Motivația

Exista doar doua motivații. Din identitatea adevărata (sunt copil de Dumnezeu) motivatia
care iese este iubirea. Cealaltă care iese din minciuna (sunt dumnezeu) este mândria și egoismul.
Ambele dăruiesc. Faptele ambelor motivații arata similar pentru ca dăruiesc. Totuși, unele ajung sa
aducă binecuvântare și celelalte ajung sa aducă blestemul.
Cele doua motivații determina totul. Spiritul preia informația din exterior prin identitate.
Aude ca este o nevoie undeva, cineva este bolnav, un caz social, etc. Acuma motivatia determina
cum reacționam la informația preluata. Motivația poate fi iubirea dacă sunt în identitatea corecta,
care nu face nimic pentru sine. Cealaltă este mândria și egoismul care face totul pentru sine. Acuma
una dă ca să aducă rod (din iubire tu vrei sa apară rod pentru Domnul), cealaltă dă pentru a avea ea
însăși și a fi cineva, sa se arate la cineva. Deci va trebui sa vedem scopul pentru care da. Motivația
nu trebuie sa facă nimic pentru sine.
,,Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă
sunătoare sau un chimval zângănitor. 2  Şi chiar dacă aş avea darul prorociei și aș cunoaște toate
tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea
dragoste, nu sunt nimic. 3  Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar
dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.” (1Corinteni 13 1-
3).
Pavel nu amintește niciun punct negativ. El da numai exemple de lucruri bune. Vine cel rău
cu o fata posomorâta și nervoasa? Nu, pentru ca l-am recunoaște. El vine îmbrăcat în lumina ca un
agent divin sa îți aducă binele. Nu vine sa te ispitească cu raul pentru ca ispita la rău este simpla.
Când dai faci ceva rău se dovedește ca motivația este greșită, e clar de unde vine. Dar când dai faci
ceva bun, când vorbești bine, frumos, amabil, cu un zâmbet larg pe buze, de unde știi ca o faci din
iubire? De unde știi motivația? Pericolul nostru nu consta în a face răul evident, ci în a face binele
dintr-o motivație greșită. De aceea Pavel spune: ,,nu-mi foloseşte la nimic”. Poți sa vorbești oricât
de bine, ești doar o aramă zanganitoare pentru ca nu vine din iubire, chiar dacă la exterior asa pare.
Darul prorociei, stiinta, credinta, câte fapte rele descrie aici Pavel? Nici una. Darul prorociei
este ceva bun. Sunt oameni care proorocesc, dar nu din iubire fata de Dumnezeu (Balaam de
exemplu, vezi Numeri 24:17). Acest dar te va mântui? Toate tainele, toata știința, te vor mântui
aceste cunoștințe? Nu! Credință care muta și munții, ne trebuie aceasta credința ca sa facem
minuni? Nu așteaptă creștinii sa fie cineva care sa facă într-adevăr o dovada ca ei sunt conduși de
Dumnezeu?
Isus ne avertizează în predica sa de pe munte. ,,Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» [as putea
înlocui cu «Isus, Isus!»] va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu,
Care este în ceruri. 22  Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în
Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?»
23 
Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce
săvârşiţi fărădelegea!» ” (Matei 7:21-23). Au prorocit în numele Domnului, este același lucru care
îl spune Pavel. În numele lui Isus au făcut aceste lucruri miraculoase. Ce va zice Isus? ,,Niciodată
nu v-am cunoscut! Plecati de la mine”. Aceștia sunt oameni la care ne uitam și zicem: ei sunt
oamenii lui Dumnezeu pentru ca prorocesc, alunga dracii, vindeca bolnavii, ei sunt cei care trebuie
sa fie în adevăr. Chiar asa?
Fapta externa buna nu este hotărâtoare. Fapta externa poate sa arate cât se poate de bine.
