Cap 7. De ce se îmbolnăvesc copiii?

Cum am vazut ca orice om are un duh dependent? Acest lucru l-am vazut la copii. Fiind
medic ORL-ist am si multi copii ca pacineti. Asa am avut ocazia sa cunosc multi copii si mi-am pus
intrebarea de ce se imbolnaveste copilul. Trebuie sa fie un motiv pentru care copilul se
imbolnaveste. Copiii se imbolnavesc la fel ca si adultii pentru ca subconstientul este la fel si la
copii.
Haideti sa vedem cum functioneaza copilul si mama. Un copil se face dintr-o jumatate de
celula a mamei si jumatate a tatălui (celulele sexuale contin doar 23 de cromozomi in loc de 46) si
jumatate duh al tatalui si jumatate duh al mamei. Trupul copilului se face unde se întâlnesc cele
doua jumatati de celula. Copilul se dezvolta înafara mamei, intr-un bol numit trompa uterina uter,
unde incep sa se inmulteasca celulele si duhul preia intreaga conducere a dezvoltarii acestui copil.
Uterul si mucoasa uterului sunt pe mama. Copilul se atașează de mama, dar nu crește in mama. In
mama ar fi daca ar fi in circuitul ei de sange. Copilul este doar atasat de mama. Cordonul ombilical
de la cine pleaca? Dupa lege cine trebuie sa se lege de cine ca sa ia? Cel care are nevoie trebuie sa
se intinda sa ia. Deci de unde pleaca cordonul ombilical, de la copil sau de la mama? De la copil
pleaca. Copilul isi intinde si isi face un cordon ombilical din care se face placenta, care se
conectează de mamă si de acolo isi trage tot ce are el nevoie ca sa se dezvolte fizic.
Cat de dependent este trupul copilului de trupul mamei? Este 100% dependent. Are vreo
alegere copilul? Nu exista alegere pentru sursa de unde ei. Niciun copil nu isi poate alege mama si
nu poate alege ce mananca mama. Ce mananca mama trebuie sa manance si copilul. El trebuie sa
ia, nu are incotro. Daca trece prin trupul acela ceva otravitor si trece de placenta, copilul trebuie sa
o ia. Nu are incotro. Copilul o ia si o da mai departe trupului sau.
Deci trupul copilului este 100% dependent de ce mănâncă mama. Este si mama dependenta
pentru trupul ei sa ia si ea de undeva ceva, sau trupul ei este independent? Este dependentă de
mancare. Trupul mamei este dependent de ceea ce natura da. Copilul este dependent de ceea ce
mama are. Vedeti, sursa niciodata nu vine la cel care are nevoie. Sursa este doar acolo si legea
spune ,,tu trebuie sa mergi si sa iei”. Este foarte important sa înțelegem. Este asa simplu si totusi
asa de necunoscut ca nimeni nu poate sa dea nimic la nimeni. Trebuie fiecare sa isi ia acel lucru.
Duhul copilului trebuie sa se lege de cineva sau poate trai din sine? Duhul copilului se leaga
de duhul mamei. Trupul copilului se leagă de trupul mamei. Cu toții știm ca copilul este dependent
de ceea ce mama mănâncă și bea. Dar mai important, el este dependent de ceea ce gândește mama.
El ea de la mama prin incredere si da mai departe trupului. Duhul conduce in orice clipa trupul. De
la inceput, de la zămislire, duhul trebuie sa cladeasca si sa puna laolaltă intregul trup. El trebuie sa
fie in controlul acestui trup pana cand e gata. Aceasta o face in primele 3 luni. De aceea daca mama
are probleme in aceste 3 luni, apar malformații ale trupului.
De exemplu, am fost in Asia si am vazut copil cu o jumătate de ureche. Cealaltă ureche era
buna. Cand s-a intamplat aceasta deformare? In primele 3 luni, cand duhul copilului, pe o parte a
scoartei a facut ceva ceea ce nu putea sa fie bun. Copilul este dependent, pentru ca el preia de la
mama tot si o oglindește pe mama. Daca mama se intelege bine cu tata si cu toata lumea, copilul nu
are nimic. Daca mama nu se intelege bine cu cineva, sau eu stiu ce se intampla, avem tot felul de
disfunctii pe care duhul copilului le face trupului sau. Mama nu poate face rau trupului copilului. Ea
este doar sursa. Deci in orice moment, in orice situatie, in orice stadiu, niciodată nu poate altul sa
faca ceva pentru noi ceea ce noi trebuie sa facem.
