Sfintele Icoane - mijloc de

cunoaștere a credinței creștine

în Biserică și Școală.

”PE DUMNEZEU NIMENI NU L-A VĂZUT;

FIUL CEL UNUL-NĂSCUT, CARE ESTE ÎN
SÂNUL TATĂLUI, ACELA L-A FĂCUT
CUNOSCUT” (Ioan1,18)
 Icoana – cunoaștere religioasă
Omul este o ființă superioară ce vede
sens peste tot pentru ca a fost creat
pentru acest univers semnificativ.
Ca atare el nu se oprește doar la
semn, simbol, la realitatea
obiectivă ci vede dincolo.
Iar aceasta experiență este pentru el o
cunoaștere a realității , dar și o
experiere a lucrurilor spirituale, o
cunoaștere religioasă. 

Icoana Icoana
Abordarea
I. partea vizibilă II. sensurile ei profunde
văzut - sens
 Sfânta icoană – sens,mijloc, sinteză
izvor de sens creator, mijloc de
o cunoaștere a învățământ
întregii realității,
de a privi spre
a tuturor
semnificațiilor, Împărăția lui
ideilor Dumnezeu

realizează o sinteză a lumii,

arătând unitatea fundamentală
a celor trei planuri:
sufletesc, terestru, ceresc
 Sfânta icoană – rol mediator
între Dumnezeu și om
1. este un factor 2. are un rol 3. are un rol
de cunoaștere, pedagogic - social
de mediere a școlar foarte
acesteia, de
pronunțat
mijloc

unește toate „spațiile” care converg spre om:

umanitatea proprie, societatea umană, universul,
ce toate ar trebui să meargă spre Dumnezeu
de care au fost create.
 Sfânta icoană – funcție pedagogică, didactică, educativ-religioasă

în BISERICĂ la ȘCOALĂ – PREDAREA RELIGIEI

o prezență harică prezența ca simbol la clasă

”o teologie a frumuseții”, a sprijinit dezvoltarea intuiției

o ”fereastră către Dumnezeu” de la statutul de metodă,

la cel de principiu și
Roluri:
mijloc de învățământ.
rol liturgic, - Sfânta Liturghie, slujbe
rol misionar - misiune Funcții:
rol catehetic - biserică funcția didactică,
rol pedagogic - școală funcția contemplativă,
funcția harică,
”Biblia neştiutorilor de carte” funcția de îndemn spre cinstirea celui reprezentat
pe ea,
un rol ajutător în rugăciunea credinciosului şi funcția estetică și
să înţeleagă sensuri ale învăţăturii creştine. funcția educativ-religioasă
 ICOANA – MIJLOC SIMBOLIC DE CUNOAŞTERE

• Dintre funcţiile pe care le

îndeplineşte icoana, amintim:
• funcţia catehetică sau didactică;
• funcţia contemplativă (care exprimă
calitatea icoanei de fereastră spre
absolut, prin care privitorul poate fi
atras spre comuniunea cu
Dumnezeu, întru slava);
• funcţia harică (arată faptul că icoana
împărăţeşte puterea nevăzută a lui
Dumnezeu, prin mijlocirea celui
reprezentat de ea);
• funcţia de indemn spre cinstirea
celui reprezentat pe ea;
• funcţia educativ-religioasă
 Sfânta icoană – realitate văzută și sens nevăzut – „imagine a raiului”

Lucrurile Natura – icoană – semn,

– icoane al gândirii Creatorului simbol al realității nevăzute
Fiecare lucru creat de Întreaga Natură nu este altceva
Dumnezeu este, aşa cum decât un simbol, adică,
a fost, o reflecţie a adevărata sa semnificaţie
devine aparentă numai atunci
perfecţiunii divine, o
când este văzută drept un
icoană a gândirii indicator care ne poate face
Creatorului, un semn conştienţi de adevărurile
natural şi perceptibil al supranaturale, duhovnicești
adevărului supranatural.

”A respinge creatura ca simbol al lui Dumnezeu

înseamnă, în ultima analiză, a respinge chiar chipul
omenesc al lui Hristos, ca reflectând dumnezeirea lui,
s-au chiar relația omenității si a dumnezeirii în el”.

Pr. Dumitru Stăniloae, Simbol ca anticipare și temei al

posibilității icoanei, Studii Teologice VII, 1957, nr.7-
8, p.434
 Terminologie

Definiție

origine

Cuvântul ”icoană” este de origine greacă Ɛίκών (gr. eikon, lat. imago- chip,
reprezentare) o imagine sacră, în două dimensiuni, care reprezintă pe Iisus
Hristos, pe Maica Domnului sau un sfânt, cărora li se aduce închinare sau
cinstire
Icoană = imagine, chip, reprezentare pictată a unei persoane sfinte
sau a unei scene religioase.
 ICOANA – IMAGINE SFÂNTĂ