Aceasta este înșelarea celui rău. Sa faci un lucru bun de care tu sa fii conștient, dar sa îl faci din
motivația greșită, sa il faci pentru tine ca sa fii apreciat de altii, sa vrei sa vindeci oamenii pentru
tine de exemplu, este greșit. Asa am fost și eu ispitit. Nu îmi cunoșteam inima. Când Dumnezeu ma
ajuta sa înțeleg de unde vine boala și stăteam de vorba cu pacienții, le voiam binele, voiam sa ii fac
sănătoși, dar pentru cine voiam sa fac aceasta? Nu eram conștient ca depuneam forță și voiam sa fac
lucrurile pentru mine. Nu știam pana când Dumnezeu nu mi-a făcut clar. Intențiile noastre, ceea ce
vrem este bun. Dar intenția și motivația nu este același lucru. Ceea ce noi vrem este bine pentru ca
noi avem doar lucruri bune în voința. Intenția acestor oameni care au făcut fapte mari în numele lui
Hristos, care au vindecat, este buna. Ei nu vor răul, nu au intenție rea, ei pur și simplu sunt înșelați
pentru ca nu își cunosc inima și motivația inimii. Chiar daca mi-as da averea, hrana, trupul, nu imi
foloseste la nimic. La absolut nimic!
De aceea trebuie sa vedem ca în natura nimic nu servește pentru sine însuși. Trandafirul nu
este frumos pentru sine, nicio floare nu da parfum pentru ea însăși. Pomul care aduce fructele nu le
aduce pentru sine. Aceste roade nu le face ca să le mănânce el. Numai omul, din eroarea înnăscută,
face totul pentru sine. Numai omul este acela care e axat pe sine, dar el face lucruri bune pentru
sine. Atunci trebuie sa ne întrebam din ce motivație facem aceste lucruri.
 Rezultatul
Exista iubirea care nu face nimic pentru sine si exista egoismul care face totul pentru sine.
Ambii fac fapte similare. De unde știu din ce motivație actionez? Noi am fost făcuți sa dam, sa
punem lucrurile în funcțiune, dar din ce motivație? Aceasta Dumnezeu va cerceta. Datul exterior
(ceea ce facem) este identic. Omul da prin muncă. Unii muncesc mult, dar de unde muncesc? Pentru
cine muncesc? Muncesc pentru mine sau pentru Domnul? Acesta va fi răspunsul, ceea ce trebuie să
știm. De muncit, muncesc amândoi.
Fiecare da prin îngrijirea părinților lui sau a celor bolnavi. Te sacrifici, dai, dar pentru cine o
faci? Pentru ca sunt părinții tăi sau pentru ca sunt părinții care ți i-a dat Domnul? Tu te jertfești și
vei zice poate, la sfârșit, cum mi-a zis odată o pacienta, care a ajuns la 60 de ani: ,,Eu mi-am îngrijit
tatăl care a trait aproape 100 de ani și nu am putut sa ma ocup de mine. Nu am putut și eu sa
călătoresc, toată viata mi-am petrecut-o pentru îngrijirea lui.”. Și nu era fericita. De ce nu era
fericită? Pentru ca se îngrijea pentru ea. A făcut-o nu pentru ca era sloboda în dragostea lui
Dumnezeu, ci a făcut-o pentru ca să nu aibă mustrări de conștiința după aceea că nu a făcut ce
trebuia.
Toți dau cadouri bune copiilor lor, școală, universitate.
Era odată o doamna care într-un accident și-a pierdut bratul drept. Era paralizat. Avea dureri
de 6 ani în acel brat. Ea credea ca Dumnezeu a pedepsit-o. A spus: trebuia sa mai lucrez și eu sa îmi
țin copiii la școală. Am întrebat-o: bratul acela al cui era? Al Domnului sau al tău? Pentru cine
folosim puterile trupului nostru? Sa slujim copiilor pentru ca sunt ai noștri? Atunci o facem din
mândrie si egoism.