Duhul mamei este si el dependent sau independent? Trebuie si ea sa ia de undeva sau nu?
Da, pentru ca si duhul ei este un canal care trebuie prin incredere undeva sa se lege ca sa aiba ce sa
dea. De cine este legata mama? Mama, ar fi bine daca ar fi legata de Dumnezeu, dar ea este legata
de sotul ei. Atunci poti sa vezi pe copil cat e mama de multumita de sotul ei. Daca mama nu e
multumita cu sotul, poti sa vezi pe trupul copilului.
 Fata mea cand era gravida cu primul copil, ne trimitea poze si zicea ca copilul sughite. Ce l-
a facut pe copil in burta mamei sa sughite? A inghitit aer? Nu exista aer in burta mamei. De ce
sughite? Pentru ca mama are un stres si copilul sughite. Nu are incontro pentru ca el trebuie sa preia
tot ce gandeste mama. Nu are nicio sansa sa nu preia. Asa stau lucrurile. Copilul trebuie
intotdeauna sa se alimenteze. Cat de dependent este copilul inca nenascut de ceea ce mama
gandeste? 100% dependent.
Dupa ce copilul se naste, ii taiem cordonul ombilical. Acuma copilul este independent sau
trebuie totusi sa se hraneasca? De unde isi ia mancarea? Dupa ce nu mai suge de la mama isi ia
nevoile din natura. Trebuie sa intelegem ca trebuie totdeauna sa luam ceva de undeva care este mai
mare. Copilul poate sa ia din mama numai atata timp cat este in burta mamei si apoi cat timp este
alaptat.

Ce se întâmplă cu cordonul ombilical spiritual al copilului după naștere? Rămâne legat de

mama. Noi dam copiii la grădiniță sau la creșă și credem ca lor le va merge bine dacă cineva are
grija de ei acolo. Toți copiii se îmbolnăvesc astfel. Unii se îmbolnăvesc, le curge nasul, au febra,
sau ce o fi. Alții se îmbolnăvesc în comportament. Aproape toate bolile care le avem când sunt
adulți, mai ales cele pe sistem nervos vin pentru ca în copilărie copiii au fost separați de mama o
perioada lunga și aceasta separare poate duce la tot felul de efecte.
Copilul traieste din iubirea pe care el o preia de la mama pentru ca el are cordonul legat de
mama. Mama poate sa ii dea câtă iubire vrea ea. Copilul va trai doar prin iubirea care o preia el prin
cordonul ombilical spiritual. Mama nu poate sa pună dragoste în spiritul copilului. Mama este doar
sursa. Spiritul este ca o sugativa care ia iubirea de la mama prin cordonul spiritual.
Exemplul 1
În cabinet a venit odată o mama cu 2 copii. Unul avea 8 ani și celălalt 6 ani. Cel mare era un
copil atât de năzdrăvan, era de nestăpânit. Nu avea respect de nimeni. La școală făcea ce voia.
Învățătoarea nu a putut face nimic cu el. Mama nu îl putea controla. A mers cu el la psihiatru sa
vadă ce are copilul. Psihiatrul, pentru ca mă cunoștea pe mine, suntem vecini, mi l-a trimis sa ii fac
un test de auz. Dacă nu aude copilul, nu are cum sa ne asculte. I-am făcut testul și auzea foarte bine.
Puteau și ei sa verifice aceasta. Nu auzul era problema.
 Eu mă ocup cu întregul om și vreau sa ajut pentru ca știu de ce acel copil se poarta cum se
poarta. I-am explicat mamei sa înțeleagă legătura mama – fiu. Comportamentul copilului vine din
faptul ca mama ducea o povara pe inima ei. Femeia mi-a spus asa: eu seara, când ma culc, ma bucur
ca a trecut ziua, dar bucuria mea imediat se termina când ma gândesc ca mâine începe o nou zi.
