09.03.

2022

Cât de mult valorezi în ochii lui Dumnezeu?

În viața de creștin, după nașterea din nou, există pericolul să cădem într-o capcană. Să
credem că păcatele noastre din trecut ne definesc. Să ne uităm în urmă și să nu putem scăpa de
umbra lor. Să credem că Dumnezeu ne-a iertat, dar nu a uitat. Și să ne facem probleme, sa ne
tanguim, să ne lamentăm neîncetat. Întrebarea se pune: vrea Dumnezeu asta? Oare vrea un
Tată să își vadă copiii trăind în regret și nimicnicie, sau în bucurie și măreția Harului? Lucrul cel
mai adevărat este că regretul își are rolul său. El ne face să conștientizăm că fără mântuire
pierduți suntem pe veci. Că păcatele noastre sunt ca niște viermi ce ne rod pe dinăuntru. Oare
de câte ori nu am simțit păcatele cum ne apasă? Oare cate nopți în care am plâns nu am avut? Și
câte sentimente amestecate de regret și amar. Și totuși printre ele era o speranță. Il vedeam pe
Fiul lui Dumnezeu în toată sfințenia Lui. Vedeam și ne infioram. Așa cum Isaia s-a infiorat și a zis
,,vai de mine,, sau când păstorii ce au văzut îngerul în Betleem s-au speriat. Te poți speria de
sfințenia lui Dumnezeu, întrucât îl vezi în contrast cu sufletul tău păcătos. Dar nu este frică. Este
teamă. Este respect și adorare. Și este o teamă plină de iubire.
Atunci când cădem în extrema regretului și ni se pare că nu merităm nimic, să ne amintim
cuvintele Domnului care ne spun cât valorăm. Lee Strobel spunea că atunci când s-a pocăit
petrecea la biserică 6 zile din 7. Nu mai făcea altceva. Se dedica atât de mult încât ajungea la
epuizare. Deodată, pastorul care conducea biserica l-a luat cu el în birou ca să îi zică ceva. Lee se
gândea că o să îl laude pentru lucrările pe care le făcea și pentru dedicarea lui. Însă pastorul i-a
spus: ,,Lee, nu vreau sa mai vii la biserică săptămâna asta deloc, înafară de duminică,,. Lee era
șocat. ,,Cum să nu mai vin la biserică? Dar trebuie să fac lucruri pentru Domnul. Am dorința asta
încă de când m-am născut din nou,, ,,Lee, Domnul ți-a dăruit Harul. Ce încerci tu să îi
demonstrezi? Tu crezi că un tată vrea să își vadă copilul epuizat în încercarea de a-l mulțumi și
de a-i face pe plac? Daca copilul tău s-ar chinui atât de mult să ia note bune, să facă curat în
casă, să încerce să te mulțumească, și ar uita că tu îl iubești necondiționat și ar fi mereu obosit
din cauza asta, nu te-ai întrista? Nu i-ai spune că nu trebuie să facă toate astea? Ca tu îl iubesti
oricum. Mântuirea nu vine prin fapte, Lee. Doar prin Har,, Lecția aceasta a fost pentru Lee ca un
duș rece. Își dădea seama că el valorează mult mai mult. Încercase atât să îi facă pe plac lui
Dumnezeu pentru că se vedea un paria, un copil nedorit. Domnul ne dorește pe noi, copiii lui.
De asta ne-a oferit daruri, de asta ne oferă binecuvântări, de asta ne încredem în el. Noi suntem
iubiți și trebuie să revărsăm această iubire și peste ceilalți.
Dacă ne uităm la comportamentul Domnului Isus și la relația sa cu oamenii, putem
observa o caracteristică foarte frumoasa: Acesta niciodată nu a făcut oamenii să se simtă slabi.
Ori să se simtă de nimic. Nu i-a descurajat. Nu l-a interesat nici ce au făcut în trecut. Nu a vrut
detalii. Pentru el conta doar credința. Și odată cu credința autentică vine și regretul. Acesta
spunea doar: du-te, și nu mai păcătui. Simplitatea aceasta dumnezeiască ne dă de gândit. Deci
09.03.2022

nu contează atât de mult regretul pe care îl avem cât viața noastră care se schimbă urmare a
acestui regret. Dacă ne blocăm în acest sentiment de regret, viața noastra nu poate fi
schimbată.
Ce frumos este să vezi oameni care și-au dat seama de valoarea lor în ochii Domnului. Cum
zâmbesc, ce fericiți sunt. Radiază. Ce obositori sunt oamenii care trăiesc într-un regret
permanent și nu evoluează. Care cred mereu că nu sunt destul de buni pentru Dumnezeu. El
este Tatăl nostru. El ne vrea fericiți. Chiar și în cuptor vrea să fim bucuroși. Să stăm tari. El ne-a
oferit tot ce se putea mai frumos. Unii pot cânta, alții pot picta, alții pot vorbi frumos, alții pot
scrie, unii pot face daruri, alții se dedică altora. Unii sunt lideri, alții ajută cu ce pot. Unii pot
influența cu vorbele, alții cu faptele. Unii au gândire analitică, alții artistică. Și toate aceste
daruri sunt o mărturie a iubirii Lui. El vrea să le folosim pentru El. Și totodată pentru noi, pentru
a ni se bucura sufletul. El a creat natura ca să ne bucurăm. De câte ori nu l-am simțit pe
Dumnezeu uitându-mă la un câmp plin de flori. Ce măreție! Îngerii cântă lui Dumnezeu. Nu cred
că îngerii stau în regret și plâng neîncetat. Ei își iau lăuta, harpa și se duc să laude măreția Sa. Și
noi putem deveni îngeri. ,,Fiți sfinți așa cum și Tatăl vostru este sfânt,,. Domnul Isus mergea dis
de dimineață să vorbească cu Tatăl Său. Dacă noi am vorbi cu Tatăl la fel de mult ne-am da
seama cât de mult ne prețuiește. Chiar și în cer, când stă la sfat împreună cu sfinții și îngerii,
dacă aude de pe Pământ rugăciunea celui neprihănit spune: tăcere! Acum vorbește copilul meu
de pe Pământ. Vreau să îl ascult.
Domnul este bun și îndurător. El ne oferă suferința pentru a ne întări. Dar din suferință
iese bucurie. El vrea ca noi să fim copii vrednici. Noi suntem copii de Rege. Ce mândrie și bucurie
mai mare poate fi decât aceasta?