Fapta este aceeași. Exteriorul este identic. Fapta buna, dam corpului numai hrana sănătoasă,
stil de viata sănătos, faci sport, etc. Pentru cine o faci? Dacă o faci pentru tine nu are niciun rost.
Din mândrie si egoism poti sa faci același lucru bun ca și când l-ai face din iubire. Ispita la bine este
mult mai dificila decât ispita la rău. Isus nu i-a respins în predica de pe munte pe curvari, mincinoși,
ucigași, drogati... păcătoșii evidenti. El i-a respins și le-a spus ca nu ii cunoaște pe aceea care au
făcut numai bine. Ispita la bine este cumplita când nu ne cunoaștem inima și motivația. Ești
invitat să dai pentru proiecte de ajutorare și te implici pentru ca Dumnezeu a pus în noi să avem
mila, sa ne pese de aproapele nostru, dar nu știm din ce motivație dam acele ajutoare.
Toți dam cu intenții bune. Dacă dam din iubire nu avem nicio frica ca ar ieși rău. Nu avem
nevoie de confirmare ca am făcut binele, pentru ca din iubire nu poți sa greșești. Iubirea nu cauta la
rezultat, pe când mândria și egoismul cauta la rezultat. Iubirea se bucura dacă ceea ce ai sădit, ceea
ce ai făcut, aduce rod. Știe ca nu vine aceasta de la mine, ci vine din partea lui Dumnezeu. De aceea
se bucura ca a putut sa fie părtaș, conlucrator la acel rod care s-a adus. Mândria și egoismul vor sa
vadă rezultatul. Oamenii ma întreabă, pe câti ai vindecat, ce urmări ai? Eu pot doar sa le explic
oamenilor, dar ei singuri trebuie sa puna in aplicare ca se vindece.
Dacă avem urmări pozitive, nu avem cum sa ne vedem eroarea. De aceea unii vin și fac
lucrarea lor pana la sfârșit, dar Isus ii respinge pentru ca au făcut lucruri bune dintr-o inima falsa,
dintr-un egoism feroce. Cu cat e mai mare egoismul, cu atât poate face lucrări mai mari, mai bune la
exterior. Dumnezeu ne poate ajuta doar după urmările negative, când vedem ca binele făcut nu
aduce rezultatul așteptat. Atunci ce facem? Vedem ca mintea noastră este prinsa. Când ne luam
prizonieri în gândirea noastră atunci știm ca am facut din egoism. Știm că nu a fost iubirea cea care
ne-a motivat, ci a fost eroarea inimii noastre care ne-a făcut sa facem binele pentru noi, pentru mine.
Când suntem cu mintea prinsa, doborâți, nu știm calea, atunci cu siguranță putem știi ca
suntem în eroare. Ne cautam folosul nostru! Când avem reproșuri la ceea ce am făcut bine pentru
ca rezultatele nu au ieșit, când avem nemulțumiri fata de ceilalți cum reacționează la faptele noastre,
când suntem nerăbdători sa vedem rezultatele muncii noastre, când ne băgăm în cearta sau avem
gânduri de răzbunare atunci știm ca ce am dat a fost din motivația greșită.
Când am făcut un lucru bun și ni se da înapoi nedreptate atunci Dumnezeu ne descoperă
dacă suntem în motivația corecta sau nu. Dacă vine nedreptatea și eu ma comport frumos și zic am
dat de la Domnul, nu am dat de la mine, atunci nu am nicio grija. Cand actionez din iubire nu pot
gresi. Dar când nedreptatea aceea ma sfarama, ma ia prizonier atunci îmi dau seama ca ceea ce am
dat a fost din mândrie si egoism. Am dat pentru mine, am dat pentru reputația mea. Am dat ca eu sa
ies în evidenta. Boala vine pentru ca vrem sa forțam binele. Ea vine pentru ca noi am dat binele, i-
am îngrijit pe alții și acum nu avem nicio răsplată pentru ceea ce am dat.