Femeia este depresiva. Când tu te bucuri seara ca a trecut ziua, dar în momentul următor iți e frica
ca mâine vine alta zi, ești în depresie puternica și copilul dovedește acest lucru. Ea mi-a zis ca nu le
spune nimic la copii. Tocmai ca nu e nevoie sa le spuna copiilor, prin cordonul ombilical spiritual
(nevazut) se transmite tot. Dacă vreti sa știti cum o duce mama, uitați-va la copil și vedeți cum ii
merge. Este o relație atât de profunda și de adâncă despre care noi nu știam nimic.
Exemplu 2
Eu nu am avut ocazia sa am copii, dar am adoptat 6 copii care erau mărișori, cu vârste între
7 si 17 ani. Am avut o asistenta la cabinet care am angajat-o de tânără. Ea s-a căsătorit și a avut un
bebeluș. A stat un an acasă sa își crească copilul. Apoi a vrut sa revină la servici la cabinet pentru
ca avea nevoie de bani. I-am zis de acord, dar cu o condiție, sa vina împreună cu copilul ei.
Cabinetul era destul de mare, am eliberat o camera chiar lângă sala unde consult eu pacienții și
acolo a stat copilul. A fost si un interes al meu foarte important pentru ca am vrut sa vad cum creste
copilul.
De la vârsta de un an pana la 3 ani jumătate, a crescut copilul în cabinet. Aici a învățat
copilul sa umble, a făcut de toate aici. S-a urcat pe pervazul de la geam, a sărit, mi-a stricat
endoscoapele. Aici s a dezvoltat pana la vârsta de 3 ani jumătate. Pentru mine a fost o placere sa îl
vad. Lui ii plăcea sa mănânce și mie la fel. Eram amândoi mâncăcioși. Mama nu ii dădea sa
mănânce ci ii punea în fata banana și el înfuleca. Jumătate pica pe jos, dar se hrănea singur. Astăzi
vad ca mamele ii dau mâncarea copilului cu lingurița în gura. Nu e bine. Copilul trebuie sa se
hrănească singur. Am vazut copii de 6 ani care nu mănâncă și mama ii baga pe gat mâncarea.
Copilului de mic ii pui mâncarea pentru ca găsește el gurița. Tot ce are în mana ajunge la guriță.
Cât timp stătea copilul singur fără mama, doar cu mine? Nu stătea mult cu mine pentru ca se
pierdea legătură cu mama sa, cordonul ombilical. Legătură tine câțiva metri. Cabinetul era mare,
copilul a pierdut conexiunea cu mama sa. Atunci începea sa plângă. Trebuia sa îl scot din scăunel,
unde era așezat și el cu piciorușele lui micuțe se ducea după mama. Nu era destul ca eram eu acolo?
De ce ii trebuia pe mama? E fantastic, copilul ori de câte ori avea vreo nevoie, nu m-a strigat pe
mine, ci pe mama. Odată am scăpat ceva pe jos și copilul a zis: doctorul a făcut o boacănă, deci știa
sa pronunțe cuvântul doctor. 😊
Copilul acesta, când mama mai mergea sa facă vreo audiograma în cabinet, țipa. L-a pus
mama în pătuț ca să poată ea sa lucreze, eu ii făceam semn sa facă liniște, sa fie cuminte, iar după
ce închideam ușa începea sa strige. Pana când striga? Pana venea mama.
A fost un timp foarte frumos. Am putut sa citesc pe copil exact cum ii mergea mamei sale.
Avea nasul înfundat, urechile cu mucus. Ce probleme ai cu soțul tău? Și atunci îmi zicea, am avut
problema aceasta... Pe copil puteai sa vezi exact cum ii merge ei.
