aptul cJ sunt totdeauna n lupta Bisericii crestine
pentru marea cauzJ a vremurilor noaste; pacea ntre popoare. /ugJciunea pentru pacea a toatJ
lumea cJlugJrii o "ac la toate sluj!ele lor n !isericJ, zi si noapte. (acea nu e numai un !un social ci
si un !un spiritual al oamenilor, de aceea noi ne rugJm pentru pace, pentru cJ la urma urmei
Dumnezeu detine pacea. AstJzi armele nu sunt numai ucigJtoare ci pustiitoare. Qi pentru care
pricinJ 3 (entru o mai dreaptJ repartitie a !unurilor ntre toti oamenii. 0oate religiile pJmntului s-
au unit n lupta pentru pace, toate semintiile pJmntului si mintile limpezi sunt n ideea de pace.
&iciodatJ ntre cei mai depJrtati si deose!iti nu s-a vJzut asa o unire ca n a cere pacea. Acesta e un
lucru mai presus de oameni, de aceea pacea va nvinge rJz!oiul. 'onvingerile unite n dreptatea
cauzei sunt o putere n care intrJ si toti cJlugJrii. &-a auzit Avraam de la Dumnezeu cJ dacJ vor "i
si numia zece drepti nu va pierde cetatea 3 B*acere 1D, :4C IatJ ce ne!Jnuite rosturi pot avea acesti
oameni sJraci cu du)ul, care sunt si cJlugJrii.

(urtarea mona)ului "atJ de superior si "atJ de o!ste, "atJ de ascultJri si "atJ de !unurile mJnJstirii
Kn calea vietii du)ovnicesti nu sporesti dect pe temeiul ncrederii totale n povJtuitorii tJi; staretul
sau stareta si du)ovnicul. Ascultare si dragoste sJ ai cJtre toti din o!ste, dar cJtre povJtuitorii tJi
mai ales, pentru cJ ei rJspund naintea lui Dumnezeu de su"letul tJu. Asadar, de ce sJ poarte
rJspunderea aceasta suspinnd 3 (urtarea mona)ului descoperJ adevJrata sa trJire, dacJ are o
credintJ de adncire sau o credintJ de supra"atJ. Kn cazul dinti va "i pururea cuviincios si smerit, n
cazul al doilea ndrJznet si o!raznic. 'uviinta sau o!rJznicia purtJrii aratJ ce du) are n inimJ n
::
cazul acela. ,tJrile su"letesti molipsesc prin surprindere. De aceea e !ine ca povJtuitorii sJ grJiascJ
totdeauna din constiinta slujirii lui +ristos, ca n "ata lui +ristos, si atunci vor "i !lnzi ntru dojanJ
si smeriti ntru mustrare, alt"el mustrarea lor nvinge dar nu convinge. &iciodatJ nu tre!uie sJ uitJm
cJ prin purtarea de grijJ a pJrintilor luJm ndreptare de la Dumnezeu. 'nd uitJm lucrul acesta
cJdem n ntristare. Altii au uitat ndemnul care grJieste ca unor "ii;
*iul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu-ti pierde cumpJtul cnd esti mustrat de %l. 'Jci
pe cine l iu!este Domnul l ceartJ si pe tot "iul pe care-l primeste l !ate cu varga
B%vrei 14, =-?C.
Acesta este examenul purtJrii, esti n stare sJ vezi n mustrare grija lui Dumnezeu de tine sau numai
o trea!J de administratie 3 De aici se alege "olosul sau ncepe pierderea de vreme.
(urtarea "atJ de o!ste dovedeste si mai !ine cum suntem cu adevJrat. *atJ de povJtuitori, ca mai
mari, avem o purtare, iar noi ntre noi altJ purtare. Aceasta dovedeste cu cte "ete um!lJm. DacJ
avem pe +ristos n inimJ, cJtre toti avem aceeasi "atJ, "Jcnd toate ca pentru Dumnezeu, date n
c)ivernisirea o!stii pentru neputinta "irii. Asadar de la asezJmntul inimii n du)ul lui Dumnezeu
izvorJste toatJ purtarea mona)ului cJtre cel dina"arJ, iar cele dina"arJ, dupJ modul cum le "ace,
sporesc du)ul celor dinlJuntru.

(urtarea mona)ului "atJ de rude, prieteni, cunoscuti si "atJ de credinciosii care vin la mJnJstire
2rmarea lui +ristos sta!ileste o alt"el de rudenie ntre oameni dect cea dupJ trup. Kntre cei ce
iu!esc pe Dumnezeu mai mult dect orice altceva se sta!ileste o rudenie du)ovniceascJ. Acestia se
adunJ laolaltJ n o!sti si mplinesc unul din cuvintele lui Iisus; 0ot cel ce se leapJdJ de avutiile sale
si pentru .ine pJrJseste mamJ, tatJ, sotie si copii - se ntelege, nainte de a le lua - nsutit va lua
ncJ n viata aceasta si avutie si tatJ si copii - desi cu necazuri - iar n veacul ce va sJ "ie viata
vesnicJ. IatJ rudenie, iatJ avutii de o!ste ale mJnJstirii, desi si cu necazuri, dar dJtJtoare de
nJdejde a vietii vesnice.
.ama si rudeniile .ele sunt cei ce "ac cuvntul lui Dumnezeu, din pricina aceasta rudenia mea
dupJ trup rJmne pe planul al doilea ca importantJ. 'JlugJria dezleagJ pe mona)i de o!ligatiile
ngrijirii "amiliei n lume. 'u toate acestea, legJtura nu e ruptJ ci rJmne n dreapta cumpJnire a
situatiilor si a celei mai !une solutii. DacJ dai staretului toatJ grija ta, o dai si pe aceasta, si cum va
rndui, asa va rJmne. (rea multJ ntlnire cu rudele nu e !unJ, pentru cJ ele aduc grijile lumesti,
tnguirea cJ au "ost pJrJsite si "elul de a gndi dupJ lume. ,unt totusi rude care se !ucurJ cu
adevJrat de calea noastrJ. # viatJ m!unJtJtitJ a noastrJ le-ar "i singura mngiere si !ucurie care
ar cntJri n su"letul lor mai mult dect amJrJciunile. Acesta-i primul "olos su"letesc ce se asteaptJ
de la noi. Iar al doilea e acela al rugJciunilor pentru mntuirea lor.
(rieteni, cunoscuti, vizitatori si nc)inJtori nu mai sunt de "olos celui ce se nevoieste sJ-si tinJ
mintea si inima curate de gnduri. (entru porunca dragostei pot "i primiti, dar dupJ rnduiala cea
pentru strJini. (utem vor!i cu ei dar la un nivel de seriozitate. 0otdeauna si n toate mJnJstirile
unde mirenii au "ost primiti "JrJ nici o !Jgare de seamJ, acestia au destrJmat rnduiala si au s"rsit
prin des"iintarea mJnJstirilor sau si numai a valorii ei du)ovnicesti. A um!la dupJ vizitatori sau
c)iar nc)inJtori este a um!la dupJ slava desartJ. Kntr-o atare mJnJstire nu se adncesc mona)ii n
Du)ul lui Dumnezeu ci n du)ul lumii. De aceea n mJnJstirile clasice nu se ngJduie cu usurintJ
nici intrarea pJrintilor sau a "iilor dupJ trup.
:<
(nJ sJ covrsesti cu dragostea peste toatJ "Jptura tre!uie sJ te nevoiesti cu n"rnarea spre toatJ
zidirea.

0lcuirea rnduielii tunderii n mona)ism
Intrarea n cJlugJrie se sJvrseste n vremea ,". $iturg)ii, ndatJ dupJ intrarea cea micJ cu
%vang)elia. ,pre stiintJ, pe scurt, ,". $iturg)ie este sluj!a de cJpetenie a Bisericii n care e
prezentatJ viata si nvJtJtura .ntuitorului precum si lucrarea de mntuire a omului prin jert"a de
pe Folgota. ,". $iturg)ie este repetarea sau continuarea peste veacuri a aceleiasi jert"e si taine.
*ratele care vine la cJlugJrie este o roadJ a acestei jert"e. Bratele pJrintesti l asteaptJ desc)ise pe
cruce. Aceasta e cea mai puternicJ c)emare ce s-a putut "ace vreodatJ oamenilor. Kn "ata ei pJrJsim
viata cea usuraticJ a "irii si dorim sJ dJm si noi vietii acelasi nteles. Iar slujitorul tainei lui
Dumnezeu, preotul sau ar)iereul, primeste pe "ratele naintea usilor mpJrJtesti, desc)izdu-i
urec)ile dragosei prin cuvintele Domnului;
6eniti la .ine toti cei osteniti si mpovJrati - cu pJcatele - si %u vJ voi odi)ni pe voi
. (Jcatele, patimile, ostenesc si ncarcJ, slJ!esc si apasJ su"letul n ntuneric. Dorul dupJ odi)nJ de
acestea este "undamentat n su"let. Acestui dor nimeni si nimic nu-i poate rJspunde dect Iisus. De
la %l nvJtJm smerenia si primim odi)na, adicJ nepJtimirea.
'uvntul de lJmurire continuJ si prin el "ratele e adus naintea lui Dumnezeu n privinta dorintei
sale. Kn "ata s"inteniei lui Dumnezeu avem deodatJ aceste simtJminte contradictorii, de "ricJ si de
!ucurie, de temere si de atragere. Dar nu numai .ntuitorul e nevJzut de "atJ, ci si (reaslJvita ,a
.aicJ, s"intii ngeri si toti s"intii cei dintre oameni vin de "atJ asupra )otJrrii "ratelui cu destinul
su"letului sJu. ,tau plecate privirile ntregii lumi vJzute si nevJzute. Acestia sunt martorii nostrii n
ziua rJsplJtirii, cnd .ntuitorul nostru va veni sJ judece vii si mortii,
nu dupJ cum vom "JgJdui mJrturisind - cu gura - ci dupJ cum vom pJzi si mplini - cu "apta - cele
ce vom "JgJdui
.
Deci e ntre!at "ratele de ce a venit n "ata altarului, n "ata jert"elnicului Domnului. Iar "ratele
rJspunde spunnu-si dorinta cJlugJriei. Dorinta aceasta e nsJ o convingere. (reotul con"irmJ
!unJtatea si "ericita alegere a "ratelui. *ratele a ales !iruinta asupra "irii, urmezJ sJ o cstige prin
osteneli si su"erinte. # ast"el de )otJrre, ca sJ ducJ la rezultat, tre!uie sJ ndeplieascJ o condite
esentialJ; sJ "ie o )otJrre a li!ertJtii sale. $i!ertatea constiintei e cel mai adnc !un spiritual pe
care-l avem la ndemnJ n viatJ. Acesta este "actorul de care Biserica tine seama si garanteazJ
seriozitatea convingerii, alegerii si statorniciei. ,ila mprejurJrilor, sila neputintelor, sila
n"rngerilor, dacJ nu se vor converti n convingere, nu stau garantie pentru clugJrie. *JgJduintele
cJlugJriei sunt asadar pe viatJ, viatJ petrecutJ ntr-o mJnJstire.
2rmeazJ ntre!Jri si rJspunsuri, cele trei rJspunsuri sau voturi mona)ale. (rimul este "ecioria, al
doilea ascultarea de povJtuitor si de "rati, iar al treilea sJrJcia, lipsurile vietii cJlugJresti. DupJ
aceste trei "JgJduinte din partea "ratelui, preotul, slujitorul tainei, lJmureste mai pe larg n ce
constau aceste s"inte "JgJduinte. .ai nti cJ sunt date n "ata 'elui ,"nt, cJ sunt scrise de ngeri si
cJ vom da seama de ele si la s"rsitul lumii. 0rJite aceste "JgJduinte, prin ele se aratJ n viata
noastrJ viata Domnului, ntruct %l Knsusi este viata vesnicJ. 6iata moa)alJ nu este o viatJ dupJ
trup. (o"tele lui tre!uiesc stinse.
:=
'uviinta "atJ de om tre!uie cstigatJ si mintea curJtitJ prin nevointe, cJci si trupul e c)emat la
s"intenie si viatJ vesnicJ. De aceea si el tre!uie "Jcut ascultJtor de Dumnezeu. (ostul, osteneala,
priveg)erea, l m!lnzesc. Ascultare sJ ai "atJ de toti.
Kn ascultJri "JrJ crtire
zice preotul. $a viclene gnduri sJ te astepti, care vor sJ zdruncine )otJrrea de a merge prin
greutJti n urma lui +ristos. Acestea vor sJ te ntoarcJ napoi de la calea Du)ului iarJsi la calea
"irii. *irea tre!uie tJmJduitJ de "ricJ n "ata su"erintei. (entru do!ndirea vietii du)ovnicesti tre!uie
sJ !irui si toatJ dragostea "irii, c)iar si dragostea de pJrintii dupJ trup. &ici dragostea de sine nici
dragostea de slavJ sJ nu mai ai. &u mpJrti su"letul tJu ci adunJ-l din toate si dJ-l ntreg lui +ristos.
De toate sJ "ii sJrac, ca sJ atrni ntru totul de Dumnezeu. #amenii te vor de"Jima, nentelegndu-ti
viata, dar nu uita cJ nici viata lui Iisus nu au nteleso cei ce $-au rJstignit.
#amenii prea legati de "ire nu au nteles niciodatJ vietuirea cea mai presus de "ire, de aceea s-au
temut de aceia cu o ast"el de vietuire ca de un rJu, ca de o mustrare si i-au "Jcut mucenici. Iar
cuviosii au trJit o viatJ de !unJ voie, o viatJ de mucenici. 6ietile ,"intilor ne sunt nouJ )ranJ si
curaj n urmarea lui +ristos, precum si convingerea cJ e cu putintJ aceastJ urmare. +ristos "Jcndu-
,e om ne-a dat nouJ aceastJ putintJ.
'u toate acestea viata dupJ +ristos nu e o viatJ de vis sau de visJtori, nici o viatJ cu minuni.
$epJdarea de sine si crucea rezumJ toate greutJtile ce le vom avea cu "irea cea vec)e si ne
prevestesc multJ umilintJ n lumea aceasta. Dar tocmai acestea cnd le vom mplini ne "ac dovada
cJ viata noastrJ e dupJ Dumnezeu. Kntru aceasta ne stJ puterea, de a ne !ucura ntru necazuri. 'u
trupul ne amJrm pentru greutatea virtutilor dar cu su"letul ne !ucurJm pentru plata pe care o aduc.
*ratele e ntre!at dacJ poate mJrturisi aceastJ conceptie de viatJ. 'u +arul lui +ristos acest "el de
vietuire e cu putintJ. (reotul se roagJ n continuare lui Dumnezeu, amintind si "ratelui cJ dragostea
lui Dumnezeu "atJ de cel mai mare pJcJtos e mai mare dect dragostea celui mai mare s"nt pentru
Dumnezeu, de aceea Dumnezeu nu uitJ de om cum uitJ omul de Dumnezeu. De aceea %l stie dorul
"ratelui si adaugJ la acesta puterea ,a, spre mplinirea poruncilor ,ale.
,"aturile evang)elice prin "JgJduintJ solemnJ devin porunci. 'el mai "rumos dar pe care l putem
"ace lui Dumnezeu e sJ ne dJruim $ui pe noi nsine, pe viatJ. Dumnezeu primeste si m!rJtiseazJ,
apJrJ si ntJreste un asemenea dar. A!ia cu aceastJ dJruire a dragostei prindem putere asupra
greutJtii, asupra neputintei si cJpJtJm curaj n nevointe. 2n du) nou se sJlJsluieste ntru noi din
clipa aceasta. Kl avem noi mai de demult, dar acum a prins el inima noastrJ n razele lui. 'Jci du)
dumnezeiesc este dragostea care a "Jcut s"inti.
'u capul plecat si cu cartea rnduielii cJlugJriei pe cap, preotul se roagJ lui Dumnezeu sJ-l
primeascJ si pe "ratele acesta n ceata celor care au pJrJsit toate cele lumesti si s-au "Jcut vrednici
de Dumnezeu. KntJrit de AdevJr, ngrJdit de Du)ul ,"nt, )otJrrea "ratelui sJ "ie neclintitJ n
rJz!oaiele cu mestesugirea potrivnicJ. Biruinta se cstigJ prin rJ!darea ntJritJ de Dumnezeu cu
+ar si prin rugJciunile .aicii 'restinJtJtii, (reas"nta ,tJpnJ de Dumnezeu &JscJtoarea si ale
tuturor s"intilor ntru care ,-a proslJvit Dumnezeu 'el n 0reime nc)inat.
0oti si pleacJ capetele. (reotul din nou se roagJ lui Dumnezeu sJ-l primeascJ pe "ratele acesta,
care si-a ales din "eluritele cJi de mntuire pe aceasta a jert"ei de sine. /ugJciunea continuJ ca
po"tele si gndurile "irii sJ "ie ridicate de la dnsul odatJ cu tunderea pJrului, al cJror semn este.
(Jzirea poruncilor aduce n "ire s"intenia 'elui ce a dat poruncile. (reotul mai cere de la Dumnezeu
si darul nestrJmutJrii )otJrrii "ratelui, vointa otelitJ care i-a caracterizat pe nevoitori.
:?
'u acestea slujitorul ,". $iturg)ii se apropie de 'el ce nevJzut sJvrseste 0aina, +ristos, ntinde
mna sa dupJ ,". %vang)elie asezatJ n "ata icoanei .ntuitorului din tmplJ si zice;
IatJ +ristos, nevJzut, aici stJ de "atJ
. Qi preotul mai ntrea!J odatJ pe "ratele dacJ "ace pasul cJlugJriei de !unJ voie, deplin li!er,
"iindcJ numai acesta e "actorul su"letesc )otJrtor n cJile omului. Kn adncul "iintei sale omul e
li!ertate. Acesta e darul lui Dumnezeu "Jcut omului, prin care l-a deose!it de toatJ "Jptura vJzutJ si
l-a nrudit cu ngerii si cu aceasta l-a "Jcut capa!il si de viatJ ngereascJ. 'JlugJria e asadar o
logodnJ cu modul mai presus de veac al vietuirii ngeresti.
*ratele a"irmJ de"initiv li!ertatea constiintei sale n "ata 'elui ce-i va desJvrsi li!ertatea. $ogodna
aceasta ncepe nsJ cu "oar"ecele, unelte care taie vJlul necunostintei de Dumnezeu de pe su"let sau
mrejile patimilor de pe minte. $a aceastJ tJiere nu numai cJ te nvoiesti, dar sJruti si "oar"ecele,
mijloacele "izice sau morale cu care se "ace aceastJ rupere a su"letului si a mintii de patimi. Aceasta
a "ost ultima zi din viatJ n care ai mai avut pJreri personale si vointJ proprie. De la logodna cu
ngerescul mod de viatJ su! o nouJ lege, tJierea voii si a toatJ pJrerea ti este lege. Aceasta o ai
c)iar din mna lui +ristos. Kn lumea nevJzutJ sunt mii si milioane de "iinte si numai o singurJ voie
a lui Dumnezeu este. (rin cJlugJrie intri n aceastJ lume ca sJ completezi locul cetei a doua
ngeresti pe care Dumnezeu a )otJrt sJ-l mplineascJ cu oamenii care, n trup greoi "iind, !iruie n
lupte pe ngerii cei cJzuti prin neascultare. De aceea, ca sJ sui la s"rsitul zilelor la aceastJ
destinatie cereascJ, tre!uie sJ nveti "irea de a nu avea pe pJmnt altJ voie dect numai voia lui
Dumnezeu, precum e si n cer. 'e rost mai au aceste "oar"eci 3 *oar"ecele, povJtuirile, mustrarea,
dojenirile, ocara au rostul tJierii patimilor, cJci cu tJierea voii se taie toatJ patima. Iar al doilea rost
al "oar"ecelor este venirea la cunostinta adevJrului care este +ristos.
AdevJrul este "iintJ vie. &oi nsJ suntem "iintJ, dar prinsJ n amJgiri. 0re!uie tJiate amJgirile ca sJ
"iintJm n AdevJr, adicJ n +ristos. %l e usa
la casa
0atJlui, iar Du)ul e c)eia
cJruia *iul i desc)ide. Aceasta-i cunostinta adevJrului cu noi, cu calea noastrJ dupJ Du), cu
destinatia noastrJ cereascJ. (e acest nteles luptJtorul primeste nume nou, dupJ al unuia dintre
s"intii care !ine s-au nevoit. De aici ncepnd, de la darea numelui, mona)ul e un nou !otezat, care
si ntelege personal Botezul. Aceasta nu e repetarea primului Botez, ci nnoirea lui. 6iata lui
viitoare, desi continuatJ pe pJmnt, va avea sJ "ie o slavJ a ,"intei 0reimi. Kntreaga ,"ntJ 0reime
si "ace sJlas ntr-un ales. ')ematii sunt multi, dar vin numai cte unii care se aleg. 'u acestea
ncepe noua m!rJcare n +ristos, din a"arJ vJzndu-se cele ce urmeazJ.
.ai nti o cJmasJ al!J, )ainJ luminoasJ a ,"ntului Du), +arul luminii dumnezeiesti care stinge
pentru totdeauna mo)orciunea ntristJrii din patimi si lumineazJ "irea cu slavJ dumnezeiascJ.
Acum e logodna cu darul luminii de pe 0a!or, urmeazJ lucrarea de o viatJ si nmultirea lui pnJ
cuprinde n dumnezeiascJ vJpaie nu numai su"letul ci si trupul. Aceasta e )aina noastrJ, )aina de
luminJ pentru ziua de nuntJ a *iului, care este la s"rsitul veacului acestuia si nceputul veacului
viitor.
2rmeazJ paramanul a cJrui nsemnare, ca sJ n-o uitJm, e scrisJ pe el;
$uati jugul .eu cJ este !un si sarcina .ea usoarJ
. Iar din prooroci;
Dat-am spatele .eu spre !JtJi si o!razul .eu spre pJlmuire si "ata .ea n-am "erit-o de scuipJri
. Iisus e arJtat de /evelatie si ca
nger de mare ,"at
:A
, ca unul ce a descoperit 'alea de mntuire. 'u aceastJ 'ale a ngerului de mare ,"at al lui
Dumnezeu ne logodim si din aceastJ pricinJ calea scrisJ pe paraman e numitJ a ngerescului c)ip,
cJci nu sunt aceste cuvinte dintre cuvintele ngerilor.
'rucea aminteste de toatJ lucrarea de mntuire, de umilirile prin care a trecut Iisus nevinovat, de
desJvrsita jert"J de ,ine. $a aceeasi cale ne "JgJduim si noi, printre ocJri si scuipJri, cJci noi
vrednici suntem de acestea. Iert"a .ntuitorului a dat 'rucii putere de alungare a mestesugirii
potrivnice. 'rucea este podoa!a Bisericii, 'rucea este ntJrirea credinciosilor si dracilor ranJ.
ArmJ mpotriva diavolului crucea 0a ne-ai dat
cntJ Biserica.
Dulama nu are dect nsemnJtatea culorii negre, semnul lepJdJrii de lume. $umea m!racJ )aine
colorate, cJlugJrul stinge de pe sine culorile cu viata curatJ a pocJintei.
'ingJtoarea au descoperit-o luptJtorii pentru cJ prin ea si mJresc puterile de luptJ. 'JlugJrul are
aceastJ luptJ; omorrea "irii sale celei vec)i si nevointa nnoirii du)ului.
'ulionul vine de la coi", care e un acoperJmnt de luptJ, cu rostul sJ apere capul de sJgeti. %l
nseamnJ nJdejdea de mntuire. Kn lupta cu patimile, cu "irea, cu viclenele gnduri, adeseori
primim sJgetile deznJdejdii n cap. DacJ nsJ suntem ntJriti lJuntric cu credinta, nJdejdea si
dragostea - n Dumnezeu trei paveze aprinse ale Du)ului ,"nt; una a mintii, una a inimii si una a
vointei - sJgetile vicleanului nu ne ating, ci-l ard ale noastre pe el. 'Jci celor ntJriti n smerenie le
ngJduie Dumnezeu sJ-l ardJ pe vicleanul cu sa!ia du)ului.
/asa aminteste )ainele de zale care apJrJ pieptul si toate nc)eieturile. /asa e m!rJcJmintea
cuviosilor care sting toate gndurile rele si ndemnJrile voii proprii, smerindu-le cu gndul mortii.
+aina aceasta de luptJ are deasemenea culoarea neagrJ. 'u gndul mortii omori plJcerea pJtimasJ
de viatJ desartJ. 'uloarea neagrJ a m!rJcJmintii cJlugJresti nu are nsemnJtatea de doliu pe care o
are aceastJ culoare la mireni.
,andalele sunt ncJltJmintea usoarei alergJri n luptJ, cJci mult tre!uie sJ alergi pnJ plinesti
gJtirea %vang)eliei pJcii. (nJ la pacea nepJtimirii e mult de alergat si totusi tre!uie ajuns la pacea
evang)elicJ Bpentru care avem %vang)eliaC n termen. 0ermenul do!ndirii !iruintei asupra
patimilor e
pnJ este ziuJ
adicJ mai nainte de seara vietii sau c)iar a noptii. 'a sJ stim cum sJ ne mpJrtim vremea sau
stadiul vietii acesteia, aducem la mijloc cuvntul ,". Ioan ,cJrarul;
'elor ncepJtori stirea cJ sunt dupJ Dumnezeu le-o dJ pasii lor care sunt roadele smereniei. 'elor
din stadiul de mijloc, disparitia luptelor, iar celor desJvrsiti, mani"estarea si prisosinta luminii
dumnezeiesti
.
.antia se vede n zugrJvirile s"intilor mucenici, apartinnd si ea m!rJcJmintii ostasilor. De la
do!ndirea nepJtimirii "irea omeneascJ se !ucurJ de )arul luminii dumnezeiesti, ca si ngerii. De
vrei sJ te "aci cJlugJr, "J-te ca "ocul. .antia desi e neagrJ nu nseamnJ gndul mortii, desi cuviosii
adormiti se n"JsoarJ n mantie. .antia e o m!rJcJminte plisatJ, ceea ce aminteste o m!rJcJminte
de raze a unei lumini necreate, tsnind ca "ulgerele din "iinta lui Dumnezeu asa cum s-au
nvrednicit s-o vadJ pe .untele 0a!or (etru, Iacov si Ioan, si aceasta numai ct i este cu putintJ
:D
"irii omenesti. Aceasta este m!rJcJmintea nestricJciunii si s"inteniei, lumina dumnezeiascJ n care
au strJlucit multi,
oameni dupJ "ire si dumnezei dupJ )ar
B,". ,imeon &oul 0eologC.
'amila"ca e un vJl usor, aproape strJveziu, care pogoarJ de pe cap la corp. Desi e negru si el, nu
nseamnJ gndul mortii. % un sim!ol al mintii care su! puterea curJtitoare a +arului devine
strJvezie, devine de culoarea cerului si se vede pe sine ca luminJ ntelegJtoare. Aici e o mare tainJ
a vietii du)ovnicesti. Altarul mintii n care s-a sJlJsluit +ristos la Botez devine tot luminos si
lumina dumnezeiascJ din Iisus strJ!ate catapeteasma care este trupul n ntregimea lui si ast"el
mintea noastrJ se uneste cu mintea lui +ristos - cum spune ,". Apostol (avel - si tot trupul nostru
se "ace primitor de luminJ ntelegJtoare. IatJ unde are sJ ajungJ rugJciunea mintii, sJ strJ!atJ nu
numai luptele ci si nepJtimirea. Kntr-o atare tJrie si deplinJtate de Du) mintea nu mai cugetJ gresit
sau rJtJcit pe Dumnezeu ca o!iect ci ne ntlnim noi si Dumnezeu n acelasi su!iect al unei alt"el de
cunoasteri, mai presus de "irea de dincoace a mintii BDumnezeu este su!iectul universului vJzut si
nevJzut si tot universul este o!iectul cugetJrii lui Dumnezeu> deci Dumnezeu gndeste lumea iar nu
"Jptura Kl gndeste pe Dumnezeu> cnd "ace aceasta nu e de mirare cJ nu-$ gJseste, de vreme ce-$
"ace ceea ce nu e; o!iectC. Kn "elul acesta %l se "ace )ranJ mintii noastre cJci n ea s-a sJdit putinta
unirii omului cu Dumnezeu.
.etaniile sunt o asemJnare a sa!iei. /ugJciunea mintii este sa!ia Du)ului care taie gndurile rele
cu &umele lui Iisus. (ropriuzis, Iisus ne iz!Jveste nencetat de lupta potrivnicJ;
'u &umele lui +ristos Iisus !atem pe vrJjmasi. 'Jci armJ mai puternicJ asupra diavolului ca
&umele lui Dumnezeu n cer sau pe pJmnt nu este
B,". Ioan ,cJrarulC.
'rucea de mnJ noului mJrturisitor al lui +ristos i aminteste cJ lepJdarea de sine si luarea crucii e
o lucrare permanentJ n toatJ calea spiritualJ. Bo!ul care nu vrea sJ moarJ, "ie c)iar si de gru, nu
mai aduce nici o roadJ. .ntuirea se lucreazJ numai pe ruinele egoismului.
*Jclia nu este o simplJ luminitJ sau simplJ candelJ aprinsJ. KnsemnJtatea ei n rnduiala cJlugJriei
e mult mai cuprinzJtoare si vrea sJ spunJ cJ noi nsine tre!uie sJ ne trans"ormJm ntr-o "Jclie. &oi
suntem pietrele, lemnele sau jert"a de !unJ voie pe altarul lui Ilie, altarul de dovedire al
adevJratului Dumnezeu. Iar de "oc se va ngriji Dumnezeu. Dovezile existentei 'elui (reas"nt -
cele mai strJlucite dovezi - sunt s"intii n lumina dumnezeiascJ. Acesti !iruitori asupra "irii, asupra
zidului, a vJlului necunostintei de Dumnezeu, aduc irezisti!il pe oameni sJ dea slavJ si sJ cunoascJ
pe Dumnezeu. Asa au strJlucit ca soarele; Avva ,isoe, Avva (amvo, Avva ,iluan, Avva ,imeon
&oul 0eolog, ,". ,era"im de ,arov, ca sJ nu pomenim dect pe cei mai cunoscuti.
DupJ ce noul mona) a primit toatJ m!rJcJmintea si uneltele de ostas al Du)ului, preotul l
!inecuvinteazJ.
Acestia sunt !inecuvntatii 0atJlui .eu
, !inecuvntatii ,"intei 0reimi. (reotul, iconomul 0ainelor lui Dumnezeu, se roagJ pentru noul
mona) sJ "ie numJrat n ceata cuvntJtorilor de Dumnezeu si scris n 'artea 6ietii, sJ strJ!atJ n
lumea aceasta toatJ calea asceticJ, prezentatJ n icoana cJlugJrului rJstignit pe cruce, interiorizat,
cu "Jcliile aprinse, desi n a"arJ patimile i strigJ toate;
DJ-te jos de pe cruce
:E
. 'u acestea, noul mona) este dus ntr-o stranJ. Asa i se dJ un loc n Biserica luptJtoare. Qi continuJ
,". $iturg)ie n care se iveste rugJciunea pentru noul luptJtor al Du)ului; sJ "ie acoperit de cJtre
sJgetile potrivnicului si ajutat de Dumnezeu ca sJ petreacJ n smerenie, dreaptJ credintJ si
nepri)Jnire, ca sJ !iruie "irea cea vec)e a patimilor si sJ creascJ ntr-nsul omul cel nou, +ristos.
%ctenia continuJ;
... si pentru iertarea pJcatelor lui
. 'JlugJria e dJtJtoare de +ar, sterge tot trecutul pJcatelor, e 0ainJ a (ocJintei. Avva .oise Arapul
cel din tl)ari
a ajuns preot. ,". $iturg)ie se orienteazJ si ea cu atentie cJtre noul mJrturisitor al Iert"ei, care acum
e un nou !otezat. 0risag)ionul - cntarea ,"intei 0reimi - e al 0ainei Botezului sau a praznicelor
mpJrJtesti;
'ti n +ristos v-ati !otezat, n +ristos v-ati si-m!rJcat
. Bucurie n cer s-a "Jcut, !ucurie mpJrJteascJ. ,ti)urile Apostolului sunt pro"etice;
Domnul este luminarea, Domnul si .ntuitorul meu, de cine mJ voi teme 3 Domnul este
sprijinitorul vietii mele, de cine mJ voi n"ricosa 3
(nJ aici nu s-a arJtat si latura de primejdie a rJ!oiului. (ot apare lupte ascutite, rJniri, amJgri,
curse, n"ricosJri, vedenii mincinoase, nJluci, )alucinatii, spJimntJri. .ultimea curselor o trece
smerenia, ea nici mJcar atinsJ nu e. 6edenii nu primi, n primejdii atrnJ-te de Dumnezeu.
Apostolul cJlugJriei aminteste ncJ odatJ sim!olul m!rJcJmintii de rJz!oi. 0oti sunt ndrumati de
Apostolul (avel sJ-si ntJreascJ curajul, ntemeindu-se pe tJria puterii lui Dumnezeu. *irea noastrJ
tre!uie sJ o m!rJcJm cu toate armele cu care l-a !Jtut Iisus pe potrivnic. 'Jci nu suntem mpotriva
"irii ci mpotriva du)urilor rJutJtii care au a!Jtut "irea de la Dumnezeu. 'u armele lui Dumnezeu
vrJjmasul spiritual poate "i !iruit. 'a ncepJtori avem a ne lupta cu patimile noastre si cu
deprinderea sau nvJtarea smereniei, care e o nouJ armJ. (entru curse mai grele, rJz!oiul cu
diavolul e al celor mai sporiti si desJvrsiti. Aceasta e prin ngJduinta lui Dumnezeu, "ie ca prin om
sJ-l judece Dumnezeu pe diavolul, "ie ca pe om sJ-l smereascJ prin potrivnic. A sta drept n luptJ
nu e a "irii omenesti nici a virtutii tale ci a )arului lui +ristos si a tot ajutorul lui Dumnezeu.
Apostolul se nc)eie cu un sti) de smerenie din (salmi, dupJ care luptJtorul prin "irea sa e sJrac, un
neputincios, dar care poate striga n constiinta sa cJtre Dumnezeu si e auzit si iz!Jvit din toate
necazurile lui. De la cunoasterea acestei sJrJcii din "ire, a sJrJciei noastre de du), de aici ncepe
m!ogJtirea noastrJ n Dumnezeu.
%vang)elia cJlugJriei reaminteste pe scurt cJ unui ucenic Iisus i cere; capacitate sau putere de
dragoste, capacitate sau putere de su"erintJ, mai exact spus de jert"J, i cere o ncredere neclintitJ n
!iruinta asupra patimilor si asupra puterii potrivnice, iar ca o ncununare i cere curajul smereniei
sau al umilirii. 'u aceste nsusiri su"letesti se ajunge la odi)na su"letului sau nepJtimirea. Acestea
se pot ajunge ncJ n veacul acesta, iar n veacul viitor ucenicul va intra n ziua cea nenseratJ a
odi)nei.
,". $iturg)ie continuJ, iar la vremea dumnezeiestii KmpJrtJsiri vine si noul mona), cJci dupJ cum
la primul Botez e rnduitJ si ,". KmpJrtJsanie asa si la al urmJrii lui +ristos.
'u su"letul si cu trupul sJ mJ s"intesc, ,tJpne, sJ mJ luminez si sJ "iu 0ie casJ prin mpJrtJsirea
,"intelor 0aine, sJ 0e am pe 0ine cu +arul vietuind ntru mine, cu 0atJl si cu Du)ul,
mult.ilostive, *JcJtorule de !ine
.
<G
'a "ocul si ca lumina sJ-mi "ie mie 0rupul si ,ngele 0Ju cel scump, .ntuitorul meu, arznd
materia pJcatului si mistuind spinii patimilor si luminndu-mJ ntreg pe mine, care mJ nc)in
dumnezeirii 0ale
. Aceasta este taina unirii cu +ristos, unul din rosturile $iturg)iei.
Kn vremea rugJciunii Amvonului de la s"rsitul $iturg)iei, noul cJlugJr primeste o %vang)elie n
mini, ca !ine sJ-si ntipJreascJ n su"let acest testament nou pe care l-a primit si el din darul lui
Dumnezeu. *JgJduinta lui cJtre Dumnezeu o sJrutJ toatJ o!stea, sJrutnd si ei %vang)elia si
crucea noului mona), ntre!ndu-l cum l c)eamJ. &oul mona) si spune numele sJu nou si "iecare
i ureazJ sJ se mntuiascJ, sJ s"inteascJ si el numele acesta si sJ "ie primite la Dumnezeu si
rugJciunile lui pentru o!ste, pentru crestinJtate si pentru toatJ "Jptura.
'u aceasta se nc)eie ,". $iturg)ie iar noul ales, cu lumnarea aprinsJ, cu su"letul luminat, iese si el
din !isericJ si merge la staret sau egumen pentru !lagoslovenie si dulce povJtuire. Acesta l nvatJ
iarJsi despre nsusirile su"letesti cu care se realizeazJ cJlugJria; ascultarea de +ristos, lepJdarea de
voia proprie, smerenia si celelalte, din care l-a luminat si pe el Du)ul lui Dumnezeu n calea
aceasta. Ki adnceste n su"let statornicia si dragostea de aceastJ aleasJ cale;
Asa sJ-ti "ie toate zilele vietii tale n cJlugJrie ca ziua cea dinti.
De acum, "iule, n"loreste unde te-a c)emat si te-a sJdit Dumnezeu.
Amin.
Rugaciuni
parintele Arsenie Boca

Doamne Iisuse +ristoase, ajut-mi ca astzi toat ziua s am grij s m leapd de mine nsumi, c
cine tie din ce nimicuri mare vraj! am s "ac, i ast"el, innd la mine, 0e pierd pe 0ine.
Doamne Iisuse +ristoase ajut-mi ca rugaciunea (rea ,"nt &umelui 0u s-mi lucreze n minte
mai repede dect "ulgerul pe cer, ca nici um!ra gndurilor rele s nu m ntunece, c iat mint n tot
ceasul.
Doamne, 'ela ce vii n tain ntre oameni, ai mil de noi, c um!lm mpiedicndu-ne prin
ntunerec. (atimile au pus tin pe oc)iul minii, uitarea s-a ntrit n noi ca un zid, mpietrind
inimile noastre i toate mpreun au "cut temnia n care 0e inem !olnav, "lmnd i "r )ain, i
aa risipim n deertciuni zilele noastre, umilii i dosdii pn la pmnt.
Doamne, 'ela ce vii n tain ntre oameni, ai mil de noi. (une "oc temniei n care 0e inem,
aprinde dragostea 0a n inimile noastre, arde spinii patimilor i " lumin su"letelor noastre.
<1
Doamne, 'ela ce vii n tain ntre oameni, ai mil de noi. 6ino i 0e slluiete ntru noi,
mpreun cu 0atl i cu Du)ul, c Du)ul 0u cel ,"nt ,e roag pentru noi cu suspine negrite,
cnd graiul i mintea noastr rmn pe jos neputincioase.
Doamne, 'ela ce vii n tain ntre oameni, ai mil de noi, c nu ne dm seama ce nedesvrii
suntem, ct eti de aproape de su"letele noastre i ct 0e deprtm prin micimile noastre, ci
lumineaz lumina 0a peste noi ca s vedem lumea prin oc)ii 0i, s trim n veac prin viaa 0a,
lumina i !ucuria noastr, slav Rie. Amin.
Fanduri
parintele Arsenie Boca


'uvinte du)ovniceti din ,ptmna $uminat
- ,"ntul Du)>
- du)ul omului>
- du)urile rele>
- "ire S "iar> mintea nclcit.
- rz!oiul nevzut.
- 'storia calea "irii>
- 'lugria calea mai presus de "ire>
- Despre unitate i uni"icare> prin lepdarea de sine, ascultare i smerenie.
*irea natural cuprinde; instincte, neputine i patimi.
*gduinele clugriei; srcia, "ecioria i ascultarea.
(rin strmutare, sltm de la "ire la calea cea mai presus de "ire.
Ascultarea .ntuitorului; pn la moarte pe cruce.
Despre convertirea .ariei .agdalena i alungarea celor apte demoni sau pcate.
- #amenii i apr viaa, sinele i eul. (rin egoism i ncurc calea i mersul du)ovnicesc.
- $upta ntre Dumnezeu i satana pe terenul minii i inimii omului.
- (orunca lepdrii de via
- 'rucea ca nivel de lepdare de sine
- Kn F)etsimani .ntuitorul se lupt n rugciune cu sinele omenesc.
,atana lupt ca s te nclceasc prin judecarea altora i crteli - o rdcin a vraj!ei Ba )ara!a!urei
S nemulumirea, instinctul, rupe zgazul rnduielii, te ndeamn s iei dintr-o ascultare care i se
pare lan sau temni> aceasta este situaia de lupt ntre trup i su"let, ntre !ine i ru, pe terenul
minii i inimii noastre.
Instinctul se rzvrtete.
'u ct eti mai luptat de instinct, cu att eti mai rzvrtit.
0inereea tre!uie disciplinat.
Instinctul poate r!u"ni i periclita sntatea mintal.
/spuns la +orezu;
Am venit s-mi vd greelile999
Am simit c acest cuvnt a venit din alt loc.
<4
, "im ucenici ai Domnului +ristos la alt intensitate, s adncim 'alea.
(e orice ascultare capei, vine vrjmaul i nuru!eaz i ideia lui cu
care i modi"ic ascultarea ta, ca la vremea plii s spun; 7Doamne i de mine a ascultat8.
/spunderea preoeasc e mai mare ca a celorlali>
- /dcini ale neunirii, energia tinereii care nu vrea s mearg pe o cale mai presus de "ire, de
aceea critic, ocrte, crtete.
- Btrneea a devenit a doua natur a moravurilor.
,ingura posi!ilitate care poate "ace uni"icare n acestea este convertirea energiei la toat
sinceritatea, n lumina cunotinei, a dragostei de care e capa!il ca dar al Domnului +ristos.
&imicurile, "leacurile, i "rmieaz puterea i energia.
*ericirile dei ne par paradoxale, trite ns, devin linia ta de via - de sens i neles. % necesar s
ne lsm prini de macaraua care ne ridic la alt nivel de existen. , ne convertim cu toat "iina.
- (orunca iu!irii; s nu-i ngdui separarea sau judecata altora.
- (redica de pe .unte - rugciune pentru cei ce ne necjesc.
- &eascultarea e caracteristic mireniei, nu clugriei.
- Aprarea Bdreptului - propriuC cu smerenia se exclud> e ca i apa cu
"ocul.
Despre pocina ntristat, disperat sau dezndjduit.
- 2nde-i ru, acolo-i !ine>
- 2nde-i ru, acolo sunt eu.
- 2nde ne merge !ine, acolo nu sporim.
'lugria e o continu ispire i splare a "irii, se spal iu!irea de sine, menajarea de sine, !oala
crurii de sine.
, te !ucuri cnd eti cruci"icat pe nedrept.
2nde-i mai greu, acolo te cureti mai sigur.
Acolo unde nu eti cioplit, eti un necioplit.
'lugrii de azi de la coada veacului.
Ispirea .ntuitorului pe cruce pentru noi.
&ecesitatea judecii universale.
2rmaii te vor acuza sau te vor ridica.
Gnduri i sfaturi duhovniceti
Kntr-o clip pe pmnt i-n cer9
De la marginile lumii i din adncuri se rentorc i ne spune-n oapta lor tot ce avem de ndeplinit -
!ine sau ru, dar tu, omule alege9 Fndurile rele- puzderile9 %le t!rsc de o!icei n mintea
omului, concentrat la rugciune sau )otrt a svri !inele9
.usa"irii nedorii, dac ncolesc ca i !uruienile prin straturi smulgele mai nainte de a crete n
propria ta minte.
'e strat minunat 9 un pmnt att de roditor- . Dac nu vei plivi !uruienile, din vreme, te vei
pomeni n toamna vieii tale cu o erprie ntreag.
Doreti s "ii de "olos pentru tine, pentru via, pentru omenire ; ,mulge paiul strin pe care-l ai,
!uruiana gndului stricat i nu privi gndurile rele ca ntr-o oglind i nici le rsuci pentru a le
vedea pe toate "eele. 'ci de aici ncepe pcatul, ndulcindu-te su! amgirea lor.
'u )oii nu se "ace trg ci se alung 9
(sri z!urtoare de vrei le poi socoti, dar nu-i desc)ide "ereastra inimii ca s le arunci grune.
$as-le s treac n z!or peste ograda su"letului tu, "r s le dai )ran.
0e vei uita, vor z!ura mai departe i pcatul se va risipi ca un "um mai nainte de a "ace jeratic pe
vatra su"letului tu.
<:
# voi gndurilor, a!ia nscute, de ce v lsai tur!urate3
De ce "ugii ca o turm de oi cnd dau peste pune strin3-
6edei cum se risipesc de su! oc)ii pstorului3 #ri le s"ie sl!atica "iar, ori le otrvete o iar!
rea. 6raja ispitelor de a scpa de su! supraveg)ere, mult pagu! aduce.
#mule9 (une mna pe toiagul rugciunii i ocoletele n staulul minii ca s stea acas su! mila
Domnului care le )rnete, primete rugciunile noastre, su"letele le s"inete, trupurile le curete,
cugetele le ndrepteaz, gndurile le curete i aa ne iz!vete cu aceast nvtur.