Nu este usor sa ne cercetam motivația. Ellen White spune când noi ne vom cerceta inima
vom vedea ca aproape toate lucrurile care le-am facut asa zis bine au venit din mândrie si egoism.
De aceea trebuie sa ne cercetam inima. Noi facem binele, dar de unde vine? Dacă nu vine din
Dumnezeu este zadarnic. Isus va zice: nu te cunosc. Da, tu te-ai dus în numele Meu, tu ai zis ca faci
în numele Meu, dar de fapt ai făcut pentru tine, tu ai folosit doar cu buzele numele Meu. Viata ta nu
era viata Mea, nu ai trăit din Mine, pentru slava Tatălui, ci ai trait din oameni, pentru slava ta
personala.

 Darul văduvei
,,41Isus ședea jos in fata vistieriei Templului si Se uita cum arunca norodul bani in vistierie.
Mulți, care erau bogați, aruncau mult. 42A venit si o văduvă săracă si a aruncat doi bănuți, care fac
un gologan. 43Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi si le-a zis: ‘Adevărat va spun ca aceasta văduvă
săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat in vistierie; 44caci toți ceilalți au aruncat din
prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca sa trăiască.’ ”
(Marcu 12:41-44).
Darul văduvei dovedește ca Isus se uita la inima. Viața acestei femei în mana cui era? Era în
mâna Tatălui ei ceresc. De aceea ea a putut sa dea tot. Astfel a dovedit ca a dat din iubire. Isus
trebuie sa ne ajute sa ne vedem inima. El cunoscând inima văduvei, El a știut ca ea a dat tot ce ii
mai rămăsese ca să trăiască pentru ca trăia din Dumnezeu si pentru Dumnezeu.
 Darul Mariei
,,1
Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi
pe care îl înviase din morţi. 2Acolo, I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce
şedeau la masă cu El. 3Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui
Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului. 4Unul din ucenicii Săi,
Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: 5’De ce nu s-a vândut acest mir cu
trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?’ 6Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci
pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. 7Dar Isus a zis: ‚Las-o în
pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe
Mine nu Mă aveţi totdeauna.’ ” (Ioan 12:2-8).
Maria a fost vindecata de Hristos?? Maria aduce un dar ca să se arate dragostea ei fata de
Hristos. Iuda zicea din egoismul si mandria inimii sale: hai sa facem bine la alții. Fapta exterioara
este buna, dar el se folosea doar pentru sine de acest argument, asa cum a fost si în criza covid. Nu
il interesa cu adevarat de cei saraci. Darul Mariei reprezenta salariul pe un an de zile in perioada
aceea. Darul ei a venit din rezultatul mântuirii care Hristos i-a adus-o. Motivatia ei este iubirea.
Ne va trebui o cercetare foarte profunda ca să vedem ca lucrurile noastre bune sa nu fie
făcute dintr-o inima înșelată. Acolo va trebui sa cercetam și sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne
deschidă ochii pentru ca noi intenția o avem sa dam din iubire, dar necunoscându-ne inima, sa nu
ajungem in acea zi înaintea Domnului Hristos și El sa zică: da, ai făcut în numele Meu, dar de fapt
ai facut-o pentru tine. Da, ai făcut fapte mari și bune, dar nu pot sa recunosc niciuna pentru ca nu le-
ai făcut din mine și nu ai dat niciun dar pentru Mine. Ai făcut totul pentru tine.
In schimb sa auzim aceste cuvinte: ,,Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține
lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:23). În cer nu
exista decât o singura lege, legea altruismului, nimeni nu face ceva pentru sine, de aceea cei care
vor moșteni cerul vor trebui sa aibă motivația cerului, sa fie de acord sa nu mai vrea nimic pentru
sine si sa trăiască după principiul lui Dumnezeu, tot ce este al meu este și al tău.