Ce facem cu cordonul ombilical spiritual? Cine trebuie sa il taie? Mama nu il poate taia
pentru ca nu ea l-a facut. Mama trebuie sa il ajute pe copil sa il taie. Numai copilul poate sa isi ia
cordonul ombilical spiritual (increderea) si sa il puna in alt loc. Dar ce fac mamele? Ele vor sa
ramana copilul legat de ele tot timpul. Nici nu se gandesc sa fie copilul independent de ele. De
aceea se intampla cele mai multe boli pentru că copilul ramane legat de mama. Nimeni nu ii spune:
vezi ca trebuie sa te dezlegi de mama si sa te legi de Dumnezeu. Copilul ar trebui sa fie educat si
scopul educatiei este sa il ajuti pe copil sa isi schimbe sursa spirituala. Sa nu isi mai puna
increderea in mama, ci sa si-o puna in Dumnezeu. Atunci i-ar merge foarte bine copilului in viata.
Daca am inteles bine, Dumnezeu asa a facut ca acest proces sa se incheie pana la varsta de 12 ani,
dar noi nu știm. Mamele ar vrea sa își tina copiii pana la adânci bătrânețe. Dar cand începe educația
copilului trebuie sa îl ,,înțărcăm”, sa nu mai fie dependent de mama ci de Dumnezeu. La evrei,
băieții mergeau prima data la templu la vârsta de 12 ani, pentru ca de atunci mama nu mai trebuia
sa joace rol de sursa.

Mama ar trebui sa il ,,dezlipească” pe copil de ea la 12 ani si sa spuna: Doamne, mi-am

facut datoria. Copiii ar fi perfecți, totul ar fi bine, dar nimeni nu stie acest lucru si mamele fac
tocmai invers. Sa stiti, daca nu este taiat, acest cordon ombilical care exista intre mama si copil,
ramane destinul copilului si cauza bolilor sale. Am vazut ca, dacă mama este echilibrata si ii merge
bine, copilului ii merge bine. Daca mama intra in diferite probleme, cum ii merge copilului? Nu are
încotro, se imbolnaveste. De aceea cand vin copii bolnavi in cabinet, stiu de ce sunt bolnavi: pentru
ca mama este necajita, nu ii merge bine sau nu este prezenta.
Omul trebuie sa se lege de cineva. Dacă mama ar fi legata de Dumnezeu ea l-ar ajuta pe
copil sa se lege și el de Dumnezeu. Aceasta este relația corecta. Sursa trebuie sa fie mereu mai mare
decât acela care ia din sursa. Acela care ia trebuie sa ia dintr-o sursa mult mai mare ca el. De aceea
spiritul mamei devine insuficient, la fel și trupul mamei este insuficient pentru a mai hrăni un copil
nou născut. Oamenii nu pot fi sursa noastră de dragoste. Numai Dumnezeu poate fi aceasta.
Atunci când mama este insuficienta pentru copil ea nu mai poate sa fie sursa pentru copil.
Mămicile cât vor sa stea cu copiii? Toată viata. Vreau sa va spun, dacă ceva îl distruge pe om este
ca nu își ia niciodată cordonul ombilical spiritual de la mama lui. Multe probleme omenești vin de
la atașamentul fata de mama.
Copilul se naște cu ideea sunt dumnezeu. El se leagă de ideea de spiritul mamei, apoi al
tatălui, bunicilor, prietenilor, cu ce scop? Doar ca să ia. El dorește și se leagă inconștient sa ia. În
același timp, datorita erorii el sta pe tron și pretinde. El zice: mama trebuie sa ma iubească, sa ma
respecte, sa ma laude...
Ex cu vezica și tusea e in cap Identitatea omului
Exemplu 3
A venit odata o mama la mine care avea adolescenti si nu era multumita, nu mai stiu ce
aveau adolescentii. I-am spus ca problema este de fapt la ea. I-a placut mamei? Nu, pentru ca a
crezut ca este un atac la adresa ei. Ceea ce face ea de fapt, este ceva inconstient si involuntar,
necunoscut. Ea avea probleme cu sotul. Lui ii placea mult calculatorul si statea prea mult la el.
Atunci i-am spus ca trebuie sa il schimbe pe sot cu Dumnezeu. Adica sa ia din Dumnezeu, nu din
sot. I-am propus sa se roage dimineata la Dumnezeu pentru ca era crestina. Mama a pus in practica.
A functionat fantastic.