%xemplu; ,"inii nu putrezesc, ajung izvoare de mir, nu de putoare.
*irea lor pmnteasc a "ost ng)iit de viaa ,"ntului Du), ei au devenit temple al Du)ului ,"nt
i "ii ai lui Dumnezeu, iar alii au "ost rpii ntr-un alt mod de existen i mormintele lor au rmas
goale.
$egea ispirii - se pltete "apta cu care ai asuprit pe altul.
- Dumnezeu vede "aptele omului i caut s le ndrepte.
- .oartea npraznic poate "i i ispire Bn rz!oiC. #mul se ncarc cu pcate pn cnd
Dumnezeu pune capt.
- #amenii stau pe "aptele lor i se vor duce la locurile lor.
De ce uitm3
(entru c Du)ul ,"nt ne vor!ete, iar noi dac nu-l avem, pielea s in minte3 0re!uie s-$
cerem.
&u-i destul s te duci n mnstire pentru c nu vrei s te mrii.
'lugria nu e numai un cuier de )aine negre.
Dac vrei s mergi pe calea aceasta, tre!uie s te BduciC sileti, s ai o n"lcrare ctre Dumnezeu,
cci dac nu, scazi i ajungi n ncurcturi.
'a s te m!unteti, i tre!uie silin, lepdare de sine; ascultare, primirea prilejurilor i tre!uie
s te !ucuri cnd vin prilejurile, pentru c acestea te cioplesc.
&u s te ntristezi, cci numai atunci te lepezi de omul cel vec)i-vec)itura asta.
$a nceput era 'uvntul-
Knainte de creaia lumii e Dumnezeu, care nu e supus timpului, spaiului, "iindc eternitatea e mai
presus de timp, spaiu i e venic.
(orunca iu!irii; s nu-i ngdui nici o judecat, nici o separare de "ratele, ci roag-te pentru cel ce
te-a nedreptit.
&eascultarea e caracteristic mirenilor nu clugrilor.
Aprarea i smerenia e ca apa cu "ocul. ,e exclud una pe alta.
&oi preoii ne ncrcm cu pcatele o!tei dac le tolerm greelile.
(rin ncercare se spal menajarea de sine, cruarea de sine, iu!irea de sine. 'nd eti asuprit,
rstignit pe nedrept, s te !ucuri.
2nde ne merge !ine, acolo nu sporim.
2nde-i mai greu, acolo te cureti mai sigur. Acolo unde nu eti cioplit, eti un necioplit.
'lugria este murire de sine.
T,lav Domnului c am dat de omul care s m "oloseasc8 Bla ,"ntul .unte At)osC.
'u un secol naintea noastr, nevoinelor mari clugreti li se zicea; TKndeletnicire pentru !una
murire.8
&umai ndeletnicindu-te cu T!una murire8,mor patimile i ajungi oarecum mai repede la cellalt
mod de via al nostru.
<<
(atriar)ul Iustin - #rict de "ascinant ne-ar prea (aradisul "iecare din noi vrea s ajung n el ct
mai trziu. % legarea de viaa aceasta.
(unei n cntarul contiinei, al seriozitii, al responsa!ilitii, al sinceritii; pe cine aperi3 (e
omul cel vec)i sau pe cel nou venit din cer, n care ne-am m!rcat, ne-am nscut, l mrturisim, l
trim pentru cellalt mod de existen, dar cu virtutea dreptei socoteli i cu s"at.
(unei n cntarul contiinei pe cine aperi3 (e omul cel nou venit din 'er ca s ne ajute, s ne
primeasc, s ne )rneasc, s ne creasc, s ne mute la alt nivel de existen, sau pe cel ce te trage
la moarte sigur.
H
/e"eritor la s"inirea mainilor;
Apa s"init se rz!un pe o"er. Accidentele se ntmpl deci din cauza pcatelor o"erilor.
H
/ugciunea TDoamne Iisuse-8 "r adaosuri.
#mul e ca un pom. Butucul - "irea vec)e> altoirea prin Botez.
Instinctul, di"erenei dintre !r!at i "emeie dac nu e ascultat, satis"cut, te mpinge s rupi zgazul
rnduielii i te ndeamn s iei a"ar de cale Bde calea clugrieiC cci pentru el BinstinctulC e o
tiranie rnduiala> disciplina vieii du)ovniceti. &e gsim ntr-o lupt ntre !ine i ru pe terenul
minii i al inimii noastre rzvrtite. 'u ct eti mai luptat de acest instinct cu att eti mai rzvrtit.
'e-i de "cut3 , te converteti pentru calea lui Dumnezeu, a ascultrii de %l, i aceasta o "aci din
tineree. 0inereea tre!uie disciplinat. Instinctul poate r!u"ni i periclita sntatea mintal. , "im
ucenici ai Domnului +ristos, la alt intensitate s adncim 'alea.
(e orice ascultare capei, vine diavolul i nuru!eaz i ideia lui i modi"ic scopul, ca la vremea
plii s poat zice; TDoamne i de mine a ascultat8.
'are-i rdcina3 %nergia tinereii care nu vrea s mearg pe o cale mai presus de "ire, i cnd e
"orat, atunci zvrle, ncepe s judece, critic, ocrte, crtete nemulumire i ateapt !trneea.
Btrneea e a doua natur a nravurilor de pn acolo, aceiai greeal.
'ine poate s se converteasc la Domnul3
+ristos cu toat sinceritatea la toat lumina cunotinei a dragostei de care-i capa!il, la toat
dragostea - de"iniie a lui Dumnezeu - nsuire necunoscut ntr-o o!te, singura care poate "ace
uni"icarea. % necesar aceast convertire a energiei tinereii la Dumnezeu. *r aceast convertire a
puterilor tale su"leteti, nimicurile, "leacurile te "rmieaz, risipind toat puterea care dac le-ai
avea unite, ai "i oarecum "ericit. 'ele nou "ericiri ar "i exact calea ta de urmat. %le sunt paradoxale>
dar trite, devin linia ta de via, de sens al vieii.
% grea lupta cu "irea. 0re!uie s ne lsm prini de macaraua care ne ridic la alt nivel de existen.
'e-i de "cut3
, ne convertim cu toat "iina, cu tot cugetul, cu toat iu!irea care rezum ,criptura.
,pun (rinii Bi (rintele ArsenieC
<=
De cte ori loveti n cineva, de cte ori judeci pe "rate, s tii c nu te mai poi ruga. /ugciunea ta
nu-i primit, ascultat, ci este lepdat.
#ri de cte ori calci voia lui Dumnezeu, la s"atul ispititorului, te izolezi de "ratele tu, te dez!ini,
atunci puterea celui ru crete asupra ta i numai !ine ajungi pe dina"ar de cale. $a uni"icarea cu
Dumnezeu se ajunge prin desvrita lepdare de sine, ascultarea, smerenia i dragostea.
'u puterea voastr numai, nu putei "ace nimic, c i acesta este un dar al lui Dumnezeu.
&eascultarea nu are smerenie, nu are lepdare de sine, nu are ascultare.
Ascultarea i lepdarea de sine este cam una i aceeai.
*irea voastr, aa cum ai adus-o de acas, e "irea natural care cuprinde; instincte, neputine,
patimi i venind cu ea n mnstire tre!uie cu ajutorul lui Dumnezeu s o aducei ntr-o BstareC cale
mai presus de "ire.
'ele trei "gduine ale clugriei - B&umai cu ascultare, lepdare de sine, smerenie i dragoste poi
nvinge "irea natural deczutC - tre!uie trite, realizate, cci dac rmi numai cu tiina lor
teoretic, nu realizezi strmutarea de pe linia "ireasc ptima pe calea mai presus de "ire $a care
te-ai angajat.
(rima condiie a urmrii Domnului +ristos este lepdarea de sine, adic urmarea Domnului +ristos
- %l a "ost asculttor pn la moarte i moarte ruinoas pe 'ruce, asculttor cu propria lui via
cci zice; T(ild v-am dat vou.8 ,rac a "ost nct n-a avut unde s-i plece capul- . *ecioria
desvrit a avut-o, cci %l nu s-a nscut dup ornduirea "ireasc. #!servm aceasta c .aria
.agdalena venind cu gnduri de ispitire, nu s-a putut apropia de %l, pn ce nu au prsit-o cei
apte diavoli - patimi de cpetenie Bmndria, lcomia, des"rul, iu!irea de argini, mnia, invidia,
leneaC.
Asculttor pn la moarte, pentru noi.
/ugciunea e porunc, postul e porunc, iu!irea de vrjma e porunc i de asemenea moartea e
porunc, mai puin popularizat ntre oameni. Dar oamenii ce "ac3 Ki apr viaa asta, i apr
sinele, i apr egoismul lor, i i ncurc mersul lor du)ovnicesc.
Kn mintea omului se d lupt ntre Dumnezeu i diavol.
Dumnezeu e ascuns n poruncile ,ale i satana mpiedic mplinirea voii lui Dumnezeu.
Nice n ,". ,criptur; T'ine vrea s vin dup .ine, s se lepede de sine, s-i ia crucea sa n
"iecare zi i s-.i urmeze .ie.8
% pomenit crucea aici, ca nivel de lepdare de sine, lepdare de via, adic porunca morii i
Domnul +ristos o avea. (ro! este rugciunea din grdina F)etsimani. .ntuitorul lupt cu sinele
omenesc. TDoamne dac este cu putin- dar nu dup voia .ea ci voia 0a8 i mai adaug Toare nu
pentru ceasul acesta am venit38 Bal jert"ei, al moriiC. - 'nd (etru vrea s-$ opreasc l numete
,atana-
,atana lupt s strice aceste "gduine, voturi, s te nclceasc, aruncndu-te n crteli, judeci,
nemulumiri. Acestea sunt rdcini ale vraj!ei ntre tine i "ratele. Kn psalm spune; T'e este mai
"rumos dect s locuiasc "raii n unire8. .ai medical explicat; Domnul +ristos mldia cereasc e
omul nou. $starii "irii vec)i sunt patimile. ,eva sl!atic tre!uie convertit i canalizat spre
mldia cereasc.
'nd se ia talantul3 Utim c atunci cnd ne !otezm primim pe lng (ersoana Domnului +ristos n
care ne m!rcm i daruri de a putea realiza asemnarea.
Dumnezeu n atottiina ,a ne tie nainte de a ne nate i ne d n dar pe ngerul pzitor i anumite
daruri - talente.
'nd se iau3 'ine nu lucreaz cu ele, i se iau.
$egea ispirii;
'alea clugriei ar "i i o cale a ispirii pentru ceilali, te lupi cu propriile-i greeli care vin pe
cale genetic, !iruindu-i neputinele tale n contul alor ti; "rai, prini, etc.
.ntuitorul a ispit pentru noi prin cruce dar cu o not deose!it c i-a certat dumanii.
<?
(osi!ilitile de mntuire ale lui Dumnezeu sunt in"inite.
&ecesitatea Iudecii universale.
2rmaii ti, "ie c te vor apsa, "ie c te vor ridica, aceasta dac ai "ost clugr adevrat, !iruindu-i
ereditatea.
De ce vin gndurile de )ul3
(entru c terminologia unei )uliri a "ost vreodat acceptat, plcut, discutat i nu te-ai curit de
aceste gnduri i care e o putere a satanei asupra ta, cu care te canonete. 0ermenii acesteia, "ie c
nu i-ai alungat, "ie c i-ai acceptat. (e !aza lucrurilor necurite ngduie Dumnezeu s "ii plmuit
ca s te pocieti.
$acrima e sim!olul pocinei, ea nu se pierde.
(ot "i lacrimi ca dar a lui Dumnezeu, ca pocin a celui care o cere.
De la o anumit vrst lacrimile scad.
$acrimile sunt ale "irii care plnge de multe pricini. &u sunt un semn de neaaprat tre!uin pentru
mntuire> nu-s condiie de mntuire, cci uneori cine le are se mndrete cu ele.
$acrimile nu-s deajuns s te mntuieti. %c)ivalentul lacrimilor de pocin este n contiin.
$acrimile pe care le vezi, te ncurci n ele c le vezi.
De "olos sunt cele pe care le vede numai Domnul +ristos
'lugrii !ra)mani zic; Tcine nu poate "i atent la gndurile minii lui, nu are ce cuta n clugrie.8
/z!oiul nevzut; eti luat prin surprindere i de aceea te ncurci n acest rz!oi.
&oi suntem ateni la patimile altora nu la patimile noastre, la patinrile ateniei noastre i n loc s
avem o atenie intravertit Bn interiorC o proiectm asupra altora.
'uvntul este mai !un dect !anda magnetic pentru c eman o energie care v repar, v
lmurete, v lumineaz, v linitete.
0reptele rugciunii; $a nceput o zice pe !oa!a de metanii. /ezultatul dup un timp se deapn de
la sine. Atunci ai o alt treapt a rugciunii. Domnul +ristos la care ai ajuns.
A treia treapt e cnd te-ai lepdat de toate gndurile tale.
%l se exprim prin gura ta.
,"ntul ,era"im ,arovsc)i ntlnindu-se cu un general i spune acestuia toate nedreptile cte le-a
"cut pentru primirea gradelor i spunndu-i i cdeau toate tru"iile, toate penele de pun aa
precum i descoperea Domnul +ristos, cci ,"ntul ,era"im nu-l cunotea pe general.
Kn aceast stare vor!ea cele ale cunoaterii de Dumnezeu i a ,"ntului Du) cu respectivul om.
.intea sa era a!sor!it de .intea Domnului +ristos. %l i-a spus toat !iogra"ia generalului, cuvnt
cu cuvnt.
Nice ,"ntul Apostol (avel; , ai simirea i mintea Domnului +ristos n tine.
&oi i noaptea suntem ispitii de vrjmaul, de aceea tre!uie s te rogi nencetat, i n stare de vis
suntem datori cu ascultarea i clugria. , ai toat convingerea c eti purttor al Domnului
+ristos.
Kn lume um!l oameni ai lui Dumnezeu-
&u se ajunge la rugciune nencetat ct vreme eti ptima, ci ajungi la primejdie de nluciri,
)alucinaii, c)iar n stare de veg)e. 'nd amesteci rugciunea cu patimile, !iruiesc patimile cu tot
"elul de nluci.
2nii l vd pe Domnul +ristos ca pe un tnr de care se ndrgostesc, alii ca pe un copil ce-l strng
la sn, ca rod al patimii. 'u nelri de acestea se ajunge pn la ne!unie.
(e cel !olnav psi)ic l poi ajuta dac este contient de !oala sa.
(n nu te puri"ici de patimi, nu te avnta n rugciunea nencetat, c satana te prinde n
nelciuni drceti n loc de vederi cereti.
Knti tre!uie "cut desptimirea. 'um3
<A
0re!uie lepdat iu!irea de sine, iu!irea curveasc de sine i semnele acestei iu!iri sunt printre
altele; judecarea, crtirea, nemulumirea.
,unt dou "aze ale nevoinelor;
1. *aza ascetic - toat strdania din partea omului s se puri"ice de patimile-
4. *aza a doua dup aceast !iruin, caracterizat prin darurile ,"ntului Du), care ridic mintea
la stri de credin luminat.
,"inii au "cut nevoine grozave i au ajuns la starea lui Adam nainte de cdere cnd "iarele n
prezena lor, leapd starea lor de "iare. ,"inii iu!esc toat "ptura lui Dumnezeu.
$epdarea de lume - adic de patimile lumii, nu de lume ca i creaie a lui Dumnezeu.
$egturile satanei asupra omului sunt necrezut de tari - de aceea ncurcturile ce le vom avea n
vmile vzdu)ului, sunt extraordinare dac nu ne desclcim mintea din cursa lui. De puterea
diavolului se scap cu puterea Domnului +ristos; T*r .ine nu putei "ace nimic8 n privina
iz!virii de diavol.
(rin vmi trec toi a"ar de cei aprini de "ocul ,"ntului Du), nc din lumea aceasta. De exemplu,
"lcrile minii Avei Iosi", pe care le-a vzut ucenicul, iar !trnul i zise; TDac vrei "-te tot cu
"ocul, nu numai minile.8 BpatericC> nsemneaz a vrea la o intensitate pe via i pe moarte.
'ei care triesc n Du)ul lui Dumnezeu, n vremea vmilor trec prin ele ca o "lacr i sunt asistai
de ngeri.
,e pltete "apta cu care ai asuprit pe altul.
Bolile sunt o pedeaps sau un drept al satanei de a te c)inui n lumea aceasta. Boala este ultima
mil a lui Dumnezeu cu omul care a ntrziat cu pocina, cu cel care nu se gndete la mntuire.
Adevrul v va "ace li!eri.
Adevrul ca persoan real.
#amenii iau c)ipul celui pe care l slujesc sau iu!esc.
Dac nu ne smerim prin pricepere, ne smerim prin vinovie. 6 asigur c 'ineva v vede aa cum
suntei.
'ei care vor!esc, vor!esc dup darul ce li s-a dat de Dumnezeu, iar asculttorii se "olosesc dup
credina ce o dovedesc.
, ne m!untim din zi n zi cci este cine s ne ajute.
$a concepia de via a omului, Dumnezeu e atent i-i rnduiete anii.
(entru unii !trneea e canon, pentru alii e minte i nvtur; 6 "olosii n msura ascultrii
cci nu ascultai de mine ci de cine tre!uie.
,inele - lumea din luntru sau stratul de mizerie interioar pus peste ')ipul lui Dumnezeu din
su"let, su!contientul, motenirea ereditar.
%xist n noi un tron i o cruce.
'nd noi stm pe tron, Domnul +ristos st pe 'ruce i invers.
'ruci"icrile sunt mijloacele de lepdare de sine.
0re!uie s alungi mult mizerie din su"let, s dai de "ilonul de aur al ')ipului lui Dumnezeu din
tine.
&imicurile i "leacurile i "rmieaz puterea i energia> orice gunoi tre!uie mturat. Kl mturi n
"uncie de contiina ta, ct vrei s "ii de curit.
H H H
Despre spovedanie;
#rice gunoi tre!uie mturat. Kl mturi n "uncie de contiina ta, ct vrei s "i de curit. +ula -
terminologia unei )uliri a "ost primit vreodat cu voia acceptat sau plcut i pe parcurs nu te-ai
curit de acest gnd canonete i se ine scai de tine.
<D
(e !aza lucrurilor necurite ngduie Dumnezeu s "i plmuit ca s te pocieti. $acrima este
sim!olul pocinei, e preuit i nu se pierde.
Kn patericul de la Viev, ntmplarea cu cel ce i-a adunat lacrimile nainte de moarte ntr-un vas
artndu-le la judecata particular. Kngerul i-a adus aminte c are mai multe lacrimi vrsate dect
cele adunate n vas i le-a vrsat toate peste mormntul lui de unde lacrimile s-au urcat ca un "um
de tmie la cer i ca semn al pocinei lui.
$acrimile, dar a lui Dumnezeu; $a !trnee se mpuineaz.
'artea T&evoinele smeritei rugciuni8 i atenie clugrii indieni zic c cine nu poate "i atent la
gndurile minii lui, nu are ce cuta n clugrie.
/z!oiul nevzut e ncurcat pentru c eti luat prin surprindere, cnd nu eti atent cu mintea. Kn loc
s "im ateni la greelile noastre, ne alunec gndul de la TDoamne Iisuse-8 i suntem ateni la
greelile altora.
Atenia tre!uie s "ie intravestit Bn interiorC.
'uvntul viu este mai !un dect !anda magnetic pentru c eman o energie care v repar, v
linitete, v lumineaz i v lmurete.
0reptele rugciunii; /ugciunea pe !oa!e de metanii, /ugciunea ncepe s se depene de la sine,
"r s se numere.
Atunci i alt stare sau treapt.
Fndurile tale sau ntlnit cu Domnul Iisus +ristos> cel n care suntem !otezai i la care am ajuns.
'nd gndurile i cuvintele tale, mintea i simirea ta este "olosit de nsui Domnul +ristos i %l
vor!ea prin gura ta.
Despre nelciuni drceti i viziuni cereti.
D%,(W0I.I/%A %,0% '#&DIRIA /2FW'I2&II &%K&'%0A0%.
*aza ascetic cuprinde nevoinele, iar "aza mistic se caracterizeaz prin darurile Du)ului ,"nt
care ridic su"letul i mintea la stri luminate de credin.
,"inii au "cut nevoine n"ricotoare, ajungnd la starea lui Adam nainte de cdere.
%xemplul ,"ntului ,era"im i !lndeea "iarelor din pdure.
$egturile pe care le poate "ace satana asupra omului sunt necrezut de tari .. .. .. ca i ncurcturile
pe care le vom avea n vmile vzdu)ului, dac nu ne desclcim mintea din cursele lui. De puterea
lui se scap cu ajutorul lui Dumnezeu; T*r .ine nu putei "ace nimic n privina iz!virii de
diavol8.
&u este !ine s slujeti la doi domni.
(rin vmi trec toi a"ar de cei aprini de "ocul Du)ului ,"nt nc din lumea aceasta.
Despre "lcrile minii Avei Iosi" n rugciune; Tdac vrei "-te tot ca "ocul8 BpatericC, nsemneaz
a vrea la o intensitate pe via i pe moarte.
Aspecte ale relaiei dintre neurologie, endocrinologie i du)ovnicie.
#mul are aproximativ 1: milioane de neuroni care au nevoie de )ran i mediu;
1C #xigenul, pe care )ematiile din snge l duc la creier>
4C Flicogenul este za)rul special preparat de "icat pentru neuroni>
:C +ormonii, adic produsul glandelor endocrine>
<C ,omnul - dreptul la somn e o!ligatoriu, omul moare dup opt zile de nesomn>
=C # concepie de via necesar neuronilor.
Flandele; apo"iza i )ipo"iza.
2na comand producerea de )ormoni pe toat verticala. Apo"iza comand s nu se produc aceti
)ormoni.
<E
Kntre concepia de via i aceste glande este o legtur. Ast"el, ntr-un "el "uncioneaz toate
glandele endocrine cnd un om are de exemplu concepia de via a lui %picur i urmailor si
!azat pe plcere. Aceasta va "rna producerea i ec)ili!rul sistemului endocrin. Kns cnd ai cea
mai !un concepie de via, adic revelaia cretin, atunci nu se mai produce acest exces de
)ormoni care s te des"rneze sau s te dezec)ili!reze.
'oncepia de via este aceea n care te integrezi trup i su"let.
(rin aceasta se modi"ic pozitiv structura celulelor ntregului corp, se armonizeaz de tot necazul
celor rele i al durerii.
&emiloasa !oal a su"letelor omeneti, micro! strecurat n rana su"letului, cuiele diavolului !tute
n pomul vieii omeneti, smulge-le cu cletele rugciunii i-i unge durerea cu )arul ,"intei 0aine.
,cap-te de satana - l-ai cunoscut poate la o njurtur. #, i e aa de viclean. 'ci spune ,"ntul
Iaco! c lim!a i are locul ei ntre mdularele noastre, dar spurc tot trupul i vr n "lcri aria
vieii.
'rezi c njurtura te stmpr sau i sporete puterile3
% numai o mor"in a su"letului - te uureaz pentru o clip i te ncarc de amrciune pentru o
venicie.
*ii )otrt9
Kncearc, i ai s vezi ct poate un om care vrea s "ie curat.
2n nger !un dorete s te ajute, nu-l re"uza.
,au poate ai ajuns ro!ul !uturii, de ncaz, din necumptare, din patimi3 #9 nu tii c !eia e
culcuul satanii n su"letul ameit3
&-ai vzut c unde-s !lriile se ascund erpii i viperile3 Dar n !lriile !eiei Btur!urarea
sngelui i a creeruluiC nu se ngrmdesc erpii patimilor - murdria trupeasc i su"leteasc; vor!e
josnice i glume necontrolate, njurturi, des"ru i altele3
Adu-i aminte c ,"ntul Apostol (avel scrie corintenilor c nici "urii, nici nesioii de averi, nici
!eivii, nici cei ri de gur nu vor moteni Kmpria lui Dumnezeu.
.ntuitorul nostru voiete ca toi oamenii s se mntuiasc i s vin la cunotina adevrului - nu
ntrzia.
%ti cltor.
#, tii omule, c din prima i ultima zi a vieii tale alergi mereu. Ki transpori su"letul spre limanul
Kmpriei lui Dumnezeu, n crua trupului tu.
0e-ai gndit cum s-i pregteti aceast cru; &ici un om c)i!zuit nu ncarc lemne, "n sau
altceva n carul su, pn nu-l pregtete mai nti; -l lungete, pune lanuri, prjini i apoi ncarc
povara pe care dorete s o transporte.
Dac pentru ncrctura unei poveri o!inuite ne pregtim crua cu atta grij, cu att mai vrtos
tre!uie s ne pregtim crua trupului cu lanurile n"rnrii, pentru ca s putem transporta cu pace
su"letul nostru.
Dac noi oamenii nu ndrznim s ncrcm o cru nepregtit, cu att mai vrtos Domnul nostru
nu va revrsa +arul ,u ntr-un trup nengrijit i un su"let pustiit.
&u o spun eu, ci ,"ntul Apostol (avel, care zice; Torice "acei cu cuvntul sau cu lucrul, toate s le
"acei ca pentru Domnul.8 Kn numele Domnului Iisus i prin %l s mulumii lui Dumnezeu 0atl,
iar vor!irea voastr s "ie cu sare dreas i nu cu gra! s asculte z!avnic s vor!easc. N!avnic
la mnie dac cineva socotete c e cucernic, dar nu-i ine lim!a n "ru, ci i amgete inima,
cucernicia acestuia este zadarnic.
De aceea cnd vor!eti, omule, gndete-te c vor!a ta rmne scris n su"letul celui ce o ascult -
s te zideti pe tine i pe el cu "iecare cuvnt - i el i tu suntei ai lui +ristos care pentru noi
cretinii este temelia vieii noastre. Iar pe aceast temelie care se zidete aur, argint, pietre scumpe,
=G
lemn, "n, trestie, lucrul "iecruia se va "ace cunoscut. Kl va da pe "a ziua Domnului - prin "oc. Ui
dac lucrul pe care l-a cldit va rmne, va lua plat. &u uita c eti o crmid du)ovniceasc din
marea cldire a Bisericii lui +ristos.
/mi cuminte n acest zid socotindu-te legat de celelalte crmizi cu mortarul iu!irii.
&u te smulge din linia acestui zid du)ovnicesc rotunjindu-i cuvintele dintr-o "rmnttur curat a
gndurilor i arde-le n cuptorul minii luminate i apoi le trimite pe marele antier al vieii
omeneti.
'ldirea construit ast"el, niciodat nu se va pr!ui.
*ericii cei ce mor n Domnul cci "aptele lor vin cu ei - triesc n venicie.
#mule, tre!uie s-i sc)im!i viaa - reteaz cu "oar"eca voile tale - crengile rele; sudalmele,
neascultrile i va rmne un pom care nu va putrezi n veac - este cuvntul lui Dumnezeu.
Kn "iecare zi citete, de poi mcar un verset, un capitol sau un psalm, de care s-i legi gndurile
mutndu-te de la cele striccioase la cele venice> dnd ast"el de lucru gndului, nu-l vei mai lsa s
zmisleasc pcatul care s nasc "apte ruinoase.
/ugciunea i postul, aceste aripi su"leteti> puternice arme de lupt du)ovniceasc, cu care-i poi
ctiga !iruina a tot pcatul, le cunoti i tu omule i ti ct de "olositoare sunt.
Da9 rugciunea i postul sunt minunatele unelte du)ovniceti cu care i strngi laolalt roada
ostenelilor, ca i pe alt parte uneltele gospodreti - cnd tre!uie s coseti pcatul, cnd s aduni
virtuile i cnd s nimiceti !uruiana gndurilor sl!atice.
*olosete-te de ele cnd tre!uie, cci nimeni nu cunoate unde s aduni i unde s tai, numai tu
omule tii.
'ci scris este; vreme este s plngi i vreme este s grieti i vreme este s taci i toate la vremea
lor - i toate cu aleas nelepciune.
T%u a vrea Bzice ,". Ap. (avelC ca toi oamenii s "ie cum sunt eu.8
Dar "iecare are de la Dumnezeu darul lui.
.ai degra!, ct "aci, " cu du) de smerenie, pentru c Dumnezeu, celor tru"ai le st mpotriv, iar
la cei smerii le d dar.
0e a"li n post> nu uita c postul te ajut i este sal de ateptare n care cretinul m!olnvit de
pcate tre!uie s cugete pn-i vine rndul, cum s-i dezvluiasc !oala mai sincer, naintea
du)ovnicului su la spovedanie pentru c de vreme ce ai venit la doctor s nu te ntorci nevindecat,
ci s ai parte n mod "olositor de ceretile doctorii ale ,"intei 0aine.
/ugciunea este respiraia su"letului, iar postul este apa care stinge vpaia patimilor.
#rice unealt e cu dou tiuri. Dac nu o "oloseti cum tre!uie, n loc s taie, te taie, n loc s
cldeasc, te drm. Deci "ii cu ndejdea n Domnul cnd "oloseti uneltele $ui. Adu-i aminte de
acel so!ar tainic care a pus la cale trdarea i prinderea lui Iisus.
%ra ntr-o zi de miercuri i a treia zi, vinerea, a "ost strpuns pentru pcatele noastre i zdro!it
pentru "rdelegile noastre.
%l a "ost pedepsit pentru mntuirea noastr i prin rnile $ui, noi toi ne-am vindecat.
')inuit a "ost i supus i nu i-a desc)is gura ,a, ca o oaie spre jung)iere s-a dus i ca un miel "r
de glas naintea celui ce-$ tunde, aa nu i-a desc)is gura ,a.
Deci a "ost rstignit pentru pcatele noastre. Ui "iindc n aceste dou zile a ptimit Iisus n c)ip
deose!it pentru noi toi, dorind s ne scoat din mocirla BpcatuluiC patimilor, a pieirii venice,
vrnd s ne mntuiasc.
6om rmne totui nepstori la marea $ui jert"3
, nu ne jert"im i noi mcar att, prin n"rnare3
Dac nu poi mai mult "ii atent la tine nsui. (entru propria ta salvare cinstete toat viaa ta aceste
dou zile din sptmn, i i se va sc)im!a viaa ta su"leteasc i trupeasc.
De ce s-i drmi propria ta via nainte de vreme - ajut-te i nu uita c mntuirea e "unia
mpletit cu )arul lui Dumnezeu Badic mila i ajutorul $ui i voia ta li!er> ntinde minile tale
spre +ristos.
'redina "orti"ic voina.
%l vrea s te ajute.
=1
$as-te n"urat su"letete cu o asemenea "unie i vei "i ridicat spre mpria lui Dumnezeu, care
mprie nu este de mncare i !utur, ci pace i dreptate i !ucurie ntru Du)ul ,"nt.
&u uita deci c 'el ce s-a jert"it pentru a noastr mntuire, ne-a ndemnat s ne jert"im i noi.
.ntuirea su"letului are un revers )otrt.
'e dar !inecuvntat de Dumnezeu este apa pentru viaa oamenilor. # !em i ne stmprm setea cu
ea - dar mai ales ne rcorete trupul n"ier!ntat de trud i ne splm )ainele murdare i ce
minunat te simi cnd eti curat.
2n cretin tie c are i su"let - oare su"letul nu se murdrete trind n via3 Dar ce este pcatul
dac nu groaznica murdrie su"leteasc ce ntunec pn i oc)iul minii.
Dac zicem c pcat nu avem, ne amgim pe noi nine i adevrul nu este ntru noi.
Dac ne mrturisim pcatele noastre, spovedania este tocmai !aia curitoare a su"letului omenesc.
#mule spal-i su"letul ca s-l poi )rni cu pinea vieii celei venice.
&u doreti s-l m!raci cu cmaa lui +ristos3
, ne aducem aminte - ci n +ristos ne-am !otezat, n +ristos ne-am i m!rcat.
Ajut-i su"letul s guste i el din pinea ngerilor.
, tii i aceasta, c o !ucat de pine mncat cu suprare, i se "ace gol n gur.
#9 dac ai iu!i mai mult pe Dumnezeu, va spori i !ucuria luntric i vei simi atunci adevrata
dulcea a ,"intei 'uminecturi.
Iar cine mnnc din pinea aceasta, viu va "i n veci.
2n su"let z!uciumat de vrtejul patimilor i al urii, nu poate primi smna )arului i nici pe +ristos
n ,"nta 0ain.
De aceea mult se lumineaz puterea minii printr-o inim linitit. Iar un su"let drept, e semnul
!ucuriilor nes"rite.
Kncearc deci s stingi "urtuna din mica mprie a su"letului, i viaa ta ntreag se va des"ura ca
o adiere peste dureri. &u tii c orice "apt, "ie !un "ie rea, ndulcete sau amrte mai nti pe
autorul ei3
Ui lumina pe care o aprinzi spre a risipi ntunericul dimprejur, i lumineaz propria ta "a i apoi
mai departe3 &u stinge o ast"el de lumin.
&u uita c o ap rscolit de "urtun nu se poate m!lnzi lovindu-o cu !ta, dar nici un vrjma a
se potoli urndu-l i !lestemndu-l.
A!ia rugndu-te pentru el, cu pace i pentru a lui mntuire vei smulge pe vrjmaul tu din
stpnirea vicleanului, i apoi rmas el singur, orict ar "i de nrit, e numai om i omul nu-i att de
vtmos ca atunci cnd !agi n el un leg)eon de diavoli, pe seama crora l-ai dat prin !lestemul tu,
prin sudalma ta, prin ura ta i cu care viclenii mpreun te i atac pe urm.
/oag-te pentru vrjma i se va ruina diavolul, lsndu-l singur pe istovitul om. &u-l mai ur, ci
"ie-i mil de el c e om, e "ratele tu, e "iu al aceluiai (rinte 'eresc. Dorete-i vrjmaului tu ce-
i ceri n rugciune i pentru tine. % greu la nceput cci eti om ptima ca toi oamenii. Dar
struina despic piatra> de la o vreme simi nevoia de a te ruga pentru el, din mil. &u-l mai poi
ur pe vrjmaul tu, nu mai eti n stare s urti nici un om.
6ezi, a!ia atunci ai !iruit pe diavolul cel a toat lumea vrjma, strictorul pcii i ru "ctorul al
tuturor oamenilor.
Ai vrea s-i vezi soarele luntric urcnd dintr-un "rumos rsrit pe cerul propriei tale viei3
Kncearc atunci s simi sear de sear stnd de vor! cu tine, ntrete-te cu mtnii, cu un psalm,
cu o rugciune, cu smerenie, uurndu-i su"letul i sporind ast"el n dragoste pentru tot omul.
*iecare zi s-i "ie n "aa ta - vei ctiga curajul i vei simi mna )arului Dumnezeiesc c lucreaz
mpreun cu tine.
6iaa oamenilor este o !razd de plug tras peste ogorul anilor ajuni spre captul de )otar.
De aceea trage !razda propriei tale viei ct mai dreapt> nltur greelile, a!aterile> iar de le-ai
svrit, ndreapt-le pn nu nnopteaz i pn nu ng)ea, "cnd tot !inele de care eti capa!il,
pn cnd plugul su"letului mai poate trage !razda pe curmtura vieii tale. ,u! ndrumarea
gndurilor curate i a milei .arelui Dumnezeu, adu-i mereu aminte ct de plcui sunt cei ce
voiesc pacea.
=4
(n la Dumnezeu, nu este nici jos, nici sus, nici aproape, nici departe, pentru c Dumnezeu este
pretutindeni i de aceea este mai aproape de tine dect su"letul i trupul tu, numai s tii s a"li
aceast apropiere prin credin i rugciune.
Domnul este aproape de toi cei ce-$ c)eam cu toat inima.
*acerea de !ine sau milostenia
't de mult se m!ogete lumea prin nevoi i scr!e.
%ste de tre!uin ca "iii lui Dumnezeu s se m!ogeasc tot aa de mult cu simmintele i "aptele
milosteniei.
#mul care poate s "ac !ine i nu-l "ace, este o "iin josnic.
A nu "ace parte sracului din cele ce rmn peste nevoile noastre, nseamn a rpi !inele altuia.
Dumnezeu !inevoiete ca pe pmnt s "ie muli nenorocii, pentru ca ei s se mntuiasc prin
r!darea lor, iar tu prin milostenia ta.
Bogaii procur sracilor mijloace pentru )ran, iar sracii mijlocesc pentru mntuirea lor
B!ogailorC.
*r nenorocire poi intra n Kmpria 'erurilor, dar "r milostenie, nu9
%ste a!solut imposi!il s ajungi "r milostenie mcar pn la porile cerurilor. *r milostenie,
nsi rugciunea este "r rod.
'u ce ndejde te vei ruga lui Dumnezeu, cnd tu nsui nu asculi rugciunile oamenilor ce sunt
asemenea ie3
'um vei cere mpreun cu credincioii din Biseric - TD Doamne8 - cnd tu nsui nu dai sracilor,
dei poi s dai3
'u ce gur vei spune; Tauzi-m Doamne8, cnd tu nsui nu-l auzi pe srac, sau mai adevrat pe
+ristos, care strig spre tine prin srac3
Aa cum ne purtm noi cu aproapele, tot ast"el se va purta i Dumnezeu cu noi.
$-ai dispreuit pe srac3 Ui Dumnezeu te va dispreui pe tine.
&-ai desc)is celui ce !tea3 &u i se vor desc)ide nici ie porile mpriei lui Dumnezeu.
&u ai auzit suspinul celui necjit3 &u i se va auzi nici strigtul rugciunii tale.
.rgritare Du)ovniceti
#rice lacrim ce-i va "i druit de recunotina sracului, va strluci pentru tine dincolo de
mormnt.
#rice lacrim pe care sracul o va vrsa silit de rceala i asuprirea inimii tale "a de el, va cdea
pe su"letul tu ca o pictur de "oc naintea scaunului lui Dumnezeu.
'aut mila lui Dumnezeu prin milostenie ctre sraci9
,punem ctre sraci; TKi va da Dumnezeu98. Dar tu procedezi "r judecat, dac te pori ast"el cu
"ratele tu care se a"l n nenorocire. Dumnezeu i-l trimite pe srac la tine, iar tu l trimii napoi la
Dumnezeu3 Dumnezeu i va da, negreit> dar vor!a e s-i dai tu negreit. %l va da sracilor, dar o
s-i dea %l ie .ila ,a3, cci tu ai in"init mai mare nevoie dect sracul de milostenia ta.
Dumnezeu nu prsete pe nimeni, dar tu trimii de la tine pe srac - te-ai a!tut de la cinstea pe
care i-a dat-o Dumnezeu i ai deprtat darul $ui de la tine.
Iu!ete-i pe sraci, pentru c prin ei o s a"li i tu mila lui Dumnezeu pentru tine.
Kndestuleaz-i pe sraci.
%i i vor "ace milostiv pe Iudectorul.B,"ntul &il ,inaitulC
=:
Kmparte !untile pmnteti altora, dac vrei s guti !untile cereti.
'nd ni se d prilejul s artm mil "a de alii, nsemneaz c s-a revrsat mila lui Dumnezeu
peste noi.
#are nu este cea mai mare mil din partea lui Dumnezeu c nou tuturor ne este ngduit s
rscumprm pcatele noastre prin milostenie3
Apa are nsuirea s spele noroiul de pe trup, iar milostenia s nimiceasc murdriile su"leteti.
B,"ntul Ioan Fur de AurC
TXX6enii de motenii Kmpria lui DumnezeuYY, va spune Domnul celor milostivi8 - nu pentru
c n-ai greit, ci pentru c prin milosteniile voastre v-ai curit pcatele.
$eacul milosteniei nu e de mic importan, l poi pune la toate rnile.
Balsamul pe care-l vrsm pe inima plin de rni a aproapelui, o ntrete i pe a noastr.
'u preul ie"tin al !ine"acerii oamenilor, noi ne putem do!ndi nepreuita-
Printe
Ar tre!ui s-i scriu 7'uvioase8, dar i voi scrie cnd vei "i aa, dac n zilele viitorului vei ajunge
i 7cuvios printe8; (atericul l-ai citit i studiat> ,". Isaac ,irul, ,". ,imeon &oul 0eolog de
asemenea. *ilocalia iari.
,tudiul e una - l pot "ace toi. Acoperirea cu viaa ns o pot "ace din cnd n cnd a!ia cte unii,
unde i unde, cte unul ntr-o sut de ani.
&-ai avut parte de studiul, care odat era miezul i splendoarea 0eologiei; .istica, de"init 7tiina
ndumnezeirii omului8.
&u-i destul s tii clugria> tre!uie s-i i nvei calea, s-i deprinzi o "ire nou, "ire de 7"iu al lui
Dumnezeu8 ntre "ii oamenilor.
(entru asta tre!uie valori"icarea practic, progresiv a darurilor naterii din nou de la Botez.
%ti tu un convertit3 Ki trieti tu viaa n +ristos n care eti !otezat, m!rcat n "irea omului venit
din 'er pentru mntuirea ta, care eti n lumea, care 7toat8 zace n ru3
Ai ajuns tu aa devreme ca vrst, convingere i eviden a tririi n +ristos, n atotprezena
dogmatic a lui Dumnezeu, ca s reziti la ispitirile meteugite i uneori simple de tot, ale
vicleanului vrjma, care n attea prilejuri te-a dovedit sla!3
, tii c el nu se mulumete cu !iruine mici i ne!gate n seam de tine, ci-i pregtete o
neo!servat sl!ire a credinei i o revenire la modul 7natural8 al vieii, "r 7exagerrile8 vieii mai
presus de "ire, sau supranaturale.
#ri tu tocmai viaa cea mai presus de natur eti juruit s o dovedeti real i posi!il ntre "iinele
nepricepute ntre care ar "i s trieti viaa ta pmnteasc.
&u le lsa s te ngrmdeasc cu dragostea lor, care mult mai are pn s "ie toat numai dup
Dumnezeu. &u le lsa s-i intre n c)ilie> vor!ete cu ele numai n !iseric. De-ar "i cu putin nici
s nu te vad dect n !iseric. Deci departe de tine amestecul n 7partidele8 lor pe a!solut orice
motive - 7motive8 ale vraj!ei.
=<
0u ai sluj!a de a scoate n eviden i n planul nti; darurile Botezului; persoana Domnului
+ristos din temnia i !olnia "iecreia dintre ele. Alt trea! e administraia i nu ine de tine. *a
de sluj!a ta ideal, toate celelalte in de spinii grijilor omului vec)i.
, "aci cea mai net distincie ntre aceste dou viei, nti pentru tine. 'ci i tu ti doar> dar nu o
"aci, pn ce nu eti deplin i de"initiv convertit al prezenei Domnului +ristos n propria ta temni
i puintate de dragoste. 'ci vezi cte iu!ete c)iar i mona)ul pe lng Domnul +ristos.
'i nu se iu!esc pe sine n contul Domnului +ristos3 ,unt adic "urai de la acela 7un lucru
tre!uiete8 spre cte altele, care toate dac nu despart totul, dar sl!esc dragostea cea unic de
Dumnezeu i aa sporete vicleanul cu drmarea poruncii lui Dumnezeu din tine.
H H H
Kn cazul cnd vei "i propus pentru (rislop, s tii c nu-i o trea! uoar i simpl pentru un clugr
ca tine 7simplu8 i 7uor8 ntru toate ale unei ci mai presus de "ire.
0oate vor trage de tine n jos, c n-au alt putere. ,unt pline de netiin, de uitare i de ne!gare de
seam asupra minii i "r grij de propria lor mntuire.
&ici una nu poate nva rz!oiul nevzut i ca urmare nu progreseaz du)ovnicete> nu le
intereseaz parc.
Deci dac tu nu-i vei vedea cu toat sinceritatea i seriozitatea de propria ta iz!vire din
ncercuirea vicleanului vrjma, lovindu-l nencetat cu rugciunea nencetat 7Doamne Iisuse8, nu
scapi tea"r i te poi trezi - Doamne "erete - cznd n pcat i scos din preoie.
H H H
'itete i toat atenia *ilocalia toat, dar nu n "ug, ci adncind n minte toate datele i tot du)ul
n care scriau din experien Bdin lucrareC, s"inii scriitori ai acestei dumnezeieti ndrumri. &u
vor!i mult i nu te mprtia c pierzi adncimea i dai n super"icialitate.
0e tiu neasculttor, dei te lauzi cu nu tiu ce ucenicie> dar numai ucenic nu mi te-ai dovedit de
cte ori te-am rugat, cte !ine tii.
'a atare !nuiesc c vei pi multe necazuri i n"rngeri tocmai pentru c nu te pricepi s urmreti
cele venice n locul celor vremelnice> nu prinde Adevrul putere de via n viaa ta, ci numai rele
de care este plin lumea i locul unde, s zicem c vei "i. Ai grij9
Ri-am spus odat s "aci un prim exerciiu cu tine acolo; s nu rzi. % cel mai simplu exerciiu al
unui om care vrea s nceap calea 7smeritei rugciuni i ateni89
Iat, i dau aceast ascultare; s isprveti cu rsul> deoarece acolo, cu rsul tu de toate tragi tu n
jos i nu mai eti ce tre!uie s "ii. Iisus n-a "ost vzut niciodat rznd n aceast lume care-l va
rstigni. 6eri"ic-te ct mai des cu (redica de pe .unte. Knva-o, adncete-o, triete-o, c dup
normele ei nseteaz, "lmnzete 7omul cel nou, cel venit din cer8, pe care-l ai n tine arvun a
Kmpriei lui Dumnezeu dinluntrul tu.
==
Ai a"lat de la ,". ,imeon &oul 0eolog c tre!uie s "im contieni de Iisus +ristos pe care-l avem n
noi i care prinde toat viaa i sensul vieii noastre pmnteti.
H H H
Ri-am scris cteva gnduri de sprijin c eti nc prunc intrat ntr-o sluj! i o cale care cere s "ii
7!r!at desvrit la plinirea vrstei lui +ristos8.
(r. Arsenie, ,inaia 1EDA-1EDD
11 oct. 1EDE

$eciile despre mona)ism sunt destul de !ine scrise. Dar vezi nu au e"ect asupra lui, pentru c nu
are preocuparea de via i de moarte a acestei teme i pentru c nu se poate transpune rstignit pe
cruce din scena 76enii la .ine8.
Acestea sunt ultimele cuvinte ale (r. Arsenie pentru (r. Daniil
Sfaturi
1. Asta-i cJlugJrie, sJ te certe n "iecare zi, sJ-ti strice, sJ-ti "acJ, cJ nu e nimic !ine din ceea ce
"aci. ,J ncasJm ocara asa cum o cJpJtJm.
4. Dumnezeu n-a pJrJsit nici pe cei din iad, si de aceia are grijJ.
:. Dumnezeu rnduie sJ nu pleci ncJrcat din lumea aceasta, ci umilit.
<. Atentie la minte n timpul rugJciunii, gura zice dar mintea e la plim!are. (aza mintii; cu ce e
ocupatJ si pJtatJ mintea, cu aceea vJ prezentati la judecatJ.
=. 'nd ti aperi sinea ta, dreptatea ta, l-ai apJrat pe el Bpe diavolulC. &u se poate cJlugJr "JrJ ocarJ.
(entru ncepJtori ocara e lucrul cel mai de tre!uintJ.
?. 0ot ce "acem ne nsoteste pnJ la ziua judecJtii, ca gnd, cuvnt, "aptJ, cum le-ai "Jcut, asa te
nsotesc.
Predici
ale parintelui Arsenie Boca

Despre durerile oamenilor
Despre lupta postului cu relele
Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastr
=?