 Libertatea
Dragostea oferă interes maxim pentru celalalt. Egoismul are interes maxim în celalalt. O
mama are interes pentru copil sau în copil? Când am interes în cineva, cine este în centru? Eu,
pentru mine am interes. Dar eu cred ca vreau binele celuilalt, binele copilului. Acela care comanda,
forțează, condiționează, acela nu iubește. Duhul nu a fost făcut pentru a fi forțat. Nimănui nu ii
place comanda. Va place să vă conditioneze cineva? E anti nevoie spirituala. Toate acestea vin din
egoism nu din iubire. Aparent este interes în celalalt, dar în realitate este doar interes personal.
Cum facem diferenta între egoism și iubire? Iubirea da cata libertate celuilalt? Da 100%
libertate, 100% respect celuilalt. Asa este si Dumnezeu. El nu ne comanda niciodată. Nu ne-a făcut
sa ne comande.
Ce îl face pe om bolnav, interesul sau incapacitatea de a da libertate? Incapacitatea de a da
libertate. Cum sa dai libertate soțului sa te insele? Libertatea este cel mai prețios element al
dragostei, guvernarea de sine. Noi nu putem fi roboti. Robotul nu are nevoie de libertate. În
momentul in care eu nu am interes pentru celălalt, ci in celalalt, ce trebuie sa fac? Sa îl stăpânesc, sa
il controlez. Toate problemele umane ca efect vin pentru ca nu poți lăsa libertate la rau celorlalți.
Nu pot sa îl las pe soț sa bea, sa se uite la TV, sa stea degeaba, sa faca ce vrea. Omul nu poate sa
respecte și sa îngăduie ca celălalt sa facă ce vrea el.
 Nu poți sa lași copilul sa nu meargă la școală. Eu stăteam la 50m de liceu. Cine era ultimul
care ajungea la liceu? Eu eram. Dormeam pana în ultima clipa. Bunica, săraca, avea toate hainele
mele pregătite, eu doar sa intru în ele. Și mâncarea era pregătită.

Spiritul a fost gândit sa gândească singur, sa se guverneze singur. Altfel Dumnezeu făcea
roboti cum vrem noi azi sa facem. Nu ne mai trebuie oameni, ca omul este cel mai mare dăunător al
naturii. De aceea omul trebuie sa dispară. Facem în loc de om, roboti care nu dăunează mediului
pentru ca nu respira. Nu emit CO2 în natura. S-au inventat măști care sa le pui la vaci ca să nu mai
emită CO2. De parca Dumnezeu a greșit ca ne-a creat pe noi astfel, sau când a creat vacile.
Am avut odată o fetita de 12 ani la consiliere care si-a luat notițe. S-a uitat și mama ei peste
acel notițe. Acolo unde am spus despre libertate totala ea incadrase cu pixul pentru a vedea și mama
și toti care este nevoia ei.

E libertatea periculoasa? Creștinii cred ca e liberul arbitru care ne-a adus răul. Credem ca
datorita libertății a putut sa apară răul. Dacă libertatea naște răul atunci ce trebuie sa desființam?
Libertatea, evident. Prin ce? Prin incuierea în casa, prin constrângere. Se va reuși vreodată? Cel care
vrea sa te bage în casa nu va reuși niciodată pentru ca întotdeauna vor fi oameni pe acest pământ
care vor fi slobozi. Da, marea majoritate a oamenilor sunt sclavi. Ei cred ca răul se poate învinge
doar prin restricționare. Boala nu se poate învinge niciodată prin restricții. Spiritul omului nu a fost
făcut sa fie restricționat. Libertatea nu poate niciodată sa nască răul. Cum a apărut răul dacă
libertatea nu aduce răul?