Intr-o dimineata mama nu s-a sculat, dar stiti cine a trezit-o? Copilul ei, care i-a spus sa se
duca sa se roage la Domnul pentru ca de cand face asta era mai buna, mai dulce. ,,Du-te la Domnul
ca sa ne guste si noua bine”, ii spuneau copiii. Daca ea ia din sot care este si el cum este, asa devine
si mama, iar copilul gusta amaraciunea ei. Daca ea lua din Dumnezeu, devine buna si o mama buna
are un copil sanatos. Dar mamele nu sunt asa bune pentru ca sunt legate de un om, de sot de obicei.
Acest lucru este inconstient. Noi de fapt credem si pretindem de la toti sa ne iubeasca. Aceasta este
in inima noastra, problema noastra fundamentala, ca nu intelegem ca toate pretentiile noastre sunt
de fapt ca noi luam din ceilalti.
S-au făcut experimente prin care putem dovedi ca exista un cordon ombilical spiritual între
copil și mama. Oamenii de știință au măsurat copilului și mamei curentul in scoarță. Au observat ca
ori de câte ori mama, în creierul ei, isi schimba curentul (își schimba gândirea), în acel moment
copilul își schimba și el curentul dupa mama.
Oamenii de știință nu stiu ca duhul copilului este legat de duhul mamei. Ei spun ca gândim
cu neuronii și ca neuronii copilului se oglindesc în neuronii mamei. Pe internet puteți găsi notiunea
de neuroni oglinda. În cutia craniana unde este creierul câtă lumina avem? E completa întunecime.
Nu exista oglinzi pe acolo. Cum sa se oglindeasca neuronii? E imposibil. Un neuron fizic, biologic,
nu poate fi legat fără fir de un alt neuron. Nu exista astfel de legătură. Cum se poate ca creierul
copilului la o anumita distanta sa isi schimbe dupa mama electricitatea? Dupa lege creierul nu poate
sa isi schimbe singur electricitatea. Becul isi schimba electricitatea? Nu. Electricitatea trebuie pusa
la dispozitie si becul o ia. La fel si in cazul creierului, el ia curentul pus la dispozitie de duh si il da
in tot trupul.
De aceea am ajuns la concluzia ca duhul copilului este legat de mama lui cu un cordon
ombilical spiritual. Mama este sursa lui de iubire. Putem vedea mereu în trupul copilului daca
mama se înțelege sau nu cu tata. Prima nevoie a copilului este ca mama sa îl iubească pe tata. Daca
nu îl poate iubi, copilul se îmbolnăvește. El va avea probleme toată viata dacă nu îl ajuta nimeni sa
își schimbe sursa.
Exemplu 4
Am avut intr-o zi o fetita de 3 ani care de un an tot tusea. Tusea nu era prea dificila. Eu am
considerat-o ca un tic nervos. Fetita tusea, dar in rest ii mergea bine. Mama si tata au mers la diferiti
medici sa il trateze pe copil, dar nu au gasit nimic si la urma, au ajuns, dupa un an, si la mine ca sa
vad daca e ceva in gat din cauza caruia tuseste. Gasesti ceva in gat daca acel copil tuseste de un an
de zile? Nu gasesti nimic. Dupa ce m-am uitat, era clar ca nu am ce sa ii fac copilului. Degeaba ii
dadeam un suc antitusiv, de exemplu. Trebuia sa explorez sa vad ce este in inima mamei, ca sa o
ajut pe mama sa isi rezolve problema si a doua zi copilul nu va mai tusi. E faina medicina?!