Despre durerile oamenilor
.rire 0atlui i *iului i ,"ntului Du) i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.
*iindc ai sporit mult cu numrul, e cu neputin ca s pot vor!i cu "iecare. # s vor!esc de aceea
odat cu toi.
$ucrul care ne arde pe toi este pocina - pocania, pe care-o trimite Dumnezeu ori vrem, ori nu
vrem. De aceea mai !ine s ne pocim de !un voie, s nu ateptm s ne trimit Dumnezeu
pocina prin necazuri de tot "elul. 'ci pricinile pentru care Dumnezeu ne trimite necazurile sunt
pcatele noastre. &ecazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi.
Acum, cteva "eluri de pcate deose!ite, ca ast"el s le putei pricepe pe toate.
# s ascultai astzi despre durerile voastre nsui.
I. Betesugurile trupului
Din trei pricini se !etejete trupul;
1. din lipsa postului
4. din natere
:. din des"rnare
1. 0rupul se umple de otrvuri din lipsa postului. 'arnea e o otrav i se mistuie tot cu ajutorul unei
otrvi; "ierea - veninul.
4. Din natere pentru c "ie mama "ie tatl n-a "ost treaz cnd s-a zmislit copilul. *ugii de !r!ai
cnd sunt ameii de cap.
:. Din des"rnare pentru c trec de msura cuvenit i ncepe s-i doar spatele, spinarea, alele,
sl!esc nervii, devin iuoi, ner!dtori. 0oate astea pentru c nu i-au n"rnat po"tele. % tocmai ca
!ogatul care srcete. Aa i trupul care i-a mncat toat vlaga.
II. 6raj!a n casa
, ascultai pricinile pentru care o au i apoi ce s "ac ca s nu le mai ai!e.
6raj!a n cas vine din pcate. 0oate i au izvorul n pcate. &eaparat vine vraj! n cas dac;
1. 'storia s-a nceput cu stngul adic cu des"rnarea.
4. .ai vine apoi dac soii triesc n cstorie nelegiuit sau "r cununia !isericeasc. % un pcat
pe care toi l pltesc cu vraj!a. De aceea toi tre!uie s intre la cuminenie i s se legiuiasc dac
suntei aa.
:. Din curvii nemrturisite "cute nainte sau dup cstorie. Ast"el au intrat ntr-o cas nou cu o
pecete drceasc pe su"letul i pe trupul lor. Ui pentru c nu s-au mrturisit acel pcat are s le
sparg casa tocmai pentru c n-au omort pe diavolul care e cel care "ace acest lucru.
<. $comia de avere a unui printe cnd i-a mritat "ata sau i-a cstorit "eciorul. # asemenea
cstorie nu ine pentru c s-a "cut cu o lucrare a diavolului. De o vei mrita pe "ata ta numai
pentru avere cstoria lor va s"ri cu vraj! i cu spargerea casei aceleia. (rin urmare cuminii-v
prinilor cu s"aturile cnd v mritai "etele sau v cstorii "eciorii.
=. &epotrivirea de vrst, cci sunt prini care i mrit "etele de 1<-1= ani tot din lcomie de
avere sau numai ca s-o tie mritat. Ui la 1A-1D ani "ata lor e vduv i cu un copil. Asta pentru
nepotrivirea de vrst pentru c ce poate "ace o copil "a de un vljgan. Acesta e pcat naintea lui
Dumnezeu. De aceea casa aceea nu ine ci se sparge. Ui prinii aceia tre!uie s recunoasc c au
dat un s"at prost.
?. Din negrija de su"let a celor din casa aceea se ajunge de asemenea la vraj!. Din negrija de
spovedanie, de ,"nta Kmprtaanie i de rnduielile Bisericii care sunt poruncile lui Dumnezeu. Ui
=A
dac nu le pzesc cum s ai! linite3 'ci de nu pzete cineva poruncile lui Dumnezeu pzete pe
ale diavolului i atunci te arzi.
A. Ui mai vine vraj!a i din petrecerea "r post. 'ei ce se umplu de mrire sunt cei plini de "iere
care se nmulete n corpul omului atunci cnd mnnci carne mult i cnd nu posteti. (lin de
"iere "iind se umplu de mnie i ast"el i sar n cap. Aa pentru o vor! ct de nensemnat, pentru
o !ucat de lemn care i se pare c nu st la locul ei, i sare n cap celuilalt.
D. Ui-o ultim pricin este des"rnarea tuturor. Dar soii cum des"rnaeaz cnd sunt legiuii3 Aa
!ine cci nu mai in nici o seam de miercuri, vineri, de zilele de post, de sr!tori. &u mai in nici
o rnduial. Ui !ate Dumnezeu nernduiala ca s se "ac rnduial.
III. Alte din durerile voastre sunt pagu!ele n curte i n vite, n agoniseala voastr
Ui-acum iat pricinile pentru care trimite Dumnezeu pocanie asupra )eiului BavutuluiC vostru;
1. 2nul din stpni le drcuie i-atunci s nu se mire dac i se mplinete cuvntul cci d
Dumnezeu dup cuvntul lui.
4. $ucreaz Duminica. ' dac Dumnezeu n-a lucrat nimic n una din zile nici ie nu-i este
ngduit i dac vei lucra vei pierde nu numai ceea ce ai lucrat Duminica ci i ce-ai lucrat peste
sptmn. , nu asculi de s"aturile Fuvernului cnd e vor!a de cinstirea Duminicii. Fuvernul i
are socotelile lui, tu ns ai su"letul. 'ci va veni vremea s ceri apa cu !ilet9 Da, va veni vremea s
ceri ap cu !ilet.
:. Ui mai are pagu! i acela care se uit la ele ca la oc)ii lui din cap. Ui-a lipit inima lui de lucruri
pieritoare. (entru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca s i-o mpotmoleti n gunoiul lumii ci ca
s i-o ndrepi ctre 0atl cel din ceruri. (e %l s-$ iu!im, de %l s ne lipim inima, cci
neasemnat e plata pe care ne-o d Dumnezeu "a de cea dat de lume. De aceea nu lipi inima ta
nici de proprii ti copii cci de-i ptimi durere n cele iu!ite peste msur cine te va mngia3
<. Ai cumprat din mn rea, din mn ptima, din mn care a "urat sau de la unul care a curvit.
De aceea nainte de a o amesteca cu ale tale d-i ap s"init cu "in. 'ci s tii c pcatele trec
i-asupra pmntului pe care-l calci i-asupra vitelor. 'nd a "ost izgonit Adam din /ai Dumnezeu
a !lestemat pmntul; spini i plmid s dea i n sudoarea "eei s-i ctige pinea. Iar "emeia n
dureri s nasc. # greeal a noastr atrn asupra ntregii averi.
=. 'ineva se ine de vrji asupra ta iar tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. 'ineva lucreaz cu
diavolul asupra ta i asupra vitelor tale. Ui tu tnjeti, i vitele tale tnjesc. Ui de ce pot lucra aceste
puteri3 (entru c tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu ca s nu mai poat lucra du)urile rele, vrjitorii i
altele attea toate. 'urete-i trupul tu prin post, " s"etanie, pune-i o cruce n curte i roag-te
lui Dumnezeu s te ocroteasc.
?. Ui ai pagu! i pentru c pe curtea pe care stai sau pe pmntul pe care lucrezi apas jurminte
sau nedrepti. , luai seama s nu tiai o !razd din pmntul care nu este al vostru cci aduce
moarte. ,e poate s mai ai asupra curii i alte pcate. Ki "i cumprat acea curte cu !ani muncii ntr-
o vreme cnd triai n des"rnare, aici sau n America. De aceti !ani dei i-ai muncit nu te vei
"olosi cci i asupra lor atrn i apas pcatele de cnd i-ai muncit. Ui te urmrete Dumnezeu
pn n pnza al!. (entru ce3 (entru c nu le mrturiseti, pentru c i-i erpi n sn, i Dumnezeu
las ca s te mute.
A. Apas !lestemele prinilor sau a altuia asupra casei tale sau asupra ta.
D. ,unt omoruri sau sinucideri "cute pe curtea ta sau ce e mai des, copii lepdai ngropai ici colo.
Ba n gunoi, !a lng-o altoaie i copiii lepdai sunt pcate strigtoare la cer.
E. ,tpnii au pcate nemrturisite din tineree sau mai pe urm i nu le-au ispit. ' nu-i destul s
le spui su! patra"ir. 0re!uie s le i ispeti de !un voie. De aceea vine !taia lui Dumnezeu peste
tot, peste cmp, peste vite i peste tot lucrul minilor tale.
I6. 'opii ndrtnici, neasculttori, necredincioi, des"rnai
=D
0oi prinii luai aminte9 'eilali de asemenea ca s nu alunecai n aceleai. 'opii ndrtnici sunt
din urmtoarele pricini;
1. (rinii n-au pzit niciodat postul i nu s-au putut n"rna de la po"ta trupeasc i aa au clcat
zilele i vremile nengduite care sunt acestea; miercurile, vinerile, duminicile, sr!torile i
posturile ntregi. Aceasta e o categorie, un "el de vremi nengduite. 0oi acetia sunt neasculttori
de prini i ndrtnici pentru c nici prinii nu au ascultat de porunca lui Dumnezeu a pzirii
zilelor o!inuite. Kntre!ai-v cugetul i v va spune ce-i ngduit alt"el i vei vedea plngnd i
vei plnge i voi i aa vei ispi pcatul n care i-ai zmislit. Desigur c v doare dar dac nu le-
ai "i "cut nu v-ar durea.
4. .amele nu s-au pzit pn la curie deplin i aa se nasc copii ce se umplu de !u!e i pot muri.
Ui dac n vremea aceea tatl a mai "ost i !eat se nate un copil ce va "i sl!nog "ie cu mintea "ie
cu trupul sau cu amndou. Iat cum vei avea pocanie de la Dumnezeu n propriul tu rod.
:. Kn vremea sarcinii nu te-ai pzit de !r!at. De aci muli copii se nasc mori, mor tineri sau dac
triesc alunec n curvie pentru c s-a ntiprit pecetea curveasc pe ei nc din snul maicii lor. ,e
gsete asta n ,"nta ,criptur. 'ci toate prin care trece mama n vremea celor nou luni, "ie !une
"ie rele, se ntipresc i-n copil. 'nd va crete mare toate i vor rsri n cale.
6. Despre copiii lepdai
Alt durere mare pe care o avei voi mamele, dar care atrn i-asupra tailor, sunt copiii lepdai. %
pcat strigtor la cer9 % ucidere la mijloc, nu e ceva mai uor. % pcat strigtor la cer. Ascultai toi
cu luare aminte. ,ngele lor strig rz!unare. De aceea nu vei avea noroc cu ceilai ci plns i jale.
/z!unarea sngelui vrsat se "ace "r mil, ori c i ia Dumnezeu i pe ceilali, ori vor cere nsi
capul mamei. Utii !ine c aceasta se ntmpl la multe atunci pe loc. Iar aceasta aa se tocmete, c
atta suprare vei avea n cas nct i pierzi cumptul i uii de marea mil a lui Dumnezeu ce o
are cu toi pctoii. Ui se apropie diavolul de tine i-i !ag-n cap gndul s-i iei lumea n cap i
s-i "aci captul. Wsta e glasul mpotriva tuturor celor ce "ac aa. .are ispitire pesc mamele care
au ucis copii. Iar dac vrei s scapi tu i ceilali copii pe care i-ai "cut tre!uie s pui n loc tot atia
copii ai altor "emei srace i s-i !otezi. Iar dac nu, ia-i i !otezai gata cci tie Dumnezeu ct te
mai ine. Ui s grijeti de dnii ca i de copiii ti, cu m!rcminte i nclminte "rumoas, !ani
de coal, pn-s n stare s-i ctige singuri pinea. Ui ce scoi din copiii ti aceea s ias i din
aceia. Iar toate necazurile ce le vei avea n vremea asta "ie pentru ei "ie de la ei s le ra!zi toate
ndjduind mila lui Dumnezeu, c-i va ierta pcatul. 'ci prin r!dare ispeti pcatul. Iar
milostenia cu osteneal !iruie naintea judecii.
Acesta e un cuvnt de mngiere pentru voi. Dar s "acei ce v-am spus i nu cu tndleal. Ui s
cretei copii nu numai cu pinea voastr ci i cu )ainele voastre, cu !anii votri. 'ci de
Dumnezeu nu te poi plti cu minciuna. Ui-i va spune diavolul c i-ai dat destul. Asta numai ca s
te !age dator, ca s-i "i i lui datornic, s nu-i plteti "a de Dumnezeu datoria.
Ui s nvee pe cele tinere s nu "ac i ele aceleai tiind tu ct "rigare n su"let ai ptimit tu pe
urm.
6rei copii puini3 &u te atinge de !r!at. Kns ca s putei "ace lucrul acesta tre!uie s v n"rnai
cu postul, iar eu zic cu "oamea. 'ci trupului acestuia de pe noi nu-i pas dac ne !ag n "ocul
iadului. De aceea ar tre!ui ca nici nou s nu ne pese de po"tele lui ci s le mai ucidem cu postul.
0e s"tuiete !r!atul s ucizi copiii3 ,"atul e uciga, nu-l asculta ci mai !ine ra!d s "ii alungat
de la casa lui i va vedea Dumnezeu osteneala ta i nu te va prsi, c te va milui de vei "i vrednic.
Kn toate astea de pn aici se ncurc oamenii care nu postesc. 'ci aceia sunt iz!ii de toate relele,
dup cum au zis (rinii, c toate relele de la stomac ncep, dup cum vzur-i iar eu v spun c i
de la !ru n jos.
6I. Despre mnie vine cuvntul mine
=E
(rin urmare aa stnd lucrurile i necazurile, s alergai la pocin i s nu le mai "acei. , alergai
la spovedanie curat i la ,"nta Kmprtanie c alt"el nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asupra
voastr i asupra avutului vostru. &u uitai ns c postul este poarta iar patra"irul este ua. &umai
cu acestea vine ocrotirea lui Dumnezeu cci "r ocrotire nu putem "ace nimic.
0oate acestea, pe scurt, se a"l n aceste cuvinte ale psaltirii; 7.rturisi-voi Domnului "rdelegea
mea i ndat a ridicat pedeapsa pcatului meu8. Asupra nostr atrn pedeapsa lui Dumnezeu
pentru pcatele noastre. De ndat ce le mrturiseti Dumnezeu i nltur pedeapsa pcatului. 0u
mai urmeaz s-l ispeti, s-l scoi din o!iceiul tu. De aceea toat sluga s se roage la vreme.
')iar potop de ar veni s nu-l poat potoli.
6edei cum tre!uie s v "ie aezmntul minii, a inimii i a trupului vostru3 , "ie toate curate i
curite cci Dumnezeu nu pzete trup spurcat, inim i minte cu vicleug. Ui vi se vor nsenina
zilele i v vei !ucura. Kns "acei lucrurile acestea ca s nu "ii numai auzitori ci i mplinitori.
'ci dac nu v vei sili am "cut lucru degea!a. %u am !tut toaca la urec)ea surzilor, iar voi nu v
vei urni necazurile din loc. Kn mna voastr st s vin sau nu necazurile asupra voastr.
'u acestea cred c am stat de vor! cu "iecare. 6enii c multe mai sunt i le vom dez!ate pe toate
cu ajutorul lui Dumnezeu. 'ci cine vine pentru su"let nu le poate auzi toate odat ci pe rnd. Ui
nici nu le poate primi. Ui-apoi cu ct le va auzi mai des cu att se vor ine minte mai uor.
.rire 0atlui i *iului i ,"ntului Du). Acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.
B'uvnt inut n ,"nta Biseric n ziua de 41.G4.1E<4C


Despre lupta postului cu relele
.rire 0atlui i *iului i ,"ntului Du). Ui acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.
Dintre toi cei care au avut de la Dumnezeu o sluj! ctre oameni c)emtorii la pocin au "ost cei
mai curajoi cci toi au acoperit c)emarea cu viaa recunoscndu-se ntre pctoi cei dinti i dac
a "ost nevoie i-au c)emat la pocin cu preul vieii lor. 'ci cuvntul lor a "ost desc)is, curat de la
Dumnezeu i uciga de rele. 0oi au vor!it tare i rscolitor de via, de su"let. 6-am spus acestea
ca s v deprindei cu c)emarea la pocin i cu "elul ei de a "i, ca s rz!at i-n urec)ile surzilor.
Din cuvntul trecut v aduc aminte ca s a"le toi c nu vor "i spovedii i mprtii la mnstire
dect cei ce de aici nainte vor ine posturile aa cum sunt rnduite de Biseric. (rinii ne-au nscut
din trup iar Biserica din ap i din Du)> i mai mare este naterea du)ovniceasc a Bisericii dect
naterea trupeasc a prinilor. De la naterea du)ovniceasc - Botezul - am primit pe ngerul
pzitor tot n Biseric - de aceea se !oteaz copii mici, orice ar zice alii - care s ne apere de toat
primejdia vzut i nevzut.
Deci dac Biserica ne nate ne i crete i printre poveele cu care ne crete spre msura !r!atului
desvrit este i postul. 0re!uie deci s-i ascultm porunca i s postim. ,"inii prini cei de
demult au !gat de seam c toate relele de la stomac ncep, de aceea am zis vor! aspr c postul
este poarta i patra"irul este ua iar toi ceilali ne "ur vremea.
Astzi, din darul lui Dumnezeu urmeaz s v dovedesc s credei toi; lupta postului cu relele sau
despre "elul cum ucide postul patimile.
/elele sau pcatele sunt de trei "eluri. Iat-le;
1. pcate mpotriva noastr nine.
4. pcate mpotriva aproapelui.
:. pcate mpotriva Du)ului ,"nt, mpotriva adevrului.
?G
0oate aceste trei "eluri sunt i pcate naintea lui Dumnezeu, cci tu nu eti al tu ci al lui
Dumnezeu. (rin urmare i pcatele pe care le "aci mpotriva ta sunt ntocmai i pcate mpotriva lui
Dumnezeu. De aceea, "iindc eti "iul lui Dumnezeu.
Astzi s struim cu deose!ire asupra pcatelor mpotriva noastr nine i asupra pcatelor
mpotriva aproapelui.
(catele mpotriva noastr nine duc la nvrtoarea inimii - o cunoatem cu toii, o cunosc i eu -
dar ele mai duc i la ntunecarea simirii de Dumnezeu. ,unt cele apte pcate de cpetenie sau
pcate de moarte; mndria, iu!irea de argint, des"rnarea, lcomia, pizma, mnia i lenea. Kntre
acestea apte se a"l i rdcina relelor; lcomia stomacului sau dumnezeul cel mnccios al
trupului. Acesta tre!uie ars cu postul i scos a"ar9 'ci de nu va "i ars i scos a"ar iat s vedei
cum crete i se ntinde acest pom al diavolului, acest dumnezeu mincinos al trupului. Ui anume iat
cum; lcomia stomacului odrslete dintr-o dat din rdcin o puzderie de ramuri din care mai
artoase sunt trei; mnia, des"rnarea i iu!irea de avere.
0re!uie s mai tii un lucru i anume c pcatele sau patimile au dou "ee; una a omului i alta a
diavolului, sau dou laturi; una vzut i-a doua nevzut. De acolo din um!r sunt conduse i
sporite toate patimile noastre. Diavolul, marele s"orar al relelor, are slugi sau cpetenii pentru
"iecare patim.
Aa s nelegei cum ntotdeauna patimile le-au numit ,"inii prini prin c)iar dracii lor. Ast"el;
dracul lcomiei de avere, dracul lcomiei stomacului, dracul mniei, dracul curviei i ceilali. $e-au
numit aa pentru c aceste pcate sunt conduse din um!r de diavolul i le-au numit dup cpetenia
care lucreaz din um!r.
Utii din &oul 0estament c din .aria .agdalena care s-a apropiat de Iisus cu gnd ispititor Iisus a
scos apte draci. Kn ea erau toate cele apte cpetenii ale rului. Ui tot din &oul 0estament tii
despre ndrcitul din laturea Fadarenilor n care intrase o legiune de draci nct a!ia le-a ajuns o
turm de porci, care s-a aruncat n mare.
Acum s luai seama c am s v nv, ca s putei i voi s prindei, i s vedei n voi ni-v
lucrarea du)ului ru. 6or!esc desc)is, s nu se supere nimeni. Alii mai su!iri la nas se supr.
&oi ns tre!uie s vor!im desc)is cci toi suntem ispitii.
% "oarte uor s-i descoperi lucrarea lui necurat care se "ace n noi. De pild cu lcomia
stomacului, !gai de seam c stomacul se umple dar po"ta nu se satur. Iat lucrul dracului; po"ta
peste "ire. 6edei ce uor l poi prinde dac tii39
% cunoscut lcomia lupilor i totui lupii nu mnnc mai mult dect li-i "oame. Acum dac lor le-
a "ost "oame ru asta-i altceva. 'inii ascund pinea care n-o mai pot mnca. Iat dar c "iarele,
animalele, nu trec cu po"tire peste "ire. &umai omul trece cci numai pe om are diavolul mnie i
numai pe om l rz!oiete i-l cearc.
Iat de ce s n-ascultai de po"t niciodat cci cine a ascultat de po"t a ascultat de diavolul. Asta
s-o inei minte n privina stomacului. Ui aa e cu toate patimile. 'nd va "i vreme mai mult v voi
spune i despre acelea.
/z!oiul stomacului ns e primul rz!oi pe care l-a pierdut omul i prima !iruin a diavolului. Ui
cu el ndjduiete s ctige i pe oameni i s-i des"ac de Dumnezeu. Ui s tii c de nu-i vor
trage de seam oamenii, diavolul va !irui. Iat de ce strigm s-aud toi; Znapoi la post cci "r de
post ne merge ru9 Ui iat ct de ru;
'ine nu se leapd de carne i de grsime repede va "i-ncolit de mnie i de des"rnare, celelalte
dou laturi ale lcomiei stomacului. , vedei cum;
.ncarea de carne, i mai ales mncat cu mpingerea necurat a po"tei, ca s se "ac snge are
nevoie de "iere care este otrav - veninul nostru. *ierea aceasta topete carnea i grsimea ntocmai
cum topete soda slnina cnd "ac "emeile spun. *ierea e o otrav tare. Dac sporete mncarea de
carne sporete i otrava cu care tre!uie topit. Ui-atta sporete ct nu mai ncape n !eica "icatului
i-atunci simi dureri la captul pieptului cci st !eica s crape de plin. *ierea ct nu ncape
um!l prin snge de sus n jos "r rost i otrav cum e atac nervii, i sl!ete i de aici vine
ner!darea, de aici vine nervozitatea, de aici mnia, din "ierea care atac nervii. Aici e c)eia; de ce
se supr unii aa de uor din nimicuri, din "leacuri, s moar de suprare; c li-e plin sngele de
?1
"iere i li se rup tele"oanele - c aa le zic la nervi - i cea mai uoar vor! i aprinde i-i c)inuie
grozav i ei la rndul lor i c)inuie pe alii.
Desc)idei ua ca s aud i cei de a"ar. Desc)idei-o !ine. Dar desc)idei i voi toi uile
su"letelor voastre ca s intre du)ul luminii, c s auzii i s nu v a"lai numai auzitori ci i
mplinitori9
6edei dar c "ierea este petrolul, nervii sunt "itilul i mnia para diavolului. %l a aprins "itilul cci
el vrea s drme cu orice pre i pe orice ci acest loca al Du)ului ,"nt care e propriul vostru
trup. Acest trup care nu este al nostru ci e templu a Du)ului ,"nt. 'redei voi aceasta9 Doar st
scris9 Ui vedei cu ce a nceput3 'u lcomia stomacului adic cu po"ta peste "ire.
Kn mncarea de carne mai sunt i alte primejdii, o mulime de otrvuri care nc drm casa de pe
noi. Acelea aduc; !olile de inim, durerile de rrunc)i, de "icat i altele.
0oate se tmduiesc de la sine nlturnd pricina care le-a adus, curind sngele prin post. 'ci
toate !olile sunt cu putin dac sngele este otrvit. 6rei s te nsntoeti, " calea ntoars.
Deci luai aminte la ce mncai cci uite aa pedepsete Dumnezeu nesocotirea postului cu !oli i
nc unele "r leac cum de pild e cancerul sau ...cul care se "ace din mncarea "oarte deas a
creierului de do!itoace. De aceea e mai mult !oala orenilor i a mcelarilor la sate. (aralizia sau
sl!nogirea unei jumti de trup tot din nesocotirea postului se trage. De o!icei cu paralizie
pedepsete Dumnezeu pe toi nestuii de avere. %a poate "i motenire. Ui-atunci dac simi acest
lucru ai putea-o ocoli sau stinge postind "oarte mult. Dar cum am zis, cu paralizie pedepsete
Dumnezeu pe toi nestuii de avere. Ui-au "cut socoteala greit zicnd c dac postesc nu mai pot
alerga i lucra. %i au crezut s"atul viclean al dracului iu!irii de avere, deci au "cut o socoteal
greit naintea lui Dumnezeu. De aceea toi )arnicii s ia aminte i s in post ca nu cumva dup
mult alergtur deart s vin o vreme s tre!uiasc s stea la pat tot restul vieii. Dar i aceasta
de li s-ar ntmpla tot mil de la Dumnezeu s o socoteasc deoarece le d prilej de a cumpni i de
ai cunoate greeala. 'ci Dumnezeu nu pedepsete spre moarte ci spre ntoarcere. 'ci trupul nu
pltete nimic cnd din el scoi unealt rea. ,"inii au scos cu totul altceva; s"enic a Du)ului ,"nt.
(rin urmare cine nu pzete postul i se va aprinde n gur para mniei, de unde ncepe toat vraj!a,
iar n trupul lui vor ncoli !oli peste !oli.
&u pot lsa s nu v spun c din lcomia stomacului mai nate i curvia. Despre aerul drcesc al ei
nu se mai ndoiete nimeni; sta-i "ocul iadului.
Acum luai aminte cci nu am rgaz s v spun mai pe larg ci numai ceva din propriile voastre
dureri. &unta ntru att e !inecuvntat de Dumnezeu ct e spre natere de "ii. Kncolo c)iar ntre soi
legiuii e des"rnare i pentru ea vine !taia lui Dumnezeu pe oameni n "el i "el de c)ipuri.
Des"rnarea ntre soi e pricina pentru care vine vremea de se !at, de li se sparge casa. (entru
nepzirea postului i-a sr!torilor nu se pot n"rna de la po"ta trupeasc i aa zmislesc copii n
zile nengduite, peste care nu se a"l darul lui Dumnezeu ci pedeapsa lui Dumnezeu. (entru
nepzirea de po"ta trupeasc pe care o ai ntiprit-o n ei n vremea celor nou luni de sarcin se
nasc copii ndrtnici, neasculttori i "r "ric de Dumnezeu. Acetia vor cdea n curvie toi i
noroc n via nu vor avea.
$uai aminte prinilor c nu e glum cu viaa copiilor pe care i ai sau vrei s-i ai. %ti rspunztor
de ei i de toat viaa lor cci cum le-ai dat-o aa o au9 Ui copiii ti te vor judeca pe tine dup cum
!ine tii i !ine pii. Iar cnd te-or supra "ii cuminte i nu-i !lestema, ascultnd de diavolul pn
n s"rit, ci trage-i de seam c ei i aduc aminte pcatele tale cale nemrturisite i neispite.
/oag-te pentru ei i roag-te i pentru tine, c)iar cnd te-or !lestema, s te ierte Dumenezeu.
(zii despre latura po"tirii trupeti "rica i cuviina cretineasc i nu v amgii de trup de vrei s
v !ucurai de copiii votri> iar de nu aa vor spori relele ct va jung)ia "iul pe tat-su, i va
sugruma "iica pe mam-sa9 ,crie9 ' aa va "i n vremea din urm.
$uai prin urmare seama i nvai pe copiii votri i curai du)ul necurat cu care v-ai deprins a
"i. $uai seama c dac vrei s nu cdei din cretintate i dac vrei s vin c)ipul lui Dumenezeu
n noi i nu a diavolului, prin patimile sale, luptai-v din rsputeri cu arma postului cci dup cum
vedei postul este ucigaul patimilor pentru c este i dar de la Dumnezeu dat tuturor celor ce lupt
?4
lupta cea !un. *acei nceptura aceasta i vei vedea cum vi se va nnoi viaa i vi se va liniti
casa.
Duminica viitoare; Despre taina ,"intei ,povedanii.
B'uvnt inut n ,"nta Biseric n ziua de 44.G4.1E<4C



Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastr
.rire 0atlui i *iului i ,"ntului Du). Ui acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.
*oarte adesea m uit la voi cum venind de la deprtri mari, rupi de o!oseal, cu pinea sracului
n strai, alergai la mnstire i rmnei zile de-a rndul ca s auzii cuvnt.
Dac cineva s-ar uita la voi prin paginile ,"intei ,cipturi ar spune cele spuse de proorocul Ag)eu
ctre jidovii care nu mai mergeau la Biseric i nu mai voiau s zideasc templul din Ierusalim.
Aceste cuvinte vi se potrivesc i vou. Ui tot din cauza asta vi se ntmpl ceea ce spuneam, c
ostenii de la mari deprtri, cu merindea sracului n strai. 6i se ntmpl pentru vremea cnd nu
mergeai la !iseric, la !iserica voastr din sat, unde acelai cuvnt vi s-ar "i vestit nc din tineree.
'uvntul s-a vestit dar voi ai tndlit i-ai rmas acas cnd se vestea cuvntul. 'ci de unde era
s nvei s "aci lucrul lui Dumnezeu ca s se co!oare peste tine i peste casa ta !inecuvntarea lui
Dumnezeu dac n-ai "ost la Biseric.
Dar nu numai c n-ai "ost la !iseric i nu v-ai ngrijit de casa lui Dumnezeu, dar nu v-ai grijit nici
de Biserica pe care o avem n noi, cci aa se spune c trupul nostru este templu a Du)ului ,"nt. Ui
pe acesta l-ai lsat s se drapene.
Iat cuvintele lui Ag)eu care se potrivesc aa de !ine i nou. 'ci cum s nu se potriveasc
cuvintele ,cripturii la toi. 'uvintele lui Dumnezeu tuturor se potrivesc. Ui iat mustrarea lui
Dumnezeu printr-unul din prooroci "cut jidovilor pentru c nu mergeau la !iseric. Iat cum i
lumineaz i cum i ndeamn s i repare !iserica;
7Ai tot ateptat s avei mult, dar iat c avei puin. Ai strns mult i %u am risipit truda voastr9
(entru ce3 Din pricina templului acestuia care este drmat, iar voi zorii cu lucrul, "iecare pentru
casa lui9 De aceea cerul se va ncuia i nu-i va mai da roua sa i nici pmntul roada sa. %u am
c)emat secet pe pmnt i peste muni, peste gru i peste vin i peste tot ce crete din pmnt>
peste oameni i peste do!itoace i peste toat strdania minilor voastre8BAg)eu 1.E-11C.
$e spune Domnul prin proorocul Ag)eu aceste cuvinte pentru c nu mergeau la !iseric i nu-i
reparau templul din Ierusalim. Iar vou astzi, cnd venii de la mari deprtri cu mult osteneal i
cu pinea sracului n strai, vi se potrivesc aceste cuvinte pentru c lucrurile s-au ntors. 'ci ct a
"ost !iseric n sat voi tndleai cu alte lucruri. 'ine poate zice c nu i s-a "cut cunoscut cuvntul
lui Dumnezeu nc din tineree39 Iat c acum tre!uie s venii pn aici i s "acei osteneal ca
asta.
Ui de-ar "i "ost mnstirea ntr-un loc unde a-i ajunge cu i mai mult osteneal, cu i mai mult
greutate, s tii c i acolo v-ai duce, aa de mare e durerea cnd usc Dumnezeu viaa oamenilor.
Aa stau lucrurile ntr-o latur.
, vedem cum stau lucrurile n latura n care se mai pot ndrepta. Ui vom pleca de la cuvintele unui
prooroc mprat. Iat ce zice Dumenezeu prin gura proorocului David; 7Niua i noaptea m apas
mna 0a i se usc vlaga mea, ca de aria verii. .i-am mrturisit ns pcatul i greeala mea n-am
ascuns-o, i-am zis; XX.rturisi-voi Domnului "rdelegea meaYY i ndat a ridicat pedeapsa
pcatului meu. De aceea toat sluga credincioas s se roage Rie la vreme cuvenit i c)iar potop
de s-ar strni, pe acela nu l-ar potopi8B(s :1.<-AC.
Aa a pit i David cum pete tot cel ce pctuiete. ,imte o uscciune a vieii, o tnjire a lui i-a
tuturor lucrurilor sale. ,imte sa!ia lui Dumnezeu atrnnd asupra sa pentru pcatele sale.
?:
'e e de "cut3
Astea-s i necazurile care apas peste toi i care v aduc pe voi la mnstire. (entru necazurile
voastre ostenii. 'ci numai prin necazuri scoate Dumnezeu pe oameni din epeneal, din
uscciunea vieii. Iar necazurile te vor ustura tot mai tare pn cnd vei cuta s te tmduieti.
'ci iat ce pricin are cu noi Dumnezeu. &u cu noi cci doar suntem "iii $ui ci cu relele noastre.
Asupra relelor, pcatelor, "rdelegilor noastre atrn sa!ia lui Dumnezeu. &ecazurile acestea v
ustur i din pricina lor vine apoi i uscciunea vieii voastre. Dac necazurile sunt pricina pentru
care venii aici, apoi pricina pentru care vi le trimite Dumnezeu sunt "rdelegile voastre.
'um s scpm de sa!ia lui Dumnezeu care atrn asupra noastr sau de pcatele nemrturisite cci
pe acestea le urmrete sa!ia lui Dumnezeu3 (roorocul i mpratul David zice; 7XX.rturisi-voi
Domnului "rdelegea meaYY i ndat a ridicat - a nlturat - pedeapsa pcatului meu8. 'e tre!uie
s "acem3 , ne mrturisim toate "rdelegile noastre "r nici o ascundere i-ndat va nltura
Dumnezeu osnda, i-ndat sa!ia nu va mai atinge viaa ta.
Kns luai seama c pentru aceea atinge Dumnezeu viaa ta cu necazuri, pentru c nu te-ai mrturisit.
Dac zici c-i merg n curte i-n via toate ru, apoi nseamn c ai pcate de care Dumnezeu vrea
s te des"ac. De aceea s vrei i tu ce vrea Dumnezeu, s te des"aci de rele, cci Dumnezeu nu vrea
ca s atrne n veac sa!ia ,a asupra ta.
, v spun acum cteva "eluri n care simii voi sa!ia lui Dumnezeu asupra voastr.
, zicem c cineva i "ace vre-o nedreptate. 0u n toate privinele eti cinstit i o vecin, soul,
soia sau unul din copii se va rzvrti mpotriva ta i-i va zice cuvinte de ocar, des"rnat,
des"rnat, cuvinte grele care-i ptrund inima ca o sa!ie i nu pricepi ce poate "i, !a te i mnii i
dai i tu cu o sa!ie asupra lui i aa se ajunge la vraj! i la lucruri sla!e. Ui vii aici ca s a"li de ce
peti asemenea lucruri. Ui a"li aici c necazurile acelea, nedreptatea aceea totui nu e o nedreptate
ci este o nuia cu care Dumnezeu i aduce aminte de pcatele tale pe care tu nu le-ai mrturisit. Ui
pcatul e acel cuvnt zis de vecina, de so sau de propriul copil, cuvnt care te-a sgetat la inim.
(entru c tu ai uitat s mrturiseti preotului unul din pcatele tale din tineree. Ui Domnul i aduce
aminte. 0u poate ai uitat c ai nceput cstoria cu stngul i apoi te-ai cununat sau ai lepdat vre-
un copil - i aceasta e "rdelege naintea lui Dumnezeu. % o isprav a curviei c)iar dac eti
cununat dup lege. ,au ai uitat s spui c numai ai osndit, sau ai gndit despre cineva acelai
cuvnt i-ai uitat s-l spui la mrturisire. Dumnezeu ns n-a uitat greeala ta sau cuvintele tale. De
aceea vrea ca s te spele, s te cureasc de toate relele tale.
'e "ace cu tine3 Doar i aduce aminte de relele pe care le-ai "cut. De aceea toate relele care-i vor
"i mprocate n o!raz i care v vor sgeta la inim nu le socotii ca necazuri ci stai locului i
cugetai; n-am i eu oare vreo greeal ca asta3 (entru c v spun c aa lucreaz Dumnezeu;
ngduie ca !r!atul tu, vecina ta, copilul tu s-i spun cuvinte de ocar ca ast"el s-i aduci
aminte de pcatul tu i s te ndrepi. Ui dac tu ai uitat sau i-a "ost ruine s-l mrturiseti
preotului - i nu tre!uia s-i "ie ruine ci ruine de pcatul tu numai - pentru aceasta a ngduit
Dumnezeu s-l auzi din gura altuia i cu toate c tu juri c nu eti vinovat de aa ceva, i acum nici
nu eti, dar ai acel pcat din tineree i nu l-ai mrturisit. Asta e pricina vraj!ei; pcatele
nemrturisite.
Ui cnd pricepi vraj!a cu rostul ei, trimis "iind de la Dumnezeu, atunci recunoate-i pcatul tu i
spune-l su! patra"ir ca s nu mai atrne pedeapsa lui Dumnezeu asupra ta 7XX.rturisi-voi pcatul
meuYY i ndat va nltura pedeapsa pcatului meu8. 'ci zice n alt loc; 7.ulte sunt !tile care
ajung pe pctos> iar pe cel ce se teme de Domnul, mila l va ntmpina8B(s :1.11C. Da, necazurile
sunt mila lui Dumnezeu cu noi oamenii. 'um te-ai teme de un arpe pe care l-ai avea n !uzunar i-
ai "ace ce-ai putea numai s scapi de el, ai arunca i )aina de pe tine cu el cu tot numai s scapi,
cci poate guri !uzunarul i s te mute, tot aa s "acei i cu pcatele.
De aceea v spun s "acei spovedanie curat cum n-ai "cut n viaa voastr. Iar de v vei aduce
aminte i de pcatele pe care vi le-a adus aminte soul, vecina, propriul copil, apoi rugai-v i
pentru gura sla! care v-a atras luarea aminte cci prin aceea lucrarea lui Dumnezeu s-a "cut.
'redei voi lucrul acesta39 Apoi inei-l minte. (entru cel care te ocrte roag-te, ca pentru un
!ine"ctor, ntoarce-te cu !untate spre el i-i va ntoarce i Dumnezeu "aa cea luminoas spre
?<
tine. Biruii rul cu !inele cci de partea !inelui e Dumnezeu i oare nu e mai tare Dumnezeu ca
rul3
$ipii-v inima de lucrul lui Dumnezeu cci zice Domnul; 7c)eam-m pe mine n ziua necazului
tu i te voi ajuta8. &u mai c)emai pe dracul, pe !at-l 'rucea, cci dac tot pe el l c)emai el v
va ajuta i el v va aduce risip i moarte.
Deci lipii-v de cele ale lui Dumnezeu. Ui c)iar de v trimite necazuri, apoi vi le trimite cu rost. Ui
de-ndat ce vei mrturisi pcatul tu Domnul va ridica pedeapsa pcatului tu. Ui c)iar de vor mai
veni necazuri asupra ta tu nu le vei mai socoti necazuri ci mila lui Dumnezeu cu tine i aa vei iei
!iruitor asupra lor. De aceea rugai-v pentru cei care v !lestem. Ui asta st scris9 'ci lucru !un
"ac dar nu vedei voi.
'um v-am mai spus, toi cei ce vrei s co!oare um!ra lui Dumnezeu peste viaa voastr, s
do!ndii ocrotirea lui Dumnezeu peste casa voastr i peste ostenelile minilor voastre, curii-v
su"letele voastre cu rugciuni, cu spovedanie curat i cu post. Ui vei vedea cum are s vie mila lui
Dumnezeu i ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta i asupra a tot lucrul minilor tale. Amin.
B'uvnt inut n ,"nta Biseric n ziua de 4=.G4.1E<4C
Din cuvntrile
printelui Arsenie Boca
$ucrul clugrului este; curia minii, curia inimii, rugciunea nencetat, contiina prezenei
atotprezenei ,"intei 0reimi n su"letul curit de patimi Bcei trei uriai; netiina, uitarea, negrijaC,
do!ndirea darurilor; a smereniei, a dragostei dumnezeieti, a luminii ta!orice, deci contiina,
do!ndirea ndumnezeirii.
'u ct ni se ntmpl necazuri mai grele i ni se d i timp n cale, cu att s avem convingerea c
Dumnezeu e cu noi i ne poart de grij de mntuire. 'a atare nu avem nicidecum dreptul s dm
vina pe nimeni de ce ni se ntmpl ce ni se ntmpl. Dimpotriv, tiind rostul necazurilor putem
s ne rugm pentru cei ce ne !lestem, putem "ace !ine celor ce ne "ac ru, cci n realitate ne "ac
!ine. 0otul este s tim i s credem acestea c din mna lui Dumnezeu ne vine !taia i nu ntrece
msura de tre!uin, 0atl nostru "iind drept i iu!itor de oameni. $und lucrurile cum tre!uie n
puin vreme poi ctiga ani ndelungai.
De pild; nemai nvinovind pe nimeni de relele ce i le-a pricinuit, pe neo!servate constai iu!irea
de Dumnezeu i de oameni ce-i lumineaz i-i nclzete su"letul i su"erina i devine numaidect
uoar sau c)iar plcut, dac nu c)iar dispare.
Au "ost pelerini rui care ajunser ca nici pe draci s nu mai dea vreo vin. ' n realitate nici ei nu
c)inuiesc pe nimeni "r nvoirea i msura de la Dumnezeu. ,u"erinele le au toi oamenii pentru
c le merit. 'lugrii ns le cunosc rostul de la Dumnezeu i nu de"aim pe nimeni.
Avva ,isoie; &u e mare lucru s "ie cugetul cu Dumnezeu, ci mare este s te vezi pe tine su! toat
zidirea.
2n animal cnd su"er caut singurtatea, numai omul caut s "ac parad din su"erin.
Aa de ateni tre!uie s "im cu su"letul nostru ca i cnd am locui n cas cu un arpe. ' aa este.
,merenia se cldete pe ruinele mndriei.
Dac nu "olosim mintea deplin, cdem n desndejde Badic cu rugciuni i meditaii spirituale -
,"nta ,cripturC.
*olosete-te de lacrimi pentru a do!ndi mplinirea oricrei cereri, cci "oarte mult se !ucur
,tpnul cnd te rogi cu lacrimi.
/ugciunea este pregtire necesar pentru a primi darurile spirituale, numai dorina dup
Dumnezeu i rugciunea i desc)id lui Dumnezeu un loc n inima noastr. /ugciunea este c)eia cu
care desc)idem poarta cerului i Kmpria lui Dumnezeu.
?=
De cte ori loveti n cineva, de cte ori judeci pe "ratele, s tii c nu te poi ruga. /ugciuna ta nu-
i primit, ascultat, ci este lepdat. #ri de cte ori calci voia lui Dumnezeu la s"atul ispititorului, te
izolezi de "ratele tu, te dez!ini i atunci puterea lui crete asupra ta ...

(e !aza lucrurilor necurite ngduie Dumnezeu s "i plmuit ca s te pocieti. , v rugai s nu
vin peste voi necazurile care vin pe oameni, c vor veni vremuri "oarte grele. , nu credei c voi
nu o s r!dai "oame. , v pregtii pentru a putea pune capul pe !utuc BmartirajC. Kn rugciunea
@0atl nostru@, @i nu ne duce pe noi n ispit@ se re"er la ispita lepdrii de Dumnezeu. 'nd v
pregtii pentru spovedanie s citii @(redica de pe munte@B.t. =-?-AC i voturile mona)ale i v
controlai contiia dup ele.
*ii cu grij c se poate ntmpla s v culcai i s v trezii n "aa judecii. (orunca iu!irii; s nu-
i ngdui nici o judecat, nici o separare de "ratele, ci roag-te pentru cel ce te-a nedreptit. (rin
ncercri se spal menajarea de sine, cruarea de sine, iu!irea de sine. 'nd eti asuprit, rstignit pe
nedrept s te !ucuri. 'nd ne merge !ine !ine, acolo nu sporim. 2nde-i mai greu, acolo te cureti
mai sigur. Acolo unde nu eti cioplit eti un necioplit.
Dumnezeu i ngduie ca tu s-i revizui poziia ta intern prin !oli i necaz, dar cnd se termin
g)emul calendarelor BanilorC te duci cum te-ai "ormat pe vecii vecilor. (e patul morii ceri un ceas
de pocin, dar care nu ti dac i se va mai da. Kn acest timp su"letului i se desc)id oc)ii, el vede
unde merge; la !ine sau la ru. 'ea mai pervers viclenie a satanei este s te "ac s crezi c el nu
exist. (urai grij de mntuirea voastr c nu se termin totul cu mormntul. % mai mare omul n
genunc)i dect n picioare.
+ristos a nviat e cea mai "rumoas cntare a celei mai mari !ucurii ce s-a ntmplat vreodat.
/z!oiul este al minii dar noi suntem sla!i de minte. &u mprumuta celui ru mintea, oc)ii,
gndurile, nu da degetul c i ia mna cu totul.
Dumnezeu pe toate le poate "ace dar ca s-$ iu!easc nu poate, pentru c omul iu!ete pcatul i tot
ce este deertciune, dar pe Dumnezeu nu-$ iu!ete i atunci vine dreptatea lui Dumnezeu peste
noi.
$a Dumnezeu toate sunt cu putin, singura neputin este c nu silete pe nimeni s-$ iu!easc, l
las pe om n voia lui li!er. 'ine nu are pe Dumnezeu stpn are muli stpni. 'ine are stpn pe
Dumnezeu nu mai are ali stpni. Dumnezeu nu se "ace cu sila stpn, dovad c nu silete pe
nimeni s-$ iu!easc, ns dac vezi, te pricepi. Acum n scurt vreme se ntmpl multe de a curi
su"letele.
Dac cu adevrat avem tre!uin de ceva, avem tre!uin de mult minte. 0ot ce "ace omul, "ie
!ine, "ie ru, te nsoete pn n ziua judecii.
6edei cu ce e ptat mintea i cu ce v putei prezenta la Iudector.
&ecazurile ne vin pe urma greelilor noastre. &oi suntem candele stinse, inimi de iasc i nu ardem
pentru ceva mai !un dect pentru munc, deci pentru gunoaie.
&u v jucai cu "ocul cli "iind.
Kntoarcei-v de ctre trup ctre Dumnezeu ca s ai! mil de voi s nu v lepede celui viclean.
I.6. .nstirea Brncoveanu 1G aprilie 1EE1

B...C #c)ii vd lucrurile mintea vede gndurile.
(ostul curete oc)iul, rugciunea curete mintea. Aici nu vor!im de rugciuni care cer lucruri
materiale nici de rugciunea care d drumul nc)ipuirii dup cum nu vor!im nici de rugciunea
liturgic ci numai de rugciunea minii. $a intrarea n clugrie rugciunea vameului completat
poate c)iar de Iisus e numit deodat cu metaniile ,a!ia Du)ului ,"nt. /ugciunea minii este;
D#A.&% II,2,% +/I,0#A,% *I2$ $2I D2.&%N%2 .I$2I%U0%-.W (% .I&%
??
(W'W0#,2$. % numele lui Iisus. Knti cu gura apoi cu mintea ptrundem dina"ar spre nluntrul
nostru ctre Iisus 'are la rugciunea noastr !ate rz!oi cu potrivnicul din gnduri i ne iz!vete
de asupririle patimilor. /ugciunea minii sau a inimii are temeiul acesta descoperit de Knsui Iisus
c @"r .ine nu putei "ace nimic@ n privina iz!virii de patimi deci n privina mntuirii.
/ugciunea minii are i stri superioare, cnd iz!vindu-se patimile se deapn de la sine "r
cuvinte ntr-o nes"rit dragoste de Dumnezeu, de oameni i de toat "ptura.
/z!oiul nevzut sau despre patimi BispiteC
,u"letul este mai de pre dect toat materia lumii pentru c n el e sdit de la o!rie posi!ilitatea
desvririi. (e de alt parte i "irea ntreag suspin dup artarea "iilor lui DumnezeuB/om. D.1EC
adic dup ndumnezeirea omului. Kn cale st in"irmitatea "irii i o putere potrivnic nevzut care
caut s n"rneze su"letul de la un z!or mai nalt dect viaa veacului acestuia. Ui "iindc puterile
nu erau egale Dumnezeu ,-a "cut om i ca om a !iruit pe ispititorul nvndu-ne i pe noi lupta. A
nviat "irea noastr i slluindu-se n noi prin !otez "ptura nou asculttoare de Dumnezeu. Dar
de la noi att se cere; s punem n lucru aceste ajutoare. 0ot rz!oiul nevzut al patimilor urmrete
a!aterea su"letului din ascultarea de Dumnezeu i toat nevoina clugrului e s sporeasc aceast
ascultare. (otrivnicul are dou "eluri de ispite; prin plcere i prin durere. 'u primele um!l s ne
amgeasc iar cu celelalte um!l s ne constrng s socotim plcerea ca !ine i durerea ca ru. 'u
aceast meteugire ar restrnge nzuinele su"letului numai la o via comod n veacul acesta. Iar
clugrul are ctre primele nevoine n"rnri pentru dragostea de Dumnezeu iar ctre celelalte
lepdarea de sine pentru dragostea de oameni. Dac vede vicleanul c nu isprvete ...
Nichifor Crainic
Scrisoare ctre printele Arsenie Boca

Iu!ite printe Arsenie,
A "ost o vreme cnd te-am tiut pictor de su"lete dup modelul Domnului nostru Iisus +ristos. 'e
vreme nltoare cnd toat ara lui Avram Iancu se mica n pelerinaj, cntnd cu zpada pn la
piept, spre ,m!ta de ,us, ctitoria voievodului martir9 # "i "ost aa de la Dumnezeu ca toat acea
!ul!oan spiritual uria s se desum"le la comand ca i cum n-ar "i "ost3
'eea ce am admirat la ,"inia 0a e c nu te-ai lsat. Din zugrav de su"lete, "ericite s se modeleze
dup Domnul tuturor, iat-te zugrav de !iserici, adic al celor ce poart pe c)ipurile cuvioase
re"lexul desvririi *iului lui Dumnezeu. % o mare mngiere, acum cnd nu mai ai prilejul s
desvreti pe aspirani, s poi mngia cu penelul pe cei desvrii pentru a-i da pild pe
zidurile sacre.
.ica !iseric de la Drgnescu are norocul s simt pe zidurile ei zugrvite predicile "ier!ini, pe
care miile de oameni le ascultau la ,m!ta de ,us.
% o pictur nou ca i predica de atunci.
&imic ntunecat n aceast primvar care m!rac cu plai n"lorit !olile !isericii. % o lumin de
tonuri desc)ise ctre lume ca spiritul i c)ipul .ntuitorului co!ort s ne aduc lumina de sus, ce
iradiaz din pictura ,"iniei 0ale. % un stil nou, e o pictur nou, dup viziunea nou pe care o pori
n su"let.
?A
(ictura sacr e istoria n imagini a vieii .ntuitorului i a celor trans"igurai de %l. Adic imaginea
raiului. ,"inia 0a ai neles s "aci o pictur trans"igurat n nuane clare i desc)ise, paradiziace
pentru a sugera lumea "eeric de dincolo. Biserica de la Drgnescu iradiaz lumina raiului. 'eea
ce domin n ea pn acum e imaginea .aicii Domnului. 'ea care ocrotete !iserica din !olta
altarului e pur i simplu magni"ic n milostivirea ei de mijlocitoare a lumii ctre dumnezeescul ei
*iu. 'ea care plutete vizionar peste ,inodul de la %"es e "cut din attea nuane i numai din
nuane nct nici nu pare pictur, ci o apariie vaporoas i dia"an care, cu cerescul (runc n !rae,
apare s ntreasc pe sinodali c ea e ntr-adevr .aica lui Dumnezeu P 0)eoto[os.