Cand e vorba de mine tot vad ca nu pot sa dau libertate. Cel mai mare lucru este sa ii dau
soției libertate totala. Are voie sa cheltuie oricati bani? Are voie sa facă ce vrea? M-a făcut
Dumnezeu sa o stăpânesc? În Biblie scrie soția sa fie supusa bărbatului. Noi toți interpretam ca ea
trebuie sa spună: da sa trăiți, execut!
Sa dai libertate este ceea ce arata ca într-adevăr îl iubești pe celălalt pentru el, nu pentru tine.
Egoismul da libertate, și în egoism exista o copie a libertății. Care este copia libertății în egoism?
Ce face egoismul atunci când interesul în celalalt nu îl poate stăpâni? El devine indiferent. Cei mai
mulți zic despre mine ca eu susțin sa fim indiferenți. Nu poți fi indiferent fata de cei care ii iubești.
Indiferenta, detașarea nu funcitoneaza pentru ca te vezi păgubaș prin ceea ce îți face celalalt. Dacă
el îți face rău trebuie sa îl ingradesti, sa il restricționezi.
Eu am vrut sa am control asupra banului. Cine nu vrea asta? Eu sunt mai econom, soția mea
mai cheltuitoare. Și atunci am zis: Doamne soția este a ta. Daca tu i-ai dat libertate totala, ii dau și
eu, cam cu dureri de stomac, dar ii dau libertate. Este cel mai greu lucru sa lasi pe celălalt sa faca
ceea ce nu îți convine. Iubirea nu se arata când celălalt face totul bine, ci când nu face totul bine. Sa
îți iubești dușmanul înseamnă să il lași liber sa îți facă rău. Dacă nu poți sa îl lași, înseamnă că
trebuie să il restricționezi. Cei mai mulți oameni cred ca legea lui Dumnezeu este restrictiva. Dacă e
restrictiva, unde rămâne libertatea? Noi nu înțelegem ca egoismul ne restricționează, nu iubirea.
Iubirea nu are restrictii. Noi gândim exact invers în eroare minții noastre.
Egoismul este o copie a iubirii. De aceea el are aceleași componente ca și iubirea. Iubirea
are interesul maxim pentru celalalt. Egoismul în sine ne este antipatic pentru ca am fost făcuți
pentru iubire. Egoismul este o anti nevoie. Omul nu vede ca confunda iubirea cu egoismul.
Egoismul trebuie sa fie atât de șiret încât sa aibă aparenta ca faci totul pentru celalalt, ca tu te
sacrifici, când de fapt faci totul pentru tine. Egoismul are interesul maxim în celalalt. Acest lucru nu
este evident. Doar atunci când vine conflictul. Când un om nu poate sa lase pe celalalt sa il
paraseasca, de exemplu. Părinții nu vor sa lase pe copii. În situația generala femeile de obicei nu vor
sa lase bărbații lor dacă le-ar veni eu știu ce în cap, sa plece, sa divorțeze. Nu pot sa ii lase. Sunt și
bărbați care nu pot sa lase soțiile sa plece.
Când voiam sa divorțez, interesul meu era pentru mine, nu pentru sotie. Voiam sa îmi găsesc
o femeie sa am interes nu pentru ea, ci in ea. Motivatia faptei este ascunsa, ea arata ca iubirea, dar
nu este. Nu vezi ca este egoism decat pe baza efectului, ca vrei sa controlezi pe celalalt, îl
conditionezi și îl forțezi la bine. Forțarea aceasta nu este neapărat evidenta, dar zici: pai îmi iau
viata dacă tu nu faci aia, sau aia. Sau te separi pe el. Aceasta de fapt, tot fortare este. Dacă celalalt
este in eroare va resimți și el forță, dar dacă este în adevăr va zice: ești liber sa pleci. Omul încearcă
pentru ca este dependent de celalalt, celalalt este hrana lui pentru viata, este comoara din care
trăiește. De aceea Dumnezeu îngăduie sa fie divorțuri, ca să vedem din cine trăim. Efectul din viata
noastră dovedește ce este în inima. Iubirea și egoismul fiind în inima, fiind inconștiente, de abia la
efect vedem dacă îl avem pe celalalt ca sa îl iubim pentru el sau ca sa îl iubim pentru noi (ca sursa).
