POVESTIRI Limbajul inimii: sfânt, tainic, creștinesc, îngeresc, ceresc, duhovnicesc, hristic, dumnezeiesc
educative,instructive
ISTORIOARE Litera I – Indiferența față de semeni, față de suflet
informativ-formative
Alfabetul iubirii Învățătura înțelepciunii
Păcatul indiferenţei
S-au întâlnit într-o după-amiază, pe uliţa unui sat, preotul din
partea locului şi un ţăran din parohia sa. Cum l-a văzut, părintele
l-a întrebat:
– Ieri dimineaţă am întâlnit doi săteni ce se certau dintr-o pricină
oarecare şi am reuşit în cele din urmă să îi împac. Am văzut că tu
ai trecut pe lângă ei fără să-ţi pese şi ţi-ai continuat liniştit
drumul. Cum este posibil aşa ceva ? Crezi că ai făcut bine ?
– Părinte, i-a răspuns omul, eu nu prea cred că este important
ceea ce fac. Dumnezeu este puternic şi dacă vrea să mă
mântuiască mă va mântui, iar dacă nu vrea să mă mântuiască,
atunci aşa va fi, indiferent de ce-aş face eu.
– Vai, fiule, cum poţi să vorbeşti aşa ?! – i-a răspuns cu blândeţe
preotul. Ia spune-mi, de unde vii tu acuma cu sapa în spinare ?
– Păi, cum de unde, părinte ? De la câmp. Muncesc acolo de azi
de dimineaţă. La cât m-am străduit, sper din tot sufletul ca
Dumnezeu să-mi dea o recoltă bună.
– Nu crezi că este la fel, fiule, şi cu viaţa şi cu păcatele tale ?
De ce te duci să munceşti la câmp ? Dacă Dumnezeu vrea să ai o
recoltă bună, o să le găseşti de-a gata pe toate, dacă nu vrea, de
ce te mai osteneşti ? Ţi se pare firesc ? – Nu, părinte! Dacă nu
muncesc, cum aş putea să am de-ale gurii ?
– Aşa este, fiule, dacă munceşti cu drag, Dumnezeu îţi ajută şi
obţii o recoltă bună. E, tot aşa, dacă trăieşti fără păcat, purtându-
ţi şi ţie de grijă, dar şi celor din jurul tău, atunci Dumnezeu se
îndură şi, chiar dacă ai mai greşit în viaţă, îţi iartă păcatul, iar la
Judecata cea Dreaptă vei fi mântuit.
Aşa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, tot astfel
păcatele pun stăpânire pe sufletul omului rău și indiferent.
După cum vei căuta tu ca aceia din jurul tău să aibă linişte şi
bucurie, să aibă credinţă şi speranţă în mântuire, tot astfel va
căuta şi Dumnezeu ca şi tu să ai parte de toate acestea.
Dacă poţi să ajuţi pe cineva, chiar şi cu un sfat sau cu o vorbă
bună, fă-o numaidecât, fiindcă trebuie să fim atenţi la tot ce
întâlnim în viaţă, căci lumea toată este grădina de care noi toţi
trebuie să avem grijă. Să nu mai faci niciodată ca ieri!
PILDE
cu tâlc moral-creștin
PARABOLE
cu înțeles sufletesc
Școala vieții Calea adevărului
“Numai cine îşi iubeşte aproapele, Îl iubeşte pe Dumnezeu”
Cuvinte - cheie: I – indiferența (nepăsarea); F – faptele, roadele
iubirii de semeni („ca roadele muncii: recolta de pe câmp”);
P – purtarea de grijă de sine și de alții (ajutorul dat altora
prin F – fapte bune, iubire, milă, prin C – cuvinte bune: sfat,
îndemn, încurajare, iertare, rugăciune; S – scopul : linişte şi
bucurie, fericire, credinţă şi speranţă în mântuire, sfințenie, iubire
„Grădina” sufletului
Un creştin l-a întrebat pe preotul său duhovnic:
– Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate.
Ce trebuie să fac mai întâi, ce este cel mai important?
– O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o grădină în
care plantezi tot felul de flori frumoase, aştepţi să crească ? Aşa,
fără să faci nimic, or să răsară ele?
– Nu, părinte, trebuie să le ud…
– Dar dacă le uzi şi atât, vor creşte ele mari şi frumoase?
– Nu, părinte, trebuie şi să muncesc, să am grijă de ele, să nu fie
distruse de buruieni…
– Dar dacă le dai toate acestea, şi nu vor avea lumină, pot ele să
crească?
– În nici un caz, părinte, atunci toată munca mea nu-şi are rostul,
florile nu vor creşte niciodată.
– Acum ai înţeles, fiule ?! Sufletul nostru este asemenea unei
grădini, în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea,
credinţa, bunătatea, cumpătarea, omenia… Noi, însă, trebuie să
avem grijă de această grădină din sufletul nostru, ca tot ce este
acolo să înflorească. Doar astfel sufletul omului se umple de
frumuseţe.
Ce trebuie să facem pentru toate acestea ? Să avem grijă ca
buruienile păcatelor să nu prindă rădăcini în suflet, să veghem
mereu ca răul să nu se cuibărească în noi, fiindcă, odată intrat,
este foarte greu să-l mai scoţi. Şi ce mai trebuie să facem pentru
grădina sufletului ? Să o udăm mereu cu apa dătătoare de viaţă,
care este rugăciunea.
Dar ele tot n-ar creşte, dacă nu le-ar încălzi pe toate lumina
binefăcătoare a dragostei dumnezeieşti. Şi unde ar putea găsi
sufletele noastre mai multă căldură şi lumină dumnezeiască,
dacă nu în Biserică ?!
E, poţi tu să-mi spui, fiule, ce este mai important ? Toate sunt
importante. Fii mereu atent la sufletul tău, ai grijă de el, fiindcă
atunci şi Dumnezeu te va ajuta.
Doar aşa, prin munca noastră şi cu ajutorul Domnului, florile
minunate din sufletele noastre, adică dragostea, credinţa şi toate
lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, vor creşte
nestingherite, iar viaţa ni se va umple de fericire.
Cuvinte - cheie: S – sufletul („ca o grădină”)
F – faptele („ca florile”: dragostea, credinţa, bunătatea,
cumpătarea, omenia … )
M – munca noastră (faptele bune); M – munca lui Dumnezeu
(harul sfânt primit zilnic la Sfânta Liturghie și la alte sfinte slujbe)
Toate sunt importante atât în grădinărit, cât și viața sufletului:
R – rugăciunea („ca apa pentru flori”); B – biserica :„ca lumina –
cunoașterea și căldura – iubirea” (adică dragostea dumnezeiască
și învățătura cerească pentru suflet)