&ot;
Aceast scrisoare a "ost dat de &ic)i"or 'rainic ucenicului su spiritual (rintele Arsenia Boca
dup ntlnirea de cteva ceasuri pe care au avut-o n toamna anului 1EA1, n !iserica din satul
Drgnescu din Bucureti, pe care (rintele ncepuse s o picteze.
Dup mai multe convor!iri avute n Bucureti, &ic)i"or 'rainic a venit s pecetluiasc, cu iu!irea
i competena cu care scrisese &ostalgia (aradisului, valoarea picturii ucenicului su ajuns printe
du)ovnicesc de statur "ilocalic.
.ona)ia Nam"ira 'onstantinescu
(reluat din revista Fndirea Bseria nouC
Printele Daniil Stoenescu
2 Noie!"rie # o $i cu cruce%%%&
7#are nu ardea n noi inima noastr cnd ne vor!ea pe 'ale P la ,m!ta, (rislop, Drgnescu sau
,inaia P i ne tlcuia ,cripturile3@Bc". $uca 4<,:4C
(atericul ne relateaz despre un "rate care, mergnd odat la c)ilia avvei Arsenie cel .are din ,c)it
i trecnd pe lng "ereastr, aruncndu-i privirea spre nluntru, i-a "ost dat s-l vad, din
rnduial i iconomie dumnezeiasc, pe !trnul clugr n rugciune nvluit peste tot 7ca de un
"oc8 P de "ocul luminii )arului Du)ului ,"nt P cci, spune (atericul 7era vrednic acel "rate de a
vedea ast"el de lucruri minunate8.
(entru cei ce l-au cunoscut i recunoscut, pentru cei ce l-au ascultat i urmat pe (rintele Arsenie
Boca B4E sept. 1E1G P 4D nov. 1EDE C ziua de 4D noiem!rie P deja nscris cu 7cruce roie8 n
calendarul vieii noastre P ne este n anul !isericesc ca o 7"ereastr8 prin care cu dragoste i dor ne
aruncm privirea minii P ca i ucenicul din (ateric P nspre personalitatea )arismatic 7ca o par
de "oc8 a celui care a "ost, este i va rmne de-a pururi pentru ortodoxia, spiritualitatea i
mona)ismul romnesc al veacului \\ P (rintele Arsenie, #mul lui Dumnezeu.
De trei ani 7!atem8 cu smerenie i umilin prin pomenirile rnduite de ,"nta Biseric la ua
c)iliei 7de dincolo8 a ,"iniei ,ale, cu gndul luminat i purtat de la 7"ereastra c)iliei8 avvei
Arsenie din (ateric, la c)ilia (rintelui Arsenie de su! 7"ereastra .unilor *graului, iar de acolo
la @"ereastra celulei@ unei temnie din anii Z=G P pe care privind un gardian Bca ucenicul din (atericC
l-a vzut pe (rintele Arsenie n rugciune nvluit 7ca de un "oc8 P pentru ca n s"rit, s ni-l
?D
aprindem ca o lumnare la crucea mormntului ,"iniei ,ale de la (rislop, de care se cuvine s ne
apropiem ca de un 7rug aprins8 ca s primim 7lumin din lumin8.
Binecuvntat este poporul din care s-a ridicat un ast"el de om pn la 7statura vrstei deplintii n
+ristos8 B%"es. <,1:C, ocrotit este ara noastr care are un ast"el de mijlocitor ctre Dumnezeu i
vie este Biserica care a avut un ast"el de slujitor ce nu a "cut 7compromisuri spiritului vremii8 n
trecutul nc)eiat la numai cteva zile dup svrirea ,"iniei ,ale din aceast via B4D noiem!rie P
44 decem!rie 1EDE9C. (entru c astzi, ntr-o vreme plin de incertitudini cnd lumea i societatea
n care trim se aseamn tot mai mult cu un 7Rinut al F)erg)esenilor8 !ntuit de "elurite du)uri,
curente i ideologii 8care nu sunt de la Dumnezeu8, ne dm seama c a-l "i ntlnit cndva,
cunoscut, ascultat, crezut i urmat P dup puteri P pe (rintele Arsenie Boca la o rspntie a vieii
noastre, este aproape egal cu "aptul de a "i "ost contemporani cu un adevrat pro"et !i!lic, apostol
neotestamentar sau ,"nt al Bisericii #rtodoxe9 Aceasta este deci imaginea i icoana clar i
de"initiv P ca un re"lex al picturii !isericeti de la Drgnescu i (rislop P a (rintelui Arsenie,
zugrvit naintea oc)ilor i nluntrul su"letului nostru de razele unei lumini ce co!oar att de pe
0a!or, ct i din norii (arusiei-
De aceea, lsnd n seama lui Dumnezeu rnduirea vremii n care 7lumina s "ie pus n s"enic8 i
timpului P care ese n tain odjdiile s"inilor i le sculpteaz racla P s adevereasc tuturor, 7cler i
popor@, locul Icoanei (rintelui Arsenie n catapeteasma neamului nostru romnesc 7cretinesc i
de +ristos iu!itor8, mrturisim c P cel puin n vremile pe care le trim astzi i n viitorul apropiat
P despre (rintele Arsenie, despre activitatea i lucrrile ,"iniei ,ale, se cuvine mai mult i mai
!ine s se tac, dect s se vor!easc-
7Doamne, Iisuse +ristoase *iul lui Dumnezeu, pentru rugciunile (rea 'uviosului (rintelui nostru
Arsenie Ieromona)ul, rmi cu noi, n toate zilele, cci este spre sear i zilele rele sunt@. Bc". $c.
4<,1E> .t. 4D,4G> %"es. =,1?C.
(rotos. Daniil ,toenescu
H Din cuvntul rostit cu prilejul pomenirii svrite la .nstirea (rislop P 4D noiem!rie 1EE4 P
legat de mplinirea a trei ani de la strmutarea (rintelui Arsenie 7n lumea celor vii@.
0ext preluat din Fndirea Bseria nuC, nr. 4 5 1EE4
'iata P(rintelui Arsenie Boca
,-a nJscut la 4D septem!rie 1E1G n comuna 6ata de ,us, judetul +unedoara. (Jrintii, tJrani
gospodari, au mai avut ncJ o singurJ "iicJ.
De mic copil mani"estJ nclinatie spre studiu si spre artele "rumoase. 2rmeazJ scoala primarJ n
comuna natalJ, apoi liceul la Brad ntre 1E4<-1E4D, iar din 1E4D cursurile Institutului 0eologic de
grad universitar din ,i!iu unde este remarcat de (r. (ro". Dumitru ,tJniloae ca un student eminent,
"iind licentiat n teologie n 1E:4.
'ontinuJ studiile la "acultatea de Belle Arte din Bucuresti B1E:4-1E:?C si urmeazJ doi ani si
cursurile *acultJtii de .edicinJ din 'luj, pe care nsJ nu le nc)eie.
Kntre anii 1E:D-:E "ace un pelerinaj la muntele At)os de unde, revenind n tarJ se nc)inoviazJ n
anul 1E:E la mJnJstirea ,m!Jta de ,us si la scurt timp este )irotonit diacon si preot.
?E
Kn 1E<D, la ndemnul mitropolitului &icolae BJlan se mutJ la (rislop pentru a renvia viata
mona)alJ din aceastJ mJnJstire distrusJ de generalul Buco]. Aici ntemeiazJ o o!ste de maici si
vietuieste pnJ n 1E=E cnd i se sta!ileste domiciliul "ortat la Bucuresti si lucreazJ timp de 1G ani
la pictura !isericii din DrJgJnescu. 2ltima parte a vietii si-o petrece la ,inaia, unde o!stea
mJnJstirii (rislop, mprJstiatJ n 1E=E se reorganizeazJ.
,-a mutat la Domnul n 4D noiem!rie 1EDE la ,inaia si nmormntat dupJ dorinta proprie la
mJnJstirea (rislop la < decem!rie 1EDE.
2ltima dorintJ a "ost ca opera sa sJ nu "ie pu!licatJ. ,-a pu!licat totusi lucrarea 7'Jrarea
mpJrJtiei8 n editura %piscopiei #rtodoxe /omne a Aradului, 1EE=, unele din predicile si
meditatiile s"intiei sale rJmnnd n manuscris si cunoscnd ulterior o mare diversitate de variante.
.ormntul pJrintelui Arsenie de la mJnJstirea (rislop constituie si azi un loc de pelerinaj pentru
sute de crestini din tarJ care l-au cunoscut si n constiinta cJrora pJrintele a rJmas ca un om cu
viatJ s"ntJ.
AG
K&0^.(I&_/I
Interviuri cu (Jrintele 0eo"il (JrJian
realizate de ,a!in 6odJ
(A/0%A A III-A
6aria
` cuvinte si cuvntJri `
'instirea ,"intei 'ruci
'instirea .aicii Domnului
'instirea s"intilor
.JnJstirea - locul mplinirilor
*emeile gnditoare de Dumnezeu
,Jmnta si pJmntul inimii
&eo-isi)asmul romnesc
(Jrintele Arsenie Boca
Km!unJtJtirea su"letului
/ugJciunea de toatJ vremea
Despre isi)asm
,"ntul (antelimon - ndemn la milostivire
,lujirea tinerilor n BisericJ
'instirea ,"intei 'ruci
,untem cinstitori ai ,"intei 'ruci pentru cJ ne-am pomenit n aceastJ lume ca cinstitori ai ,"intei
'ruci. ,i e "iresc sJ "im cinstitori ai ,"intei 'ruci pentru cJ Biserica noastrJ este cinstitoare a
,"intei 'ruci. ,unt multe prilejurile n care Biserica noastrJ pomeneste puterea cinstitei si de viatJ
"JcJtoarei 'ruci. 'instim ,"nta 'ruce pentru cJ asa ne nvatJ Biserica, pentru cJ asa "ace Biserica,
pentru cJ asa "ac crestinii cei !uni. 'instim ,"nta 'ruce pentru cJ stim cJ ,"nta 'ruce este altarul
de jert"J pe care s-a adus ca jert"J pe sine .ntuitorul nostru de !unJvoie. 'instim ,"nta 'ruce
pentru cJ n ea vedem materializatJ iu!irea lui Dumnezeu "atJ de oameni. ,tim cJ Dumnezeu este
iu!ire BIn. <, DC si stim cJ ,"nta 'ruce este o mJrturie despre iu!irea lui Dumnezeu 0atJl, care $-a
dat pe *iul ,Ju ca oricine crede n %l sJ nu piarJ, ci sJ ai!J viatJ vesnicJ BIn. :, 1?C. %ste o mJrturie
despre iu!irea lui Dumnezeu *iul, care din iu!ire ,-a rJstignit pentru noi si pentru a noastrJ
mntuire. 'instim ,"nta 'ruce ca "iind "ata lui Dumnezeu ndreptatJ cJtre oameni. ,i cinstim
,"nta 'ruce nu numai ca arJtare a iu!irii lui Dumnezeu "atJ de oameni, nu numai ca altar de jert"J,
ci si ca semn al !iruintei prin Knviere @cJ, iatJ, a venit prin 'ruce !ucurie la toatJ lumea@, spunem
A1
ntr-o alcJtuire de la s"intele sluj!e ale Bisericii noastre si stim cJ Domnul nostru Iisus +ristos a
nviat din morti dupJ ce a murit pe 'ruce si de aceea noi "acem o legJturJ ntre 'rucea Domnului
+ristos si Knvierea Domnului +ristos. Knvierea Domnului +ristos dJ valoare pentru noi jert"ei de pe
'ruce, iar 'rucea este semn si al jert"ei, si al !iruintei, si este semn al jert"ei pentru cJ este semn al
nvierii si al !iruintei. ,i de aceea noi cinstim 'rucea .ntuitorului nostru Iisus +ristos si zicem;
@'rucii 0ale ne nc)inJm, +ristoase, si ,"ntJ Knvierea 0a o lJudJm si o mJrim@ si mai zicem>
@Doamne, armJ asupra diavolului 'rucea 0a ai dat nouJ, cJ se ngrozeste si se cutremurJ,
nesu"erind a cJuta spre puterea ei, cJ morti ai sculat si moartea ai surpat. (entru aceasta ne
nc)inJm ngropJrii 0ale si Knvierii@. ,"ntul 'alinic de la 'ernica, la s"rsitul vietii sale
pJmntesti, a zis @,lavJ lui Dumnezeu pentru toate, ,"ntJ 'ruce ajutJ si sJ ne vedem n /ai@.

'uvnt nregistrat la .JnJstirea Brncoveanu n luna
"e!ruarie 1EED si di"uzat pe 'analul /adio /omnia 'ultural




'instirea .aicii Domnului
(e .aica Domnului o cinstim pentru cJ asa ne nvatJ Biserica noastrJ, pentru cJ asa ne-am
pomenit, pentru cJ nu putem sJ nu cinstim pe .aica Domnului, .aica Domnului "iind maica
.ntuitorului nostru Iisus +ristos. % "iresc, dacJ-$ cinstim pe Domnul +ristos, dacJ-l preamJrim
pe Domnul +ristos, sJ "im si cinstitori ai .aicii Domnului. &e-am pomenit ca cinstitori ai .aicii
Domnului ndrumati de Biserica noastrJ la aceasta prin rnduielile s"intelor sluj!e. De pildJ, am
auzit n cadrul s"intelor sluj!e, de cnd mi-am dat seama de aceasta, cuvintele; @(e (reas"nta,
curata, prea!inecuvntata, mJrita, stJpna noastrJ, de Dumnezeu &JscJtoare si pururea *ecioara
.aria, cu toti s"intii sJ o pomenim@ si am rJspuns la acest ndemn totdeauna; @(reas"ntJ
&JscJtoare de Dumnezeu, miluieste-ne pre noi@. % n centrul preocupJrilor noastre, si ,"nta 'ruce,
si .aica Domnului. Kntr-o alcJtuire de la Niua 'rucii, vor!ind cu .aica Domnului, pomenim
,"nta 'ruce si zicem; @/ai de tainJ esti, &JscJtoare de Dumnezeu, care ai odrJslit nelucrat pe
+ristos, ntru care lemnul 'rucii cel de viatJ purtJtor pe pJmnt s-a sJdit. (entru aceasta nJltat
"iind acum Bse ntelege lemnul 'ruciiC, nc)inndu-ne lui, pe tine te mJrim@. %ste o legJturJ ntre
.aica Domnului si 'rucea Domnului nu numai n sensul cJ .aica Domnului a stat la 'rucea
Domnului, ci si n ntelesul cJ Biserica noastrJ are n vedere si 'rucea Domnului, si pe .aica
Domnului. ,i, n s"rsit, am nvJtat multe despre .aica Domnului pe parcursul vietii noastre si
putem nvJta, si anume cinstim pe .aica Domnului pentru cJ a ales-o Dumnezeu 0atJl, pentru cJ
din ea s-a ntrupat Dumnezeu *iul, pentru cJ Du)ul ,"nt s-a pogort peste ea. 'instim pe .aica
Domnului pentru cJ ngerul !inevestitor a zis; @BucurJ-te cea plinJ de dar, Domnul este cu tine@
B$c. 1, 4DC, pentru cJ ,"nta %lisa!eta, su! puterea Du)ului ,"nt n prezenta .aicii Domnului
care-$ purta pe Domnul +ristos n pntecele ei a zis @BinecuvntatJ esti tu ntre "emei si
!inecuvntat este rodul pntecelui tJu si de unde mie cinstea aceasta ca sJ vinJ .aica Domnului
meu la mine3@ B$c. 1, <4-<:C. # cinstim pentru cJ a cinstit-o o "emeie din popor care, uimitJ de
cuvintele Domnului nostru Iisus +ristos, a ridicat glasul si a zis @*ericit este pntecele care te-a
purtat si pieptul la care ai supt@ B$c. 11, 4AC. # cinstim pe .aica Domnului pentru cJ au cinstit-o
toti s"intii si n-avem cum sJ n-o cinstim pe ceea ce este mJrirea a toatJ lumea, care din oameni a
rJsJrit si pe 'uvntul, pe *iul lui Dumnezeu $-a nJscut. # cinstim pe .aica Domnului ca ceea ce
este mai cinstitJ dect )eruvimii si mai mJritJ "JrJ de asemJnare dect sera"imii.

'uvnt nregistrat la .JnJstirea Brncoveanu
A4
n luna "e!ruartie 1EED si di"uzat pe //'



'instirea s"intilor
Biserica #rtodoxJ cinsteste s"intii pentru cJ-i cinsteste Dumnezeu pe s"inti. ,"intii sunt s"intii lui
Dumnezeu si cinstindu-i pe s"intii lui Dumnezeu, cinstim pe Dumnezeu nsusi, care este minunat
ntre s"inti. @6eniti sJ ne nc)inJm si sJ cJdem la +ristos. .ntuieste-ne pe noi, *iul lui Dumnezeu,
'ela ce esti minunat ntru s"inti, pe noi cei ce-0i cntJm 0ie; Aliluia@. 'instim pe s"inti pentru cJ
s"intii sunt prietenii lui Dumnezeu, cinstim pe s"inti pentru cJ i-a ales Dumnezeu, cinstim pe s"inti
pentru cJ-i alegem si noi pe s"inti ca ocrotitorii nostri, cinstim pe s"inti pentru cJ ei se roagJ pentru
noi. @,"intilor mucenici care !ine v-ati nevoit si v-ati ncununat, rugati-vJ Domnului sJ mntuiascJ
su"letele noastre@. @.Jrire 0ie Dumnezeului nostru, lauda Apostolilor si !ucuria .ucenicilor, a
cJror propovJduire este 0reimea cea de-o "iintJ si nedespJrtitJ@. ,unt cuvinte cu care suntem
o!isnuiti. @(e toti s"intii pomenindu-i, iarJ si iarJ cu pace Domnului sJ ne rugJm@ spunem la ,"nta
$iturg)ie. (omenim pe s"inti la zilele )otJrte pentru pomenirea lor, ne rugJm s"intilor sJ ne ajute
si nouJ sJ urmJm calea de s"intenie, calea pe care au urmat-o ei, i cinstim pe s"inti pentru cJ dorim
si noi sJ "im s"inti si pentru cJ dorim sJ "im s"inti, ne "olosim de darurile .ntuitorului nostru Iisus
+ristos, care sunt puse n atentie ca ,"intele s"intilor, ca ,"inte pentru cei s"inti, ca ,"inte pentru cei
ce vor sJ "ie s"inti, ca ,"inte pentru cei care vor sJ nmulteascJ numJrul s"intilor.

'uvnt nregistrat la .JnJstirea Brncoveanu
n luna "e!ruarie 1EED si di"uzat pe //'



.JnJstirea - locul mplinirilor
Iu!iti "rati, mi place sJ spun, si spun adeseori, cJ mnJstirea este si locul mplinirilor. Ar putea
cineva sJ se ntre!e, totusi, dacJ existJ ntr-adevJr undeva un loc al mplinirilor si dacJ existJ acest
loc si este mJnJstirea - de ce mJnJstirea este locul mplinirilor. Kntre!area aceasta despre locul
mplinirilor, despre un loc n care oamenii nu numai cJ se simt !ine, dar se simt ndestulati, simt cJ
nu mai au ce sJ urmJreascJ, dacJ lucrul acesta se ntmplJ ntr-un anumit loc, oare ntr-adevJr este
un ast"el de loc3 Kntre!area este "ireascJ pentru cJ ,"ntul Ioan FurJ de Aur o!servJ n @(redicile
despre pocJintJ@ cJ Adam "iind n /ai a cJzut si cJ $ot "iind n ,odoma s-a mntuit. #!servJ cJ Iov
s-a mntuit pe o grJmadJ de gunoi, iar ,aul nu s-a mntuit n palat mpJrJtesc. DacJ luJm aminte la
acest cuvnt al ,"ntului Ioan FurJ de Aur, constatJm cJ nu locul, ci asezarea su"leteascJ l ajutJ pe
om ca sJ "ie mplinit. Dar dacJ ne mai gndim apoi cJ ,"ntul (etru Damasc)in spune cJ a vJzut
mntuire si cJdere si n pustiu, si n viata o!isnuitJ, si-n cJlugJrie, si-n cJsJtorie, si dacJ ne mai
gndim cJ el a"irmJ cJ @de va lJsa omul voile si cugetele sale si va "ace voia si cugetul lui
Dumnezeu, n toatJ lumea asta nu se va gJsi nici loc, nici lucru ca sJ-i mpiedice mntuirea. ,e
potriveste acest cuvnt cu cuvntul psalmistului; @n tot locul stJpnirii $ui, !inecuvnteazJ su"lete
al meu pe Domnul B(s. 1G4, 44C. Kn rugJciunea @KmpJrat ceresc@ - cJtre Du)ul ,"nt - spunem @care
pretutindenea esti si toate le mplinesti@. ,"ntul .arcu Ascetul are cuvntul; @credinta neclintitJ
este un turn ntJrit si +ristos se "ace toate celui ce crede@. Kn acest cuvnt al ,"ntului .arcu
Ascetul ntelegem cJ mntuirea, cJ mplinirea vine prin +ristos. @+ristos sJ se sJlJsluiascJ prin
credintJ n inimile voastre@, le scrie ,"ntul Apostol (avel crestinilor din %"es B%"es. :, 1AC. 0oate
acestea ne duc la gndul cJ, de "apt, mplinirea tine de su"let si nu de loc, de un loc anume. ,i totusi
A:
nu se poate spune cJ n-ar "i si niste locuri cu avantaj pentru linistea su"leteascJ, locuri n care omul
sJ se simtJ mai aproape de Dumnezeu, locuri n care cei de jos sJ caute mai mult voie lui
Dumnezeu, nu se poate spune cJ nu existJ locuri care sJ "avorizeze linistea si !ucuria. ,i-un ast"el
de loc nepJrat tre!uie sJ "ie mJnJstirea, pentru cJ mJnJstirea este mpJrJtia lui Dumnezeu aici pe
pJmnt. 2ndeva unde se nmulteste rugJciunea, undeva unde se cautJ linistea, undeva unde
oamenii sunt cu gndul la Dumnezeu nu se poate sJ nu "ie si o mplinire, dacJ oamenii cautJ cu
adevJrat voia lui Dumnezeu. Binenteles cJ vrJjmasul poate veni cu gndurile lui, poate da "el de
"el de sugestii, poate aduce con"uzii, poate aduce nedumeriri, poate sJ rJscoleascJ niste gnduri ale
trecutului si niste nJzuiri spre lumea aceasta, si-n cazul acesta, mJnJstirea nu este locul mplinirilor
pentru aceia care nu cautJ mplinirea n Dumnezeu.
'nd mJ ntre!a cineva; de unde vin, de unde sunt, de multe ori mi venea n minte sJ spun niste
versuri scrise de .aica 0eodosia n @(asJre de nea@;
@%u, de unde vin e numai senin
,i-acolo nu-i dorul nimJnui, e numai senin.@
pentru cJ unde-i Dumnezeu si dorul sJu e seninJtor. &orii ispitelor, norii ndoielilor, norii
con"uziilor, norii nedumeririlor nu au ce cJuta unde @nvie Dumnezeu si se risipesc vrJjmasii $ui@,
@sJ nvie Dumnezeu si sJ se risipeascJ vrJjmasii $ui si sJ "ugJ de la "ata $ui toti cei ce-$ urJsc pe
Dnsul@. ,i dacJ ne gndim !ine cJ ,"ntul Apostol (avel n %pistola ntia cJtre 'orinteni scrie
cJ; @noi surpJm izvodirile mintii si tot gndul l ro!im spre ascultarea lui +ristos@, a"lJm metoda de
mplinire. ,J surpi izvoarele mintii. (entru cJ "iecare dintre noi, acolo unde ne gJsim, suntem sau
putem "i mpresurati de izvodirile mintii. De o minte cu odrJsliri care nu se potrivesc cu poruncile
lui +ristos, pentru cJ nu reusim nici mJcar n parte de multe ori, sJ mplinim cuvntul ,"ntului
Apostol (avel din %pistola cJtre /omani, care zice; @sc)im!ati-vJ prin nnoirea mintii, cJutati sJ
cunoasteti ce este plJcut si desJvrsit si nu vJ asemJnati c)ipului acestui veac, ci sc)im!ati-vJ prin
nnoirea mintii@ B/om. 14, 4C. &elinistile, toate nemplinirile, toate z!uciumJrile, toate nemplinirile
vin de acolo cJ omul nu se supune cu mintea Domnului +ristos si cautJ el niste lucruri care nu tin
de liniste si de mplinire si ar tre!ui sJ "im cumva, cu o jenJ n su"letul nostru, cnd avem
nempliniri si nemultumiri pentru cJ asta nseamnJ cJ nu ne-am ntlnit ncJ cu Domnul +ristos.
$a ,c)im!area la *atJ, ,"ntul Apostol (etru a zis; @Doamne, e !ine sJ "im aici@. Ar tre!ui sJ zice
si noi, despre noi nsine, n raport cu 0a!orul vietii noastre - cei din mJnJstire, @Doamne, e !ine sJ
"im aici@.
$a Knvierea ,a din morti, Domnul +ristos a dat ucenicilor ,Ji !ucurie si cei doi care mergeau spre
%maus erau cu inimile arznde de prezenta Domnului +ristos, iarJsi un semn de !ucurie si de
mplinire. .ai departe, la KnJltarea la cer a Domnului nostru Iisus +ristos, ucenicii s-au ntors n
Ierusalim cu !ucurie mare. ,i nu erau ntr-un loc anume, cum nu erau nici mJcar n locul KnJltJrii,
cJci s-au ntors de acolo @cu !ucurie mare@, !inenteles purtnd n su"let !inecuvntarea pe care a
dat-o Domnul +ristos si purtnd n su"let nc)inarea pe care au adus-o ei Domnului +ristos.
&e con"runtJm de multe ori, unii dintre noi, si cu oameni nempliniti care au trJit ani si ani n
mJnJstire. #ameni nempliniti care ar putea sJ ai!J !ucurie din darul lui Dumnezeu, din
rugJciunile .aicii Domnului, din mijlocirile s"intilor din sluj!ele Bisericii, din darurile Bisericii, si
totusi nu au. &u pentru cJ nu sunt n locuri "avorizante pentru !ine, ci pentru cJ nu stiu sJ caute si
nu stiu cJutnd sJ gJseascJ pe 'el prin care vine mplinirea - +ristos care @se "ace toate celui ce
crede@ si pe 'el de la care vine @toatJ darea cea !unJ si tot darul desJvrsit@.
Ar "i cazul sJ ne ntre!Jm, n situatii de "elul acesta, de con"runtare cu noi nsine si de cercetare de
noi nsine, la vreme de ndreptare; ctJ multumire purtJm n su"let3 ctJ mplinire avem din ceea ce
A<
"acem, din ceea ce gndim, din ceea ce vor!im, din ceea ce suntem3 ,J ne cercetJm pe noi nsine si
dacJ vedem cJ nici n @locul mplinirilor@ nu avem mplinire - sJ ne de"JimJm. 'a acel pJrinte care,
ntre!at "iind ce a gJsit n calea aceasta, ce-a nvJtat n calea aceasta a cJlugJriei, a zis; @sJ mJ
de"aim pe mine nsumi@. ,merenia este un mijloc de nJltare, dupJ cuvntul Domnului +ristos care
zice; @cel ce se smereste pe sine se va nJlta@, iar darul lui Dumnezeu se dJ celor smeriti. @KnvJtati-
vJ de la .ine cJ sunt !lnd si smerit cu inima@, a zis Domnul +ristos, @si veti avea odi)nJ
su"letelor voastre@. Amin.

Knregistrare realizatJ la .JnJstirea Brncoveanu
de la ,m!Jta de ,us, < octom!rie 1EE?



*emeile gnditoare de Dumnezeu
Kntru aceastJ duminicJ, am auzit la s"intele sluj!e spunndu-se cuvintele; @'nd 0e-ai pogort la
moarte 'ela ce esti 6iata cea "JrJ de moarte, atunci iadul l-ai omort cu strJlucirea dumnezeirii, iar
cnd ai nviat pe cei morti din cele de dedesu!t, toate puterile ceresti au strigat; DJtJtorule de viatJ,
+ristoase Dumnezeul nostru, mJrire 0ie@. 'uvintele acestea le-am auzit de mai multe ori n
cuprinsul sluj!ei de duminicJ de la Flasul al II-lea. ,i cnd spunem aceste cuvinte, stJm n "ata
.ntuitorului nostru Iisus +ristos, vor!im cu .ntuitorul, cu %l, care este "JrJ de moarte si care
totusi s-a pogort la moarte. @'nd 0e-ai pogort la moarte, 'ela ce esti 6iata cea "JrJ de moarte@.
A primit .ntuitorul nostru sJ moarJ pentru pJcatele noastre, a murit cu "ire pJmnteascJ, s-a
despJrtit su"letul de trup, asa cum se ntmplJ la moartea tuturor oamenilor, dar n-a murit cu "irea
dumnezeiascJ, %l "iind 6iata cea "JrJ de moarte. @'nd 0e-ai pogort la moarte, 'ela ce esti 6iata
cea "JrJ de moarte, atunci iadul l-ai omort cu strJlucirea dumnezeirii@, spunem noi mai departe.
'um anume3 Atunci cnd Domnul nostru Iisus +ristos a "ost nmormntat de Iosi" din Arimateea si
de &icodim, a "ost asezat n mormnt cu trupul si s-a pogort n iad cu su"letul, dar cu dumnezeirea
a "ost pretutindeni, si n mormnt cu trupul, si n iad cu su"letul. De aceea se spune; @Atunci iadul l-
ai omort cu strJlucirea dumnezeirii@. 'nd s-a pogort Domnul +ristos la iad, iadul a ncetat sJ
mai "ie iad, ntunericul a "ost strJlucit de strJlucirea dumnezeirii si a avut loc aceastJ pogorre la
moarte si apoi n cele mai de jos ale pJmntului, n locasurile mortilor, iar prin aceasta iadul a "ost
nimicit. Aceasta a avut drept urmare "aptul cJ cei morti au "ost nviati; @Atunci iadul l-ai omort cu
strJlucirea dumnezeirii> iar cnd ai nviat pe cei morti din cele de dedesu!t@ Bdin cele de josC. 'ei
vec)i credeau cJ lumea aceasta este mpJrtitJ n trei pJrti, ca si cnd ar avea trei etaje; la mijloc
pJmntul, sus cerul si jos iadul, su! pJmnt. %ra o conceptie a lor si atunci Biserica, avnd n
vedere conceptia aceea, spune; @0e-ai pogort la iad, ai nviat pe cei morti din cele de dedesu!t.
Atuncea iadul ai omort cu strJlucirea dumnezeirii 0ale, iar cnd ai nviat pe cei morti din cele de
dedesu!t, toate puterile ceresti au strigat; DJtJtorule de viatJ, +ristoase Dumnezeul nostru, mJrire
0ie@. 'eea ce s-a ntmplat atunci tre!uie sJ se ntmple n "iecare dintre noi. DacJ avem un iad n
su"letul nostru, acesta tre!uie sJ se nimiceascJ. DacJ avem porniri rele, tre!uie sJ se sc)im!e spre
!ine. Iadul din su"letul nostru, atta ct este, dacJ este, tre!uie sJ "ie pJtruns de strJlucirea
dumnezeirii, sJ nvieze Dumnezeu n noi, @sJ nvie Dumnezeu si sJ se risipeascJ vrJjmasii $ui@, sJ
simtim pe Dumnezeu viu si lucrJtor n noi si toate mpotrivirile din su"let sJ se nimiceascJ si atunci
puterile cerului strigJ si pentru noi, si pentru cele ce se ntmplJ n noi; @DJtJtorule de viatJ,
+ristoase, Dumnezeul nostru, mJrire 0ie@.
Asa vor!im cu Domnul +ristos si mai vor!im cu %l n aceastJ duminicJ zicnd; @De 0e-ai si
pogort n mormnt, cela ce esti "JrJ de moarte, dar puterile iadului ai zdro!it si ai nviat ca un
!iruitor, +ristoase, Dumnezeule, zicnd "emeilor mironisite; Bucurati-vJ si apostolilor 0Ji pace
A=
dJruindu-le, 'ela ce dai celor cJzuti ridicare@. Ki spunem Domnului +ristos cJ, cu toate cJ s-a
pogort n mormnt, cu toate cJ a "ost ca un mort n mormnt, cu puterea dumnezeiascJ a zdro!it
iadul. @'u toate cJ 0e-ai pogort n mormnt, cela ce esti "JrJ de moarte@, 0e-ai pogort n
mormnt dupJ "irea omeneascJ, 0e-ai unit cu cei morti dar, cu puterea 0a, ai zdro!it iadul, @dar
puterile iadului ai zdro!it si ai nviat ca un !iruitor, zicnd "emeilor mironosite; Bucurati-vJ@. DupJ
nvierea ,a, Domnul +ristos, asa cum mJrturiseste ,"ntul %vang)elist .atei, s-a ntlnit cu
"emeile mironosite, care $-au ntmpinat si Domnul +ristos le-a ntmpinat pe ele si a zis cJtre ele;
@Bucurati-vJ@ B.t. 4D, EC. $e-a salutat. 'uvntul !ucurati-vJ nu este un ndemn la !ucurie, ci este
un salut. @Bucurati-vJ@ e salutul pe care l-a ntre!uintat Domnul +ristos n ntelesul cJ cuvntul din
lim!a e!raicJ s-a tradus n lim!a greacJ prin @!ucurati-vJ@, iar n lim!ile moderne nu peste tot
gJsim n &oul 0estament cuvntul @!ucurati-vJ@, ci gJsim cuvntul "iti salutati.
Iu!iti credinciosi, Domnul +ristos a zis "emeilor; @!ucurati-vJ@. &oi ne putem gndi si la un
ndemn la !ucurie, pentru cJ Domnul +ristos a adus !ucuria nvierii si s-au !ucurat ucenicii cJ $-
au vJzut pe Domnul BIn 4G, 4GC. Deci, a zis "emeilor @!ucurati-vJ@ si apostolilor le-a dat pace. @,i
apostolilor 0Ji pace dJruindu-le, 'ela ce dai celor cJzuti ridicare@. Iu!iti credinciosi, nsJ, n
aceastJ zi n care pomenim pe "emeile mironosite si zicem c-a zis Domnul +ristos "emeilor
mironosite @!ucurati-vJ@, ne gndim totodatJ si la ,"ntul Iosi" din Arimateea, care a "ost n
legJturJ cu Domnul +ristos prin aceea cJ l-a nmormntat cu cinste pe %l. A cerut autorizatie de la
(ilat sJ-l nmormnteze pe .ntuitorul, pe KnvJtJtorul cel rJstignit. A primit autorizatie si l-a
nmormntat si Biserica l pomeneste ntru aceastJ zi mpreunJ cu "emeile purtJtoare de mir, cu
"emeile care au cumpJrat miresme si au pregJtit miresme si s-au dus sJ le verse peste trupul
Domnului nostru Iisus +ristos, dar n-au putut sJ-si mplineascJ gndul pentru cJ Domnul nostru
Iisus +ristos nviase din morti.
Kn legJturJ cu aceste "emei mironosite, cu aceste "emei purtJtoare de mir, "emei doritoare de a-l
cinsti pe .ntuitorul nostru Iisus +ristos, n legJturJ cu aceaste "emei, Biserica noastrJ spune; @(e
,oarele cel mai nainte de soare, care a apus oarecnd n mormnt, mers-au mai nainte de cJtre
ziuJ cJutndu-$ ca pe o zi mironositele "ecioare si una cJtre alta striga; a#, prietenelor, veniti sJ
ungem cu miresme trupul cel de viatJ purtJtor si ngropat, trupul care a nviat pe Adam si care
acum zace n mormnt. ,J mergem si sJ ne srguim ca si magii si sJ ne nc)inJm, si sJ aducem
miruri n loc de daruri, 'elui ce nu n scutece, ci n giulgiu este n"Jsurat, si sJ plngem, si sJ
strigJm; #, ,tJpne, scoalJ-0e, 'ela ce dai celor cJzuti sculareb@ BIcosC. Aceasta este o alcJtuire a
Bisericii noastre, o minunJtie de gnduri !une si "rumoase, pe care o avem n cuprinsul sluj!elor
noastre de la (asti, si o avem si n cuprinsul sluj!ei de astJzi. ,i spunem, vor!ind cu cei ce ne
ascultJ; @(e ,oarele cel mai nainte de soare - asa-l numim pe Domnul +ristos; ,oare nainte de
,oare, ,oarele care a "Jcut soarele - (e ,oarele cel mai nainte de soare, care a apus oarecnd n
mormnt@. A "ost nmormntat soarele3 (oate sJ "ie soarele nmormntat3 &u poate. ,oarele nu
apune niciodatJ, apune pentru noi si rJsare pentru altii. @(e ,oarele cel mai nainte de soare, care a
apus oarecnd n mormnt, mers-au mai nainte de cJtre ziuJ - pnJ nu s-a "Jcut ziuJ Bsi aici
urmeazJ ceva "rumosC - cJutndu-l ca pe o zi mironositele "ecioare Bmironositele n general, c-au
"ost si "ecioare, si ne"ecioare ntre ele. ')iar mJ ntre!a cineva, undeva, cJ de ce se spune
mironositele "ecioare3 ,i am spus cJ se re"erJ la acelea care au "ost "ecioare. Dar, a "ost si .aria
.agdalena, care de "apt n-a "ost "ecioarJC> - si una cJtre alta striga; #, prietenelor, veniti sJ ungem
cu miresme trupul cel de viatJ purtJtor si ngropat, trupul care a nviat pe Adam cel cJzut si care
zace n mormnt@, ele considerau cJ 0rupul Domnului e n mormnt, zace n mormnt. &u stiau cJ
Domnul +ristos a nviat. @,J mergem sJ ne srguim ca si magii, si sJ ne nc)inJm, si sJ aducem
miruri n loc de daruri@. .agii au adus daruri la nasterea .ntuitorului, cnd Domnul +ristos ca
prunc a "ost n"Jsurat n scutece, si acum era n"Jsurat, dar nu n scutece, ci n giulgiu. ,e "ace o
legJturJ, pe care !inenteles cJ n-au "Jcut-o mironositele, dar pe care o "ace Biserica. @,i sJ
mergem sJ ne srguim ca si magii, si sJ ne nc)inJm, si sJ aducem miruri n loc de daruri@. &u
aducem aur, tJmie si smirnJ cum au adus magii, ci aducem miruri n loc de daruri 'elui ce, nu n
A?
scutece ca la nastere, ci n giulgiu este n"Jsurat si sJ plngem si sJ strigJm; @#, ,tJpne, scoalJ-0e,
'el ce dai celor cJzuti ridicare@. ,unt niste lucruri minunate cu care ne mpodo!im mintea la
aceastJ sJr!Jtorire, n aceastJ duminicJ n care pomenim pe "emeile mironosite, pe "emeile
purtJtoare de mir, pe "emeile gnditoare de Dumnezeu. 'red cJ acesta este lucrul cel mai de
cJpetenie pe care ar tre!ui sJ-l avem n vedere ntr-o zi ca aceasta. Biserica ne spune cJ "emeile
mironosite au "ost gnditoare de Dumnezeu, $-au avut n vedere pe Dumnezeu, $-au avut n
principal n s"era gndurilor lor pe Domnul +ristos si de aceea erau gnditoare de Dumnezeu. 'nd
eram eu copil, !una mea, Dumnezeu s-o odi)neascJ, cnd i venea ceva deose!it n minte spunea;
@.i-o adus Dumnezeu n gnd@. Aceasta nseamnJ sJ "ii gnditor de Dumnezeu, sJ primesti n
gnd gndurile lui Dumnezeu, sJ aduni n minte, gndurile lui Dumnezeu. De unde3 Din ,"nta
%vang)elie, unde sunt cuvintele lui Dumnezeu, gndurile lui Dumnezeu, care sunt vesnice> din
scrierile ,"intilor Apostoli, care au "ost insu"lati de Du)ul ,"nt, din scrierile ,"intilor (Jrinti si mai
ales de la s"intele sluj!e. IatJ, v-am spus niste gnduri luminate. Asta nseamnJ sJ ai gndurile lui
Dumnezeu si sJ "ii gnditor de Dumnezeu si mai ales "emeile sJ "ie gnditoare de Dumnezeu ca sJ
se potriveascJ cu "emeile mironosite.
Deci, iu!iti credinciosi, n aceastJ zi n care ne gndim la "emeile cinstitoare de Dumnezeu, care au
vrut sJ-$ cinsteascJ pe .ntuitorul prin miruri, pe care le-au cumpJrat si pe care le-au pregJtit si n
care si-au pus inima lor, n aceastJ zi e cazul sJ ne aducem aminte cJ "emeile purtJtoare de mir,
"emeile gnditoare de Dumnezeu, "emeile mironosite, n-au putut sJ-si ntre!uinteze mirurile si s-au
ntors cu ele napoi, pentru cJ Domnul +ristos nviase din morti. De aceea zicem noi la ,"nta
,luj!J de Knviere; @*emeile cele gnditoare de Dumnezeu n urma 0a cu miruri au alergat si pe care
ca pe un mort cu lacrimi 0e cJutau, !ucurndu-se s-au nc)inat 0ie, Dumnezeului celui viu si
(astile cele mntuitoare ucenicilor 0Ji, +ristoase, le-au !inevestit@. Au plecat cu un gnd la
mormnt si s-au ntors cu gndul cJ Domnul +ristos a nviat si au spus ucenicilor cJ Domnul
+ristos a nviat.
Iu!iti credinciosi, "emeile purtJtoare de mir si-au arJtat cinstirea pe care o purtau n inima lor, dar
nu si-au arJtat-o prin mirurile pe care le-au pregJtit, pentru cJ nu mai era tre!uintJ de ele, dar
cinstirea cea din inimJ a rJmas pentru totdeauna lucrJtoare si de la "emeile mironosite putem nvJta
sJ "im si noi cinstitori ai .ntuitorului nostru Iisus +ristos. 'u ce, iu!iti credindiosi3 &oi ce putem
sJ-i aducem Domnului Iisus +ristos ca sJ ne a"lJm n lucrarea "emeilor mironosite3 .iruri nu avem
de unde, dar Biserica noastrJ zice asa; @,J mnecJm cu mnecare adncJ si n loc de mir, cntare sJ
aducem ,tJpnului, si sJ-$ vedem pe +ristos, ,oarele dreptJtii, tuturor viatJ rJsJrind@ BIrmos,
cntarea a cincea de la ,luj!a KnvieriiC. .irurile noastre sunt cntarea noastrJ de laudJ, cntarea
noastrJ de preamJrire adusJ Domnului +ristos. ,luj!ele noastre care sunt ca o revJrsare de mir, de
miresme, cJtre .ntuitorul nostru Iisus +ristos si aduc !inecuvntarea Domnului nostru Iisus
+ristos peste noi. *emeile purtJtoare de mir, "emeile gnditoare de Dumnezeu, "emeile care au
adus miruri, ne nvatJ pe noi sJ aducem cntare ,tJpnului si sJ-$ vedem pe +ristos, ,oarele
dreptJtii, tuturor viatJ rJsJrind.
Iu!iti credinciosi, "emeile purtJtoare de mir au vrut sJ aducJ miresme, au pregJtit miresme si au
arJtat cinstirea lor prin miresme. &oi sJ arJtJm cinstirea noastrJ prin laude aduse lui Dumnezeu,
prin laude aduse .ntuitorului nostru Iisus +ristos, 'elui ce a nviat din morti cu moartea pe
moarte cJlcnd si nouJ ne-a dJruit viatJ vesnicJ. ,i nc)inarea noastrJ sJ o aducem pentru cJ si
"emeile purtJtoare de mir s-au nc)inat .ntuitorului nostru Iisus +ristos cnd s-au ntlnit cu
+ristos, iar Domnul +ristos le-a spus; @Bucurati-vJ@, si le-a spus; @nu vJ temeti@ B.t. 4D, E-1GC. A
pomenit douJ din darurile Knvierii. &oi stim cJ din mormntul dJtJtor de viatJ al .ntuitorului au
izvort mai ales cinci daruri ale Knvierii si anume; iertarea pJcatelor, cJ Domnul +ristos a dat
ucenicilor puterea de a ierta pJcatele, a su"lat peste ei Du) ,"nt si a zis; @$uati Du) ,"nt, cJrora
veti ierta pJcatele vor "i iertate si cJrora le veti tine, vor "i tinute@ BIn. 4G, 44-4:C. A dat .ntuitorul
nostru Iisus +ristos, dupJ Knviere, !ucurie, @s-au !ucurat ucenicii vJznd pe Domnul@ BIn. 4G, 4GC,
AA
iar "emeilor mironosite le-a zis @!ucurati-vJ@. A dat Domnul +ristos, dupJ Knvierea ,a, netemere, a
zis @&u vJ temeti@ B.t. 4D, 1GC. A dat Domnul +ristos, deci, curaj celor care au crezut n Knviere, a
dat Domnul +ristos pace Apostolilor ,Ji, cJ de "iecare datJ cnd s-a ntlnit cu ei, le-a zis @(ace
vouJ@ BIn. 4G, 4> $c. 4<, :?C si le-a dat !inecuvntare, cJci la cer s-a nJltat !inecuvntnd B$c. 4<,
=1C.
,J ne nvredniceascJ !unul Dumnezeu si pe noi sJ "im gnditori de Dumnezeu ca "emeile
purtJtoare de mir, sJ aducem si noi cinstire .ntuitorului ca "emeile mironosite, sJ-$ asezJm si noi
n su"letul nostru cu cinstirea pe care i-a arJtat-o Domnului +ristos Iosi" din Arimateea, care $-a
asezat n mormnt, sJ avem si noi !ucuria ntlnirii cu Dumnezeu cum au avut-o "emeile
mironosite, sJ avem si noi !inecuvntarea Domnului nostru Iisus +ristos, care se aratJ mai ales n
iertarea pJcatelor si atunci vom "i pJrtasi nvierii Domnului nostru Iisus +ristos, de acum si pnJ-n
veac. Amin.
.Jrire 0atJlui si *iului si ,"ntului Du). Amin. +ristos a nviat9