Este cumplita eroarea și este greu sa o explici omului. Când ii explic unei femeie care nu vrea sa
lase pe bărbat sa divorțeze, ea zice: pai eu îl iubesc. Sigur, dacă îl iubești ii dai libertate totala. Ii
faci și bagajele, îl ajuți sa plece la aia la care își dorește. Nu te opui. Nu incerci sa îl forțezi. Ii zici:
du-te sa îți faci experientele tale, eu îmi dau și viata pentru tine, te las sa faci ce vrei. Acest lucru
este imposibil din inima omului decăzut! Este evident ca suntem legați de Dumnezeu când murim
pentru celalalt, dar îl putem lăsa să facă ce vrea el. Este singura dovada ca nu suntem în eroarea
inimii noastre. ,,Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin
aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan
13:34, 35).
Dragostea este evidenta prin aceea ca da libertate, pe când egoismul nu poate sa îți dea
libertate. El încearcă prin indiferenta, prin detașare de celalat sa arate ca și când da libertate. El ori îl
,,mănâncă” (ia din el), ori îl da afara, dar nu poate sa îl iubească, adica sa tina la el și sa ii dea
libertate. Numai Dumnezeu poate aceasta, numai el produce aceasta iubire si orice om care este
legat de Dumnezeu va scoate la iveala exact acea iubire. Atunci când putem sa ne dam viata pentru
celalalt, dar ii dam libertate totala, noi vom arata iubirea lui Dumnezeu.
La acesta trebuie sa ajungem în aceste ultime zile pentru ca aceasta va fi lumina care va
strălucii în lume. Va fi o lumina ca atunci când esti prigonit de alții, tu sa îți dai si viata pentru el
daca e necesar, dar în același timp îl lași sa îți facă nedreptate pentru ca tu îl iubești. Tot ce nu are
aceasta iubire este egoism. De aceea egoismul și omul care funcționează din minciuna inimii sale,
fuge după o iluzie, el lucrează mult, da zecime multă si face multe lucruri religioase corecte, dar el
totuși aleargă după o iluzie pentru ca nimeni nu are ceva al lui personal și nici nu poate avea ceva
care este al lui personal. Soția nu poate zice soțul este al meu. Soțul nu poate spune soția este a mea.
Părintele nu poate spune copilul este al meu. Atunci când moare sau se întâmplă ceva, omul rămâne
gol pentru ca se increde intr-o iluzie. El crede ca a avea este comoara. Nu vede ca acel lucru este
imposibil. Oamenii vor fi surprinși în ziua judecatii: ,,Niciodată nu v-am cunoscut” (Matei 7:23).
Ați făcut-o pentru voi. Ai făcut-o pentru tine. Ai mers pentru tine, ai făcut misiune, ai făcut
totul pentru tine. Esti fărădelege. Este o imposibitate ca celalalt sa îmi facă o comoara. Ai făcut-o
pentru tine. Așteptând ca altcineva sa îmi facă o comoara este imposibil. Nu are altul posibilitatea sa
lucreze în locul meu, sa mănânce în locul meu, sa gandeasca în locul meu. Nimeni nu poate sa îmi
împlinească nevoile decât acel individ care le are. De aceea sa asteptam sa primim ceva este o
iluzie. Sa steptam sa iasă rod este realitate, dar nu sa avem acel rod pentru noi, să îmi mănânc eu
rodul meu, sa mănânc ,,merele” mele. Asa ceva nu exista!

Întrebarea motivației este: cui am făcut-o? Am făcut-o pentru Hristos sau pentru cel sărac?