„icoană” - Ɛίκών

Terminologie, definiție, origine

Cuvântul „icoană” este de origine greacă Ɛίκών (gr. eikon, lat. imago- chip,
reprezentare) o imagine sacră, în două dimensiuni, care reprezintă pe Iisus
Hristos, pe Maica Domnului sau un sfânt, cărora li se aduce închinare sau
cinstire
Icoană = imagine, chip, reprezentare pictată a unei persoane sfinte
sau a unei scene religioase.
 Materia și arta sfintei icoane
• ”icoană” este orice „reprezentare a
lui Hristos, a Fecioarei, a unui sfânt,
a unui înger sau a unui eveniment
din istoria sfântă, chiar dacă acea
imagine era pictată, sculptată, și
indiferent de tehnica cu ajutorul
căreia ar fi fost elaborată”.
• ”icoana” este orice reprezentare vizibilă
a unui persoane, plăsmuită prin orice
mijloc al artei plastice (pictură,
țesătură, desen, sculptură) făcute pe orice
material (lemn, piatră, sticlă, mozaic).
• Icoane sunt și goblenurile, statuile,
gravurile, sculpturile, chiar și
basoreliefurile.
 Sfânta icoană – întrebuințare
• 1. Icoane întrebuințate în biserici în
cadrul serviciului divin public,
incluzând aici și icoanele praznicale ;
• 2. Icoane folosite în cultul
particular:
• a) icoanele din familiile creștinilor
• b) icoanele folosite în timpul
desfășurării orelor de religie din
instituțiile școlare publice sau
particulare;
• c) Icoanele Troițe așezate la
intersectarea drumurilor, des întâlnite
în părțile Moldovei, Bucovinei și
Maramureșului;
• d) Icoane portabile pe care
credincioșii le poartă la gât, genți
sau la piept.
 1. Sfânta icoană – sensuri teologice
1. Prima icoană este cea naturală: fiul
cuiva este icoana naturală a celui ce
l-a născut, mai întâi prin natură
apoi prin poziție și imitare.
Acest lucru îl arată Sfântul Apostol
Pavel, spunând că Fiul este icoana
Tatălui:” Acesta este chipul lui
Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi
născut decât toată făptura”(Coloseni
1,15). Fiul este icoana naturală a
Tatălui, fără deosebire și întru totul
asemenea cu Tatăl.
 2.Sfânta icoană
– sensuri teologice
2. Al doilea fel de icoane este
gândirea care se găsește în
Dumnezeu despre lucrurile
care vor fi făcute de El, adică
sfatul Lui mai înainte de
veci; Dumnezeu a avut în
minte oglinda tuturor
creațiilor Sale, asemenea
unui arhitect care-și face
planul înainte de a construi o
casă;
 3. Sfânta icoană – sensuri
teologice
3. Al treilea fel de icoană este omul,
făcut de Dumnezeu prin imitare.
Omul este icoana lui Dumnezeu și
potrivit liberului arbitru și puterii de
conducere, căci Dumnezeu a zis ”Să
facem om după chipul și
asemănarea lui Noastră ca să
stăpânească peștii mării păsările
cerului, animalele domestice.. Și l-a
făcut Dumnezeu pe om după chipul
Său, după chipul lui Dumnezeu l-a
făcut.”(Facerea 1, 26-27);
4. Sfânta icoană – sensuri
teologice
4. Al patrulea fel de icoane îl alcătuiesc
reprezentările materiale sau
corporale pe care noi le facem despre
existența lumii nevăzute, datorită
neputinței noastre materiale de a
înțelege existența lumii nevăzute a
îngerilor. Se poate spune despre toate
lucrurile create că sunt descoperiri ale
lui Dumnezeu, așa cum arată Sfântul
Apostol Pavel: ”Cele nevăzute ala Lui
se văd de la facerea lumii, înțelegându-
se din făpturi, adică veșnica Lui putere
și dumnezeire, așa ca ei să fie fără
cuvânt de apărare”( Romani 1,20)
 5. Sfânta icoană – sensuri teologice
5. Al cincilea fel de icoane sunt
cele care înfățișează,
sugerează sau preînchipuie –
arată lucruri viitoare: rugul
( îngerul Domnului),
ploaia de pe lâna și Chivotul
Legii Vechi ( simbol al
Maicii Domnului), marea,
apa, norul( simboluri ale
botezului);
 6. Sfânta icoană – sensuri teologice
• 6. Al șaselea fel de icoane sunt
făcute spre aducerea aminte,
comemorarea faptelor minunate
prin cuvântul scris în Vechiul
Testament, căci litera
înfățișează cuvântul
( Dumnezeu a scris pe Tablele
Legii cele zece porunci sau
Decalogul), dar și a personajelor,
a bărbaților virtuoși și sfinți din
istoria mântuirii noastre.
 7. Sfânta icoană – sensuri teologice

7. Pe lângă aceste 6 tipuri de

icoană, Sfântul Teodor
Studitul așează, pe lângă
cele enumerate mai sus de
Sfântul Ioan Damaschin, și
tipul icoanei Sfintei Cruci.