(redicJ tinutJ la .JnJstirea Brncoveanu de la ,m!Jta de ,us
n Duminica a treia dupJ (asti, a .ironositelor, : mai 1EEDC



,Jmnta si pJmntul inimii
(rea ,"intite (Jrinte .itropolit ,era"im, (reacucernici (Jrinti si iu!iti credinciosi,
,-a s"rsit cuvntul .ntuitorului nostru Iisus +ristos n legJturJ cu pilda semJnJtorului si cu
tJlmJcirea ei n cuvintele; @'el ce are urec)i de auzit sJ audJ@. 'e sJ audJ3 ,J audJ pilda
semJnJtorului si ce sJ mai audJ3 ,J audJ tlcuirea ei. Kn ,"nta %vang)elie avem douJ pilde spuse
de .ntuitorului nostru Iisus +ristos n legJturJ cu semJnatul; pilda cu semJnJtorul si pilda cu
sJmnta cea !unJ si cu neg)ina. (ilda cu semJnJtorul o gJsim n trei locuri, n trei %vang)elii; n
,"nta %vang)elie de la .atei, cap. 1:, n ,"nta %vang)elie de la .arcu, n cap. < si n ,"nta
%vang)elie de la $uca n cap. D, iar pilda cu sJmnta cea !unJ si cu neg)ina o gJsim numai n
,"nta %vang)elie de la .atei, n continuarea pildei cu semJnJtorul. ,i este interesant de o!servat
cJ amndouJ aceste pilde au "ost tlcuite de Domnul nostru +ristos. DacJ este vor!a sJ ne oprim cu
gndul asupra pildei cu semJnJtorul, care s-a citit astJzi din ,"nta %vang)elie, putem sJ stim
numai din citirea ,"intei %vang)elii ce a nteles Domnul +ristos prin semJnJtor, ce a nteles
Domnul +ristos prin pJmntul !JtJtorit, ce a nteles Domnul nostru Iisus +ristos prin pJmntul
pietros, ce a nteles Domnul nostru Iisus +ristos prin pJmntul mpresurat de spini si ce a nteles
Domnul nostru Iisus +ristos prin pJmntul cel !un, n care sJmnta cea !unJ, care este - s-a spus
clar - cuvntul lui Dumnezeu. 'uvntul lui Dumnezeu aduce rod !un n pJmntul cel !un. DacJ
Domnul nostru Iisus +ristos si-a s"rsit pilda si tJlmJcirea ei cu cuvintele @'el ce are urec)i de
auzit sJ audJ@, nseamnJ cJ lucrurile acestea sunt "oarte importante pentru noi. % important sJ stim
cJ pJmntul cel !un i reprezintJ pe oamenii care, cu inimJ curatJ si !unJ primesc cuvntul si "ac
rod ntru rJ!dare. % important sJ stim cJ pJmntul mpresurat de spini, n care nu ajunge sJmnta
cea !unJ - cuvntul lui Dumnezeu sJ rodeascJ, i reprezintJ pe oamenii aceia care, su! povara
grijilor si a !ogJtiei si a plJcerilor vietii, nu ajung sJ vadJ n su"letul lor rodind cuvntul lui
Dumnezeu. 'el ce are urec)i de auzit sJ audJ si sJ stie si sJ nu uite, sJ tinJ minte cJ pJmntul
pietros este pJmntul inimii acelor credinciosi care se !ucurJ de cuvntul lui Dumnezeu, dar care
atunci cnd ajung n mprejurJri constrngJtoare, n mprejurJri mai grele, se leapJdJ de cuvntul
lui Dumnezeu si n aceia sJmnta cea !unJ nu aduce rod. 'ei ce au urec)i de auzit sJ audJ cJ
AD
pJmntul cel !JtJtorit n care nici mJcar nu prinde rJdJcinJ cuvntul lui Dumnezeu, sunt acei
oameni care auzind cuvntul ndatJ l si uitJ. ,i Domnul +ristos spune c)iar cJ diavolul, satana,
mpotrivitorul ia cuvntul din inima lor - si acum "iti atenti - ca nu cumva creznd sJ se mntuiascJ.
De ce ia diavolul cuvntul lui Dumnezeu din inima celor care nu-s interesati pentru cuvntul lui
Dumnezeu3 'a nu cumva sJ "ie interesati, ca nu cumva sJ primeascJ cuvntul lui Dumnezeu, ca nu
cumva creznd n cuvntul lui Dumnezeu, sJ se mntuiascJ. ,unt multe locuri n ,"nta %vang)elie
n care ni s-au pJstrat cuvinte ale Domnului nostru Iisus +ristos n legJturJ cu credinta si cu
mntuirea. ,J ne gndim, de pildJ, la s"rsitul %vang)eliei de la .arcu, unde e scris cJ a zis
Domnul +ristos dupJ Knvierea ,a cJtre ucenicii ,Ji; @(ropovJduiti %vang)elia la toatJ "Jptura. 'el
ce va crede si se va !oteza se va mntui@ - cu credinta lui Dumnezeu, @iar cel ce nu va crede se va
osndi@. #r, diavolul vrea aceasta ca oamenii sJ nu se mntuiascJ, ci sJ se osndeascJ. ,tim apoi cJ
de multe ori a zis Domnul +ristos n privinta mntuirii de su"erintJ, n privinta mntuirii de moarte,
n privinta mntuirii de !oalJ, n privinta mntuirii de pJcat, a zis Domnul +ristos cJ aceasta se
realizeazJ prin credintJ. ,i a zis Domnul +ristos si cJ @de nu veti crede cine sunt, n pJcatele
voastre veti muri@. ,i a zis Domnul +ristos n legJturJ cu "emeia pJcJtoasJ, despre care citim n al
6II-lea capitol din ,"nta %vang)elie de la $uca; @'redinta ta te-a mntuit. .ergi n pace@ B$c. A,
=C. $a "el a zis si cJtre "emeia cu curgere de snge, care s-a atins de poala )ainei Domnului nostru
Iisus +ristos, ncredintatJ "iind cJ se va vindeca. A zis Domnul +ristos cJtre ea; @KndrJzneste, "iicJ,
credinta ta te-a mntuit@ B.t. E, 44C. 'a sJ avem n noi cuvntul lui Dumnezeu si ca cuvntul lui
Dumnezeu primit n su"letul nostru prin credintJ sJ "ie roditor spre mntuire, este de tre!uintJ
credinta. 'Jtre Iair, mai marele unei sinagogi care avea o "iicJ pe moarte si care s-a dus la Domnul
+ristos, rugndu-$ pentru "iica lui, Domnul +ristos a zis; @6oi veni n casa ta si se va tJmJdui@. ,i
cnd Iair a a"lat cJ copila lui a si murit, nu numai cJ era pe moarte cum o stia el, si-a pierdut
credinta. ,i atunci a zis Domnul +ristos; @KndrJzneste, crede numai si se va mntui@ B$c. D, =GC. A
stJruit Domnul +ristos ca oamenii sJ ai!J credintJ. ,J ai!J credintJ n cuvntul lui Dumnezeu, sJ
nu se ndoiascJ. ,"ntul Isaac ,irul spune cJ @casa credintei este mintea de copil si inima curatJ@. ,i
avea de unde sJ stie ,"ntul Isaac ,irul cJ credinta se ntJreste n inima curatJ, pentru cJ a citit si el
desigur din ,"nta %vang)elie cuvntul Domnului +ristos cJ cei care au inimJ curatJ si !unJ aceia
aduc rod ntru rJ!dare. .ulti dintre credinciosii nostri sunt ispititi de gndul cJ ar putea nainta n
credintJ, cJ ar putea nainta ntr-o viatJ curatJ, ntr-o viatJ deose!itJ, dacJ ar cunoaste mult. ,"ntul
.arcu Ascetul, nsJ, atrage atentia asupra "aptului cJ cunostinta singurJ, cum zice ,"ntul Apostol
(avel, l ngm"J pe om, iar mplinirea cuvntului este mntuitoare. 'redinta nelucrJtoare,
@cunostinta singurJ l ngm"J pe om, ndemnndu-l la nelucrare, iar iu!irea zideste, ndemnndu-l
la rJ!darea tuturor@. % cuvntul ,"ntului .arcu Ascetul.
Iu!iti credinciosi, uitJm, prea mult uitJm. 2itJm cnd vrem sJ cunoastem mult. &u acesta este
lucrul de cJpetenie. 2itJm lucrul acesta si mai ales uitJm cJ Domnul +ristos a zis @*ericiti sunt cei
curati cu inima, cJ aceia vor vedea pe Dumnezeu@. ,unt !une si studiile, e !ine si sJ cunosti, sJ
cunosti multe, dar cel mai !ine e sJ-ti cunosti su"letul, sJ-ti cunosti inima, sJ stii cum te raportezi tu
ca om la ceea ce-ti spune Dumnezeu. 2n pJrinte cu viatJ m!unJtJtitJ si cu cunostintJ deose!itJ,
care a trJit cndva si la mJnJstire la ,m!Jta, pJrintele Arsenie Boca, a zis cJ @studii teologice pot
cunoaste si pJgnii@. $ucrul de cJpetenie este sJ ai cunostintJ de Dumnezeu. ,i mi-a pus n "atJ o
alcJtuire din catavasiile de la KnJltarea Domnului, prima catavasie, care zice asa; @'u
dumnezeiescul nor "iind acoperit gngavul - e vor!a de .oise - a spus legea cea scrisJ de
Dumnezeu@. 'um s-a ajuns la aceasta3 &i se spune mai departe; @'J scuturnd tina de pe oc)ii
mintii, vede pe 'el 'e este@, adicJ pe Dumnezeu, care s-a prezentat pe ,ine, zicnd; @%u sunt 'el
'e sunt@, vede pe Dumnezeu, vede pe 'el 'e este -@ si se nvatJ cunostinta Du)ului, cinstind cu
dumnezeiesti cntJri@, e vor!a de cunostinta pe care i-o dJ Du)ul ,"nt, iar rezultatul este cJ
cinsteste cu dumnezeiesti cntJri. Deci, textul este urmJtorul; @'u dumnezeiescul nor "iind acoperit
gngavul, a spus legea cea scrisJ de Dumnezeu, cJ scuturnd tina de pe oc)ii mintii@, norul "iind
Du)ul ,"nt, nlJturnd ceea ce se mpotriveste cunostintei, sJ zicem asa preconceptiile, dacJ vreti,
care nu tin de Dumnezeu, @scuturnd tina de pe oc)ii mintii@, scuturnd urmJrile pJcatului care
AE
ntunecJ mintea, ntunecJ cunostinta, scuturnd tina de pe oc)ii mintii, nlJturnd tina de pe oc)ii
mintii, @vede pe 'el 'e este@, l vede pe Dumnezeu. 'um l vede pe Dumnezeu3 'um poate omul
sJ vadJ pe Dumnezeu3 ,titi cum l poate vedea cel mai !ine3 ,tiind cJ nu-$ poate vedea. 'nd are
constiinta aceasta cJ eu orice as "ace nu pot vedea pe Dumnezeu, pentru cJ @Dumnezeu e mai
presus de ceea ce poate omul cugeta si spune@, zice ,"ntul ,imeon &oul 0eolog. ,i de aceea @vede
pe 'el 'e este@, pentru cJ stie cJ nu-$ poate vedea si se pleacJ cu mintea. 0ot (Jrintele Arsenie
zicea cJ @noi avem mintea care discutJ cu Dumnezeu, n loc sJ se supunJ "JrJ discutie@.
Deci, vede pe @'el 'e este si se-nvatJ cunostinta Du)ului@, se-nvatJ o altJ cunostintJ dect
cunostinta din carte. ,"ntul Ioan, cel care a scris ,cara, spune asa, re"erindu-se la cuvntul
Domnului +ristos; @KnvJtati-vJ de la .ine cJ sunt !lnd cu inima si veti avea odi)na su"letelor
voastre@. @KnvJtati-vJ, nu de la om, nu de la nger, nu din carte, ci de la .ine, de la lucrarea .ea
cea din voi si veti avea odi)nJ su"letelor voastre de patimile cele ce vJ )Jrtuiesc pe voi@.
Deci, iu!iti credinciosi, aceasta tre!uie sJ avem noi n vedere la ceea ce a spus Domnul +ristos, sJ
avem inimJ curatJ; @*ericiti sunt cei curati cu inima cJ aceia vor vedea pe Dumnezeu@. ,J ne
gndim la aceea cJ cei cu inimJ curatJ si !unJ aduc rod ntru rJ!dare. (e ce temei3 (e temeiul
credintei n cuvntul lui Dumnezeu. (e temeiul cuvntului semJnat n su"letele noastre. ,J stiti cJ
nu-i "JrJ importantJ "aptul cJ Biserica noastrJ are rnduieli ca n aceastJ vreme de toamnJ cnd se
seamJnJ grul, sJ se citeascJ din ,"nta %vang)elie pilda cu semJnJtorul. Binenteles cJ Domnul
+ristos n-a vrut sJ le dea oamenilor o lectie de agriculturJ. Domnul +ristos a luat mprejurJri din
agriculturJ, din plugJrie ca sJ-i nvete pe oameni lucruri mai presus de lumea aceasta, sJ-i nvete
despre un alt semJnat. 'J nu existJ numai semJnatul de gru, cJ nu existJ numai semJnatul de
plante, ci existJ si un semJnat spiritual, un semJnat du)ovnicesc. %u, de pildJ acuma, semJn.
,emJn prin cuvnt, aduc cuvntul lui Dumnezeu n inimile voastre si voi l primiti. 2nii ca pJmnt
!JtJtorit, altii ca pJmnt pietros, altii ca pJmnt mpresurat de spini si altii ca pJmnt care
reprezintJ inima curatJ si !unJ. /od vor aduce aceia care primesc cuvntul cu inimJ curatJ si !unJ,
cu minte de copil nempotrivitoare, cu inimJ curatJ, primitoare. 'ine e asa, are nJdejde sJ rodeascJ
n el cuvntul lui Dumnezeu si acela are urec)i de auzit si aude. 0oti care vor!im, nu numai cnd
predicJm, toti cei care scriem cuvinte de nvJtJturJ sau scriem ceva spre cunostinta altora care
citesc suntem semJnJtori. 0oti care vor!im n vor!irea de toate zilele suntem semJnJtori. Kn "aptele
Apostolilor se spune cJ ajungnd ,"ntul Apostol (avel n Atena si ncepnd sJ propovJduiascJ n
piatJ unii au ntre!at; @'e vrea acest semJnJtor de vor!e3@ Deci era conceptia aceasta nstJpnitJ n
gndurile oamenilor cJ si cuvintele rostite, ceea ce spunem noi n vor!irea de toate zilele, de "apt
este un semJnat. 2n semJnat spre rodire !unJ sau un semJnat spre rodire rea. (entru cJ am zis cJ
este si o pildJ cu sJmnta cea !unJ si cu neg)ina. ,i n acea tlcuire a pildei Domnul +ristos spune
cJ cel ce seamJnJ sJmnta cea !unJ, seamJnJ cuvntul cel !un, dar sunt si unii care seamJnJ
neg)inJ, seamJnJ nvJtJturi rele. ,i atunci nseamnJ cJ noi tre!uie sJ "im cu grijJ si la ce se
seamJnJ n su"letul nostru prin ceea ce auzim, si la ceea ce se seamJnJ n su"letul nostru prin ceea
ce citim. ,unt unii care zic; @A, pJi pe mine nu mJ intereseazJ. Din orice carte poti sJ nveti si ceva
!un.@ ,J stiti cJ nu-i asa. &u din orice carte poti sJ nveti ceva !un. ,i mai ales nu nveti ceva !un
atunci cnd n-ai ceva !un n su"letul tJu ca sJ nimiceascJ relele care ti vin. 0re!uie sJ "ii ntJrit n
su"let ca !nd ceva dJtJtor de moarte, cum zice Domnul +ristos cJ semnele celor care vor crede
vor "i acestea; n lim!i noi vor vor!i, serpi vor lua n mnJ si c)iar ceva dJtJtor de moarte de vor
!ea nu-i va vJtJma pe ei. 'ine-s acestia3 'ei care trJiesc prin credintJ, cei care stiu de Dumnezeu,
cei care stiu de cuvntul lui Dumnezeu. Da, acestia ntr-adevJr pot sJ nimiceascJ orice rJutate care
le-ar veni n su"let si nu primesc n su"let lucruri necuviincioase si lucruri ne"olositoare. (entru cJ-$
auzim pe Domnul +ristos spunnd; @'el ce are urec)i de auzit sJ audJ@. ,tie, a auzit ceea ce tre!uie
sJ audJ. ,i zice ,"ntul .arcu Ascetul cJ @gndul cel rJu n inima iu!itoare de ostenealJ nu rJmne
cum nu rJmne "ocul n apJ@. DacJ pui "oc n apJ se stinge dintr-o datJ. 0ot asa si cu gndul cel
rJu, si cu nvJtJtura cea rea.
DG
Deci, iu!iti credinciosi, sJ tinem minte lucrul acesta si cJ tre!uie sJ ne pregJtim inima n asa "el
nct sJ "ie primitoare a cuvntului lui Dumnezeu, dar si cJ noi nsine suntem nvJtJtori, suntem,
prin ceea ce spunem, nmultitori de semJnat, aducem seminte n su"letul altora si sJ "im cu grijJ ca
sJ aducem numai ceea ce e "rumos si !un. Am ascultat odatJ un preot vor!ind la noi la mJnJstire,
un preot venit din strJinJtate, un preot romano-catolic. A tinut o mesJ n pJdure si am "ost si ctiva
dintre noi, si a vor!it n lim!a "rancezJ pentru cei pe care-i avea n grijJ si s-a re"erit la pilda cu
semJnJtorul si mi-a rJmas de atunci o idee "oarte importantJ. A semJnat pJrintele acela n inima
mea, cum a "ost curatJ, necuratJ, dar n orice caz am retinut de la el, n-a venit vrJjmasul sJ-mi ia
cuvntul din inimJ, nu am veri"icat cu alte lucruri, pentru cJ nu am avut cum sJ-l veri"ic pentru cJ
era o idee, dar o idee importantJ si eu o pun la inimJ, iu!iti credinciosi, si atunci nseamnJ cJ si eu
semJn n su"letele voastre aceastJ idee semJnatJ de altul n inima mea. Asa merg lucrurile. 2nul
primeste, seamJnJ mai departe, celJlalt aude, duce si el mai departe, numai sJ "ie cu grijJ ce duce.
,i ce-a spus pJrintele acela3 A spus cJ a zis Domnul +ristos despre cele patru "eluri de pJmnt;
pJmnt !JtJtorit, pJmnt pietros, pJmnt cu spini, pJmnt !un. ,i zicea el, si asta mi-a plJcut "oarte
tare, si nu m-a slujit mintea sJ mJ gndesc la asta mai nainte sJ-l "i auzit pe el. A zis cJ acelasi om
poate sJ "ie uneori pJmnt !JtJtorit, alteori poate sJ "ie pJmnt pietros pentru cuvntul lui
Dumnezeu, alteori poate sJ "ie pJmnt cu spini si alteori poate sJ "ie pJmnt care reprezintJ inima
curatJ si !unJ. 0are mi-a plJcut mie ideea asta. ,i asa mi-a plJcut de tare cJ n-am putut sJ n-o spun
si aici, "iind vor!a de pilda cu semJnJtorul.
Deci, iu!iti credinciosi, sJ "im cu luare-aminte. 'e-am auzit sJ auzim cu adevJrat, sJ tinem minte.
,J tinem minte cJ "atJ de cuvntul lui Dumnezeu ne raportJm n c)ip di"erit. *iecare stie cum se
raporteazJ el; ca pJmnt !JtJtorit, neavnd aderentJ la cuvntul lui Dumnezeu sau cuvntul lui
Dumnezeu la inima noastrJ> ca pJmnt pietros, primind cuvntul cu !ucurie, si acesta e un semn cJ
pretuim cuvntul, dacJ-l primim cu !ucurie> apoi alteori poate suntem noi nsine si "iecare dintre
noi numai pJmnt mpresurat de spini si numai Dumnezeu stie cine-i pJmnt !un, care aduce roade
!une si aduce rod ntru rJ!dare.
Deci sJ ne gndim, iu!iti credinciosi, mai ales la aceste douJ lucruri; cJ mntuirea-i prin credintJ si
sJ ne cercetJm dacJ suntem n credintJ, cum zice ,"ntul Apostol (avel n %pistola a doua cJtre
'orinteni; @'ercetati-vJ pe voi dacJ sunteti n credintJ@ BII 'or. 1:, =C. ,i, sigur, voi, cei care
sunteti aici sunteti n credintJ, pentru cJ credinta v-a adus aici, credinta v-a tinut la s"nta sluj!J,
credinta vJ ntJreste n gnduri !une, credinta vJ tine aproape de BisericJ. ,i sunt !ucuros de toti, si
vJ "elicit pe toti cJ aveti atta credintJ ctJ sJ vJ aducJ n "ata lui Dumnezeu duminica la s"nta
sluj!J.
,J multumim lui Dumnezeu toti, sJ multumiti si "iecare dintre voi pentru aceastJ credintJ ctJ o
aveti. &umai cJ credinta nu tre!uie sJ "ie numai n cuprinsul sluj!ei si numai n cuprinsul !isericii,
ci sJ mergem mai departe si s-o ducem ntre oamenii ntre care trJim si sJ le dovedim cJ cuvntul
lui Dumnezeu este viu si lucrJtor n viata noastrJ si poate "i viu si lucrJtor n viata altora. ,i sJ nu
uitJm niciodatJ cJ numai inima curatJ ne apropie de Dumnezeu. 'unostinta nmultitJ poate sJ ne
depJrteze de Dumnezeu, cunostinta nmultitJ si de multe "eluri poate sJ ne ducJ la con"uzii si la
nedumeriri, dar cine are inimJ curatJ nu se poate sJ nu simtJ prezenta lui Dumnezeu n ea, inima
curatJ si !unJ. De aceea a zis cJ uneori putem sJ "im un "el de pJmnt pentru cuvntul lui
Dumnezeu, alteori alt "el de pJmnt. ,J "im cu grijJ sJ "im mai ales pJmnt roditor, pJmnt !un, sJ
avem inimJ curatJ si !unJ, ca sJ avem si rod nmultit, rod de "aptJ !unJ, sJ aducem !ucurie n jurul
nostru, sJ nu supJrJm pe nimeni, iar sJmnta pe care o rJspndim sJ "ie sJmntJ care sJ rodeascJ
spre !inele nostru si spre !inele celor din jurul nostru, spre lauda lui Dumnezeu, spre mJrirea
.ntuitorului nostru Iisus +ristos, care ne-a spus o ast"el de pildJ si ne-a atras atentia sJ ascultJm
cuvntul si sJ-l mplinim. Amin.

D1
'uvnt la Duminica a \\I-a dupJ /usalii B(ilda ,emJnJtoruluiC,
Biserica ,"ntul &icolae, (araclis 2niversitar din Bucuresti, 11 octom!rie 1EED



&eo-isi)asmul romnesc
Knalt prea ,"intite (Jrinte Ar)iepiscop Iosi", iu!iti credinciosi, pentru cJ a "ost a"irmatJ ideea cJ mi
plac versurile, si versurile scrise de Norica $atcu, pentru cJ s-a cntat Acatistul Bunei 6estiri, mi
voi ncepe cuvntul cu niste versuri, si anume, cu o alcJtuire intitulatJ *ilJ din Acatist, care mie mi
place "oarte mult si care, sigur, o sJ vJ placJ tuturor;
@BucurJ-te, leagJn al! de iasomie,
cJtre care-n roiuri "luturii co!oarJ,
BucurJ-te, raza stelei din vecie,
sipot care curge lin cu apJ vie,
BucurJ-te, .aicJ, pururea *ecioarJ,
dulcea mea .arie.
BucurJ-te, "loare "JrJ de pri)anJ,
al!J ca argintul noptilor de varJ,
spicul cel de aur vesnic plin cu )ranJ
mirul care vindeci orice "el de ranJ,
BucurJ-te, .aicJ pururea *ecioarJ,
ploaia cea de manJ.
BucurJ-te, !razdJ plinJ de rodire,
munte s"nt n care s-a-ngropat comoarJ,
BucurJ-te, cntec tainic de iu!ire,
clopot de c)emare, cntec de mJrire.
BucurJ-te, .aicJ pururea *ecioarJ,
!lndJ "ericire.
BucurJ-te, mJrul vietii care-nvie,
pomul greu de roadJ-n plinJ primJvarJ,
BucurJ-te, iarJsi, tJrm de !ucurie
dintru care curge miere aurie,
BucurJ-te, .aicJ, pururea *ecioarJ,
,"nta mea .arie.@
.-am gndit la versurile acestea cnd se cnta acatistul, si mi-am zis; @2ite, ar "i potrivit ca dupJ
acatistul acesta sJ spun eu versurile acestea - *ilJ din Acatist - c)iar n !isericJ@ si iatJ a rnduit
Dumnezeu sJ "ie asa.
,i acum sJ spun ceea ce am "ost rugat sJ spun cu prilejul acestei ntlniri.,tiam ncJ de acasJ cJ
venind aici, va "i o ntlnire n locul acesta, si cJ ar "i !ine sJ vor!esc, s-a propus sJ vor!esc ceva
despre neo-isi)asmul romnesc. .i-a cam dat de cap lucrul acesta, n sensul cJ nu stiu dacJ mJ voi
putea ac)ita de aceastJ o!ligatie asa cum asteaptJ cei care au zis cJ ar "i !ine sJ vor!esc despre
neo-isi)asmul romnesc. De ce3 (entru cJ e "oarte greu de spus dacJ existJ un neo-isi)asm
romnesc, si dacJ existJ, e greu de spus unde existJ, cum se realizeazJ, care sunt metodele si, n
s"rsit, care sunt rezultatele si asta ar "i lucrul cel mai de cJpetenie.
6oi ncepe spunndu-vJ cJ odatJ, Knalt (rea ,"intitul .itropolit Antonie, de la ,i!iu, mJ ntre!a, pe
mine, "iind eu du)ovnic la .nJstirea de la ,m!Jta de ,us - n tinda raiului, n locul mplinirilor,
D4
n casa lui Dumnezeu, la poarta cerului -, "iind eu acolo, a ntre!at; @Ai vreun isi)ast prin
mnJstire3@, si eu i-am rJspuns clar; @&u am nici un isi)ast si nici eu nu sunt isi)ast@. ,i atunci
Knalt (rea ,"intitul, zic eu, ironic, mi-a spus; @$a ,i!iu sunt multi@. 'e voia sJ spunJ cu asta3 'J
existJ o societate pentru isi)asm, care, pro!a!il, se laudJ cu realizJri, dar n orice caz vrea sJ "acJ
cunoscut isi)asmul, si n "elul acesta, la ,i!iu sunt multi.
Deci, la mnJstire nu este nici unul si la ,i!iu sunt multi9 %ste si n *JgJras o "ilialJ a Asociatiei
pentru Isi)asm, unde eu am tinut vreo treizeci de con"erinte, ntre care si cteva despre isi)asm,
nsJ nu are nici o e"icientJ n sensul cJ oamenii sunt angajati, cJ se ntlnesc, cJ zic @Doamne,
Iisuse@, cJ "ac lucrul acesta ei nsisi, cJ se ndeamnJ unii pe altii, ci e o organizatie numitJ (entru
Isi)asm, care tine, de vreo ctiva ani, n "iecare lunJ, de o!icei n prima luni din lunJ, o con"erintJ
si pe care aproape toate le-am tinut eu. Aceasta este Asociatia pentru Isi)asm. Kn "elul acesta
vor!indu-se, am putea zice cJ existJ un neo-isi)asm romnesc.
Acum, nsJ, se pune o ntre!are; (oate exista un cJlugJr "JrJ sJ "ie isi)ast3 Am putea zice cJ poate
exista, si am putea zice cJ nu poate exista9 .ai nti de toate, orice cJlugJr tre!uie sJ-si urmJreascJ
m!unJtJtirea su"leteascJ si sJ ajungJ la starea de linistire. &epJtimirea, dupJ ,"ntul .arcu
Ascetul, este starea de linistire. 'ine a ajuns la linistirea su"leteascJ a ajuns la nepJtimire. Kn sluj!a
,"ntului .aslu, n a cincea rugJciune se spune, vor!ind cu Domnul +ristos; @'el ce miluiesti cu
linistirea@. (nJ n-ajunge omul la liniste ncJ n-a ajuns la isi)ie, deci nu e isi)ast, nu poate "i isi)ast.
'um se poate ajunge la liniste3 2n cJlugJr tre!uie sJ ajungJ la liniste, pentru cJ acesta este ntre
altele si rostul lui, de a se linisti. /etragerea din lume, n general, este si pentru ncetarea tentatiilor,
celor din a"arJ, ca un "el de linistire. &umai cJ linistirea aceasta tre!uie realizatJ si lJuntric, nu
numai dina"arJ. ,e poate ntmpla sJ ai liniste dina"arJ si sJ n-ai liniste nlJuntru> si se poate
ntmpla si invers, sJ n-ai liniste n a"arJ, sJ trJiesti n zgomot, sJ trJiesti printre oameni si totusi sJ
ai liniste interioarJ. ,e poate realiza lucrul acesta3 Da, se poate. De cJtre cine3 De cJtre cine vrea sJ
poatJ si de cJtre cine se angajeazJ la lucrul acesta. #rice candidat la cJlugJrie, cnd se "ace sluj!a
de cJlugJrire, sluj!a de tundere n mona)ism, primeste ceea ce numim noi metanii, sau metanie, un
o!iect de "elul acesta, care este un sir de noduri, o atJ nnodatJ, care are un rost, un rost spiritual
desi este un o!iect material. 'nd i se dJ candidatului la cJlugJrie o!iectul acesta, n sluj!a de
cJlugJrie se spune asa; @*ratele nostru - i se spune numele - primeste sa!ia du)ului, care este
cuvntul lui Dumnezeu, spre rugJciunea din tot ceasul cJtre +ristos@ si apoi, slujitorul sluj!ei de
cJlugJrie, adresndu-se candidatului, spune asa; @'J esti dator n toatJ vremea, a avea n minte, n
inimJ, n cuget si n gura ta numele Domnului Iisus si a zice, Doamne, Iisuse +ristoase, *iul lui
Dumnezeu, miluieste-mJ pe mine, pJcJtosul.@ Aceasta este rugJciunea cu care se mntuiesc
cJlugJrii.




(Jrintele Arsenie Boca
Asa numea aceastJ rugJciune (Jrintele Arsenie Boca, cred cJ unii dintre dumneavoastrJ ati auzit de
(Jrintele Arsenie Boca, cndva trJitor si n .nJstirea de la ,m!Jta, ntre 1E:E-1E<D, un om cu o
pregJtire multilateralJ, deci nu numai cu pregJtire teologicJ, ci si cu pregJtire de artJ, Ba "Jcut si
scoala de Belle Arte dupJ 0eologie, si a "Jcut si ceva cursuri de medicinJC un om cu cunostinte din
di"erite domenii, dar mai presus de toate un om dotat cu niste calitJti pe care dacJ nu le ai, din
culturJ nu le poti avea.
0oatJ lumea stie cJ cultura are rostul de a sle"ui pe om, de a-l cultiva. Dar cultura are limitele ei. (e
lngJ culturJ ti mai tre!uie ceva. %ram cndva la noi, la .nJstirea Brncoveanu de la ,m!Jta de
D:
,us, n "ata unei icoane pictatJ de (Jrintele Arsenie Boca. (rezentam unui vizitator de atunci
expozitia de icoane si am ajuns n "ata icoanei "Jcute de (Jrintele Arsenie, o icoanJ cu Adormirea
.aicii Domnului. A o!servat vizitatorul respectiv, care era de "apt cadru universitar de la ,i!iu, pe
nume Bologa, cJ e o icoanJ deose!itJ, si i-am spus cJ e "JcutJ de un pJrinte pe care eu l consider a
"i geniu. ,i atunci domnul respectiv zice; @Asta nseamnJ cJ are o culturJ per"ectJ si ncJ ceva@.
.ie mi-a plJcut "oarte mult a"irmatia asta si am zis; @Domnule, ntr-adevJr nu stiu dacJ are o
culturJ per"ectJ dar sunt sigur cJ pe lngJ cultura, ct o are, mai are ceva, are ncJ ceva. Acel @ncJ
ceva@ l are (Jrintele Arsenie. Deci (Jrintele Arsenie, numea rugJciunea aceasta, @Doamne, Iisuse
+ristoase, *iul lui Dumnezeu, miluieste-mJ pe mine, pJcJtosul@, rugJciunea cu care se mntuiesc
cJlugJrii. ,i cnd m-am dus eu la .nJstirea de la ,m!Jta n 1E<4 sJ mJ "ac cJlugJr, aveam
treisprezece ani si jumJtate. (Jrintele era acolo. .-a luat la spovedit, am stat de vor!J, mi-aduc
aminte si de amJnunte, de ntre!Jrile pe care mi le-a pus, ntre care o ntre!are care am spus-o eu de
multe ori, prin care vroia sJ intre dincolo de mine, prin mine dincolo de mine. .J ntrea!J dacJ mi-
a venit n gnd vreodatJ sJ omor un om. .ie mi s-a pJrut "oarte curios la vrsta aceea cJ m-a
ntre!at dacJ mi-a venit n minte sJ omor vreun om, cJ nu-mi venise niciodatJ un gnd de acesta,
nici pnJ atunci, nici de atunci ncoace, dar i-am mai auzit pe oameni zicnd; @0e omor, "ireai.@ si
nu stiu ce. ,i nu m-am gndit dect dupJ aceea cJ (Jrintele a vrut sJ vadJ de unde vin, care sunt
strJ"undurile existentei mele. De ce3 (entru cJ (Jrintele avea n gndurile lui si dupJ aceea n
a"irmatiile lui, zicerea aceasta cJ copilul e oglinda pJrintilor, cJ mostenim din strJ"unduri de
existentJ, lucruri pozitive si negative, cJ "iecare dintre noi aducem o ncJrcJturJ n existenta
noastrJ.
A zis odatJ pJrintele cJtre unul; @.J, tu esti sinteza )ara!a!urii din casa voastrJ@. Deci, pJrintele
si dJdea seama de anumite lucruri, pe care ceilalti nu le o!servau, sau treceau pe lngJ ele, sau n
orice caz nu aveau posi!litatea sJ le "ormuleze asa de "ain; @0u esti sinteza )ara!a!urii din casa
voastrJ@ Deci, dacJ vrei sJ stii cine esti, cerceteazJ-te si vezi de unde ai venit9 ,i pJrintele,
!inenteles cJ stia toate lucrurile acestea, cJ noi nu ncepem propriu-zis de la conceperea noastrJ, ci
ncepem cu rJdJcini, mai departe, Dumnezeu stie de unde, i cumulJm pe pJrintii nostri, pe !unicii
nostri.
%u aveam o !unicJ, mama mamei, zicea cte cineva de un nepot al ei; @,eamJnJ cu dumneata@. ,i
ea zicea; @(Ji numai de-ar semJna cu mine, cJ-i !ine@. 6edeti, sunt niste lucruri pe lngJ care noi
trecem usor. AdevJrul este cJ "iecare dintre noi suntem o sintezJ, a unei )ara!a!uri, a unei linisti,
Dumnezeu stie cum suntem, cine suntem. Dar lucrurile acestea tre!uie rezolvate, si dacJ nu le
rezolvJm noi, nu le rezolvJm niciodatJ si nu le rezolvJ nimeni. ,i atunci pJrintele stiind lucrul
acesta, si avnd capacitatea aceasta de a intui esentialul n orice c)estiune, ca si cnd ar "i zis cJtre
mine; @2ite ce-i, tu vrei sJ te "aci cJlugJr3 (Ji ti spun eu ce sJ "aci tu, dacJ vrei sJ te "aci cJlugJr.
&u te "aci cJlugJr, dar "aci ce "ac cJlugJrii; zici rugJciunea cu care se mntuiesc cJlugJrii@. ,i mi-a
spus sJ zic; @Doamne, Iisuse +ristoase, *iul lui Dumnezeu, miluieste-mJ pe mine, pJcJtosul@. .i-a
zis asa; @,-o zici cu gndul, deci cu cuvntul gndit, nu cu cuvntul vor!it, desi se poate si cu
cuvntul vor!it, e voie, dar s-o zici cu cuvntul gndit@. &u mi-a dat nici o explicatie, !inenteles cJ
s-a gndit la asta, ca sJ o zic cu cuvntul gndit pentru cJ lupta se dJ n gnd, si atunci ca sJ
scoatem din lucrare gndurile negative, tre!uie sJ avem gnduri pozitive> nu mi-a "Jcut nici un "el
de teorie, ci mi-a zis asa; @Nici n gnd, Doamne, Iisuse +ristoase, *iul lui Dumnezeu, miluieste-mJ
pe mine, pJcJtosul@, lipesti de respiratie rugJciunea, n "elul urmJtor; ntre respiratii zici @Doamne@,
trJgnd aerul n piept, odatJ cu asta zici @Iisuse +ristoase, *iul lui Dumnezeu@ si dnd aerul a"arJ
din piept, o datJ cu asta zici, @miluieste-mJ pe mine, pJcJtosul@. Att mi-a spus, despre altceva nu
mi-a spus nimic. Am mai vor!it noi de una, de alta, am plecat, mi-am vJzut de scoalJ, am "Jcut
liceul, am "Jcut 0eologia si dupJ unsprezece ani m-am "Jcut cJlugJr. Deci, nainte cu unsprezece
ani de a mJ "ace cJlugJr, stiam rugJciunea cu care se mntuiesc cJlugJrii si "oloseam rugJciunea
ct o puteam "olosi. Interesant, nsJ, cJ (Jrintele nu mi-a dat directiva sJ iau legJtura cu vreun
practicant al rugJciunii, cu vreun du)ovnic, cu cineva care sJ mJ ndrumeze, doar mi-a spus sJ mJ
D<
angajez la rugJciune. &u mi-a spus ct sJ zic, de cte ori sJ zic, ct timp sJ stau n rugJciune, sJ am
o pravilJ ct timp sJ zic rugJciunea, dar s-o zic. Binenteles cJ mi-am vJzut de trea!J, nu m-am
gndit niciodatJ cJ tre!uie sJ o "ac cu exclusivitate, dar am stiut de rugJciune si de cte ori mi
aduceam aminte ziceam; @Doamne, Iisuse +ristoase, *iul lui Dumnezeu, miluieste-mJ pe mine,
pJcJtosul@, cum m-a nvJtat pJrintele; ntre respiratii> @Doamne@, trJgnd aerul n piept; @Iisuse
+ristoase, *iul lui Dumnezeu@, dnd aerul a"arJ; @miluieste-mJ pe mine, pJcJtosul@. Binenteles nu
e a!solut necesar sJ se "acJ asa, dar asa m-a nvJtat pJrintele, eu asa am "Jcut.