Am stat de vorba cu ambii părinți si i-am intrebat ce s-a intamplat in urma cu un an, atunci
cand a inceput sa tuseasca copilul. Cei doi s-au mutat si au luat o locuință in care mama nu se simte
bine. Barbatii pot sa stea oriunde, dar femeile isi doresc conditii mai bune. Noi barbatii nu avem
nevoie nici de perdele, nici de flori, bibelouri, etc. Femeile, saracele, au mai multe nevoi. Daca nu
te simti bine intr-un loc, cum reactioneaza barbatul? Intelegator sau neintelegator? El zice: ,,Pai ce,
nu e locuința? Doar nu ne vom muta iarasi.” Evident, cu cine se certa mama? Cu tata, pentru ca nu
o intelegea. Cand mama mi-a spus povestea, ii venea sa planga, deci era adanca problema. Cata
nevoie exista in copil sa aiba o mama tristă? Exista vreo nevoie pentru tristete? Evident ca nu,
tristetea este o antinevoie. De aceea mamele sa stie ca ele trebuie sa fie intotdeauna vesele pentru ca
ele pot sa rezolve orice. Stiti ce ia veselia mamei? Dependenta ei de sotul ei. Ea crede ca veselia ei
depinde daca sotul e acasa, daca ii mai aduce flori, daca o intelege, etc. Daca ai un sot din asta mai
necioplit, ai dat-o in bara, te superi. Atunci copilul tuseste, tu esti trista si intri in depresie.
Exemplu 5
Era o mama care a vrut sa ma contrazică și a zis: copilul meu tot face otita la urechea
dreapta, dar eu am un soț perfect, noi ne înțelegem foarte bine. Cine minte, urechea sau mama?
Mama nu conștientizează atașamentul ei față de soț, dar copilul ei este acela care dovedește ca
mama se alimentează dintr-o sursa greșită. Am întrebat-o: soțul dumneavoastră lucrează? Da
lucrează. Am vrut sa ii demonstrez ca are ceva pe inima. Cu câteva întrebări pot sa-i ajut pe oameni
sa realizeze ca otita aceea spune adevărul. Cat lucrează soțul? Mult. Barbatii in general lucrează
mult și dacă lucrează în străinătate lucrează și mai mult. Când vin acasă stau in fata calculatorului.
Cine moare de dor? Am întrebat-o: va e dor de soț când e plecat? Daa. Asta e cauza pentru care
copilul are otita la ureche.
Deci, trebuie sa stim, problema omului este de cine este el spiritual dependent. Pe
trupul omului vezi de cine este el dependent. De aceea trupul este asa fantastic, o unitate de
masura pentru gandirea (dependenta) omului. Ce vrei mai mult decat sa poti masura cu o
masuratoare obiectiva ceea ce este pur subiectiv?! Pentru mine este fantastic sa stiu ca trupul
nu poate niciodata sa minta.
Daca vine la mine un adult, de exemplu o fata de 22 de ani, o sa o chem sa vina cu mama ei
la tratament? Nu, o sa vorbesc cu ea. Poate si cu fete mai tinere, insa cu cat esti mai tanar cu atat e
mai putin probabil ca tu sa fii in stare sa iti dezlipesti duhul de mama si sa ti-l lipești de Dumnezeu.
De fapt, omul ce face pana atunci? Cand copilul e nascut, el se increde in mama, dar apoi se leaga si
de tata, tot ca sa ia, se leaga de duhul bunicii, de duhul prietenului/prietenei, etc.
Cea mai mare putere in lumea aceasta o au mamele. Daca ar sti si-ar schimba inima si copiii
ar merge corect imediat.
Exemplu 6
Am avut o femeie care a venit la mine cu fiica ei de 12 ani. La vârsta de 9 ani, fata credea ca
este băiat, nu fata. Cum ajunge un copil la ideea ca el are alt gen? Azi poți sa ți-l alegi cum vrei tu
genul, ca doar suntem dumnezei. Când avea copila 2 ani, femeia s-a separat de tatăl copilei. Ea s-a
mutat în alta camera dar au rămas în aceeași casa. Tatăl copilei este un om bun. Ea zicea: ,,Îmi face
tot, dar ceva nu mai merge, nu mai simt nimic pentru el.” În momentul în care mama s-a separat de
tata (chair daca nu a iesit din casa, nu s-au certat), copila a început sa se comporte diferit.