M-am dus la închisoare pentru ca cel de acolo este, de exemplu, ruda cu mine sau m-am dus ca să îl
vizitez pe cel care este al Domnului? Dacă ma duc pentru mine atunci ma arat în fața lui Dumnezeu:
Doamne, uite ce-am făcut! Isus ma va lepăda. Îmi lipsește exact acel lucru care conteaza, motivatia
care iese din identitate. Isus a facut totul pentru Tata. A mers pentru Tatal sau la cruce, nu pentru
noi. A mers pentru ca noi eram ai Tatălui, era voința Tatălui mântuirea mea și a ta. De aceea s-a
dus. Tata voia mantuirea noastră. Dacă eu ma duc sa fac ceva, o fac pentru ca Tatăl meu vrea acel
lucru, ma identific pe deplin cu lucrarea lui de mântuire. Unde îmi arata ocazia, ma duc sa o fac
pentru El.
De aceea trebuie sa ne educam clar mintea si sa cercetam sa nu fim păcăliți. Dumnezeu va
judeca un singur lucru. Cui ai facut-o? Ai făcut-o Domnului? Comoara e vesnica. Ai facut-o pentru
tine? Ai făcut-o pentru oameni crezand ca ai ceva de primit de la ei? Înșelarea poate sa meargă mai
departe și sa zici ca ai facut-o pentru Domnul, dar sa nu vezi ca de fapt ai făcut-o ca tu să primești
ceva de la El (ai facut un targ). Nespus de înșelătoare e inima.
De exemplu, in cabinet acelui om căruia ii vorbesc, vreau sa ii vorbesc ca și când as vorbi cu
Domnul. Vreau sa îl consider ca pe avuția cea mai prețioasă a Domnului. Când vine cineva la mine
sa spun: acesta este copilul de împărat al Tatălui meu. Cum sa ma port cu el altfel decât asa cum m-
as purta cu Tata? Cum pot eu sa încerc sa judec sau sa ii fac ceva ce nu ar fi potrivit? El e copilul de
Dumnezeu care El dorește sa îl mântuiască.
Sa ii spunem Domnului: Doamne, vrem sa scăpăm, nu mai vrem sa primim, nu ne mai
trebuie nimic sa primim. Am fost făcuți sa luam și sa dam. Prin actul acela de a da sa avem totul și
sa iasă rod pentru veșnicie. De aceea sa ne cercetam foarte bine inima. Dacă nu ne cercetam,
ajungem ca într-o zi, cu toate faptele bune, Domnul sa zică: nu va cunosc, plecați de la mine voi
fără de lege. Pentru ca am făcut totul ca sa primim. Dumnezeu sa ne ajute sa devenim tot mai clari
ca atunci când facem ceva sa o facem fata de Domnul. Aceasta sper sa ne ajute Dumnezeu, sa ne
lumineze și sa fim clari în cercetarea noastră. Pentru cine am făcut-o? Pentru cine o fac?

...Totul se învârte în jurul meu. Eu sunt centrul. Eu sunt acela despre care e vorba. Când ești
o ființă creata nimic nu se învârte în jurul tău. Viața nu este a ta, este a lui Dumnezeu. Tu doar o
trăiești. Ca rezultat, iese sensul vieții. Sensul vieții este în adevăr sa aduci roada pentru Dumnezeu.
Nu pentru El personal, pentru ca El nu are nevoie de nimic, dar pentru scopul pentru care ne-a creat.
El este acela căruia ne adresam. Roada vrem sa o aducem pentru El.
Dacă suntem în eroare atunci eu vreau sa am ceva. Sa am ceva este sens în viata. Sa ai
mașina, sa ai nevasta, sa ai copii, sa fii cineva, sa se uite lumea la tine. Aceasta este în firea
păcătoasă motivația. Altruismul și egoismul se arata foarte clar când avem aceasta schiță în fața
noastră. Ceea ce se vede foarte clar este ca nu exista ceva intermediar. Nu poți sa te crezi decât
creatura sau dumnezeu.