Km!unJtJtirea su"letului
,i am nceput sJ mJ ocup de c)estiunea mea personalJ, de m!unJtJtirea su"letului meu, o
m!unJtJtire care nu se poate realiza alt"el dect ocupndu-te de tine nsuti.
Knti tre!uie sJ des"iintezi negativele din tine, cte sunt, de unde sunt, de unde le-ai mostenit, toate
astea tre!uie des"iintate. 'um le poti des"iinta3 (Ji nu le poti des"iinta alt"el dect cernd ajutorul
lui Dumnezeu, pentru cJ mntuirea nu ti-o realizezi tu, ci mntuirea ti-o realizeazJ Dumnezeu,
mpreunJ cu tine, adicJ mntuirea e cum e cultura; nu poti avea culturJ, dacJ nu te ocupi de culturJ.
0ot asa e si cu credinta, dacJ te ocupi de credintJ, ai credintJ, dacJ nu te ocupi de credintJ, n-ai
credintJ, ti scade si credinta, ctJ o ai.
,i am nceput sJ rJscolesc prin mine, si am nceput sJ-mi dau seama; domnule, stai putin cJ duc
ncJrcJturi. %u, de "apt, nu stiam atunci cte am stiut dupJ aceea si cte mi-am explicat dupJ aceea.
Kmi veneau tot "elul de gnduri strJine, tot "elul de gnduri cu care nu m-as "i putut prezenta
oriunde si oricnd. 'Jci asa le spuneam eu, la tineri n special, cnd am nceput sJ spovedesc si mJ
ntre!au anumite lucruri, le spuneam cJ acelea sunt gnduri !une pe care le poti scoate la ivealJ
oriunde si oricnd, si dacJ nu-s asa, nseamnJ cJ ceva nu-i n regulJ, cJ ceva nu-i !ine. ,i am
constatat eu tot "elul de gnduri si expresii si "el de "el, si mizeria din su"let ctJ o poate avea
cineva de vrsta mea, de agoniseala pe care o aveam eu atunci, din mediul n care eram, din trecut
si din prezent, mJ rog, toate lucrurile acestea se cumuleazJ. (entru cJ omul zice; mJ uit, de
exemplu, mJ uit la un "ilm necuviincios> !un, te uiti, dar dupJ aceea l derulezi tu n tine, acela s-a
terminat si ncepe n tine. ,i atunci nseamnJ cJ dacJ nu-ti pJzesti simturile si nu te pJzesti de
rJutatea ctJ o poti avea n su"let, te c)inuie rJutatea si te c)inuie impresiile, si tu zici cJ esti stJpn
si cJ; @(Ji da, eu pot sJ citesc orice carte cJ nu mi se ntmplJ nimic@. &u ti se ntmplJ pentru cJ
nu stii cJ ti se ntmplJ, de aceea nu ti se ntmplJ, dar dacJ te cercetezi, vezi tu cJ ti se ntmplJ9
'J zic cJtre unul; @.J, sJ te duci la !isericJ duminica@. Nice, @(Jrinte, eu m-as duce dar
dumneavoastrJ nu stiti cte spurcJciuni duc eu n minte n !isericJ, cnd mJ duc la !isericJ9@ si am
zis; @&u-i nimic, cu ele cu tot sJ te duci la !isericJ@. De ce3 (entru cJ alt"el nu se pot rezolva.
$ucrurile se rezolvJ prin Dumnezeu, nu le rezolvJm noi.
,i cum zic, am nceput sJ rJscolesc prin mine, cu rugJciunea, adicJ eu nu stiam, ziceam @Doamne,
Iisuse +ristoase@ si )op9. apJreau gndurile rele. .J gndeam, domnule, poate cJ cu toatJ lumea se
ntmplJ asa, numai cJ oamenii nu spun, dupJ cum nu spuneam nici eu.,i m-a ajutat "oarte mult, s-
a limpezit ncet, ncet su"letul, dar nu stia nimeni sJ-mi spunJ> eu, de "apt, nici n-aveam pe cine sJ
ntre!, cJci pJrintele nu a zis sJ ntre! pe cineva> si eu cred cJ pJrintele n-a zis sJ ntre!, si pentru
motivul cJ stia cJ nu am pe cine ntre!a. DacJ vrei sJ ntre!i pe cineva, pe cine sJ ntre!i, pe acela
care nu stie, nici n-a auzit de lucrul acesta3 (e acela care nu "ace3 'um sJ-l ntre!i, el nu stie nimic.
,i sJ stiti, uite-s la vrsta mea de saptezeci de ani, eu declar, acum, aici, n *ranta, cJ eu ncJ n-am
D=
ntlnit un om, despre care sJ "iu sigur cJ-i isi)ast. Am auzit cJ cutare are rugJciunea mintii> erau
presupuneri cJ cutare este rJpit la cele s"inte. De exemplu, pJrintele ,era"im, de la noi de la
mnJstire, era un om a!sent, n general din lumea asta, dar nu era a!sent pentru cJ era prezent n
cer, era a!sent pentru cJ era a!sent si gata. ,i unii ziceau; @A, pJi nu, cJ pJrintele ,era"im, zice, e
cu gndul n lumea cealaltJ, de aia e asa@. %u sJ stiti cJ l-am apreciat "oarte mult pe pJrintele
,era"im. Dar nu l-am apreciat pentru lucruri pe care nu le avea. AdicJ am cJutat sJ "iu realist n
toate privintele. DacJ m-am dus si am ntre!at pe cineva despre rugJciunea de toatJ vremea, despre
rugJciunea mintii, de o!icei, cei pe care i-am ntre!at mi-au spus ce puteam sJ stiu si eu de oriunde
din cJrti. DacJ l-am ntre!at pe (Jrintele 'leopa, mi-a spus cJ cutare de la 6alaam nu stiu ce spune,
acela nu stiu ce spune, pe acelea le gJsec n cJrti domnule, pe mine mJ intereseazJ o experientJ vie
a omului, cum e cu trea!a aceasta. 'J spune ,"ntul Frigorie de &cssa asa, cJ celJlalt scrie asa,
asta pot citi eu singur n carte, dacJ-i vor!a de in"ormatii, sJ zicem teologice. (e mine mJ
intereseazJ experienta, uite, eu dau o experientJ personalJ acum; cJ omul se ntlneste, nainte de a
se ntlni cu Dumnezeu, se ntlneste cu mizeria din el. Dar sJ nu-i "ie "ricJ, pentru cJ lucrurile
acestea toate se rezolvJ, dar se rezolvJ dacJ stJrui. DacJ esti nepJsJtor, dacJ mai adaugi altele,
!inenteles cJ nu se rezolvJ.
DupJ aceea sunt unii care zic cJ tre!uie sJ ajungi la niste per"ormante; tre!uie sJ ajungi sJ zici ntr-
una, ntr-una @Doamne, Iisuse +ristoase, *iul lui Dumnezeu, miluieste-mJ pe mine, pJcJtosul@, cJ
tre!uie sJ ai tot timpul mintea mai presus de lumea asta, tot timpul mintea la Dumnezeu. %u sunt de
acord cu trea!a asta, dar nu stiu cine e acela care poate avea tot timpul mintea la asa ceva. As vrea
sJ stiu, sJ-l cunosc si eu si sJ am convingerea, nu numai sJ-mi spunJ el. %u, de exemplu, "ac o
rugJciune sJ zicem si mi se duce mintea la un om cumsecade si mJ rog la Dumnezeu pentru el si
nu-mi pare rJu cJ mi s-a dus mintea la un om cumsecade, sau la un prieten. ,au mi aduc aminte de
o poezie "ainJ si o zic si zic; @Doamne, asa-i cJ-i "ainJ3@. Binenteles, n particular, nu cnd sunt cu
niste oameni. Deci, sunt niste lucruri care tre!uie avute n vedere si !inenteles cJ lucrurile
progreseazJ, dacJ esti ocupat de tine nsuti. KnsJ unde se ajunge3




/ugJciunea de toatJ vremea
Acum de exemplu, sunt preocupJri de astea pentru isi)am, si la noi n tarJ, si studentii, te ntrea!J
ntotdeauna cum e cu rugJciunea de toatJ vremea, la ce per"ormante se ajunge, cum e cu lumina de
pe 0a!or, cum e cu asta, cum e cu cealaltJ3 Binenteles cJ le spui totdeauna ce poti sJ le spui, dacJ
n-ai ajuns pe 0a!or, nu poti sJ stii ce-i pe 0a!or. Dar noi ne rugJm si zicem; @,trJluceascJ si nouJ
pJcJtosilor, lumina 0a cea pururea "iitoare, pentru rugJciunile &JscJtoarei de Dumnezeu,
DJtJtorule de luminJ. ,lavJ 0ie9@ &oi cerem lucrul acesta. Dar cnd putem sJ spunem cJ am intrat
n luminJ si cJ am rJms n luminJ3 Am putea sJ spunem cnd am putea ajunge la experienta
,"ntului ,imion &oul 0eolog, care n legJturJ cu lumina aceasta si cu Dumnezeu $uminJ, a lJsat
un imn din imnele dragostei, care are urmJtorul cuprins;
@'um de "oc esti ce tsneste si esti val rJcoritor3
'um de arzi, si-alini ndatJ, cum mJ "aci nemuritor3
'um de "aci din vamesi ngeri, si-ntunericul luminJ3
'um de scoti din iad, si cum de curJtesti pe cei din tinJ3
'um tragi !ezna n luminJ, cum de noaptea o cuprinzi3
'um de mJ pre"aci cu totul, inima cum o aprinzi3
'um te mpreuni cu ro!ii, "ii ai 0atJlui de-i "aci3
'um de-i arzi de dor rJnindu-i, cum de iarJsi i mpaci3
D?
'um de ra!zi si su"eri, Doamne, cum nu rJsplJtesti ndatJ3
'um de vezi cele ce-n tainJ numai tie ti se-aratJ3
'um "iind asa departe, vezi ce "acem "iecare3
Doamne, ro!ilor 0Ji dJ-le ndelunga 0a rJ!dare.@
Bine, dar acestea sunt niste experiente ale ,"ntului ,imion &oul 0eolog, eu pot sJ zic cuvintele
astea, dar dacJ nu le si simt puterea, nseamnJ cJ spun cuvintele altuia asa cum "acem noi, de pildJ,
cnd ne rugJm, cnd spunem rugJciunile din psalmi sau rugJciunile noastre, zicem de exemplu;
@'t de minunate sunt lucrurile tale Doamne, toate cu ntelepciune le-ai "Jcut@ si de "apt cuvintele
astea sunt niste cuvinte exterioare pe care le-au zis altii si le zicem si noi. #r, n rugJciune tre!uie
sJ te identi"ici cu ceea ce zici pnJ la asa mJsurJ, nct sJ nu mai poti gndi altceva. ,J te minunezi
de Dumnezeu, cum ar zice ,"ntul Isaac ,irul; @KncJ n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se
minuneazJ de Dumnezeu@. Fnditi-vJ ce di"erentJ mare este ntre un om ce se minuneazJ de
Dumnezeu si care rJmne cumva nclestat n gndul la Dumnezeu, cum ar zice 6asile 6oiculescu,
n poezia 'olind;
@&u dorm, ci nclestat de grea minune
stau n mutJ rugJciune.
,J mJ misc nu se cuvine,
cJci cu )arul care vine,
raiul tot se a"lJ-n mine@.
Kn realitate lucrurile au un rost al lor si noi ne gndim la lucruri la care poate Dumnezeu nu vrea sJ
ne ducJ n lumea asta. De exemplu, cum e cuvntul acela al ,"ntului ,imion &oul 0eolog pe care
l-am pomenit, sau al ,"ntului Isaac ,irul cJ pe Dumnezeu l cunosti numai atunci cnd te minunezi
de Dumnezeu. Dar noi tre!uie sJ stim cJ nici pe 0a!or nu au "ost toti Apostolii. Din doisprezece au
"ost trei. De ce trei3 (entru cJ attia a dus Domnul +ristos pe 0a!or. (uteau sJ "ie si mai multi de
doisprezece, si din cei saptezeci. &-avem de unde sJ stim noi tainele lui Dumnezeu. 'eea ce ne
intereseazJ pe noi este sJ ne angajJm spre !inele nostru si spre !inele altora. (entru cJ sJ stiti, cJ
dupJ ce ti se limpezeste mintea, toate le vezi alt"el. ,i natura o vezi alt"el, o vezi "Jptura lui
Dumnezeu. Dar noi nu putem renunta la viata liturgicJ, la ,"intele 0aine, la ,"nta %u)aristie, la
,"nta $iturg)ie, la rnduielile Bisericii cu gndul cJ nlocuim aceasta cu rugJciunea de toatJ
vremea. /ugJciunea de toatJ vremea de "apt, nu este o "ormulJ pe care o repeti. *ormula aceasta,
@Doamne, Iisuse +ristoase, *iul lui Dumnezeu, miluieste-mJ pe mine, pJcJtosul@ este o rugJciune
care te ajutJ, dar care nu nlocuieste. Fnditi-vJ, de pildJ, la o alcJtuire de la ,"ntul .aslu, poate
v-a pus-o cineva n atentie; @(e tine (recuratul palat al KmpJratului ceresc, ceea ce esti mult lJudatJ,
te rog curJteste mintea mea cea ntinatJ cu tot "elul de pJcate, si-o "J locas n"rumusetat al 0reimii
celei Dumnezeiesti, ca sJ laud si sJ mJresc puterea ta si mila ta cea nemJsuratJ, "iind mntuit eu,
netre!nicul, ro!ul tJu.@ (e aceasta nu o poti nlocui cu o altJ rugJciune, ori o zici pe asta, ori nu o
mai zici, cJci n-ai alta de nlocuit. /ugJciunea; @Doamne, Iisuse +ristoase, *iul lui Dumnezeu,
miluieste-mJ pe mine, pJcJtosul@, te ajutJ sJ te supraveg)ezi, sJ te priveg)ezi pe tine. De cte ori
tre!uie sJ zicJ cineva cJtre Dumnezeu, miluieste-mJ, ca sJ-l miluiascJ Dumnezeu3 De exemplu,
mie nu mi-e "ricJ, cJ mJ voi duce dincolo, n lumea cealaltJ, si o sJ stau n "ata lui Dumnezeu, n
"ata .ntuitorului, si o sJ zic; @Doamne, miluieste-mJ@, cJci nu cred cJ o sJ pot sJ zic altceva n
"ata .ntuitorului dect; @Doamne, Iisuse +ristoase, *iul lui Dumnezeu, miluieste-mJ pe mine,
pJcJtosul@. ,i asta am zis o viatJ ntreagJ, si asta o zic, si mJ gndesc cJ nu va zice Domnul
+ristos; @Da, ai putut s-o mai zici de vreo douJ milioane de ori si n-ai zis@. ,igur9 De ce3 (entru cJ
asta nu este o c)estiune cu care sunt dator, este o c)estiune care mJ ajutJ. 't3 't "aci, att te
ajutJ. 't zici, att ai. $a ce se ajunge cu vremea3 Am pomenit de cuvntul ,"ntului ,imion &oul
0eolog. Acolo ar tre!ui sJ se ajungJ. ,J-$ vezi pe Dumnezeu, un "oc care tsneste si sJ-$ vezi val
rJcoritor, sJ-$ vezi pe Dumnezeu cuprinznd ntunericul, sJ-$ vezi pe Dumnezeu lucrnd n viata
ta, sJ-$ vezi pe Dumnezeu rJ!dnd rJutJtile tale, si asa mai departe, toate astea sJ le ai, si ti se
DA
lumineazJ mintea cu vremea, dar pnJ atunci te ntlnesti cu mizeria din tine, te ntlnesti cu
acumulJrile negative, cu impresiile, interpretezi impresiile n sens negativ, le cuprinzi n su"letul
tJu ntr-un "el sau altul si apoi se ajunge la ceea ce poate ajunge omul.
'eea ce tre!uie sJ urmJrim noi cnd e vor!a de isi)asm, de linistire, de isi)ie, este de "apt sJ ni se
limpezeascJ su"letul, sJ putem sta n "ata lui Dumnezeu. 'nd a "ost nevoie sJ iau de la .itropolit
apro!are sJ "ac 0eologia nu a "ost de acord, adicJ el nu a "ost de acord de "apt, nu sJ nu "ac
0eologia, dar a "ost un concurs de mprejurJri, care m-a de"avorizat pe mine. (entru cJ eu am avut
un gnd principal, si n loc sJ spun gndul secundar, am spus gndul principal. ,i atunci
.itropolitul, !inenteles cJ si eu dacJ eram .itropolit tot asa "Jceam, i-am zis cJ vreau sJ mJ "ac
preot, si atunci .itropolitul a zis; @&u se poate.@
Nice; @,J ai luminJ n su"let@. Asta este lucru important, sJ ai luminJ n su"let. #r, lumina din su"let
o aduce rugJciunea, preocuparea aceasta de a sta n "ata lui Dumnezeu, de a te sti n "ata lui
Dumnezeu, de a tine seama de Dumnezeu, de a te raporta la Dumnezeu, legJtura cu Dumnezeu nu-i
o simplJ modJ; @2ite, e "ain cJ ne ntlnim, cJ e !ine, e "ain cJ suntem de un gnd@. &u numai
atta, ci constiinta cJ noi suntem cJlJuziti de Dumnezeu, cJ Dumnezeu e viata noastrJ, cJ viata
noastrJ e ascunsJ cu +ristos n Dumnezeu, cum zice ,"ntul Apostol (avel, cJ existJ o unire ntre
omul de rnd si Dumnezeu care-i milostiv si iu!itor de oameni.
%u am scris undeva, am tinut n mai multe locuri o con"erintJ intitulatJ @Dumnezeul meu@, cum vJd
eu pe Dumnezeu, ce cred eu despre Dumnezeu, cum e Dumnezeul meu. (entru cJ "iecare om are o
idee a lui despre Dumnezeu. Foet)e spune; @die einer ist, so ist sein Fott , darum ist der Fott so
o"t zum ,pott@ B'um este cineva, asa este si Dumnezeul sJu, de aceea Dumnezeu este !atjocorit
att de desC, cum e cineva, asa e si Dumnezeul sJu. Ideea despre Dumnezeu este o idee "oarte
"eluritJ. De ce3 (entru cJ oamenii sunt "oarte, "oarte "eluriti. ,i atunci tre!uie sJ avem o idee
corespunzJtoare, !inenteles !azatJ pe %vang)elie, !azatJ pe ,cripturJ, !azatJ pe credinta noastrJ.
0oate lucrurile acestea se realizeazJ interior, n mJsura n care ti se limpezeste su"letul. DacJ nu ti
se limpezeste su"letul, vezi tul!urarea din su"let, nu vezi pe Dumnezeu n lumina cunostintei de
Dumnezeu.
@/JsJrit-a lumii, lumina cunostiintei@.
,timati ascultJtori, dupJ ce te angajezi la rugJciunea aceasta, nu se poate spune dupJ ctJ vreme,
dar angajndu-te si interesndu-te de tine nsuti, avnd jenJ "atJ de gndurile negative, cJutnd sJ-i
slujesti lui Dumnezeu, cJutnd sJ nmultesti gndurile pozitive, si zicnd @Doamne, Iisuse
+ristoase, *iul lui Dumnezeu, miluieste-mJ pe mine, pJcJtosul@, ajungi cu ajutorul lui Dumnezeu
sJ ai si niste !ucurii pe care nu ti le poate da nimeni din lumea aceasta, nimic din lumea aceasta,
dect Dumnezeu. Bucuriile acestea sunt !ucuriile rugJciunii de toatJ vremea. %u de aceea insist pe
ct pot si-i ndemn pe oameni sJ spunJ mereu; @Doamne Iisuse +ristoase, *iul lui Dumnezeu,
miluieste-mJ pe mine, pJcJtosul@, dar nu cu exclusivitate. AdicJ, rugJciunea aceasta cu care se
mntuiesc cJlugJrii o pot "olosi toti credinciosii, si e !ine sJ o "oloseascJ toti cti stiu de ea, dar nu
toti ajung sJ o stie. 'ti oameni din cti ntlnim noi ar putea sJ stie despre rugJciunea aceasta, ar
putea s-o "oloseascJ, si s-ar sili s-o "oloseascJ3 KnsJ cineva care se angajeazJ la rugJciunea aceasta,
la alte rugJciuni, la toatJ viata liturgicJ, la asceza Bisericii, la post si la tot ce cere Biserica, cine se
sileste pentru aceasta, cu ajutorul lui Dumnezeu, ajunge la limpezirea su"letului, ori cJ este cJlugJr,
ori cJ nu este. 'um spunea pJrintele Arsenie; @&u toti cei din lume se prJpJdesc, nici toti cei din
mnJstire se mntuiesc.@ Asta e realitatea9
Deci, rugJciunea asta e de mare, mare importantJ si aduce satis"actii su"letesti si !ucurii pe care nu
ti le poate da nimeni din lumea aceasta. %u am avut experienta aceasta si dau mJrturie depre ea.
%ram elev de liceu n 0imisoara, mergeam la scoalJ, si cam o jumJtate de orJ "Jceam de la internat
DD
pnJ la scoalJ. De cte ori mergeam singur, de dimineatJ ziceam; @Doamne, Iisuse +ristoase, *iul
lui Dumezeu, miluieste-mJ pe mine, pJcJtosul@ si simteam o !ucurie, de parcJ mJ ridica cineva pe
sus. Fndeam cJ nici nu mai pot suporta mai multJ !ucurie. Asa cJ eu recomand din toate puterile
mele rugJciunea aceasta, ct o pot "ace oamenii n conditiile lor, pentru cJ nici eu nu m-am gndit
niciodatJ sJ "ac per"ormante. %u m-am tinut de ceea ce se spune la sluj!J;
@0oatJ viata noastrJ, lui +ristos Dumnezeu sJ o dJm@. De asta m-am tinut, si am zis; @&ouJ ni se
cere o viatJ nnoitJ, o viatJ dupJ voia lui Dumnezeu@, si dacJ trJim viata aceasta cu rugJciune ne
ajutJm. Binenteles cJ rugJciunea aceasta; @Doamne, Iisuse +ristoase, *iul lui Dumnezeu,
miluieste-mJ pe mine, pJcJtosul@, nu-i dect o rugJciune de cerere, deci nu e "orma cea mai naltJ a
rugJciunii. &oi ar tre!ui sJ ajungem la rugJciunile pe care le rostim n ec"onisele ,"intei $iturg)ii,
de exemplu; @'J ,"nt esti Dumnezeule si tie mJrire nJltJm@, @'J !un si iu!itor de oameni
Dumnezule esti si tie mJrire nJltJm@, @'J 0u esti s"intirea noastrJ si tie mJrire nJltJm@, @'J al
0Ju este a ne milui si a ne mntui si tie mJrire nJltJm@, @'J Dumnezeul milei si al ndurJrilor si al
iu!irii de oameni esti si tie mJrire nJltJm@. 'nd ajungem la constiinta aceasta, nu la "ormule de
rugJciune, ci la constiinta cJ lucrurile acestea sunt realitJti, si sunt de "apt realitJti pentru noi,
atunci se sc)im!J toatJ viata interioarJ, si atunci ajungi la liniste, la isi)ie, la isi)asm. *JrJ asta nu
poti ajunge, ct ai vrea sJ ajungi, cJci nu se poate. Binenteles cJ oamenii de rnd nu pot sJ "ie pea
mult preocupati de lucrul acesta, dar ct pot, e !ine sJ "ie.
%u m-am trezit ntr-un sat de oameni credinciosi, sat care acum nu mai existJ, dar nu cJ l-a dJrmat
cineva cu !uldozerul, nu, s-a dJrmat singur. ,-a dJrmat cJ nu-i mai intereseazJ pe oameni ce-i
interesa odinioarJ, cJ nu mai stiu de Dumnnezeu, cJ nu mai stiu de .aica Domnnului, cJ nu mai
stiu de rugJciuni de dimineatJ, cJ nu mai stiu de rugJciuni de searJ, cJ nu mai stiu de rugJciuni la
masJ, cJ nu mai stiu de attea si attea lucruri care stiau> atunci erau lucruri pe care oamenii le
"Jceau "JrJ ntrerupere si "JrJ smintealJ. 'J se stia, !agi pinea n cuptor, cum zice &ic)i"or
'rainic;
@'nd pinea-n cuptor semJna cu arama,
!unica si mama
scotnd-o s"ielnic cu semnele crucii,
purtau parcJ moaste cinstite si lucii
iar pinea - a!urind cu dulce miros
pJrea cJ e "ata lui Domnul +ristos@.
%ra constiinta aceasta. &e spuneau ai nostri; @.J, nu "aceti "Jrmituri de pitJ cJ-i o!razul lui
Dumnezeu pe gru@. %ra constiinta aceasta care circula. Acum !inenteles cJ dacJ cumperi pinea
de la prJvJlie si n-o mai "aci tu, nu-ti dai seama ctJ trudJ tre!uie sJ "acJ omul pnJ cnd are
pinea pe masJ. Dar realitatea este cJ noi am trJit n copilJria noastrJ, cel putin unii dintre noi, n
conditii cu totul altele, care acum nu mai sunt, pentru cJ s-a sc)im!at n general lumea. Dar e rJu cJ
s-a pierdut si credinta, nu numai cJ s-a sc)im!at, cJ dacJ se sc)im!a spre !ine, nu era nici un !ai.
.i-aduc aminte de ai mei, !unica mea zicea cnd avea un gnd deose!it; @.i-a adus Dumnezeu n
gnd@. %i, uite, lucrul acesta tre!uie sJ-l urmJrim si sJ-l avem n vedere cnd zicem; @Doamne,
Iisuse +ristoase, *iul lui Dumnezeu, miluieste-mJ pe mine, pJcJtosul@, sJ ne dea Dumnezeu
gnduri !une. ,J se nmulteascJ gndurile !une din minte, sJ avem gnduri s"inte, gnduri curate,
gnduri luminate. ,J avem ast"el de gnduri, asta nseamnJ isi)asm.




Despre isi)asm
DE
Acum, stimati ascultJtori, ct priveste isi)asmul, neo-isi)asmul, sJ zicem asa, cJci de asta era
vor!a, procupare sau idee de isi)asm, de linistire, de rugJciune, e mai multJ acum n tara noastrJ, n
/omnia dect era odinioarJ, sunt mai multe preocupJri si de *ilocalie, desi eu am ntlnit oameni,
de exemplu, care au "Jcut un "estival @*ilocalia@ si pnJ la urmJ n-au stiut ce autori sunt cuprinsi n
primul volum din *ilocalie. &u-i destul, dar n orice caz existJ mai multJ procupare; gnditi-vJ,
douJsprezece volume de *ilocalie, sJ le ai n "atJ, sJ poti sJ le citesti, nu e putin sJ poti sJ le citesti
pentru cJ sunt mii de idei si dacJ sunt mii de idei, n-ai cum sJ le tii minte dect dacJ le studiezi.
Din cte gnduri sunt n *ilocalie, ti se mplntJ unele n minte. De exemplu eu, cnd am citit
prima datJ *ilocalia, m-am ntlnit cu niste gnduri care mi-au rJmas pentru toatJ viata, de
exemplu, de la ,"ntul .arcu Ascetul; @'nd ti aduci aminte de Dumnezeu, nmulteste rugJciunea,
ca atunci cnd l vei uita, Domnul sJ-si aducJ aminte de tine@. Asa mult mi-a plJcut mie cuvntul
acesta9
% ceva extraordinar9 'eva asemJnJtor stiu de la pJrintele (lacide Deseille, poate unii l cunoasteti,
care "iind la ,"ntul .unte si trecnd pe la noi mi-a spus cJ la ,"ntul .unte este un cuvnt care
zice asa; @$a Dumnezeu sJ te gndesti ca la Dumnezeu nu ca la om, si sJ-$ respiri pe Dumnezeu
cum respiri aerul@. % "oarte important asa, adicJ lucrurile se leagJ unele de altele si dacJ esti
proecupat, ti dJ Dumnezeu n minte "el de "el de gnduri !une, mai scoti si tu la ivealJ niste
gnduri cum a scos pJrintele Arsenie cJ; @Kn mintea strm!J si lucrul drept se strm!J@. (Ji, acesta
e ca din *ilocalie9 @Kn mintea strm!J si lucrul drept se strm!J@, vrei sJ "aci lucru drept, nti
ndreaptJ mintea, cJ dacJ nu, mintea ti strm!J lucrul drept. ,unt asa multe lucruri, dar mie mi
pare rJu cJ lucrurile acestea sunt lucruri pe care eu personal, dacJ nu eram la mJnJstire, degea!a
mJ puneati sJ vJ spun acum ceva de neo-isi)asm, cJci nu stiam nici de isi)asm, numai trziu am
a"lat eu de tre!urile acestea. ,i cnd m-am dus la 0eologie si le-am spus la colegi cum e cu
@Doamne Iisuse@, ziceau; @0e rJtJcesti dacJ nu ai un ndrumJtor@> mJ gndeam; !ine, dar atunci
nseamnJ cJ rugJciunea nu are nici o e"icientJ, adicJ eu cer de la Dumnezeu sJ mJ ajute si cnd
colo mi tre!uie un om ca ndrumJtor. Dar nu-mi tre!uie9 Dumnezeu sJ mJ ajute, si mi-ajutJ
Dumnezeu, mJ ajutJ trimitndu-mi omul dacJ e necesar. Dar eu vJ spun ncJ o datJ; eu ncJ nu am
constiinta, acum la saptezeci de ani, cJ m-am ntlnit cu cineva care are rugJciunea de toatJ vremea
si care este un adevJrat isi)ast. &ici n tarJ, nici n altJ parte, cti oameni am cunoscut.
%u nici nu cer lucrul acesta, pentru cJ, n de"initiv, "iecare om se angajeazJ la viata spiritualJ cu
mJsurile lui si cu capacitatea lui si realizeazJ ct poate el realiza si ct i ajutJ Dumnezeu sJ
realizeze si atta tot. Dar se mai "ace si ceva reclamJ n legJtura cu unii cu altii, nsJ realitatea este
cJ "iecare avem mJsurile noastre si Dumnezeu sJ ne ajute si sJ ne dea gnduri !une, sJ nmulteascJ
gndurile !une, sJ nmulteascJ luminile din gnd si atunci, dacJ nu existJ altii isi)asti, o sJ "im noi
ct o sJ putem sJ "im si !inecuvntarea lui Dumnezeu va "i peste noi, cJ, zice ,"ntul Ion ,cJrarul,
dacJ nu te rogi, se mputineazJ rugJciunea si e mai putin !ine si n lumea aceasta.
,e zice cJ la Dragomirna se ducea cte un "rate si zicea cJtre un pJrinte de acolo; @(Jrinte, am venit
si eu aici, la mJnJstire.@ ,i pJrintele zicea; @Bine "rate, !ine c-ai venit, cJ a!ia s-o nmulti
rugJciunea@ si dupJ ce stJtea ct stJtea, zicea "ratele; @(Jrinte, m-am socotit sJ nu mai stau pe aici@.
Iar pJrintele rJspundea; @Du-te "rate, cJ a!ia s-or mputina ispitele@.
0re!uie sJ stim, totusi, cJ nmultind rugJciunea, nmultim !inele. DacJ se renuntJ la rugJciune, la
sluj!J, la $iturg)ie, la %u)aristie, la toate cele necesare, se slJ!Jnogeste "irea, si degea!a vrei sJ "ii
alt"el, cJ nu te poate nici convinge, nici nvinge nimeni.
D-apoi ce sJ vJ mai spun3 Asta este, nu v-am prezentat neo-isi)asmul romnesc, pentru cJ, de "apt,
preocupJri de isi)asm existJ, oamenii cautJ sJ "acJ ceva, nsJ nu putem sJ spunem cJ n cutare loc
sunt unii si altii care au realizat ceva sau ct au realizat, Dumnezeu i stie pe toti, %l are ro!ii lui
EG
ascunsi, noi nu ne putem lJuda cu altii. ,J dea Dumnezeu sJ putem sJ stJm n "ata $ui cu realizJrile
noastre. ,i atunci dacJ nu o sJ "ie altii, o sJ "im noi si tot o sJ "ie cineva. 'J vom "i cu per"ormante,
cJ vom "i "JrJ per"ormante, asta e altJ trea!J. Dumnezeu ne primeste cum suntem.
,J stiti cJ mie totdeauna mi-a plJcut %vang)elia pentru realismul ei. &iciodatJ nu m-am gndit cum
zic unii; @A, pJi dacJ n-ai credintJ destulJ, nu-ti dJ Dumnezu@. &u se stie, ti dJ Dumnezeu dupJ
credinta pe care o ai. Important este sJ te angajezi cu credinta pe care o ai. 0atJlui "iului lunatic nu
i-a spus; @DacJ n-ai destulJ credintJ, n-am ce-ti "ace@. DimpotrivJ, l-a ajutat cu credinta ctJ a avut-
o. @De poti ceva, ajutJ-ne nouJ, "ie-ti milJ de noi, cred Doamne, ajutJ necredintei mele@ B.c. E, 44-
4<C si tot l-a ajutat Domnul +ristos. Important este sJ tinem de Dumnezeu, sJ nu ne rJzletim de
Dumnezeu si dacJ nu ne rJzletim si dacJ "olosim mijloacele acestea, rugJciunea aceasta, @Doamne,
Iisuse@ si alte rugJciuni> sJ stiti cJ eu nu sunt numai pentru rugJciunea aceasta, @Doamne, Iisuse@,
se pot spune si alte multe rugJciuni, rugJciuni liturgice, si n trecut si n (ateric, dacJ cauti, gJsesti
si alte rugJciuni cu care s-au mntuit oamenii. De exemplu, ,"ntul Ioanic)ie zicea; @&Jdejdea mea
este 0atJl, scJparea mea este *iul, acoperJmntul meu este Du)ul ,"nt, 0reime ,"ntJ mJrire 0ie@,
aceasta era rugJciunea lui. ,i noi putem zice cuvinte din psalmi, nu tre!uie neapJrat, tot timpul sJ
zicem @Doamne, Iisuse@, putem sJ zicem; @.are esti Doamne si minunate sunt lucrurile 0ale si nici
un cuvnt nu este deajuns spre lauda minunilor 0ale@, putem sJ zicem; @'t de minunate sunt
lucrurile 0ale Doamne, toate cu ntelepciune $e-ai "Jcut@, putem sJ zicem; @,lJvescu-0e cJ sunt
minunat ntocmit@ si altele si altele, cte ne pot veni n minte, sJ le zicem. @(e 0ine 0e lJudJm, pe
0ine !ine 0e cuvntJm, 0ie ti multumim, Doamne si ne rugJm 0ie Dumnezeului nostru@, @De tine
se !ucurJ ceea ce esti plinJ de dar toatJ "Jptura, so!orul ngeresc si neamul omenesc> ceea ce esti
!isericJ s"intitJ si rai cuvntJtor, lauda "ecioriei din care Dumnezeu s-a ntrupat si prunc s-a "Jcut,
'el ce este mai nainte de veci. 'Jci !ratul tJu scaun l-a "Jcut si pntecele tJu mai des"Jtat dect
cerurile au lucrat. De tine se !ucurJ ceea ce esti plinJ de dar toatJ "Jptura, mJrire tie@. %i, dacJ le
stii, le zici, dacJ nu, nu le zici. %u de o!icei cnd spovedesc pe cineva ntre!; @,tii sJ zici a'uvine-
se cu adevJratb3@ De ce3 (entru cJ atunci cnd m-am spovedit eu la (Jrintele Arsenie, el a zis
@'uvine-se cu adevJrat@ dupJ ce mi-a dat dezlegarea. ,i (rea ,"intitul $ucian, care e acum la
0omis, la 'onstanta, cnd a "ost %piscop vicar la ,i!iu, ne punea pe noi sJ zicem @'uvine-se cu
adevJrat@ si dupJ aceea ne dJdea dezlegarea. ,i m-am nvJtat si eu asa si ntre! pe oameni; stii sJ
zici @'uvine-se cu adevJrat@3, cu ocazia aceasta veri"ic dacJ cunosc rugJciuni cJtre .aica
Domnului.
@,tii sJ zici 'uvine-se cu adevJrat3@. Nice, stiu. Nic eu, zii9 *ace; @'uvine-se cu adevJrat@. ,i vine
odatJ o "emeie si zic; stii sJ zici 'uvine-se cu adevJrat3 %a zice; @stiu@. %u zic, zii9 ea "ace;
@'uvine-se cu adevJrat@. %u zic; &ici nu stii despre ce este vor!a. %a dupJ mine; @&ici nu stii
despre ce este vor!a@. ,J stiti cJ noi rdem dar lucrurile acestea spun ceva despre starea noastrJ,
despre neo-isi)asmul nostru romnesc. ,timati ascultJtori, sJ stiti cJ eu tin la niste lucruri asa din
toate puterile mele, acum mai si glumesc. Kn "ond, asta e realitatea. %u, de exemplu, tin "oarte mult
sJ meargJ lumea la !isericJ, pJi dacJ nu vine cineva la !isericJ, dacJ nu merge la !isericJ.., asta l
si ntre! la spovedit; @.ergi la !isericJ3@, @(Ji (Jrinte, cJ nu prea@, @'nd ai "ost ultima datJ3@,
zice unul; @&umai acum opt ani@. Nic eu; @.J, dacJ n-or "i trecut opt3@ , zice @Da, au trecut opt,
cnd m-am cununat, atunci am "ost ultima oarJ@. Kn s"rsit, eu dacJ nu merge cineva la !isericJ, pe
acela la pJgni l numJr, nici n-am ce vor!i cu el. &u cJ; @$as cJ ne ntelegem noi@. Domnule, ori
mergi la !isericJ si dupJ aceia vii la mine, ori de acum n-am ce vor!i cu tine. @(Ji, cJ sJ vedeti..@,
nici un. mergi la !isericJ9 cum merg eu, tre!uie sJ mergi si tu. 'J nu vei putea n toate duminicile,
nu vei putea. Nic cJtre unul; @0u ce "aci cnd nu mergi la !isericJ3@ zice; @.J uit la televizor@. Nic;
@stii ce nseamnJ asta3 Asta nseamnJ sJ ai televizorul n "atJ si pe Dumnezeu n spate9@ ,c)im!J,
zic acum, du-te la !isericJ, sJ ai pe Dumnezeu n "atJ si televizorul n spate. ,au l ntre! pe unul;
@'nd te-ai spovedit ultima datJ3@ zice @(Ji atunci si atunci, ce stiu eu, de mult, de multJ vreme@.
(Ji zic; @0re!uie sJ te spovedesti n toate posturile9@ Bine. 6ine anul urmJtor si-l ntre!; @'nd te-
ai spovedit ultima datJ3@ zice @Anul trecut n postul (astelui@. Nic; @$a cine3@ @$a dumneavoastrJ@.
E1
(Ji zic, @.J nu ti-am spus sJ te spovedesti n toate posturile3@. @.i-ai spus, pJrinte, dar acum ce sJ
"ac3@. ,i-apoi eu zic; @Acum ce sJ "ac eu cu tine, cJ nu m-ai ascultat3@. &u-i destulJ preocupare. ,e
creeazJ si niste mode; sunt unii care, de exemplu, se mpJrtJsesc mereu> eu nu am nimic mpotrivJ.
As vrea sJ se mpJrtJseascJ credinciosii la toate $iturg)iile dacJ e vor!a. 'Jci dacJ se mpJrtJsesc,
si merg la sluj!J. Dar nu acesta este lucrul de cJpetenie. (entru mine lucrul de cJpetenie este
legJtura cu Dumnezeu. DacJ vrea sJ se ntlneascJ cu Dumnezeu, are posi!ilitatea. #r, dacJ el
ocoleste lucrul acesta si are posi!ilitatea sJ se spovedeascJ nu numai de patru ori pe an, poate de
patruzeci de ori pe an, nu am nimic mpotrivJ. De cte ori e nevoie sJ se spovedeascJ, dar sJ se
spovedeascJ si atunci sJ se si mpJrtJseascJ dacJ e de mpJrtJsit, dacJ nu, sJ astepte pnJ cnd e
vremea sJ se poatJ mpJrtJsi. Deci, tre!uie o practicJ religioasJ, nu ne !azJm numai pe asta cJ zic
@Doamne, Iisuse@ si cu asta am rezolvat9 Kmi spune cte cineva; @(Jrinte, eu am vJzut pe .aica
Domnului@. ,i el e pJcJtos de nu stiu cum a putut vedea pe .aica Domnului9 Nic; @'um ai vJzut-o,
asa cum o vezi n icoanJ3@ Nice @Da@. @'um mJi, vezi n icoanJ3 pJi zic, ti-ai nc)ipuit icoana si
zici cJ ai vJzut pe .aica Domnului si gata, ce mai.@. #amenii pot "i si nselati, dar noi tre!uie sJ-i
ajutJm, sJ-i luminJm, si-i ajutJm si angajndu-i la rugJciunea aceasta, dar nu n locul celorlalte.
'nd e duminicJ mergem la !isericJ, la $iturg)ie, cei care nu merg la $iturg)ie, pentru mine la
pJgni i numJr. De ce3 AdicJ, dacJ pot ei sJ renunte la cte se "ac acolo, la !inecuvntJri si la
cuvntul lui Dumnezeu din %vang)elie, la predicJ si la "aptul de a cnta mpreunJ cu ngerii;
@,"nt, ,"nt, ,"nt, Domnul ,avaot@, dacJ pot sJ renunte la lucrul acesta, nseamnJ cJ au renuntat
ntr-un "el c)iar la Dumnezeu. Dar omul zice; @&u pJrinte, cJ la Dumnezeu eu nu renunt@. (Ji nu
renunti constient, dar uite cJ renunti totusi dacJ tu poti sJ neglijezi pe Dumnezeu. (e Dumnezeu
nu-$ poti neglija, dacJ Kl neglijezi sJ stii cJ n-ai Dumnezeu. Apoi, ori ai Dumezeu si nu-$ neglijezi,
ori dacJ-$ neglijezi, sJ stii cJ nu ai Dumnezeu.

'uvnt rostit de (Jrintele 0eo"il la 6illiers sur .arne, *ranta,
n 1D iunie 1EEE



,"ntul (antelimon - ndemn la milostivire
@'J milostiv si iu!itor de oameni, Dumnezeu esti si 0ie mJrire Kti nJltJm; 0atJlui si *iului si
,"ntului Du), acum si pururea si n vecii vecilor. Amin@.
Knalt (rea ,"intite (Jrinte Ar)iepiscop Andrei, distincti pJrinti si iu!iti credinciosi, cuvintele
acestea cu care mi-am nceput cuvntarea, se rostesc la s"intele sluj!e, prin ele vor!im cu
Dumnezeu si-I spunem lui Dumnezeu-0atJl, lui Dumnezeu-*iul si lui Dumnezeu-Du)ul ,"nt cJ-i
milostiv si iu!itor de oameni. .Jrturisim aceasta n legJturJ cu Dumnezeu si Ki spunem cJ Ki
aducem multumire pentru cJ e milostiv si iu!itor de oameni si Ki aducem mJrire, !inenteles, dupJ
puterea noastrJ si aceasta o "acem acum si o "acem totdeauna, o "acem n vecii vecilor. Aducem
mJrire lui Dumnezeu pentru cJ @cu vrednicie si cu dreptate este a ne nc)ina 0atJlui si *iului si
,"ntului Du), 0reimii celei de o "iintJ si nedespJrtitJ@.
Aducem mJrire lui Dumnezeu pentru cJ vrem sJ ne unim, de "apt, cu )eruvimii si nc)ipuim pe
)eruvimi la ,"nta $iturg)ie tocmai pentru cJ aducem ntreit s"ntJ cntare (rea ,"intei 0reimi.
Aducem mJrire lui Dumnezeu mpreunJ cu ngerii cnd zicem @,"nt, ,"nt, ,"nt Domnul ,avaot,
plin este cerul si pJmntul de mJrirea 0a@> aducem mJrire lui Dumnezeu pentru cJ asa se cuvine si
pentru cJ asa ne ndrumJ ,"nta noastrJ BisericJ.
E4
,i, pe mJsurJ ce ne apropiem de Dumnezeu, pe mJsurJ ce ncepem sJ cunoastem ceva din mJretia
lui Dumnezeu, Ki aducem mJrire lui Dumnezeu, pentru cJ nu putem alt"el> Ki aducem mJrire pentru
cJ stim cJ $ui I se cuvine toatJ mJrirea, nu numai ctJ aducem noi, nu numai cte putem noi aduce,
ci toatJ mJrirea I se cuvine lui Dumnezeu. Din aceastJ toatJ mJrire carei I se cuvine, noi aducem
mJrire lui Dumnezeu pentru cJ este s"nt si iu!itor de oameni, pentru cJ este !un si iu!itor de
oameni, pentru cJ este milostiv si iu!itor de oameni, pentru cJ este Dumnezeul nostru si
.ntuitorul su"letelor noastre. *acem ce "ac ngerii n cer. Aducem laudJ lui Dumnezeu, pentru cJ
laudJ lui Dumnezeu aduc ngerii> aducem mJrire lui Dumnezeu dupJ puterea noastrJ, pentru cJ
Dumnezeu e !un si iu!itor de oameni, pentru cJ Dumnezeu e @Dumnezeul milei si al ndurJrilor si
al iu!irii de oameni@, pentru cJ a $ui este a ne milui si a ne mntui pe noi. (entru toate acestea
aducem mJrire lui Dumnezeu.
AstJzi, iu!iti credinciosi, am ales din acele cuvinte preamJritoare de Dumnezeu de la s"intele
sluj!e, cuvintele @cJ milostiv si iu!itor de oameni Dumnezeu esti si 0ie mJrire nJltJm, 0atJlui si
*iului si ,"ntului Du) si acum si pururea si n vecii vecilor. Amin@. ,i am ales acestea pentru cJ
s"ntul pe care l pomenim astJzi, este un s"nt cu nume de milostiv. &umele lui, n lim!a greacJ,
nseamnJ cel mult milostiv, cel milostiv, ,"ntul (antelimon. &e gndim la ,"ntul (antelimon asa
cum ne ndrumJ ,"nta BisericJ sJ ne gndim. &e gndim la numele lui de milostiv, ne gndim la
"aptul cJ e tJmJduitor, ne gndim la "aptul cJ e doctor "JrJ de arginti, ne gndim la "aptul cJ e
mucenic si mare mucenic.
0oate acestea le avem n vedere si aducem cinstire dupJ puterea noastrJ si dupJ ndrumarea
Bisericii. ,"nta noastrJ BisericJ ne ajutJ sJ-i aducem cinstire cu cuvintele Bisericii, cu cuvintele
de sluj!J ale Bisericii. Ki aducem cinstire dupJ puterea noastrJ, ne unim cu cinstirea pe care i-o
aduce Biserica prin cuvnt, ne unim cu simtirea noastrJ de cinstitori ai ,"ntului mare mucenic,
tJmJduitor, doctor "JrJ de arginti, ,"ntul (antelimon.
% !unJ cinstirea pe care i-o aducem unui s"nt prin cuvnt, e !unJ cinstirea pe care i-o aducem unui
s"nt prin gnd, e !unJ cinstirea pe care i-o aducem unui s"nt prin laudele rnduite de BisericJ, e
!unJ cinstirea pe care o aducem oricJrui s"nt su! ndrumarea Bisericii noastre, dar, iu!iti
credinciosi, cea mai de cJpetenie cinstire pe care i-o putem aduce unui s"nt, este sJ ne asemJnJm
cu el.
'um putem noi sJ ne asemJnJm cu ,"ntul .are .ucenic (antelimon, "JrJ sJ "im doctori3 %l a
"ost doctor, a primit dar de la Dumnezeu sJ "ie doctor si a "ost doctor "JrJ de arginti, adicJ unul care
n-a um!lat dupJ averi cnd tJmJduia si noi, care nu suntem doctori, cum putem sJ "im asemenea
sau mJcar sJ urmJm ceva, din ct se poate, pe ,"ntul (antelimon, doctor "JrJ de arginti3 ,titi cum,
iu!iti credinciosi3 ,J "acem noi, la puterile noastre, ceea ce ne-a dat nouJ Dumnezeu sJ "acem. 6in
la mine uneori oameni care mi cer ajutorul, cer ajutorul Bisericii si ntotdeauna le spun, cnd
lucrurile sunt mai presus de puterea noastrJ; cu putere omeneascJ nu putem "ace nimic. ,ingurul
lucru pe care poti sJ-l "aci tu, ca unul care ai necazuri, este sJ ra!zi necazurile si sJ te rogi lui
Dumnezeu, pentru cJ numai Dumnezeu mai poate limpezi necazul pe care l ai.
% adevJrat cJ Dumnezeu poate toate si "ace unde crede %l cJ tre!uie "Jcut ceva, unele su"erinte le
vindecJ, pe altii care su"erJ i ntJreste sJ ducJ su"erinta> asa cJ gndurile lui Dumnezeu noi nu le
stim, stim doar sJ primim ceea ce rnduieste Dumnezeu pentru noi si pentru a noastrJ mntuire si n
conditiile noastre, sJ "acem pentru noi si pentru altii ceea ce putem "ace.
.J gndesc, iu!iti credinciosi, la acei patru insi care l-au dus pe slJ!Jnogul din 'apernaum n "ata
Domnului +ristos. %i nu puteau sJ-l vindece, si dJdeau seama cJ nu pot sJ-l vindece, dar, totusi
ceva puteau; sJ-l ducJ n "ata Domnului +ristos. ,"ntul .arcu Ascetul, n *ilocalie, spune cJ
,"intii %vang)elisti, cei patru evang)elisti, sunt nc)ipuiti de cei patru care l-au dus pe slJ!Jnogul
E:
din 'apernaum n "ata Domnului +ristos si ne duc si ei n "ata Domnului +ristos. &e dau o putere
su"leteascJ din darul lui Dumnezeu.
&u suntem doctori, nu suntem tJmJduitori, dar mngietori putem "i, alinJtori de su"erintJ cu
putere omeneascJ, cu dorintJ de !ine pentru cel care su"erJ, asta o putem "ace si noi> si dacJ "acem
cele la mJsurile noastre, "ace si Dumnezeu prin noi, ceea ce nu putem "ace noi numai prin puterea
noastrJ. ,i atunci, iatJ cJ suntem si noi pe calea ,"ntului .are .ucenic (antelimon.
,"ntul (antelimon a "ost doctor "JrJ de arginti, adicJ n-a um!lat dupJ averi si s-a multumit cu ceea
ce putea avea din rosturile lui si nu cerea de la nimeni sJ-i plJteascJ pentru ceea ce "Jcea. ,pre
!inele lui. (utem sJ "im si noi asa, sJ nu um!lJm dupJ interese pJmntesti cnd suntem de ajutor
celor pe care ni-i trimite Dumnezeu n "atJ.
,J stiti, iu!iti credinciosi, cJ atunci cnd Domnul +ristos a rnduit lucrul acesta, sJ iu!im pe
aproapele nostru, a avut n vedere pe orice om care ne vine n "atJ, pe care ntr-un "el, Dumnezeu
ni-l trimite n "atJ, Dumnezeu ni-l "ace aproape de noi, Dumnezeu ni-l aduce lngJ noi. ,punea
cineva, si pe !unJ dreptate, cJ cel mai nsemnat om din lumea aceasta este omul de lngJ tine, de
care atrnJ mntuirea ta. Kn (ateric se spune; @de la aproapele este viata si moartea cJ, dacJ ajutJm
pe aproapele nostru, lui Dumnezeu i slujim, dacJ-l smintim pe aproapele nostru, lui +ristos
gresim@.
Domnul +ristos a vrut sJ ne apropie de orice om. %ste adevJrat cJ noi, de multe ori uitJm cJ avem
o poruncJ de la Dumnezeu; sJ iu!im pe toti oamenii, c)iar si pe vrJjmasii nostri. Kn ,"nta
%vang)elie care s-a citit astJzi, c)iar la nceput s-au spus cuvintele; @Aceasta vJ poruncesc vouJ@,
"iti atenti, aceasta vJ poruncesc vouJ, deci nu vJ ndemn aceasta sau vJ dau o sugestie, nu vJ dau o
ndrumare ci vJ dau o poruncJ. @Aceasta vJ poruncesc, sJ vJ iu!iti unii pe altii@. Domnul +ristos
vrea sJ ne iu!im unii pe altii cum ne-a iu!it %l pe noi, cum ne iu!este %l pe noi si cuvintele acestea
le rosteste cJtre ucenicii sJi, pe care ntr-adevJr i iu!ea.
6rea Domnul +ristos lucrul acesta, sJ ne iu!im unii pe altii. 6in la mine unii oameni dupJ cuvnt
de "olos. De la o vreme ncoace, stiti ce cuvnt de "olos le spun3 @,J ne iu!im unii pe altii ca ntr-
un gnd sJ mJrturisim@. % un cuvnt de la ,"nta $iturg)ie. ,au le mai spun; @DupJ aceasta vor
cunoaste oamenii cJ sunteti ucenicii mei, dacJ veti avea iu!ire unii cJtre altii@. ,i cine-i iu!itor, e
milostiv.
,"ntul (antelimon a "ost milostiv, a "ost dJtJtor de multumire, a dat multumire n jurul lui, cu
minunile pe care le-a "Jcut si pe care i-a dat Dumnezeu sJ le "acJ. A lucrat cu puterile pe care le-a
pus Dumnezeu n el. ,i noi tre!uie sJ "acem la "el, sJ lucrJm la mJsurile noastre, cu puterile
noastre, dar, n orice caz sJ "im preocupati si ocupati de gndul de a nmulti iu!irea.
&u s-ar putea zice cJ oamenii n-au iu!ire si cJ nu se iu!esc unii pe altii, mJcar n cercuri restrnse
si n situatii speciale, dar aceasta nu o "ac dupJ poruncJ. Domnul +ristos ne dJ o poruncJ, sJ ne
iu!im; @aceasta vJ poruncesc, a zis Domnul +ristos, sJ vJ iu!iti unii pe altii@ si a mai spus Domnul
+ristos cJ cea mai mare poruncJ de care atrnJ toatJ legea si proorocii, este porunca iu!irii.
,tim despre ,"ntul (antelimon cJ a "ost mucenic. 'e nseamnJ sJ "ie cineva mucenic3 ,i-a dat
viata pentru preamJrirea lui Dumnezeu, si-a dat viata pentru credintJ. ,i a ajuns la aceasta, stiti de
ce, iu!iti credinciosi3 (entru cJ s-a ntlnit cu Domnul +ristos. &u numai cJ a stiut de Domnul
+ristos, nu numai cJ s-a gndit la Domnul +ristos, nu numai cJ a ncercat sJ se apropie de Domnul
+ristos, ci c)iar s-a ntlnit cu Domnul +ristos. A avut atta sigurantJ n legJturJ cu Domnul
+ristos nct a primit mai !ine sJ moarJ dect sJ se lepede de credinta n +ristos. (e noi ncJ nu ne-
a pus nimeni n situatii din acestea, de limitJ, de margine. &u ne-a pus nimeni n niste con"runtJri
E<
de "elul acesta. Dar ne pune totusi Dumnezeu de multe ori la ncercare, de "apt, nu ne ncearcJ %l pe
noi, pentru cJ %l stie ce avem de "Jcut, dar ne dJ situatii n care sJ ne ncercJm noi nsine si sJ
vedem unde suntem. ,i dacJ stim cJ Dumnezeu e milostiv si noi tre!uie sJ "im milostivi, si dacJ nu
suntem milostivi, nu suntem ca Dumnezeu> si dacJ stim cJ Dumnezeu e iu!itor de oameni si noi nu
suntem iu!itori de oameni ci, poate, uneori, c)iar urtori de oameni, nu ne asemJnJm cu
Dumnezeu.
,i dacJ nu "acem aceasta, sJ-i iu!im pe oameni si sJ "im milostivi "atJ de oameni nu numai cu "apta
materialJ, si cu asta ct se poate, dar cu !unJvointa, iu!iti credinciosi, sJ se simtJ omul de lngJ noi
nvJluit de noi, ncJ nu ndeplinim porunca iu!irii. 'nd iu!esti pe cineva, mai ales l aduci n tine,
l porti n tine, dacJ nu-l porti si n tine, ncJ nu-l iu!esti> dacJ-l tii numai n a"arJ de tine, ncJ nu-l
iu!esti. #r, noi tre!uie sJ-l purtJm n noi nsine pe cel pe care l iu!im pentru cJ asa e iu!irea,
aduce n tine.
Iu!iti credinciosi, iu!irea impropriazJ, adicJ pe cel pe care l iu!esti, l aduce n su"letul tJu si n
"elul acesta se nmulteste si !ucuria si "ericirea, iu!irea e "ericire. De aceea a rnduit Domnul
+ristos sJ ne nmulteascJ iu!irea, ca sJ se nmulteascJ "ericirea.
&ouJ nu ni se cere sJ mJrturisim pe Domnul +ristos n "ata mortii, cum a "ost mJrturisitor al
credintei ,"ntul (antelimon. De ce3 (entru cJ mprejurJrile nu sunt de asa "el, dar ne cere
Dumnezeu sJ-l mJrturisim cu viata noastrJ, n toate mprejurJrile de viatJ, sJ "im !uni, sJ "im
milostivi, sJ "im iu!itori, sJ "im iertJtori, sJ "im ngJduitori, sJ "im rJ!dJtori, sJ trecem cu vederea,
sJ ne gndim la neputinta omeneascJ.
(Jrintele Arsenie Boca, Dumnezeu sJ-l odi)neascJ9, mi-a spus cndva un cuvnt> de "apt, nu mie ci
unui pJrinte, pe atunci student la teologie, un cuvnt pe care eu l socotesc cel mai important cuvnt
pe care l-am auzit de la el din cte stiu cJ le-a spus si le-a scris, anume; @sJ ai ntelegere "atJ de
neputinta omeneascJ@. ,J "im ngJduitori, sJ "im iertJtori, sJ "im !inevoitori si atunci suntem pe
calea ,"ntului .are .ucenic, doctor "JrJ de arginti si tJmJduitor (antelimon.
Iu!iti credinciosi, asadar sJ nu uitJm cuvintele pe care le spunem la s"intele sluj!e, vor!ind cu
Dumnezeu; @ cJ milostiv si iu!itor de oameni, Dumnezeu esti si 0ie mJrire nJltJm 0atJlui si *iului
si ,"ntului Du), acum si pururea si n vecii vecilor@ si mai ales sJ ne gndim cJ acest cuvnt nu
este spus pentru o clipJ, ci este un cuvnt spus ntr-o clipJ pentru vesnicie.
,J "im !uni, sJ "im milostivi, sJ nu ne dJm pace pnJ nu suntem asa cum ne vrea Dumnezeu, ca sJ
ne !inecuvnteze Dumnezeu si sJ "im si noi miluiti cu cei milostivi, dupJ cuvntul Domnului
+ristos; @"ericiti cei milostivi, cJ aceia se vor milui@.
,i cu gndul la ,"ntul (antelimon sJ zicem; @(urtJtorule de c)inuri, ,"inte si tJmJduitorule
(antelimoane, roagJ pe milostivul Dumnezeu ca sJ dea iertare de greseli su"letelor noastre@ si cnd
spunem cuvintele acestea sJ ne gndim cJ ,"ntul (antelimon ar putea sJ ne spunJ si el; @urmati-mi
iu!irea, urmati-mi milostivirea, urmati-mi dorinta de a ajuta si atunci veti "i su! !inecuvntarea lui
Dumnezeu, atunci veti "i su! ocrotirea .aicii (reacurate, atunci veti "i n rndul s"intilor, n rndul
acelor oameni care I-au slujit lui Dumnezeu si cu care dorim sJ "im cu totii n mpJrJtia lui
Dumnezeu@. Amin.