La vârsta de 4 ani, copila, umblând pe strada cu mama, arata către un bărbat și zice: mama,
acesta este un bărbat pentru tine. Deci copila de la vârsta de 2 ani cauta un bărbat pentru mama. Ea
este convinsa ca mama, ca să fie fericita are nevoie de un bărbat. Câte femei gândesc asa? Femeia
crede ca fericirea ei este dependenta de un bărbat. Atunci copila preia ideea aceasta. Dar mama mi-
a spus ca ea a rămas credincioasa fetei sa nu se ducă la alt bărbat. Ce incurcata este eroarea din
mintea noastra. Am început puțin sa ii explic legea și cum functionam. (min 58.12 Să ne cunoaștem
ființa)
Când au plecat în concediu toți 3, s-a nimerit ca într-un hotel nu au găsit decât o camera
unde sa doarmă. A culcat-o pe copila sa doarmă în camera și ei doi s-au culcat în aceeași camera.
Nu a fost doar ca a fost o singura camera, dar pe baza spuselor mele, a intrat din nou într-o relație
cu tatal copilei. Ce credeți ca s-a întâmplat cu fetita? Ce s-a întâmplat când a văzut ca mama a întrat
din nou într-o relație cu tatăl ei? Fata s-a schimbat și de cand ne-am întors acasă din concediu și-a
făcut un obicei sa ii surprindă în dormitor. Adică deodată intra în dormitor sa vadă dacă se
intelegeau din nou. Ce grija avea fata? Ca mamei sa ii meargă bine. Voia ceva rău fata? Nu. De ce a
vrut sa fie bărbat? Ea a vrut sa devina bărbat pentru ca voia sa o facă fericita pe mama.
Deci toate problemele umane care le avem apar datorita nevoilor bune puse de Dumnezeu în
spiritul nostru, dar datorita erorii cu care ne naștem, noi nu înțelegem procesul și ne autodistrugem.
Copilul întotdeauna vrea binele părintelui. De aceea e neascultător. Copilul vrea binele tutor. Vrea
sa o ajute pe mama, dar nu sta în puterea lui. Copilul vrea sa o ajute pe mama, dar vrea sa o ajute
pentru ca de fapt astfel se ajuta pe ea insasi, pentru ca e dependenta de mama. Cu cat e mama mai
dulce cu atât ii merge copilului mai bine. De aceea trebuie sa o facă pe mama fericita, ca să fie el
fericit.
Exemplu 7
Am avut o pacienta care avea un copil de 6 ani cu comportament ADHD și a venit la mine
la cabinet pentru ca a văzut pe site-ul meu ca tratez și astfel de afecțiuni ale copiilor. I-am spus ca
facem o programare ca să îmi iau timp sa stam de vorba liniștiți. I-am spus ca nu trebuie sa vina cu
copilul, doar cu ea trebuie sa vorbesc. Atunci ea s-a speriat putin: pai cum, nu vreți sa tratați
copilul, vreți sa ma tratați pe mine? Ea nu a înțeles relația mama – copil. Dacă eu vreau sa ii meargă
bine copilului eu trebuie sa tratez sursa lui spirituala. Copilul este cel care își face singur boala,
pentru ca asa spune legea, însă copilului nu pot sa ii explic sa gândească diferit. Mamei și tatălui
pot sa le explic aceste lucruri pentru ca ei au rațiune și își pot îmbunătăți sursa, ca să nu trebuiască
copilul sa se împotrivească antinevoilor pe care le preia de la mama și sa fie liber, sa se simtă bine.
Am invitat-o sa vina la consiliere. I-am spus sa vina și cu soțul. Însă cum încercam sa ii
explic relația mama – fiu, femeia imediat se vedea atacata. Soțul în loc sa fie bărbat, o apăra. Eu nu
o acuz, nu am de ce sa acuz, dar trebuie sa vedem unde trebuie sa se oprească procesul. Asa vorbesc
cu mamele cand copiii lor sunt bolnavi pentru ca vreau sa le fac viata lor mai usoara, ca sa fie viata
mai usoara si pentru copii. Nu suntem vinovați, vina apare doar când avem alegere, dar atâta timp
cât nu ți s-a spus și nu ai avut posibilitatea sa schimbi ceva nu ai nicio vina. Noi vrem sa reparam
lucruri care sunt stricate, nu vrem sa acuzam. Dacă nu știm procesul nu avem cum sa îl rezolvam.