'uvnt rostit la .JnJstirea #asa, judetul Al!a,
4A iulie 4GGG


E=


,lujirea tinerilor n BisericJ
Knalt (rea ,"intite Ar)iepiscop, iu!iti credinciosi, dragi tineri, sunt !ucuros cJ am ajuns aici> sunt
ntr-o !isericJ n care vin de douJ ori pe an, n postul 'rJciunului si n postul (astilor. 6in invitat
de Knalt (rea ,"intitul Andrei si de studenti sJ le spun cuvnt de nvJtJturJ, iar n aceastJ !isericJ
vin pentru cJ sunt prieten cu pJrintele *lorin Botezan, asa cJ, as putea spune, aici vin pentru cJ mJ
c)eamJ prietenia.
6in cu ncredintarea cJ sunt n prelungirea mJnJstirii, c)iar si acum mJ consider n prelungirea
mJnJstirii, ntr-o lucrare misionarJ pentru cJ mitropolitul care a restaurat mJnJstirea din care "ac eu
parte, a dorit ca mJnJstirea sJ ai!J si lucrare misionarJ.
,unt, asadar, n vederea mitropolitului ctitor si n vederile rostului pe care l are mJnJstirea noastrJ,
doresc sJ "iu de "olos, sJ aduc luminJ, sJ aduc !ucuria, sJ nmultim !ucuria.
.i-a "ost datJ pentru aceastJ ntlnire tema @,lujirea tinerilor n BisericJ@ sau alt"el spus @Biserica
si tinerii@.
.J !ucur ntotdeauna cnd stau n "ata tinerilor pentru cJ tinerii se pregJtesc pentru viatJ, au viata
n "atJ, tinerii sunt modela!ili, tinerii doresc mai mult si mai !ine, au energie, au curaj, i slujesc lui
Dumnezeu prin calitJtile pe care le are tineretea.
Deci, orice tnJr n BisericJ vine cu capacitatea lui, vine cu pregJtirea lui, vine cu pregJtirea pe
care urmeazJ sJ o "acJ n continuare, vine n BisericJ cu ceea ce este si cu ceea ce poate. 'a sJ-I
slujesti lui Dumnezeu n BisericJ tre!uie mai nti sJ apartii lui Dumnezeu, sJ "ii al lui Dumnezeu.
(oi sJ-I slujesti lui Dumnezeu n BisericJ dacJ esti ucenic al .ntuitorului +ristos, dacJ esti
doritor de a te depJsi pe tine nsuti, conducndu-te dupJ principiile %vang)eliei. 'ineva care vrea
sJ-I slujeascJ lui Dumnezeu, sJ se mntuiascJ tre!uie sJ-$ ai!J pe +ristos mai nti ca nvJtJtor si
sJ "ie ucenic al .ntuitorului.
Kn cartea *aptele ,"intilor Apostoli e scris cJ mai nti, n Antio)ia, ucenicii s-au numit crestini
B*apte 11, 4?C. &u e vor!a numai despre cei 14 ucenici, nu e vor!a numai de cei AG de ucenici, ci
de toti crestinii care se numeau pnJ atunci ucenici, si de atunci ucenicii s-au numit crestini. &u
poate cineva sJ "ie crestin dacJ nu e ucenic al lui +ristos, dacJ nu se lasJ modelat de Domnul
+ristos, dacJ nu cautJ sJ intre n rnduiala )otJrtJ de Domnul +ristos.
Dragi tineri, as vrea sJ vJ supun atentiei, cu acest prilej, un cuvnt pe care l-a spus restauratorul
mnJstirii noastre, care a spus asa; @cea mai "rumoasJ podoa!J a unui tnJr este mintea treazJ si
inima curatJ@. Deci, mintea treazJ si inima curatJ sunt cea mai "rumoasJ podoa!J a unui tnJr.
Domnul +ristos a spus; @*ericiti sunt cei curati cu inima, cJ aceia vor vedea pe Dumnezeu@.
Binenteles cJ vederea lui Dumnezeu se "ace prin mintea treazJ, pentru cJ Dumnezeu se descoperJ
inimii curate, casa credintei "iind inima curatJ.
Kn legJturJ cu aceasta as vrea sJ aduc exemplul unui tnJr, tnJrul cel !ogat, un om care e cunoscut
din ,"nta %vang)elie, trei din cei patru evang)elisti istorisesc cele ntmplate cu tnJrul !ogat.
%ram student la teologie n anul I sau al II-lea Bacum =G de aniC cnd a venit la noi mitropolitul de
atunci, &icolae BJlan, la un curs. A venit vor!a despre tnJrul cel !ogat. A cerut mitropolitul un
E?
&oul 0estament. I s-a dat si el a citit din ,"nta %vang)elie de la .arcu cJ Domnul +ristos a privit
la el, la tnJr, si i-a "ost drag de el. Am citit &oul 0estament cu mult timp nainte de a "i la 0eologie
si am citit despre tnJrul !ogat de mai multe ori dar nu m-am oprit niciodatJ la a"irmatia cJ
Domnului +ristos i-a "ost drag de tnJrul !ogat. Dar, de atunci ncoace, m-am gndit adeseori si
ntotdeauna m-am gndit cu drag la omul de care i-a "ost drag Domnului +ristos. &u ni se spune de
ce i-a "ost drag Domnului +ristos de tnJrul !ogat, dar ntelegem din ,"nta %vang)elie cJ Domnul
+ristos a privit la el dupJ ce tnJrul !ogat a spus cJ a mplinit poruncile pe care i le-a pus n atentie
Domnul +ristos si dupJ aceea e scris cJ i-a "ost drag de el. % o !ucurie pentru noi sJ ne gndim la
un om pe care Domnul +ristos l-a cuprins n inima ,a. % o !ucurie sJ stim cJ au existat oameni de
care i-a "ost drag Domnului +ristos n mod special si stiind aceasta, sJ ne gndim cum am putea
"ace ca sJ intrJm si noi n atentia Domnului +ristos si ca sJ-i "ie drag Domnului +ristos de "iecare
dintre noi. Asta nseamnJ cJ "iecare dintre cei care vor sJ "ie ca tnJrul cel !ogat sJ stie ce anume
cere Domnul +ristos de la el si sJ "acJ ceea ce Domnul +ristos cere. 0nJrul !ogat l-a ntre!at pe
Domnul; @'e sJ "ac sJ mostenesc viata de veci3@ Domnul +ristos i-a spus; @DacJ vrei sJ intri n
viatJ pJzeste poruncile, mplineste poruncile@. 0nJrul a ntre!at care porunci. Domnul +ristos a
zis; @sJ nu ucizi, sJ nu curvesti, sJ nu "uri, sJ nu depui mJrturie mincinoasJ, sJ cinstesti pe tatJl tJu
si pe mama ta@. ,unt cinci porunci din Decalog. Deci, Domnul +ristos nu i-a spus toate poruncile
din Decalog, ci numai cinci dintre ele la care a adJugat, dupJ %vang)elia de la .atei, @sJ iu!esti pe
aproapele tJu ca pe tine nsuti@, iar dupJ %vang)elia de la .arcu @sJ nu nseli pe nimeni@. ,unt
sapte porunci care tre!uie neapJrat mplinite si dacJ le mplinim, ne asemJnJm cu tnJrul cel !ogat
care a spus; @toate acestea le-am mplinit@. Domnul +ristos a privit la el si i-a "ost drag.
,J pornim de la acest gnd n "ormarea noastrJ, n modelarea noastrJ ca tineri. DacJ "acem asa,
avem parte de viata vesnicJ.
Am spus cJ Domnul +ristos a pomenit doar sapte porunci, nu pentru cJ ajung acestea sapte dar
pentru cJ de la acestea tre!uie sJ pornim. 'ine mplineste aceste sapte porunci, sigur cJ este desc)is
si pentru celelalte si cautJ sJ le mplineascJ pe toate. Dar dacJ cineva nu mplineste nici mJcar
aceste sapte porunci, nseamnJ cJ nu poate sJ intre n viata de veci si nu este n situata sJ-i "ie drag
Domnului +ristos de el.
Dragi tineri, noi avem acest model n ,"nta %vang)elie si pentru noi. &u-i vor!a numai de o
in"ormatie, despre ceva care s-a ntmplat cndva, ci este vor!a de un exemplu care tre!uie urmat.
%ste adevJrat cJ tnJrul cel !ogat nu a putut mplini tot ce i-a cerut Domnul +ristos sau tot ce i-a
propus, dar noi nu ne putem nc)ipui cJ Domnul +ristos l-a scos din inima ,a pentru ceea ce n-a
putut "ace, ci a avut n vedere ceea ce a "Jcut. 'u acest prilej Domnul +ristos a spus ct este de
greu pentru cei !ogati sJ intre n mpJrJtia lui Dumnezeu. 2cenici au ntre!at atunci cine poate sJ
se mntuiascJ si Domnul +ristos a rJspuns; @'eea ce este cu neputintJ la oameni, este cu putintJ la
Dumnezeu@. Asta nseamnJ cJ Domnul +ristos mplineste ceea ce omul nu poate mplini, dacJ
omul se angajeazJ sJ mplineascJ ceea ce poate sJ mplineascJ.
KmpreunJ cu tnJrul cel !ogat as vrea sJ mai prezint un tnJr, anume acel tnJr care a avut cinci
pini si doi pesti si le-a o"erit Domnului +ristos care, cu cinci pini si doi pesti a sJturat mare
multime de oameni. Domnul +ristos a primit ceea ce I-a o"erit tnJrul si asta nseamnJ cJ e !ine ca
orice tnJr sJ ai!J ceva sJ-I o"ere Domnului +ristos, ca Domnul +ristos sJ ai!J ce sJ
!inecuvnteze. DacJ cineva se "ormeazJ n "elul acesta la tinerete, n copilJrie si mai trziu, se "ace
vrednic ca Domnul +ristos sJ lucreze cu el, devine cola!orator al Domnului +ristos pentru
mplinirea lucrurilor celor !une.
.J gndesc n acelasi timp la un text din %pistola ,"ntului Apostol (avel cJtre 0it, unde e scris
ceva n legJturJ cu ceea ce tre!uie sJ "acJ !Jtrnii, !Jtrnele si tinerii. 6oi prezenta ndemnul
,"ntului Apostol (avel, n ceea ce priveste toate aceste categorii pentru cJ ndemnurile lui pot "i
EA
mplinite de cJtre toate categoriile, deci si de cJtre tineri. %ste vor!a de textul din 0it 4,1-=; @,pune
!Jtrnilor sJ "ie treji, cinstiti, ntregi la minte, sJnJtosi n credintJ, n dragoste si n rJ!dare@.
6edeti, cuvintele acestea, c)iar dacJ sunt adresate !Jtrnilor, se potrivesc "oarte !ine si tinerilor. ,i
tinerii tre!uie sJ "ie treji, cinstiti, ntregi la minte, sJnJtosi n credintJ, n dragoste si n rJ!dare. .ai
departe spune ,"ntul Apostol (avel; @,pune !Jtrnelor sJ nu "ie invidioase, sJ nu "ie ro!ite de vin
prea mult si sJ nvete !ine@. Deci, cuvintele acestea adresate !Jtrnelor, "emeilor !Jtrne, se
potrivesc "oarte !ine pentru toate categoriile de oameni si pentru toti tinerii. ,J ai!J n n"Jtisarea
lor o s"ntJ cuviintJ, sJ nu "ie invidiosi, sJ nu "ie ro!iti de vin prea mult si sJ nvete de !ine. ,i
spune mai departe ,"ntul Apostol (avel de ce anume sJ "ie asa, @ca sJ ntelepteascJ pe cele tinere,
sJ-si iu!eascJ !Jr!atii, copiii, sJ "ie curate, gospodine, sJ "ie cumpJtate, ca sJ nu "ie vor!it de rJu
cuvntul lui Dumnezeu.@
,i, n s"rsit, se adreseazJ si tinerilor si le spune; @,pune tinerilor sJ "ie n"rnati@. .-am gndit cJ
este !ine sJ avem n vedere toate acestea la un loc, "JrJ sJ ne mai gndim cJ unele ndemnuri sunt
adresate tinerilor, altele !Jtrnilor, altele "emeilor !Jtrne, toate se potrivesc pentru tineri. 0oti
oamenii, !Jr!ati si "emei, tre!uie sJ "ie treji, ntregi la minte, cinstiti, sJnJtoti n credintJ, n
dragoste si n rJ!dare, sJ ai!J s"nta cuviintJ, sJ ntelepteascJ pe ceilalti, sJ "ie iu!itori unii "atJ de
altii, sJ "ie n"rnati.
DacJ ne "ormJm n "elul acesta, suntem n stare sJ lucrJm pentru Dumnezeu acolo unde vrea
Dumnezeu. 'nd mi-am nceput eu viata la mJnJstire la ,m!Jta, acum <A de ani, pJrintele meu
du)ovnic mi-a spus sJ mJ pregJtesc n asa "el ca sJ lucreze Dumnezeu cu mine. &ici el, nici eu n-
am stiut atunci cum va lucra Dumnezeu n mine. Am ncercat sJ-mi mplinesc datoria si am simtit
cJ Dumnezeu lucreazJ cu mine. Am ajuns la mprejurJri de viatJ n care mi-am dat seama cJ eu si
nu altcineva eram cel mai potrivit om cu care a lucrat Dumnezeu atunci.
Am cJutat sJ mJ depJsesc si sJ mJ dJruiesc. Asa mi-a spus pJrintele meu du)ovnic; sJ te depJsesti
si sJ de dJruiesti> sJ mJ depJsesc n credintJ si sJ mJ dJruiesc n iu!ire. %ra ceea ce spunea ,"ntul
Apostol (avel n %pistola cJtre Falateni, cJ ceea ce se cere este @credinta lucrJtoare prin iu!ire@.
%ste ceea ce spunea ,"ntul Apostol (avel n %pistola cJtre 'orinteni, @de as avea atta credintJ
nct sJ mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt@, n-am nici o valoare.
Deci, un tnJr care vrea sJ se angajeze ntr-o lucrare, oricare ar "i ea, n BisericJ, tre!uie mai nti
sJ se angajeze n lucrarea modelJrii de sine. ,J-$ ai!J pe Domnul +ristos nvJtJtor, sJ "ie el ucenic
al Domnului +ristos, sJ ai!J mintea care I se supune lui Dumnezeu, n loc sJ discute cu Dumnezeu,
sJ Ki dea drepate lui Dumnezeu, sJ "acJ ceea ce a "Jcut ,imon (etru cnd i-a spus Dumnezeu;
@mnJ la larg si lJsati mrejele ca sJ pescuiti@ iar el a rJspuns; @toatJ noaptea ne-am trudit si n-am
prins nimic, dar pentru cuvntul 0Ju, pentru cJ 0u zici asa, arunc mreaja n mare@ si a scos multime
mare de peste. De ce3 (entru cJ $-a ascultat pe Domnul +ristos si de aceea a vJzut minune si
minune vede oricine care se supune cu mintea "atJ de Domnul +ristos.
Deci, iu!iti tineri, asta este ceea ce tre!uie sJ "acJ un tnJr, si n special un tnJr, pentru cJ "iecare
dintre noi stJ n "ata vietii cu ceea ce suntem.
*ericitul Augustin spunea; @copilul este tatJl omului mare@. ,e pare cJ n-ar "i avut dreptate, dar a
avut pentru cJ din punct de vedere moral nu poate ajunge cineva mare nainte de a "i copil, deci
omul mare l mosteneste pe copil si-l duce mai departe prin tinerete n cealaltJ vreme a vietii sale si
la !Jtrnete e rezumatul vietii. BJtrnii au trecutul n spate, iar tinerii au viitorul n "atJ.
$a sluj!a 'ununiei, si sluj!a 'ununiei se "ace pentru tineri, preotul se roagJ pentru cei care se
cJsJtoresc spunnd; @Binevoieste sJ-si petreacJ viata lor "JrJ pri)anJ, n c)ip ireprosa!il si sJ
ajungJ la !Jtrneti "ericite cu inimJ curatJ mplinind poruncile@. %ste o rugJciune care priveste
ED
toatJ viata si care tine pnJ la s"rsitul vietii si cu rezultatul ei trecem n lumea de dincolo prin
moarte.
,"rsesc aceste consideratii punndu-vJ n atentie si o urare. $a noi, la mJnJstire au venit doi
crestini din Fermania acum treizeci de ani si ne-au spus cJ la o institutie !isericeascJ din
Fermania, o institutie de ajutorare a epilepticilor, la intrare e scris asa; @(ace celor ce vin, !ucurie
celor ce rJmn, !inecuvntare celor ce pleacJ@. &ouJ ne-au plJcut tare mult cuvintele acestea si
atunci ei au scris n cartea de onoare a mJnJstirii; @(ace celor ce vin, !ucurie celor ce rJmn,
!inecuvntare celor ce pleacJ doresc doi crestini din Fermania tuturor celor ce n urma lor vor
vizita aceastJ mJnJstire@.
Aceeasi urare v-o "ac si eu; pace, !ucurie si !inecuvntare> este vor!a de pacea pe care o dJ
Domnul +ristos celor curati la inimJ, !ucuria pe care vrea Domnul +ristos sJ o avem cu totii,
pentru cJ a zis; @Acestea vi le spun ca !ucuria .ea sJ "ie ntru voi si !ucuria voastrJ sJ "ie deplinJ@.
,i !inecuvntare. Binecuvntarea pe care a dat-o Domnul +ristos cnd ,-a nJltat la cer
!inecuvntnd pe cei ce erau de "atJ si atunci ucenicii s-au nc)inat Domnului +ristos pentru cJ
!inecuvntarea Domnului aduce nc)inarea omului si nc)inarea omului si !inecuvntarea
Domnului aduc !ucurie, !ucurie mare pentru cJ, se spune n ,"nta %vang)elie, ucenicii s-au ntors
n Ierusalim cu !ucurie mare si erau ntotdeauna n templu lJudnd si !inecuvntnd pe Dumnezeu.
Deci, pace, !ucurie si !inecuvntare. +arul Domnului nostru Iisus +ristos si dragostea lui
Dumnezeu 0atJl si mpJrtJsirea ,"ntului Du) sJ "ie cu noi cu toti totdeauna, acum si pururea si n
vecii vecilor. Amin.

'uvnt rostit n Biserica .emorialJ .i)ai 6iteazul din Al!a Iulia,
miercuri E august 4GGG, n "ata tinerilor de la ,cndesmos, A,'#/ si $0#/
Sfantul de la Sa!"ata )agarasului
Parintele Arsenie Boca

Daca veti intre!a vreodata un taran din satele cuprinse intre Brasov, *agaras si ,i!iu daca a auzit de
parintele A/,%&I% B#'A, "ata lui se va lumina ca o zi de duminica. 0e va prinde de mana, te va
duce in casa, aratandu-ti-l pe perete, printre icoane. In satele din .untii *agarasului, parintele
Arsenie e un s"ant. $a zece ani de la trecerea lui intre drepti, magia "ortei sale du)ovnicesti e mai
puternica astazi ca niciodata, pilda vietii sale - un indreptar. #amenii au nevoie de Dumnezeu.
EE
.artir al Bisericii #rtodoxe, su"erinta parintelui Arsenie Boca e rascumparata deplin de iu!irea
pro"unda a celor care l-au cunoscut. ,unt mii9 De la ei incepe legenda
(e mormantul parintelui Arsenie Boca iar!a nu se o"ileste niciodata, nici macar in iernile cele mai
crancene. In noiem!rie, de ziua parintelui, e potop de lume la .anastirea (rislop. .ii de oameni
vin aici, asculta de la un cap la altul cuvenitele sluj!e de pomenire, saruta apoi crucea si pleaca,
neuitand sa ia cu sine un pumn de pamant s"intit, spre protestul vreunui preot din preajma, care ii
cearta cu !landete; @Ajunge, oameni !uni, ca o sa dezgoliti sicriul@.
(arca nici un du)ovnic nu a "ost mai iu!it decat parintele Arsenie. *agarasenii - cel putin - il
venereaza si ii spun, "ara ocolisuri; ,"antul. .ulti l-au cunoscut si stiu ce spun. &u l-au parasit
niciodata, urmandu-l de la ,am!ata la (rislop si de acolo, mai departe, la Draganescu, langa
Bucuresti. ,i acum, in vor!ele "agarasenilor amintirile dau in clocot. (arca ar "i "ost ieri; inalt,
"rumos la c)ip, cu oc)i puternici si patrunzatori, im!racat in rasa al!a si vor!ind cu glas tunator
"iecaruia, dupa greutatea pacatului savarsit;@'ati copii ai, "emeie3@. @Doi@, raspundea s"ioasa
"emeia... @,i cu restul ce-ai "acut3@
.ulte se spun despre parintele Arsenie Boca. A "ost un s"ant3 Avea darul rugaciunii inainte-
vazatoare3 Iesea el, asa cum se zice, prin usile "erecatuite ale celulei de la ,ecuritate3 (e zi ce trece,
oamenii care l-au cunoscut cu adevarat sunt tot mai putini si mai !atrani. 0e intereseaza sa a"li
adevarul, dar el aproape ca nu mai conteaza. %xagerata sau nu, imaginea parintelui Arsenie apartine
de acum legendei...
6azator cu du)ul
&u e usor sa scrii despre un om atat de puternic ca Arsenie Boca. 6iata parintelui avea partile ei
ascunse, tainuite de privirile oamenilor, asa cum era c)ilia sa de pustnic de pe 6alea ,am!etei - un
loc aproape inaccesi!il, sapat in jg)ea!ul unor pereti prapastiosi de stanca, pe care parintele
sculptase c)ipul .aicii Domnului, trans"ormand sal!aticia muntilor in altar de rugaciune si
meditatie.
Dincolo de !iogra"ia sa !ogata ca su!iectul unui roman Blicentiat in teologie, medicina si !elle arte,
inc)is doi ani la 'anal pe motive politice, alungat de la (rislop, scos din viata mona)ala de catre
comunisti si urmarit tot timpul de ,ecuritateC, parintele ramane unul din cei mai mari du)ovnici ai
acestui secol. &u intamplator oamenii l-au urmat peste tot, nelasandu-l niciodata singur. (utini insa
l-au cunoscut cu adevarat, primind ingaduinta de a-i sta in preajma.
@(arintele era de "elul sau tacut@, isi aminteste taranul Ion $upu, de A? de ani, din 6oivodeni -
*agaras. 'at timp a stat la .anastirea ,am!ata, pe care a renovat-o din temelii, il vedeam aproape
in "iecare zi. &iciodata nu l-am pomenit zam!ind sau vor!ind mai mult decat tre!uie. %ra aspru si
cu sine, si cu ceilalti, ascunzand de privirea oamenilor si postul, si rugaciunea. Da, parintele era
vazator cu du)ul. 'and m-am dus prima oara la dansul, a tre!uit sa astept vreo doua zile pana sa-mi
vina randul la spovedanie. Imi lasasem tre!urile neterminate acasa si stateam ca pe g)impi.
(arintele m-a o!servat si mi-a zis; XXDu-te sa-ti vezi de joagar si apoi intoarce-teYY. In clipa aceea,
am amutit. Intr-adevar, imi citise gandul - mintea mea era la joagar si nu la spovedanie. 'ateva luni
mai tarziu, cand deja incepuse raz!oiul, la usa c)iliei se aduna puzderie de "emei. 6oiau sa intre!e
despre soarta !ar!atilor plecati pe "ront si erau atat de multe, incat parintele nu mai avea timp sa le
asculte pe "iecare in parte. ,e uita in multime si, aratand cu degetul, zicea; XX0u, pune-ti o cruce
dupa casa... 0u, pregateste pac)et, ca sotul tau e ranit, dar traiesteYY. 'ateva zile mai tarziu,
"emeile se intorceau la c)ilie, spunand; XXAi avut dreptate, parinte. % ranit, dar traiesteYY. Asa era
parintele. &ici nu desc)idea gura, ca el iti si spunea pentru ce ai venit. Imi amintesc de un soldat
care voia !inecuvantarea lui inainte de a pleca pe "ront. 'um l-a vazut, parintele s-a sc)im!at la "ata
1GG
si i-a zis; XXAcuma vii3 /egimentul tau a plecat asta-noapte si esti dat dezertorYY. Asa a si "ost. &-
a mai apucat sa ajunga la unitate, ca o patrula militara l-a arestat.@
@'ine vrei sa-ti poarte crucea3@
%ra parintele cu adevarat clarvazator, cum spun toti cei care l-au cunoscut3 Ion $upu din 6oivodeni
e a!solut convins ca asa stateau lucrurile. (rin post si rugaciune, parintele stia toate cate aveau sa se
intample. Isi cunostea c)iar si incercarile prin care urma sa treaca. @Inainte de a "i arestat, l-am
vazut intr-o dimineata cu o mare tul!urare pe c)ip. 'a niciodata, simtea nevoia sa vor!easca despre
sine si atunci mi-a zis; XXAsta-noapte, mi-am vazut in vis camasa de !otez. Am doua pete rosii pe
camasa. Am doua pacate, pe care tre!uie sa le platesc in curandYY. &-am inteles nimic din vor!ele
parintelui. A!ia dupa ce l-au dus la ,ecuritatea din Brasov, am priceput de ce cu o zi inainte de
arestare m-a oprit, spunandu-mi; XX,a nu mai vii la ,am!ata sa ma cauti. Daca ai vreo tre!uinta, sa
strigi de acolo, ca eu te audYY. (arintele isi cunostea viata si de aceea nu-si pierdea niciodata
calmul si seninatatea. Inc)is la 'etatuie, la Brasov, securistii au vrut sa-i tunda in !atjocura !ar!a
lui mare si neagra, dar - ca un "acut - nimeni nu indraznea sa-l atinga, speriati parca de privirea si
de "orta lui. Doar un tigan, pe nume $uca, plecat c)iar din satul meu, s-a o"erit voluntar. (azise
porcii in 6oivodeni si acum ajunsese su!locotenent la ,ecuritate. %l l-a tuns, dar parintele l-a
avertizat; XX.a, in curand ai sa te !ar!eresti si tuYY. Intr-adevar, nu a trecut nici o luna de zile si
$uca a revenit in sat sa pazeasca porcii, "iind dat a"ara din armata, ca apoi sa moara intr-un
accident.@
0oata lumea care l-a cunoscut marturiseste ca se intorcea de la parintele cu o mare usurare in su"let.
,tramtorat de multime, parintele Arsenie privea peste capetele tuturor, "acand semn cu mana si
spunand; @6ino tu, amarato, ca ai ramas vaduva cu D copii@, si "emeia se pornea pe plans ca asa era.
Dintr-o privire ii separa pe cei veniti din curiozitate, de oamenii cu pro!leme grele. &imeni insa nu
pleca neintarit cu un s"at sau cu o vor!a de im!ar!atare. ')iar si cand, arar, certa pe cineva, o "acea
du)ovniceste, spre mantuirea su"letului. 2n !atran i se plangea, de pilda, ca sotia ii este paralizata
si "ara putere, cerandu-i parintelui sa o vindece, dar el l-a oprit, vor!ind ca sa auda toata lumea;
@.osule, crucea cine vrei sa o poarte in locul tau3@.
Din zugrav pe su"lete, zugrav de !iserici
Intarit intru credinta si cu ra!dare de s"ant, parintele Arsenie Boca si-a dus la randul lui crucea
su"erintei, trecand prin iadul anc)etelor si al detentiei, traind apoi cu demnitate umilinta exilului in
lume, pictand 1= ani Biserica din Draganescu, precum spunea &ic)i"or 'rainic, mentorul sau; @Din
zugrav de su"lete, iata-te zugrav de !iserici. *ii "ericit ca mangai cu penelul pe cei desavarsiti@.
Despre sederea sa la Draganescu se stie parca si mai putin. 2rmarit mereu, sacaitor, de ,ecuritate,
parintele evita sa vor!easca "agarasenilor veniti special sa-l vada de la sute de [ilometri, incercand
in "elul sau sa-i protejeze. %ra im!racat simplu, ca orice mirean, avand mereu o !undita in spate,
din cauza racelii din !iserica, unde isi desavarsea opera - imnul pictural inc)inat lui +ristos,
liturg)ia imaginii si a trairii estetice. ,atenii din Draganescu aproape ca nu-l luau in seama. @Ii
spuneam (ictorul@, isi aminteste F)eorg)e .arinescu, astazi cel mai !atran om din sat. @6enise la
parintele Bunescu sa picteze !iserica si era "oarte retras. A!ia acum imi dau seama de ce intorcea
spatele multimii, "acand cu degetul la gura - semn ca e urmarit si ca nu poate sa vor!easca. Am stat
mai mult timp in preajma parintelui, parandu-mi-se un om ca oricare altul. &-am avut oc)i sa vad,
desi avea mare putere; im!lanzea animalele doar cu o privire si nu puteai sa-i ascunzi nimic. Iti stia
cugetul si gandul cel mai ascuns. Imi amintesc cum i-a spus unui taran din *agaras, care isi lasase
traista cu mancare in curtea !isericii; XXDe ce te ingrijesti de nimicuri3 0raista ta e pazitaYY. ,i
intr-adevar, plecand de la el, omul si-a gasit !agajul cu doi caini mari alaturi, stand ca niste paznici.
.i-e greu sa va raspund la intre!ari. ,e spune despre el ca era vizionar si proroc. %u stiu doar ca
1G1
aici, la Bunesti, cat s-a trudit sa picteze !iserica, era "oarte cumpatat si la mancare, si la vor!a> ca
muncea "ara mila, "acandu-si singur mortarul si canonindu-se pe sc)ele, pana noaptea tarziu, incat
parintele Bunescu, privind picturile, zicea toropit de emotie; XX(arinte, ai pus o intreaga dogmatica
pe perete. 0u nu pictezi, ci predici "ier!inte pe ziduriYY. 6or!ele acestea le inteleg a!ia acum.
In sinea lui, tre!uie sa "i su"erit mult. Ii parea rau ca nu mai poate sluji in !iserica, iar cand isi
amintea de (rislop, o"ta cu amaraciune, acolo avand - din cate am inteles - un loc anume in care
dorea sa "ie inmormantat. ,tia sa ra!de, insa. ')iar daca in ultimii ani sla!ise si era !olnav si de
plamani si de "icat, nu l-am auzit niciodata cainandu-se. Ii parea rau ca nu le putea vor!i oamenilor
asa cum dorea, dar tot el, imi amintesc, a zis odata; XX&iciodata nu-i poti multumi pe toti. $a
,am!ata, stateam si :? de ore in spovedanie. &imeni nu mi-a zis; Du-te, parinte, sa te odi)nestiYY.
Asa era (ictorul nostru - neluat in seama de !ucuresteni, dar iu!it ca un s"ant de "agaraseni. A stat
cu noi, dar n-am stiut sa-l pretuim. 'and apareau pe drum "agarasenii, cu traistele grele si um"late,
satenii din Bunescu ziceau cu invidie si rautate; XXIa uite cum ii cara numai !unatatiYY. Daca
oamenii ar "i stiut ca in straiti nu era decat o paine mare, ardeleneasca, de <-= [ilograme, s-ar "i
rusinat cu totii.@
H
(arintele Arsenie Boca va muri pe 4D noiem!rie 1EDE si va "i inmormantat cinci zile mai tarziu la
(rislop, in locul ales c)iar de el, in prezenta a 4GGG de oameni. ,i aici sunt multe taine si lucruri
inca nelamurite. .ulti din cei cu care am vor!it sunt convinsi ca parintele a "ost sc)ingiuit de
,ecuritate, ca avea ung)iile de la maini smulse si ca inainte de a muri si-a avertizat calaii; @,puneti-
i lui 'eausescu ca nu mai apuca 'raciunul@. Altii, care s-au ingrijit de inmormantarea parintelui,
spun dimpotriva ca a murit de moarte !una la .anastirea ,inaia, ca sla!ise din cauza muncii
epuizante si a numeroaselor !oli pe care le avea. 'onteaza mai putin teama si retinerile unora de a
vor!i despre acest lucru. .ai devreme sau mai tarziu, adevarul va iesi oricum la iveala. % limpede
ca parintele Arsenie Boca nu a "ost un om o!isnuit si ca Dumnezeu a lucrat prin el neintrerupt.
0imp de aproape =G de ani cat a durat regimul comunist, de-a dreptul sau cu su!tilitate per"ida, s-a
incercat ascunderea parintelui si a numelui sau. *aptul ca imaginea lui tasneste acum, la zece ani de
la moarte, mai stralucitoare ca oricand, e semn ca cei "ara pri)ana isi au plata lor, la adapost de
invidia patimasa a lumii acesteia.
,incer sa "iu, cand am a"lat ca parintele Arsenie Boca a trecut in cele s"inte a!ia in 1EDE, ceva din
adancul "iintei mele s-a cutremurat. Intreaga mea viata mi-am petrecut-o alaturi, la nici 1=
[ilometri, de un mare du)ovnic - de un urias. *aptele si cugetul ma indeamna sa re"uz ideea ca am
"ost contemporan cu parintele. %l apartinea, oricum, unei alte lumi - cea a oamenilor drepti si
adevarati. &u intamplator, la (rislop, pe mormantul sau iar!a si "lorile nu se o"ilesc niciodata.
,#/I& (/%DA
.arturii ardelenesti
Baglazan Dumitru BA1 de aniC - (orum!acu de ,us
@In "iecare noapte, la orele 14.GG, se desc)ideau singure usile inc)isorii@
%u am avut un unc)i, care in Z<D era o"iter de ,ecuritate la Brasov. %ram tanar si mergeam la
Brasov unde mai ramaneam la el cate o saptamana, ca asa mai vedeam si eu lumea. .ergeam seara
cu el prin oras, pe unde avea el tre!uri, ma mai lua si la serviciu si asa am a"lat ceea ce va povestesc
in continuare.
1G4
,ecuritatea l-a ridicat pe parintele Arsenie de la ,am!ata pentru ca se stia ca "ace minuni si vin
pu)oaie de oameni la el. In Z<<, de exemplu, a spus la sluj!a oamenilor sa-si aduca copiii de la
Bucuresti acasa ca va veni un prapad, si la putin timp dupa aceea a "ost cumplitul !om!ardament
american. $e era groaza ca acum, in timpul comunismului, le va spune oamenilor cu aceeasi
claritate care este realitatea. ,i din cauza aceasta l-au luat la ,ecuritate si l-au sc)ingiuit mult,
saracul de el. .ie mi-a spus lucrurile acestea unc)iul meu. (ro!lema era ca desi el nu se misca din
"undul celulei, ci sta in genunc)i si se ruga, in "iecare noapte la ora 14.GG se desc)ideau usile
inc)isorii. 'elula era un loc imprejmuit, intr-o sala uriasa ca o )ala. Iar in mijlocul acestei )ale,
statea la o masa, permanent, un su!o"iter de paza, care-l supraveg)ea "ara incetare. $-au scos, l-au
!atut si l-au "acut in "el si c)ip sa le spuna cum "ace, caci ei credeau ca are iar!a "iarelor, cu care
um!la aricii in !ot, iar el cum a stat tot timpul in padure la ,am!ata, a "acut rost de iar!a aceea si o
pune pe lacat. Dar el cum sa puie iar!a pe lacat daca statea tot timpul in genunc)i in "undul celulei
si erau si doua randuri de usi3 Intr-o noapte, au !agat doua iscoade securiste la el in celula ca sa-l
vada cum "ace. (arintele, insa, nu a avut trea!a cu ei. %i il tot intre!au, se tot luau de el, iar el in
celula tot sta in genunc)i si se tot ruga. &oaptea, la ora 14.GG, cand s-au desc)is lacatele, pe
securisti parca i-ar "i lovit "ulgerul lui Dumnezeu, i-a raz!it "rica si au "ugit de acolo. ,i, de la o
vreme, nimeni nu mai voia sa "aca de paza, pentru ca le era "rica. (e comandant l-a luat si pe el
"rica si ce-a zis; eu, ca sa scap si sa-mi spal mainile, ii aduc pe toti aici sa vada si pe urma nu il mai
tin.
Intr-o seara, vine unc)iul meu si-mi spune ca in noaptea aceea ma ia cu el sa vedem un calugar de
la ,am!ata, care desc)ide rugandu-se usile de la inc)isoare. Asa ca am ajuns acolo seara, "iind si eu
curios sa vad. 0oata ,ecuritatea era atunci acolo. %u am stat pe scari, ca nu am mai avut loc sa
intru, si cu totii asteptam sa vina ora 14.GG noaptea sa vedem daca-i adevarat. ,i, ce sa vezi, nu asa
ca s-a desc)is doar un lacat, norocul meu a "ost ca m-am tinut de !alustrada scarilor, ca la 14.GG
noaptea !ara de la usa temnitei a sarit cat colo si tot amarul de lume care era jos s-a napustit
inspaimantata pe scari in sus. De "rica nu mai stiau ce sa "aca, se calcau in picioare. Din ceasul
acela, nu l-au mai tinut acolo, i-au dat drumul cu domiciliu "ortat. .ie mi-a spus unele din lucrurile
acestea unc)iul meu. Dar am vazut cu oc)ii mei lacatele desc)izandu-se si !ara aceea sarind in
laturi si securistii aceia care erau oameni in varsta, nu tineri ca mine, care aveam 1D-1E ani, "ugind
de mancau pamantul. .ulta vreme dupa aceea, cand mai mergeam cu unc)iul meu pe la restaurant,
prietenii lui securisti numai de asta vor!eau.

0elu #ancea, sat Breaza - *agaras
@6or!ea putin si cu miez@
'e pot sa spun e ca parintele avea "orta. 'and am intrat prima oara in !iserica, m-am asezat dupa
cuviinta in dreapta, iar sotia mea in stanga, la oarece distanta. Dupa sluj!a, s-a apropiat, aratand cu
degetul spre mine si apoi spre sotia mea. Din toata multimea aceea, ne-a ales doar pe noi, incat si
acum ma intre! de unde stia ca suntem sot si sotie. Apoi, ne-a luat deoparte si ne-a vor!it. (e mine
m-a certat ca nu am credinta prea multa, iar sotiei mele, careia ii scapa degetul si "usese la = doctori
de pomana, i-a spus; @.a, tu esti !olnava, dar nu de doctori te "aci !ine. Daca vrei sa te vindeci, nu
mai "a lucrul pe care l-ai "acut, iar raze nici atat@. A avut dreptate parintele. ,i in momentul de "ata,
sotia mea isi "oloseste mana "ara pro!leme. Asa era parintele - vor!ea putin si cu miez. (redica insa
dumnezeieste. &u te mai saturai ascultandu-l. Apoi a disparut, anc)etat la Brasov si dus doi ani la
'anal, pentru ca spovedise sase partizani din munti. &iciodata parintele nu a pomenit macar in
treacat despre asta. Doar tata, care a "ost si el detinut politic, mi-a zis ca a stat in celula cu parintele
Arsenie si acolo un gardian il tot jignea; @Ba popa9@. Atunci s-a intors parintele si s-a uitat la el si
1G:
gardianul a inceput sa se c)inuie, tinandu-se cu mainile de !urta. Intr-un tarziu, vazand ca durerea
nu inceteaza, a zis; @(arinte, iarta-ma@... @De Dumnezeu sa "ii iertat@, i-a raspuns parintele si pe loc
omul si-a revenit.