Boala este o dovada ca noi suntem atașați de o sursa insuficienta pentru noi, care este goala
ca și noi. Nu avem ce sa luam dintr-o mama adulta dacă noi suntem adulți. Nu avem ce sa luam de
la un soț sau de la o soție. Nici de la rude, prieteni, de la niciun om. Ei nu au ce ne trebuie noua asa
cum nici noi nu avem ce ne trebuie noua.
Orice om va deveni sau va scoate din el ceea ce ia din sursa lui de care este atașat.
Dacă întreb pe un copil mai mic dacă are nevoie de Dumnezeu îmi va zice: ce sa fac cu El? Dar
dacă o întreb dacă are nevoie de mama ce zice? Da, sigur. Deci nu suntem conștienți ca noi avem
un atașament din naștere, dar acel atașament trebuie sa se schimbe. Dacă nu se schimba atunci
ajungem exact acolo unde sunt oamenii de care suntem atașați. Dacă ei sunt rai devenim și noi rai,
dacă sunt morți, ajungem și noi in moarte, nu te iubește el, nu îl mai iubești nici tu... Astfel nu ne
dam seama cât de înșelați suntem.
Omul trebuie sa isi dea seama ca el este dependent spiritual. Daca nu ar fi atunci el nu si-ar
putea îmbolnavi trupul. Pentru mine trupul este unitatea de măsura pentru ceea ce este spiritual.
Cum am vazut acest lucru? Dupa lege, tot ceea ce duhul ia trebuie sa dea mai departe in trup pentru
ca el poate sa faca totul numai cu trupul (cap 4). Gândiți-vă la exemplul cu pianul. Poate pianul
scoate ceva singur din el? Nu. El pune si apasă clapele de la pian ca pianul sa scoată muzica. Cand
pacientul imi spune problema lui fizica, eu stiu imediat cauza problemei lui, pentru ca trupul nu
poate sa mintă. Ce bagi in duh, acel lucru îl descoperă trupul. Tot ce noi luam spiritual în inima
noastră, intra in trupul nostru ca energie întreținătoare sau distrugătoare pentru viață. Asta
va trebui sa intelegem, pe plan fizic vedem starea spirituala sau dependenta spirituala a persoanei.
Totul pleaca de la increde, in cine am incredere. Identitatea mea cu care ma nasc imi zice ca eu sunt
independent si ma face sa ma incred in oameni in loc de Dumnezeu si nu pot sa ma incred in
Dumnezeu. Pe trup poti sa vezi de cine este omul dependent (in cine se increde). Cand omul imi
arata trupul lui, stiu ca acel lucru pleaca de unde ia. De unde ia duhul, aceia o sa vedem in trup.
Dependenta nu este la alegere! Daca dependeta ar fi la alegere nu ar fi o lege dupa care sa
iau lucrurile. Dependenta este fara alegere. Noi ne-am nascut cu legea mortii (cap 7), dam ca sa
primim. Toate problemele omului se gasesc doar aici. Indiferent ce probleme are omul aici o
gasesti. Prin aceea ca dai ca sa primesti. Orice om are problema aici.
Nu am găsit alta problema in viata omului decat de cine este el atasat. Daca atașamentul ar fi
la priza corecta atunci toate reacțiile trupești ar fi corecte. Bineînțeles că pot apărea accidente, cauze
fizice. Boala este o disfuncție. Accidentul doar aduce o disfuncție, dar nu este o disfuncție. Boala
este o disfuncție adusa de intrarea în om și intrarea în om înseamnă de cine este legat duhul omului.
Fiecărui pacient trebuie sa ii dovedesc ca el are un atașament ilegal, pentru care nu a fost creat.
Trupul dovedește ca duhul este într-o relație ilegala cu cineva de la care pretinde ceva.
 Schimbarea hotărâtoare pentru fiecare duh este schimbarea atașamentului (trebuie sa fim la
priza corecta, asa cum am fost creati). Boala revelează atașamentul ilegal. Dacă vrem sa fim
sănătoși si liberi în duhul nostru va trebui sa ajungem într-un atașament legal. Vom vedea care este
soluția pentru aceasta (cap 10). Avem o singura problema și o singura soluție și toate lucrurile vor fi
bune. Dacă totul este bine la intrarea in om, atunci totul este bine.