%milia Butum - *agaras
@'rezi ca parintele Arsenie este mort3 %u iti spun ca e viu@
'and s-a a"lat de moartea parintelui si tre!uia sa mergem la inmormantare, "iica mea, care atunci
avea E ani si care il indragea "oarte mult pe parintele, a tinut cu tot dinadinsul sa mearga si ea. %ra
toamna spre iarna, era "rig, trenurile pe vremea aceea nu erau incalzite, dar era neclintita pe pozitie;
@,i eu vin la parintele, iar daca nu ma luati, ma pun eu in tren si ma duc@. Iar daca voia sa mearga
pentru ultima oara la parintele, nu ne puteam impotrivi. A luat-o sotul meu si a dus-o la
inmormantare. De cum a ajuns in !iserica, s-a desprins de tatal sau si s-a dus langa parintele
Arsenie. A uitat de parinti, de cei care mai erau acolo, de tot ce o inconjura. &u-i era "rica ca este
mort, nu a intimidat-o nimic. A ramas langa parintele cat s-a putut. $a plecarea de la inmormantare,
a luat-o cineva cu masina si a ajuns prima acasa, cand nu era inca nici unul dintre noi. A urcat
singura noaptea in !loc, re"uzand sa "ie insotita de cineva. A intrat "ara teama in casa, unde era o
matusa si i-a spus acesteia; @+ai sa-ti spun ceva. Dumneata crezi ca parintele Arsenie este mort3@.
,ora mea nu stia ce sa creada, statea derutata. @%u Bcontinua "etitaC atata iti spun, ca e viu. Dar sa-ti
spun altceva; daca te uiti in casa, il vezi3@. - @&u, nu il vad.@ @Dar daca merg prin casa, auzi si tu
pasii lui insotindu-ma3@ - @&u, nu ii aud, dar eu sunt o pacatoasa, iar tu esti un copil curat. 0u poate
poti sa-l vezi si sa-l auzi, dar eu nu.@ @Daca tu nu il vezi si nu il auzi, atunci sa nu mai spui la
nimeni ceea ce am spus eu, ca n-am sa recunosc la nimeni nimic.@
Am vazut o "emeie care isi pierduse un copil si s-a dus la mormantul parintelui Arsenie sa se roage.
.ai mare ii era disperarea decat credinta si se intre!a; @'e poate sa "aca un mormant3 'aci vad ca
este un mormant ca oricare altul@. ,i, deodata, a cazut in genunc)i Bpesemne ca i s-a aratat
parinteleC si a strigat; @(arinte, nu am stiut cine esti9 (arinte, te rog, ajuta-ma9@. 'redinta a cuprins-
o c)iar in acele clipe si su"letul ei s-a luminat, iar !uzele au eli!erat in cuvinte su"erinta ei de
mama. Dar aceste lucruri desi se stiu, nu le spune nimeni. #are de ce nu se spun lucrurile acestea3
,unt niste lucruri adevarate.
I$I% 02D#/
1G<
(arintele DA&II$ (A/0#,A&2
- episcop de 6arset -
Dupa 1?G de ani de ratacire si de instrainare, romanii din Banatul sar!esc au din nou un episcop.
Inalt (reas"intitul Daniil (artosanu, ultimul ucenic al marelui du)ovnic ardelean Arsenie Boca, a
reusit sa le redea acestora speranta. (rin el, spiritul Ts"antului8 Arsenie este impartasit celor care au
cea mai mare nevoie de un Dumnezeu Tromanesc8
$iturg)ie inlacrimata la Densus
/asuna pietrele milenare ale Densusului, atinse de glasul parintelui Daniil. Doua sute de tarani
)ategani cu c)ipuri tari, pra"oase, au incremenit su! arsita soarelui, ascultandu-l. $iturg)ia e pe
s"arsite, sangele Domnului tocmai s-a s"intit. ,tropi mari, de sudoare, ies de su! clopurile
cio!anesti si se preling pe o!rajii aspri, inrositi, proaspat rasi. #amenii n-au incaput in !iserica.
,unt cu totii a"ara, ing)esuiti intre peretii mata)alosi ai vec)iului naos, pereti plamaditi dintr-o
invalmaseala de imense !locuri dacice de andezit, lespezi cu inscriptii romane, capiteluri si "ranturi
de apeducte, de pietre "unerare... Inauntru, pe un stalp a"umat al !isericii goale, Dumnezeu e un
taran !atran, cu plete al!e. %l tine mainile pe umerii lui Iisus. Amandoi poarta camesi largi,
romanesti, cu motive )ategane. # pictura de la 1<4=...
A"ara taranii tac, ca la inceputul lumii. In "ata lor este un preot mare. In"asurat in argint, cu mitra
rotunda si stralucitoare pe crestet, cu !ratele larg des"acute, parintele Daniil pare mult mai inalt
decat toti. %l e "iul lor densusean, "iul satului lor, care a devenit parintele lor, preot neegalat, apoi a
plecat departe, in Banatul sar!esc, sa le "ie parinte tuturor romanilor de acolo. Dupa aproape trei ani
de zile, pentru oamenii Densusului a sosit ceasul reintalnirii. &u e nimic deose!it; un preot le
vor!este simplu, din inima, "ostilor sai enoriasi. T6reau sa va spun ca, din cei <? de ani ai vietii
mele, perioada de aproape cinci ani cat am "ost preot aici, la Densus, a "ost cea mai "rumoasa. &u
gasesc cuvinte pentru a va marturisi cat sunt de legat de aceste pietre s"inte, de sluj!ele pe care le-
am "acut impreuna, de sunetul unic al clopotelor de aici, de oamenii pentru care m-am rugat, cu
care am plans la inmormantari si cu care m-am !ucurat la !otezuri... 6reau sa va zic ca mi-a "ost
dor de voi...8
&u reusesc sa pricep de la inceput. .a tot ridic pe var"uri, incruntat de caldura, incordandu-mi
auzul ca sa deslusesc ce se-ntampla. De acolo, din "ata preotului, unde sed !a!ele stir!e care
cantasera pe nas sal!aticele pricesne !anatene, de acolo vine spre noi un murmur straniu. Acum,
pentru prima data, ta!loul cu tarani incepe sa se miste. ,i imi dau seama ca toti plang. Bar!ati si
"emei plang in )o)ote, cu suspine, "ara sa se rusineze unii de altii. 'u degetele in"ipte in zidurile
celei mai vec)i !iserici crestine de la nord de Dunare, taranii din Densus plang la reintalnirea cu
preotul lor. % limpede ca nici el, preotul, nu s-a asteptat la o asemenea reactie, dovada ca se opreste
pentru cateva momente, purtandu-si privirea peste capetele descoperite ale credinciosilor, oc)ii lui,
ca doua taieturi in carnea pleoapelor, prin care a!ia g)icesti sclipirile al!astre. Apoi continua cu un
alt "el de glas, in rastimpuri zguduit de emotie, continua cea mai ciudata si mai tul!uratoare predica
liturgica pe care am auzit-o vreodata. T&-am cerut si n-am voit sa plec de aici. Acum sapte ani, intr-
o duminica seara, daca va aduceti aminte, tot aici, in "ata acestei !iserici, la prima 6ecernie pe care
am savarsit-o la Densus, va adresam cuvantul de intampinare pornind de la vec)ea carte a Iesirii lui
.oise, care, vazand /ugul Aprins de pe .untele ,inai arzand si nemistuindu-se, a spus; T.a duc
sa vad aceasta aratare minunata, ca rugul arde si nu se mistuieste98. Am simtit atunci ca in !iserica
aceasta stravec)e de la Densus e un rug aprins care arde de aproape 4GGG de ani in rugaciuni
1G=
neintrerupte si care nu se va mistui niciodata, pentru ca !iserica aceasta e o temelie a neamului
nostru romanesc de pretutindeni.8
,uspinele nu contenesc, episcopul incearca parca sa-si pastreze cumpatul, le spune acum
satenilor ce-a mai "acut de cand a "ost plecat, le povesteste simplu si sincer, ca un "rate de-al lor,
taran tocmai intors dintr-o indepartata calatorie. T(recum stiti, oameni !uni, asa a vrut Dumnezeu,
ca dupa o viata petrecuta in cele mai indu)ovnicite manastiri si !iserici ale Ardealului - ,am!ata,
Bodrog, (rislop si Densus - sa "iu randuit pastor al "ratilor nostri romani din Banatul sar!esc. In
acesti doi ani si ceva de cand nu ne-am vazut, vreau sa va spun ca am avut cam mult de lucru pe
acolo.
(entru ca daca aici erati :GG de su"lete care incalziti pietrele acestei s"inte !iserici, acolo, in alta
tara, mi-a dat Dumnezeu peste <G de !iserici, in pastorire 4: de preoti si peste :G.GGG de romani
ortodocsi care n-au mai avut episcop la 6arset de 1?G de ani. A tre!uit sa merg sa slujesc in
aproape "iecare !iserica, sa ajung acolo unde n-a ajuns episcop roman niciodata, unde n-a "ost
$iturg)ie ar)iereasca niciodata, si pe toti sa caut sa-i im!ar!atez, sa-i insu"letesc, sa le trezesc
sperante. (entru ca noi, din "ericire, ne-am nascut in acest +ateg !inecuvantat, dar nu va dati seama
ce inseamna sa "ii roman, dar sa te nasti, sa traiesti si sa mori strain, departe de ai tai. De aceea,
rodnic cred c-a "ost timpul petrecut la Densus, dar sper ca la "el de rodnica sa "ie sederea mea
dincolo de granita, caci parca mai mare nevoie este de mine acolo unde-i mai greu. .aine
dimineata, in zori, ma voi intoarce la 6arset. ,i-as vrea sa va zic ca asa cum va iu!esc pe voi si imi
e dor de voi cand sunt departe, asa ii iu!esc si pe romanii de acolo si marturisesc ca mi-e dor de ei
cand sunt aici. 6a im!ratisez pe "iecare in parte, va !inecuvantez ar)iereste si ma socotesc "ericit si
onorat ca episcop ca am trecut prin aceasta adevarata Tscoala8 de la Densus98
A"ara, dincolo de peretii intre care s-au zidit taranii densuseni, sezand pe lespezile romane, in
iar!a, la um!ra pomilor ce se revarsa peste cimitir, sunt alti zeci si zeci de oameni veniti de departe,
doar ca sa-l vada pe acest ultim ucenic al celui supranumit Ts"antul de la ,am!ata *agarasului8,
parintele Arsenie Boca.
,luj!a se termina, parintele Daniil co!oara in intunericul rece si gol, ca de grota, al !isericii,
apoi reapare invesmantat in negru, sprijinindu-se in toiagul sau ar)ieresc cu maner de argint, razand
oamenilor. % miezul zilei, dar nu voi putea vor!i cu ,"intia ,a decat la miezul noptii. 6a asculta
o"urile si va povatui pe "iecare pelerin in parte, va participa la s"intirea monumentului unui erou
taran ucis in inc)isoarea de la F)erla, isi va vedea parintii din satul vecin, +atagel.
Dor de parintele Arsenie
% trecut de unsprezece noaptea, stam amandoi pe o !anca, in "ata protopopiatului din +ateg. .a
retrag discret spre capatul !ancii si c)iar ma !ucur ca e intuneric - poate nu-mi va putea o!serva
emotia. 'aci emotie adevarata este sa stai "ata in "ata la ceasul acesta tarziu si tainic cu unul din cei
mai apropiati "ii du)ovnicesti ai unui s"ant... %piscopul pare o!osit, isi tine c)ipul in palma dreapta,
putin intors catre mine, cele doua taieturi ale pleoapelor sunt acum ca doua linii, de parca nici nu
m-ar mai privi, de parca dupa aceasta intreaga zi agitata, de um!latura prin lume, ar cauta sa se
reintoarca in sine insusi. Il intre! mai intai despre taranii )ategani, ii spun ca nicicand n-am mai
vazut niste enoriasi care sa-si pretuiasca atat de mult preotul, il rog sa-mi vor!easca despre 0ara
+ategului, despre... despre ce vrea el sa-mi vor!easca si eu tot m-as simti in noaptea asta mai !ogat.
T0ara +ategului3... Atata pot zice; e (aradisul meu pamantesc. 0oate radacinile "iintei mele sunt
aici, in campiile de la poalele /etezatului. *ara densusenii pe care i-ati vazut dimineata la !iserica
n-as "i ceea ce sunt. &u i-am Tcastigat8 cu ceva. I-am iu!it, i-am iu!it pur si simplu. Am plans cu
cei care au plans, m-am !ucurat cu cei care s-au !ucurat, am incercat, dupa micimea mea
omeneasca, sa iau asupra mea toate !ucuriile si necazurile unei paro)ii intregi. %i sunt eu. $e
datorez enorm si parintilor mei, tarani nascuti in Densus, imi amintesc cum sarmanul tata incarca
trenuri in gara, ca sa castige !ani, sa ma mai dea inca o toamna la scoala. T,a incerci sa-i privesti pe
oameni cu oc)i curati8, asta imi spunea tatal meu. Aceleasi cuvinte aveam sa le aud, mult mai
tarziu, din gura marelui meu calauzitor, parintele Arsenie Boca...8
1G?
Despre parintele Arsenie nu prea vrea sa vor!easca. ')iar daca ar vrea, zice ca n-ar tre!ui. 'a n-
a sosit inca vremea. De sapte ani de zile a scris o carte a clipelor petrecute in preajma marelui
du)ovnic. # carte intreaga, terminata, dar nu vrea sa o pu!lice, nici macar s-o arate cuiva. % marea
taina a vietii sale. T,imt, simt ca n-a sosit timpul9... Dupa aproape 1: ani, despre parintele Arsenie
inca se vor!este in termeni mult prea lumesti. Dar se va vedea mai tarziu, eu indraznesc sa spun ca
Arsenie Boca a "ost pentru /omania asemeni ,"antului ,era"im de ,arov pentru marea /usie. 'e v-
as putea spune eu acuma3 Inca de copil, am simtit nevoia unui povatuitor. .ereu. Am simtit-o pana
in ultima "i!ra a "iintei mele, pana in ultima picatura de sange. ,imteam in su"let un gol ce tre!uia
umplut, o sete, stiam ca el tre!uie sa existe. ,tiam ca va veni. (o"tim, in anul doi de "acultate, pe
cand eram student la 0eologie in ,i!iu, am "acut intamplator o calatorie la Draganescu, aproape de
Bucuresti, acolo unde parintele Arsenie era mutat de ,ecuritate cu domiciliu "ortat si unde picta
!iserica satului. Din prima secunda in care l-am vazut, mi-am dat seama ca el este. Intr-un anume
"el, cred ca si el ma astepta. #, Doamne, sa nu scrieti... 'um v-as putea explica asta asa, in doua
cuvinte3 &u se poate9 $egatura dintre un du)ovnic si ucenicul sau e mai presus decat aceea dintre
parinte si "iu, e mai presus de "ire. A doua oara cand am "ost la Draganescu, era !iserica plina de
lume, iar el a iesit din altar si a trecut printre toti acei oameni si nu stiu cum a ajuns in spatele meu
si mi-a pus mainile pe umeri si mi-a spus... ce importanta are ce mi-a spus3 De atunci, viata mea a
"ost alt"el. &-a mai curs la intamplare. Dumnezeu a randuit-o ast"el incat sa trec prin aceleasi locuri
prin care a trecut si (reacuviosul Arsenie. (arintele m-a trimis la .anastirea ,am!ata, unde am
intrat ca "rate in mona)ism si am stat doi ani, intre 1ED4 si 1ED<. %l mi-a zis apoi sa ma duc la
Bodrog, acolo am "ost tuns calugar. 0ot el m-a trimis la ,"anta .anastire (rislop, unde am stat ca
preot slujitor intre 1ED? si 1EE?, acelasi numar de ani ca si ,"intia ,a; zece. Aici venea si parintele,
cam din doua in doua luni, iar intalnirile acelea de taina mi-au ramas in su"let ca niste mari comori.
,i tot parintele Arsenie mi-a pro"etit, "oarte demult, c-am sa "ac doctoratul intr-o tara straina, dar tot
ortodoxa. Iata ca dupa atatia ani de la moartea ,"intiei ,ale, am ajuns sa-mi "ac studiile de doctorat
tocmai in 0)esaloni[, Frecia. Din !anii adunati in cei patru ani cat am "ost !ursier acolo, am
cumparat un petic de pamant in .untii /etezatului, c)iar unde incepe paradisul rezervatiei
naturale. (e acel pamant, intre anii 1EEE si 4GGG, am ridicat un sc)it micut, de maici, cu )ramul
T,c)im!area la "ata8. $-am ridicat ca multumire pentru tot !inele pe care mi l-a daruit Dumnezeu
in viata mea; studiile teologice, viata mona)ala, dar mai ales Densusul si intalnirea cu Arsenie
Boca. Apoi am "ost trimis departe...8
T6-am asteptat ca pe-un soare98
.arturiseste ca parintele Arsenie ii dirijeaza viata si acum. ,imte asta, o simte mereu. Atunci
cand este incercat de greutati, se gandeste la marele sau du)ovnic si-i cere s"at. Iar greutati au "ost
destule... TDupa o tinerete de "ericire, asta cred ca este de "apt marea incercare a vietii mele. &ici nu
va puteti inc)ipui ce-nseamna sa "ii primul episcop acolo, dupa 1?G de ani... &u va puteti inc)ipui
ce seceta mare, ce g)eturi mari su"letesti sunt in acele parti unde, din cauza vitregiilor istoriei,
su"larea Du)ului ,"ant parca nu s-a "acut simtita atat de "ier!inte ca in partile noastre, ale 0arii
+ategului. .a socot "ericit ca la 6arset locuiesc in Institutul 0eologic sar!o-vla), in aceeasi odaie
unde a stat odinioara inegala!ilul mitropolit Andrei ,aguna, "ara de care astazi cred ca n-ar mai
exista nici un roman in Banatul sar!esc. Doar datorita providentialului act savarsit de ,aguna la
1D?<, asa numita Tdespartire ierar)ica8 a romanilor ortodocsi de sar!ii pravoslavnici si rein"iintarea
.itropoliei ortodoxe pentru romanii din 0ransilvania si Banat, doar datorita acestei mari "aptuiri,
"ratii nostri din 6oivodina au supravietuit, prin Biserica, pana astazi.
(redecesorul meu a "ost episcopul .axim .anuilovici, tocmai la 1D<G. Dar iata ca, in urma cu doi
ani, a venit clipa9 Dumnezeu mi-a incredintat mie aceasta aleasa misiune. 2na aleasa, dar totodata
enorm de di"icila, de impovaratoare. In acesti doi ani si ceva am "ost martorul unor momente cu
adevarat cutremuratoare, unice. ,e tot tram!iteaza la noi sintagma Tlectie de romanism8. Acolo sa
vedeti lectii de romanism9 ,a vedeti !isericile acelea mari, uriase, adevarate catedrale, in sate unde
traiau altadata cate AGGG de romani. ,a le vedeti acum goale. ')iar cand am sosit in Banatul de
1GA
dincolo, am participat la o nunta in satucul #vcea, undeva pe langa Belgrad; o suta de !ieti romani,
urmasi ai motilor deportati aici dupa rascoala lui +oria si a!andonati in mlastini. 6azand dansurile,
auzind cantecele acelea romanesti din Apuseni, la nunta aceea am plans, am plans cu lacrimi, ca la
o inmormantare. ,a vedeti apoi la 'ovin, "ost oras pe malul stang al Dunarii, acolo unde va "i "ost
altadata cetatea marelui Flad. Azi are numai vreo <GG de locuitori, toti romani. 'u sapte calesti
pline de "lori m-au asteptat la intrarea in oras... ,au la ,an-.i)ai, unul din putinele sate in care mai
exista scoala romaneasca, tin minte un !atran inalt, cu pletele lungi, al!e, care mi-a iesit in
intampinare, spunandu-mi; T(arinte, v-am asteptat ca pe un soare98 'e sa mai zic de 'ostei, a"lat
c)iar pe granita. 0rei zile si trei nopti s-au rugat satenii, in 1E1D, sa nu "ie parasiti. 0rei zile si trei
nopti un sat intreg a stat in genunc)i si s-a rugat cu "ata la rasarit, ca sa-i ocoleasca )otarul. Iar dupa
aceea, tot un sat intreg i-a !lestemat de moarte pe cei de la 0rianon, "iindca i-au lasat "ara tara.
Acum doi ani, de Inaltare, cand am venit la ei, m-au asteptat cu )ora, cu o super!a "an"ara
romaneasca, si plangeau de "ericire. Iar eu le-am zis asa; ca daca %minescu ar "i trait azi, sunt sigur
c-ar "i scris TDoina 'osteiului8. Asa sunt oamenii de acolo, inca se considera granita vie a
poporului roman. 'at despre mine... %u, pacatosul, n-am "acut altceva decat sa incerc sa-i iu!esc ca
pe taranii mei de aici, din Densus. ,i am simtit cum incet, incet, legatura cu acesti :=.GGG de
oameni incepe sa devina tot mai trainica, tot mai puternica. 'a si cum n-ar "i "ost :=.GGG, ci :GG...8
(arintele se smereste. ,e poticneste, incearca sa nu mai vor!easca, zice mereu despre sine ca-i
Tun netre!nic si un pacatos8, ca n-ar tre!ui sa scriu nimic, ca el n-are nici un merit. ,i totusi, din
nenumarate alte surse am a"lat ca numele de Daniil (artosanu a devenit deja Tun sim!ol8 al
romanilor din 6oivodina. 'a intr-adevar e iu!it Tca un soare8, ca odata preotii pe care-i pastoreste
acolo i-ar "i zis; T(arinte, daca plecati, o sa va planga lumea ca pe un mort...8. Dupa aceasta
"rumoasa zi petrecuta in 0ara +ategului, mi-am dat seama si eu ca asa este; prin acest om
indumnezeit, spiritul parintelui Arsenie Boca dainuie.
B#DFA& $2(%,'2
eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
eeeeeeeeee
0exte premiate la concursul T/%0%0%$% *%/I'I/II8
'and "ericirea e in cer
'#&0I&2A .I&2&% A 6I%0II
,unt un om simplu. ,unt o pensionara la "el ca miile de pensionari ai tarii, care se con"runta cu
asprimile si greutatile vietii. &-am "acut parte niciodata din randurile celor !ogati, iar viata nu a "ost
prea generoasa cu mine dar, cu trecerea anilor, prin greutatile si necazurile care mi-au iesit in cale
am inteles un lucru care imi calauzeste zi de zi viata, am inteles ca !unul Dumnezeu, in nemarginita
$ui !unatate, mi-a dat un mare dar; acela de a sti sa lupt, acela de a avea puterea sa ies la supra"ata,
sa ma mentin la linia de plutire, sa nu cad.
Intr-una din zilele lui ianuarie 1EE1, "iul meu cel mare m-a parasit pentru totdeauna. *iul cel mic
era militar in acea perioada. In noaptea care a urmat inmormantarii, "iul cel mic a plecat inapoi la
unitatea militara la Baia .are, rudele mele au plecat acasa, la *ocsani, iar eu am ramas la ora unu
noaptea pe un peron pustiu, singura. Intelegeti ce e in su"letul unei mame care-si conduce "iul la
mormant9 0impul a trecut, dar "ara sa-mi ia durerea. 6azandu-mi starea, medicul uzinei unde
lucram mi-a recomandat internarea la ,pitalul de &europsi)iatrie de la 0imisul de ,us. Incepusera
sa se "aca simtite primele semne ale primaverii. Dupa tratament, ieseam cu colegele de camera prin
padure. Incepusera sa apara primele "lori. Atunci am trait un sentiment ciudat. Am simtit ca natura
ma primeste in sanul ei cu !ratele desc)ise, ca natura imi va "i cel mai minunat si credincios
1GD
prieten. Aveam cu mine o carticica de rugaciuni si una de plante medicinale, si mare mi-a "ost
!ucuria descoperind ca multe din "lorile din carte erau peste tot, in padure, pe pajisti, in marea si
minunata gradina a lui Dumnezeu. De atunci, am devenit cea mai !una prietena a naturii, o
pasionata culegatoare de plante medicinale. De atunci, ori de cate ori imi simt su"letul impovarat,
imi gasesc linistea la adapostul copacilor. Dupa aproximativ trei ani de lupta cu durerea si dorul de
copilul meu disparut, intamplarea a "acut sa cunosc un grup de pelerini, condus de un g)id "oarte
competent. ,e "aceau pelerinaje cu reducere pentru pensionari. Impreuna cu dansii, am cunoscut
aproape toate regiunile tarii, am vizitat zeci de manastiri. Drumul la aceste manastiri, pasii "acuti in
cautarea lui Dumnezeu, "rumusetea tarii noastre Bavem o tara ca un colt de raiC, mi-au salvat
su"letul. .-au intarit. *iecare pelerinaj imi incarca !ateriile pentru o lunga perioada de timp. %ram
"ericita. *ericita ca exist, "ericita ca Dumnezeu imi lasase un copil !un si sanatos. ,imteam cum
ocrotitorul divin nu ma lasa sa cad in deznadejde si, mai ales acolo, in manastiri, am invatat sa "iu
mai !una, mai iertatoare cu cei de langa mine. Din toate prin cate am trecut, am inteles ca atunci
cand su"letul ne e impovarat, sa-$ cautam pe Dumnezeu, sa-I cerem ajutorul, sa luam drumul
Bisericii. ,a ne !ucuram de razele diminetii, multumind lui Dumnezeu ca incepem o noua zi, ca
minunea vietii ne mai este daruita o data.
A&A #(/%A - str. 1: Decem!rie nr. 4<,
!l. 4, et. 4, ap. 4G, Brasov
D2.&%N%2 %\I,0A9
,per din tot su"letul ca aceste randuri, care provin din experienta de viata a unui tanar de 44 de ani,
le vor "i "olositoare semenilor mei si-i vor intari in credinta

In momentul in care constientizezi existenta divina si te lasi calauzit de aceasta, ai gasit "ericirea. In
momentul in care te arunci la picioarele Domnului nostru Iisus +ristos si spui; TAi mila, Doamne
Iisuse +ristoase, *iul lui Dumnezeu, de mine, pacatosul8, ei !ine, a!ia atunci incepi sa cunosti
adevarata "ericire. 'um am ajuns la cei 44 de ani ai mei sa constientizez existenta lui Dumnezeu3
Datorita greutatilor si incercarilor prin care am trecut si care mi-au otelit vointa si capacitatea de
lupta, dar care, paradoxal, mi-au intarit si credinta. Deoarece traim in /omania, o tara adusa cu
!una stiinta in pragul "alimentului, as dori sa le transmit un mesaj romanilor care se z!at ca si mine
sa supravietuiasca; T#ameni !uni, aveti credinta in Dumnezeu si luptati pentru viata dvs. $uptati
pentru a trai omeneste, luptati pentru a va !ucura de "iecare clipa din viata, dar nu luptati cu
incrancenare, ci cu seninatate in su"let si cu rugaciune. &u permiteti greutatilor de zi cu zi sa va
tul!ure su"letul, nu va lasati zdro!iti de duritatea vietii si, mai presus de orice, nu rupeti legatura cu
Dumnezeu8.
(entru a va explica cum am ajuns eu sa "iu aproape incontinuu "ericit, nu ar tre!ui sa "olosesc
decat un cuvant; dragostea. Desi este greu, nu lasati iu!irea din su"letul dvs. sa moara, caci atunci
nu veti mai "i oameni intregi, ci doar palide um!re, "ranturi de om. &u uitati cuvintele apostolului
(avel; TDe-as grai in lim!ile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, "acutu-m-am arama
sunatoare si c)imval rasunator. ,i de-as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice
stiinta, si de as avea atata credinta, incat sa mut si muntii din loc, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
,i de-as imparti toata avutia mea si de-as da trupul meu ca sa "ie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-
mi "oloseste B...C ,i acum raman acestea trei; credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre
acestea este dragostea.8
,unt de acord cu dvs. ca este greu sa-ti pastrezi iu!irea "ata de semeni atunci cand primesti, aproape
zilnic, lovituri de la cei asemeni tie, atunci cand esti calcat in picioare, umilit, dezumanizat. Dar
incercati9 Incercati, deoarece aceasta este singura noastra sansa de a nu trai degea!a, incercati,
deoarece doar dragostea Bsu! toate "ormele eiC da sens vietii noastre. Iisus a spus ca prima porunca
1GE
din $ege este de a-$ iu!i pe Dumnezeu cu tot cugetul si su"letul nostru, iar cea de-a doua porunca,
asemeni celei dintai, este de a-l iu!i pe aproapele nostru ca pe noi insine. In momentul in care va
detasati, macar pentru = minute, de greutatile cotidiene, lasand copilul din dvs. sa respire, iar
dragostea sa in"loreasca in su"let, veti "i pe drumul ce duce catre "ericire. In momentul in care veti
ajunge sa va !ucurati de "iecare noua zi, de "iecare raza de soare, de "iecare adiere de vant, de
"iecare semen pe care il intalniti, veti incepe sa cunoasteti adevarata "ericire, cea care nu se !azeaza
pe egoism, ci pe iu!ire, caci doar asa putem "ace din "ericire un mod de viata. 6a rog sa nu ma
judecati "ara a ma cunoaste9 &u sunt un !iet naiv, cum !inevoiesc sa ma catalog)eze unii dintre cei
cu care discut, caci am cunoscut greutatile si lipsurile inca de la 1< ani, cand am intrat la liceu. .i-
am sacri"icat cei mai "rumosi ani din viata, pentru ca am vrut sa ajung un !un pro"esionist, capa!il
sa-si ajute semenii. &u am intrat din primul an la "acultate, deoarece a tre!uit sa ma pregatesc
singur. A urmat un an groaznic, in care disperarea mea ajunsese atat de mare, incat mi-am pus viata
in joc pentru reusita la A,%. Dar Dumnezeu a vazut cat de mult am muncit si m-a ajutat. Acum
sunt student si lupt in continuare pentru viata mea, lupt in continuare pentru a supravietui, dar, in
ciuda greutatilor, incerc sa raman #. si sa-mi ajut si semenii. 'eea ce as vrea sa va spun tuturor
este ca viata merita traita9 6iata este un miracol. Daca vreti sa "iti "ericiti, incercati sa tineti cont de
cuvintele lui Iisus, care ne spune; T*iti milostivi, precum si 0atal vostru este milostiv. &u judecati
si nu veti "i judecati, nu osanditi si nu veti "i osanditi, iertati si veti "i iertati, dati si vi se va da8.
Dumnezeu ne roaga sa "im oameni, deoarece doar asa putem "i "ericiti. #menirea intreaga tipa dupa
dragoste si "ericire, dar cati dintre noi isi iu!esc si isi respecta semenii3 'ati dintre noi isi pleaca
genunc)ii si isi smeresc su"letul in "ata Dumnezeului celui viu3 6a rog sa nu uitati; "ericirea
porneste de la impacarea cu Dumnezeu si cu noi insine. Iisus reprezinta calea care duce catre
adevarata "ericire, cea care nu ne paraseste niciodata, in ciuda greutatilor vietii si a incercarilor la
care suntem supusi. Inc)ei, adresandu-va urarea mea o!isnuita; Bucurati-va de viata999 Dumnezeu
exista99
DA& ,0A&'A - Bucuresti,
e-mail; sdanDGfca)oo.com
*ece ani de la !oartea parintelui Arsenie Boca
$una noiem!rie a anului 1EDE avea sa desparta "aptura trupeasca a parintelui A/,%&I% B#'A de
turma de credinciosi care n-au incetat sa-l iu!easca si sa-l urmeze, nici atunci cand accesul ca preot
in !iserica i-a "ost interzis. $-au urmat, de alt"el, si dupa ce magica sa "aptura du)ovniceasca s-a
adunat intr-un nume, pe crucea din cimitirul de la .anastirea (rislop din +ateg. Il urmeaza si
astazi. ,atele ardelene ii traiesc aievea invatatura si pilda, considerandu-l drept s"ant. In semn de
omagiu "ata de marele du)ovnic si martir ortodox, revista noastra persevereaza in stradania de a-i
re"ace portretul, pe !aza marturiilor celor care l-au cunoscut; preoti, intelectuali si tarani din 0ara
*agarasului si Brasov
(reot &I'#$A% BAB#IA
B(orum!acu de ,us - BrasovC
@Dupa mine, parintele Arsenie Boca este un s"ant. Daca altii recunosc sau nu lucrul asta, e trea!a
lor@
$-am cunoscut pe parintele Arsenie Boca in urma cu vreo :G de ani, la .anastirea ,c)itul .aicilor
din Bucuresti. %ra in @?A. (e vremea aceea, parintele era acolo cu domiciliu "ortat. Am "ost,
c)ipurile, cu o icoana degradata, ca sa ne-o re"aca. In 0ara *agarasului, se incetatenise o!iceiul ca,
inainte de a-si intemeia o "amilie, preotii tineri sa treaca pe la parintele Arsenie. *iindca
11G
intentionam sa ma logodesc, am "ost si eu cu viitoarea mea sotie la el, pentru a ne !inecuvanta si a
ne da s"aturi. &e-a privit si ne-a spus "iecaruia "elul nostru de-a "i. 'u toate ca atunci parca nu ne-a
venit sa credem, de-a lungul anilor ne-am dat seama ca a avut dreptate. @Da, a zis el, va potriviti, va
completati unul pe altul.@ &e-a !inecuvantat, apoi m-a luat deoparte; @*rate &icolae, mi-a spus,
cand vii de undeva, sa-i aduci totdeauna sotiei tale o "loare. % gingasa si se va !ucura@.
'ititor al inimii
De-a lungul timpului, mi-am dat seama ca parintele Arsenie era un cititor al inimii. Dupa mine, el
este un s"ant, iar daca altii recunosc sau nu lucrul asta, e trea!a lor. 'aci adesea intre oameni s"intii
nu sunt cunoscuti. ')iar si .antuitorul s-a aratat oamenilor si acestia nu $-au vazut, nu $-au
cunoscut. 6iata s"intilor este tainica. Departe de ei gandul de a-si a"irma in vreun "el s"intenia, caci
ei se smeresc. Declar "ara nici un "el de retinere; pentru mine, parintele Arsenie a "ost un prooroc al
zilelor noastre, un om al lui Dumnezeu, pe care putini l-au cunoscut cu adevarat, atat dintre cei
mari, cat si dintre cei mai mici. Avea, de exemplu, darul inainte vederii - "apt pe care cei de astazi
se cam retin a-l recunoaste, si poate pe drept cuvant. &u e !ine sa ne )azardam in a"irmarea unor
lucruri ca acestea9 Dar in ce ma priveste, mai ales in calitate de preot, tre!uie sa recunosc ceea ce
este adevarat, ceea ce am trait si-am vazut, stand alaturi de el.
Aici, in 0ara *agarasului, parintele Arsenie a "ost mai respectat si mai iu!it ca nicaieri. 'a dovada a
acestui respect, noi - satenii din (orum!acu de ,us - l-am pictat in !iserica. ,igur, nu in randuiala
canonica a !isericii - nu poti declara pe cineva s"ant, pana nu este recunoscut de ,"antul ,inod - ci
intr-un "el de randuiala de su"let si constiinta, care ne-a indemnat sa-i "acem dreptate si sa-l trecem
printre s"intii romani. I-am spus pictorului sa scrie; ,"antul (arinte Arsenie de la (rislop.
(uterea de a sti gandurile
&u pot sa spun ca eram in permanenta in preajma lui, dar niciodata nu ii simteam lipsa, pentru ca
e"ectiv imi dadeam seama ca, daca-i cer ajutorul, ma ajuta oriunde as "i. Avea puterea asta de a-ti
sti gandurile. De pilda, am trimis-o odata pe cumnata noastra la el, pentru ca eram nemultumit de
ceea ce realizasem in paro)ia mea pana atunci, din punct de vedere spiritual. ,i l-am rugat sa ne
spuna ce sa "ac ca sa-i apropiem si mai mult de !iserica pe credinciosii de la noi. %l a spus Bva
redau intocmaiC; @,ora .aria, du-te si spune-le la parinti Beram preotii de la doua paro)ii
invecinateC caci cu "orta nu se poate mantui nimeni. ,a-si "aca datoria si atat. 'ine vrea sa vina la
!iserica, vine9 'ine nu - nu il putem mantui cu "orta@. 'and tocmai realizam pictura !isericii, ne-a
trimis vor!a; @Fra!iti-va, ca vor veni vremuri mai grele si o sa "ie un timp cand n-o sa mai puteti
"ace nimic@. ,i intr-adevar, la un an dupa /evolutie, n-am mai putut "ace nimic cu putinii !ani ai
micii noastre paro)ii.
.inuni
'at parintele Arsenie era la (rislop, socrul meu a ramas trei luni de zile la manastire si a lucrat.
Intr-o zi, vine un cetatean pe numele lui Ilie, !olnav. De la intrarea in manastire, parintele, care era
sus pe un deal, l-a intampinat cu intre!area; @'um e Ilie, asa-i ca-i pacat3@. #mul acela se
impartasise cu nevrednicie. A vazut ca toata lumea merge la impartasit si s-a dus si el, !eat. ,i pe
urma s-a aprins impartasania in el si a alergat la toti medicii, in toata tara, si nimeni nu-l putea ajuta
cu nimic. ,i atunci, a auzit de parintele Arsenie si s-a dus la manastire. ,i parintele i-a spus si pe
nume, si i-a spus si ce pacat a "acut, "ara sa-l "i vazut pana atunci. (arintele i-a dat indrumare ca
tre!uie sa ramana la manastire trei luni, ca sa poata "i lecuit. Dupa o luna, omul s-a dus la parinte si
i-a spus; @%u vreau sa merg acasa la copii si la nevasta@. (arintele i-a spus; @&u te duce, ca nu te-ai
vindecat@. @Ba, eu vreau sa ma duc.@ @.ai, iar te-apuca, stai aici, ca inca nu te-ai vindecat@. ,i a
111
plecat omul si iar i-a "ost rau. 'and incepea sa arda impartasania inauntru, zice ca tipa si se z!atea
tul!urat. ,i atunci s-a intors inapoi si a ramas trei luni de zile si s-a lecuit.
.ulti dintre credinciosii pe care i-am intalnit in calitate de preot de-a lungul timpului mi-au spus
despre minunile parintelui. 2nele dintre acestea sunt pe cat de simple, pe atat de greu de explicat.
De pilda, imi spunea o doamna de la oras ca sotul ei era tare !etiv si nu stia cum sa scape de aceasta
patima. A "ost la parintele Arsenie si l-a rugat cu lacrimi in oc)i sa se roage pentru indreptarea lui.
,i, intr-o !una zi, acestui om dintr-o data i-a pierit orice atractie "ata de !autura...
In ultimii ani de viata, parintele Arsenie era complet detasat. Iti vor!ea exact ca un trimis al lui
Dumnezeu, care nici nu se plange si nici nu ia parte la !ucuriile e"emere ale acestei lumi. Avea o
raspundere serioasa, apostoleasca, o autoritate spirituala extraordinara. 'uvantul lui iti patrundea
pana in inima si simteai ca-ti cunoaste su"letul. (uterea lui du)ovniceasca era de dincolo de cuvant.
.oartea
$a Biserica Draganescu, parintele Arsenie pictase un calugar rastignit pe cruce. .ulti credinciosi
zic ca s-a pictat pe dansul, dar cu certitudine nu se stie nimic. &ici cauzele mortii nu sunt prea clare.
(arintele +oria, care era peste vale si care l-a cunoscut mai indeaproape, a spus ca a "ost la
'eausescu cu cateva luni de zile inainte de moarte si i-a spus; @6ezi ce "aci, ca nu este !ine, da-le
mancare la oameni, da-le li!ertate, ca nu e !ine@. Dupa ce a iesit de acolo, l-a urmarit ,ecuritatea si
la iesirea din Bucuresti au "ost somati sa se opreasca. ,o"erul nu voia sa opreasca. (arintele i-a
spus; @#preste, ca te impusca, te omoara, si tu ai copii. (e mine o sa ma maltrateze, dar de mine nu
ramane nimic in urma@. ,i atunci so"erul a oprit. Au venit doi securisti, l-au scos din masina, l-au
!atut cumplit si de acolo i-a venit s"arsitul. 'e spun este din auzite si nu este sigur.
Dupa cum este stiut, inmormantarea a "ost in vremea lui 'eausescu si se "ereau oamenii sa
vor!easca despre parinte, !a unii dintre noi au re"uzat sa "ie "otogra"iati, ca sa nu se poata dovedi ca
au participat la inmormantare. A "ost o minune ca am putut tine un necrolog, cat de scurt, pentru ca
nu ne dadeau voie sa vor!im. Inainte de moarte, parintele Arsenie ne-a avertizat; @,a nu vor!iti9@.
Dumnezeu a "acut o minune, ca atunci cand am ajuns la mormant cantaretii nu mai cantau, nimeni
nu mai vor!ea nimic, era un moment de suspendare. ,i atunci, am zis catre maica stareta si catre
parintele Daniel; @Imi dati voie sa spun cateva cuvinte3@. Intr-un "el, poate le-a parut rau dupa
aceea, pentru ca am avut cam mult curaj atunci. Am spus; @Iu!iti credinciosi, ne dam noi seama pe
cine am adus aici3 &u am adus un om de rand, eu, nevrednicul, am adus pe umar un s"ant. 2n s"ant
am adus, nu un om oarecare. Invatatura pe care acest s"ant ne-a dat-o, cine va "i mai intelept va
pune-o la inima si va pune-o in practica@. $a urma, maica stareta mi-a spus ca am exagerat cand am
spus ca este un s"ant. I-am spus; @.aica stareta, iti dau un raspuns - s"antul Ioan Iacov a lasat in
scris; X,a va rugati pentru iertarea pacatelor mele, ca sunt sigur ca ma voi duce in iad, pentru ca nu
am indeplinit voia lui DumnezeuY. ,i a ramas douazeci de ani in mormant si dupa douazeci de ani
s-a descoperit trupul sau ca s"inte moaste, ca n-a putrezit. %u am credinta ca peste ani de zile, ne
vom inc)ina moastelor parintelui Arsenie@. 'and m-am intors acasa, m-au provocat oamenii in
!iserica, intre!andu-ma; @'um a "ost, parinte, la inmormantarea parintelui Arsenie3@. Atunci, spune
sotia mea, m-am dezlantuit in !iserica si am spus tot ce aveam pe su"let. 'and m-am intors de la
!iserica, ea mi-a spus; @.ananca, ca acum ai "acut-o9 6ine ,ecuritatea sa te ridice@. &u am avut,
din "ericire, dupa aceea pro!leme pentru ca era in noiem!rie 1EDE, cand lucrurile se precipitau si
nimeni nu mai avea timp sa ne ia din scurt.
2n an de zile dupa aceea, la primul parastas, maica care-l ingrijise !olnav pe parinte mi-a spus;
@(uteti vor!i, parinte, dar numai adevarul sa-l spuneti@. ,i numai adevarul l-am spus. %ra o ploaie
rece, marunta si deasa; @Iu!iti credinciosi, dati la o parte um!relele, pentru ca aceasta nu este o
simpla ploaie, ci acestea sunt lacrimile pe care parintele Arsenie Boca le-a varsat pentru poporul
114
acesta@. ,i nu am gresit, pentru ca dupa inmormantare mi-a marturisit cineva ca, intr-adevar, la
,am!ata, cand predica, parintelui ii curgeau lacrimile ca dintr-un izvor.
(arintele-calugar D#.%0I%
.anastirea ,am!ata - *agaras
Bdecedat in 1EE=C
@A "ost mot, din 0ara .otilor@
Acest s"ant prea cuvios parinte a "ost mot din 0ara .otilor. ,-a nascut in satul 6ata de ,us, langa
Brad, judetul +unedoara, din parinti !ine credinciosi, Iosi" si 'ristina. 0atal sau cunostea meseria
de panto"ar si-l punea pe "iul sau sa invete sa !ata cuie de lemn, si acesta le rupea si povestea ca-l
!atea cu cureaua cu care tinea papucii.
A mai avut si o sora, pe care o c)ema 'onstanteana, si care a murit de tanara. Iar !unica lor, pe care
o c)ema Ana, "iind si ea tare credincioasa, a ingropat-o pe 'onstanteana intr-un loc "rumos, mai
inalt, si a "acut peste mormantul ei o !isericuta, cu altarul c)iar peste mormantul "etei. Daca "ratele
ei, Nianu - caci asa l-a c)emat de !otez pe parintele Arsenie - se va "ace preot, cand va sluji in
!iserica sa "ie si sora lui acolo.
*acandu-se Nianu marisor si terminand scoala primara, l-a dat mai departe si la 0eologie, ca sa se
"aca preot. 'aci mama copilului, 'ristina, dupa ce a ramas insarcinata, a visat ca are in pantecele ei
soarele si luna, si mereu se intre!a ce va "i cu copilul pe care il va naste si l-a dat la scoala ca sa se
"aca preot. 0atal copilului, Iosi", murise intre timp si mama lui, tanara "iind, a "ost silita de mama ei
sa se marite a doua oara. Dar Nianu s-a suparat; @De ce s-a maritat3@ si n-a mai vrut sa treaca pe
acasa, iar cu timpul mama-sa n-a mai stiut de dansul.
Nianu "iind elev !un la 0eologie, mitropolitul Balan l-a s"atuit sa se "aca calugar la .anastirea
@Brancoveanu@ - ,am!ata de ,us, *agaras. 6enind la manastire, l-a calugarit si i s-a pus numele de
Arsenie.
Dupa un timp, mitropolitul l-a trimis in Frecia, la .untele At)onului BAt)os - n.r.C, ca sa se
indu)ovniceasca. Ajungand la ,"antul .unte si necunoscand pe nimeni, a spus parintele ca s-a dus
intr-o padure si s-a rugat mult .antuitorului sa-i trimita un !un povatuitor, dar nu a "ost ascultat.
@Dar de la o vreme - a spus parintele - mi-am dat seama ca .antuitorul are o .ama !una si m-am
rugat ei cu lacrimi in oc)i, sa-mi dea un povatuitor, sa ma invete in cele ale calugariei, spre
mantuire.@ ,i a zis parintele ca insasi .aica Domnului a venit si l-a luat de mana si l-a urcat pe un
munte inalt, ce era intre doua prapastii, de iti era "rica sa privesti in jos. ,i muntele era ascutit, de
numai cat calcai cu talpa piciorului. ,i l-a urcat .aica Domnului si l-a dat in grija unui s"ant care
traise pe pamant cu doua sute de ani mai inainte - dupa unii ar "i "ost c)iar ,era"im de ,arov. Iar
.aica Domnului s-a "acut nevazuta. ,i spunea parintele ca se ducea in "iecare zi pe creasta acelui
munte si nu ii mai era "rica ca va cadea in prapastie.
'at timp, n-a spus, dar pro!a!il ca <G de zile a primit invatatura de la acest s"ant. Aceasta a spus-o
o singura data, la cativa credinciosi Bsigur ca pentru smerenieC. Desigur ca .aica Domnului l-a
intarit de a postit atunci <G de zile incontinuu, timp in care l-a povatuit s"antul ce i se aratase. Dupa
un an de zile, a venit la .anastirea ,am!ata intarit cu Du)ul ,"ant, cu mare dar proorocesc si cu
putere, ca daca te privea, simteai un curent in su"let si te umileai. ,i-ti descoperea gandurile, iti
spunea numele, iti descoperea pacatele si "aptele ce le-ai "acut, cunoscand si viata.
11: