Cap 6.

Identitatea omului
Voi aduce dovezi ca omul crede ca este dumnezeu. Prin ce pot sa dovedesc ceva ceea ce nu
vedem? Prin ceva ceea ce vedem. Comportamentul omului este vizibil. Ideologiile omului
(religiile, stiinta) de asemenea sunt vizibile, sunt scrise, tiparite, si vom vedea ca toate au un
numitor comun. Toate vin dintr-o singura radacina. E fascinant.
Inima este necunoscuta noua si omul nu isi da seama. Dumnezeu zice ,,Inima este nespus de
înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9). O putem cunoaste
dupa acele lucruri care sunt vizibile. Ceea ce este vizibil din om este comportamentul lui. La copii
de exemplu, comportamentul este vizibil? Da. Comportamentul este un efect aceea ce este invizibil
in inima omului. De aceea, judecata lui Dumnezeu se va face pe ceea ce omul a facut, pentru ca in
viata se arata ceea ce este in inima noastra. De aceea, comportamentul omului nu poate sa minta,
chiar daca unii pot sa incerce sa se comporte intr-un anumit fel. Intr-o criza sau intr-o situatie in
care omul nu isi da seama, comportamentul lui il va da de gol ca el gandeste in subconstientul lui
ceva ce nu este adevarat. Atunci se va vedea rautatea din inima omului.
Noi interpretam si vedem ca intreaga filozofie a psihologilor este bazata pe iubirea de sine.
M-am uitat la un filozof german care spune ca in copilarie avem nevoie sa fim iubiti, dar noi
crestem afara din aceasta nevoie pentru ca acuma noi ne iubim pe noi insine. Toate teoriile
functioneaza numai pana la practica. In momentul practicii nu mai functioneaza. Eroarea nu spune
ca eu nu iubesc destul, ci ca altii nu ma iubesc destul. Am oameni care spun ca ,,eu ma iubesc”.
Atunci de ce aveti probleme? Pentru ca altii nu va iubesc. Va iubiti pe dumneavoastra, bateti-va pe
umar, totul e bine, luati-va in brate. Merge? Nu merge! In eroarea noastra omul crede ca el poate sa
produca dragostea. Cei care stiu biblia, dragostea cine este? Dumnezeu. Omul crede ca el este
dragoste, dragostea o da de la el, de aceea poate sa iubeasca pe sine si pe altii pentru ca vine de la
el. Deci omul se considera dumnezeu. Vrem sa dovedim ca in fiecare om aceasta este gandirea, fara
exceptie.

1. Comportamentul omului
 Exercitarea puterii
Care este acel comportament al omului care este cel mai rau si totusi el gaseste cea mai mare
placere in el? Exercitarea puterii asupra altora. Un om care are un magazin, a scris la intrare pe usa
ca cei nevaccinati nu sunt bine veniti. Atunci intr-o zi, pe pagina lui de Facebook, a primit foarte
multe mesaje. Cineva i-a spart omului vitrina.
Stiti de cand un om exercita putere asupra altuia? Din pântecele mamei, dar acolo nu il
vedem. Cand iese afara se naste ca un dumnezeu, ca stapan pentru ca el vrea sa controleze. Cand
vin mamele la cabinet cu copiii, cine e seful? Unul e pe genunchi si altul pe tron, nu fizic, dar dupa
felul cum vorbesc. Mama se roaga de copil, ,,te rog frumos deschide gurita”, sau ,,te rog frumos nu
pune mana”.
 A venit odata o mama cu baiatul ei de 10 ani si baiatul avea un tic nervos. Cand a venit si
mi-a povestit, pe baiat l-am trimis afara pana am vorbit cu mama. Baiatului nu i-a placut. Am stat
cu mama de vorba si i-am spus ca problema baiatului este ca are puterea acasa. Mamele slabe cum
se arata? Sunt nervoase, agitate. Atunci i-am explicat ce trebuie sa faca ca sa preia controlul asupra
ființei ei pentru ca baiatul o dirijeaza. ...”. Tura urmatoare mi-a povestit mama ca, dupa ce au iesit
din cabinet, pe drum baiatul i-a spus: ,,La doctorul asta nu mai venim, mama”. In aceeasi zi, dupa ce
au ajuns acasa, seara a venit si sotul ei. Stand in sufragerie, deodată a venit copilul si zice: ,,Eu sunt
seful, eu sunt seful!”. Mi s-a revelat ceva. Comportamentul cel mai urat este sa vrei sa domini, sa
stapanesti peste altii. Este anti-iubire, este ,,anti-cer” acest lucru.
In cap. 3 am scris despre acel experiment care s-a facut in New York. O grupa de studenti au
fost prizonieri si o grupa de studenti paznicii inchisorii. Li s-a dat paznicilor putere deplinina asupra
prizonierilor. S-au comportat normal sau anormal? Toti au devenit ca niste fiare salbatice. Se
dovedeste ca in momentul in care ii dai unui om puterea, el se schimba pentru ca puterea este cea
mai mare idee a fiintei noastre. Credem ca cu cat avem mai multa putere ne merge mai bine. De ce
jucam fotbal, sa-l batem pe celalalt sau sa-l iubim?
Noi cunoastem ca ne supara realitatea. Noi stim cu totii ca discriminarea nu este corecta. Cel
care nu se lasa discriminat, exercita forta asupra celuilalt ca si acela care discrimineaza. E acelasi
lucru. Comportamentul nostru se arata pentru ca ne credem dumnezei si exercitam forta asupra
altora. In ceruri nimeni nu va mai incerca sa isi impuna vointa sa asupra altuia. Cine stie ce e cel
mai bine? Cineva trebuie sa fie etalon. Iubirea este etalon. Acolo unde tu exerciti puterea asupra
altuia ca sa iti faca voia ta, acolo se arata ca il joci pe Dumnezeu, pentru ca vrei binele si totusi faci
raul. Nu vor raul nici cei care fac discriminarea pentru ca am fost facuti sa vrem binele, dar nu stim
ca atunci cand vrem sa impunem binele cu forta, in inima noastra ne credem dumnezei. Acolo unde
unul vrea sa impuna altuia voia sa, acolo se vede eroarea din inima, care ne determina sa facem
acest lucru. Te crezi etalon, adica un dumnezeu.
Oamenii vor zice ca trebuie sa oprim prin forta ceea ce se face rau pe acest pământ. Care e
singura metoda de a invinge raul? Prin bine. Isus spune: cine ridica sabia, de sabie va muri. Cu forta
nu poti face binele. Raul poate fi combătut doar prin bine si binele nu are nevoie sa exercite forta,
doar raul face aceasta. Crestinii daca nu inteleg acest lucru vor merge la razboi si cred ca sunt
justificati pentru ca vor binele, dar fac raul. Isus spune in predica de pe munte: nu va impotriviti
celui ce vrea sa va faca raul. Nu se poate sa faci prin violenta binele.
A domina peste altii este grav. Noi vedem aceasta in lupta continua dintre soti. Relatia de
căsătorie nu este nimic altceva decat o lupta cine este mai tare pentru ca fiecare are dreptul lui,
fiecare vrea binele lui. Toti am fost facuti pentru iubire, pentru lucruri bune, dar fiecare vrea
de la altcineva acele lucruri pentru sine. Atunci cand altul nu face ce vrem, noi incercam sa ne
exercităm puterea asupra lui, sa il fortam. Orice suparare pe altii arata de fapt neputinta noastra
de a ne exercita puterea si controlul asupra lor. De unde vine dorinta de putere? Dintr-o fiinta creata
sau dintr-un creator? Vine dintr-o fiinta creata, dar care se crede creator!
 Control asupra altora
Omul are necesitatea controlului asupra altuia. Ati avut vreodata dorinta de control? Vreti sa
controlati copilul, sa controlați ce face altul, mai controlam si telefoanele sa vedem cine mai scrie.
Controlul acesta este pentru ca credem ca celalalt ne este subaltern si trebuie sa il controlam. Le
place copiilor controlul? Evident ca nu. Si copiii au o fire pacatoasa care ar vrea sa controleze pe
mama si tatal lor pentru ca este reciproca lupta de putere.
Ce s-a intamplat in timpul pandemiei? Fiecare voia sa controleze. Pentru binele cui? De ce
se faceau anumite conditii ca sa poti sa mergi in anumite locuri? Ca sa se poata face control, sa
controlezi. Acolo unde este control, Dumnezeu nu este, iubire nu este. Acolo o ființă creată joaca pe
Cineva care nu poate fi. Dorinta de control o avem in noi pentru a o exercita asupra noastra.
Inselarea inimii ne face sa vrem sa ii controlăm pe altii, in loc sa vrem sa ne controlam pe noi. ia
dorinta de control si o pune peste altii. Noi trebuie sa ne controlăm doar pe noi. Daca suntem in
adevar, ne vom controla pe noi cu ochiul bun, dar cu ochiul rau tu vrei intotdeauna sa controlezi pe
altul pentru binele tau, dar vei zice ca o faci pentru binele lui. Acest lucru dovedeste ca suntem
eronati in inima. Credem ca suntem dumnezei.
 Judecător
Omul judeca pe altii. De ce suntem judecători? Noi judecam pe altii pentru ca zicem: toti
trebuie sa faca la fel ca mine, toti trebuie sa gandeasca ca mine. Daca judeci tu trebuie sa fii unitatea
de masura, adica un dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este unitatea de masura. I-am spus odata sotiei
mele ca daca ea va face întotdeauna ce spun eu, va fi fericita, pentru ca eu judec cel mai bine si am
mereu dreptate. Din prisosul inimii mi-au iesit aceste cuvinte.
 Cere închinare
Fiecare om cere inchinare (lauda, apreciere, respect, dreptate...). Ati cerut vreodata închinare
de la cineva? Veti zice ca nu. Inchinarea inseamna ca vrei sa primesti lauda, vrei sa primesti
apreciere, vrei sa fii respectat. Pentru ce? Pentru ceea ce am facut. Eroarea ce spune despre respect,
ce este respectul? Noi înțelegem ca respectul este atunci cand tu faci ceva ceea ce iti pretinde
altcineva sa faci. Respectul adevărat înseamnă sa il lasi pe celalalt sa faca ce vrea el, nu sa ai
pretentia de la celalalt sa poarte masca din „respect” pentru tine, de exemplu.
Mi-a scris prezbiterul nostru de la biserica pe email ca o sora nu mai vrea sa riste sa se
imbolnaveasca din nou de covid si ii roaga pe toti fratii, daca vin la biserica, sa se tina de reguli si
noi sa luam seama si sa o ,,respectam”. Asta e respect? Nu, aceasta este ascultare. Respectul este
simplu. Il lasi pe celalalt sa faca ce vrea el, nu sa faci tu ce zice altul, pentru ca asta este ascultare.
Noi am distorsionat datorita ideii gresite din inima noastra. De aceea cine cere respect, adica vrea sa
i se dea dreptul, sau vrea ca altii sa faca ceva pentru ca el sa se simtă bine, el cere ascultare, nu
respect.
Pretenția ca cineva sa nu ma minta este o pretenție la închinare. El trebuie sa îmi fie mie
supus și nu are voie fata de mine sa îmi greșească. Am avut mari probleme cu pacienții pe aceasta
tema. Are copilul vreo pretenție justificata fata de părinți? Datorează părinții ceva copilului? Părinți
nu datorează copilului, ci lui Dumnezeu. Copilul este bolnav pentru ca părinții nu l-au tratat cum el,
prințișorul, are așteptările. Dacă el are vreo afecțiune, da vina pe alții. Primii sunt părinții pe care da
vina.
Inchinarea nu ne apartine. Acel lucru pentru care vrem sa fim apreciati din a cui putere il
facem? Din a cui mijloace folosim cand facem acel bun? A noastre? Ai timp propriu? Ai apa
proprie? Ai oxigen propriu? Toate sunt ale lui Dumnezeu si tu le folosesti pentru a face acea
lucrare. Deci pentru cine trebuie sa fie multumirea?
Isus a spus foarte clar, cand am facut ce a fost datoria noastra, sa spunem: ,,Suntem niște
robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem” (Luca 17:10). De aceea au vrut sa arunce cu
pietre in El. Cand ati facut mancare cea mai buna, cand ati spalat pe jos cel mai bine, ... sa spui: mi-
am facut datoria si m-a împlinit aceasta lucrare. Dar pe noi nu ne implineste lucrul care il facem ci
doar aprecierea, închinarea pe care o primim dupa ce l-am facut si atunci este groaznic, suntem
sclavi. Tu faci acel lucru, dar nu primesti acea apreciere si atunci zici: ce rau imi pare, am facut
degeaba. Eu nu sunt impotriva aprecierii, dar sa il apreciem pe Domnul. El ne va aprecia pe noi:
,,Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri;
intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:23).
Am avut intr-o zi o pacienta de 78 de ani care a venit la mine si tusea de un an si 2 luni. O
tuse din asta, tare, exagerata. Trebuia sa suga tot timpul o bomboana pentru ca tusea nu i se ducea.
Unde ne uitam? La gat sau la inima? Nu ai nimic in gat cand tusesti un an si 2 luni. Trebuie sa ai
ceva in inima ta care iti face aceasta tuse. Acum douazeci de ani a facut cancer de col uterin si de
zece ani vezica ei urinara nu mai putea tine urina decat 30 minute. Tot la 30 de minute trebuie sa se
duca la toaleta si daca lua un medicament mai tare o tinea doua ore.
Inchipuiti-va ce fain este sa nu iti poti tine vezica si mai si tusesti. I-am spus ca trebuie sa
vedem de unde vine. Am invitat-o la consiliere. Aceasta batrana a venit la consiliere si istoria ei era
tipica. Avea o problema cu părinții ei. Avem o porunca in biblie care spune sa cinstesti pe mama si
pe tatal tau ca sa iti mearga bine. Pavel a inteles fenomenal legea pentru ca a spus ca asta este o
porunca cu făgăduință si asa este. Unele boli vin din incapacitatea omului de a-si cinsti parintii.
Daca te nasti rege, parintii tai sunt subalternii tai. Ei trebuie sa iti satisfaca nevoile tale.
Pe vremea aceea fetele nu erau asa apreciate ca si baietii. Ea a fost sluga casei, dar mama i-a
apreciat doar pe baieti. Mama nu a apreciat-o si pe ea. Eu in sinea mea zic cateodata ,,si ce daca?”,
dar treaba e serioasa. Poate sa isi iubeasca mama daca crede ca a fost subjugata de propria mama?
Nu poate. Mama ei deja murise acum 20 de ani. Când cred ca altul îmi datorează ceva, în trupul
meu creez o disfuncție. Acea disfuncție dovedește ca eu dau un curent greșit trupului. I-am spus ca
trebuie sa isi iubeasca mama chiar daca nu a fost apreciată. Ea era de credinta catolica si cunostea
legea. I-am spus, ,,trebuie sa va rugati la Dumenzeu sa va schimbe inima, adica sa va schimbe
vederea asupra mamei asa incat sa o puteti iubi fara nicio problema”. E vorba de vederea spirituala.
Am lasat-o sa mearga acasa si dupa 3 saptamani a venit la urmatoarea consiliere. A stat o
ora jumatate la mine in cabinet in sala de asteptare. Ea a stat acolo fara sa tuseasca nici macar odata.
Data trecuta tusea de o auzeai de la o posta. Ea mi-a spus ca nu mai tuseste de cand a fost la mine.
A facut ce i-am spus. Cand pacientul asculta pe doctor el se simte bine. Ea s-a rugat si a luat
rugăciunea care i-am spus-o eu, ,,Doamne schimba-mi vederea in inima mea pentru a o putea iubi
pe mama”. De atunci tusea i s-a oprit si vezica functioneaza din nou impecabil. Nu mai trebuie
noaptea sa se mai scoale nici macar o singura data si asta deja de 3 saptamani. Nu mai trebui sa
mearga dupa tufe cand se plimba pe afara.
A facut ceva mare femeia aceasta? Tot ce a facut a fost ca a vrut. As vrea sa va spun, am
intalnit multi pacienți care sunt suparati pe parintii lor ca nu i-au apreciat. Sunt bolnavi din acest
motiv. Alții sunt bolnavi pentru ca au vrut sa ii avorteze parintii. Eu le spun, ,,ce iti pasa, bucura-te
ca nu au reusit”. Dar omul nu poate, pentru ca el considera ca trebuie sa fie rege, trebuie sa fie
apreciat, dorit, laudat, etc. Aceasta pretenție vine dintr-o inima înșelată. Tot ceea ce ne blochează
este ideea ca cineva ne datorează ceva și noi suntem dumnezei care trebuie sa primim
închinare.
 Dă pentru a primi
Cea mai mare dovada a omului ca el se vede dumnezeu este ca el crede ca dă face ceva de la
sine. Nu vede ca tot ce da (faptele sale), a luat întâi. Dumnezeu este un sistem inchis, exista din sine
insusi si nu are nevoi, de aceea El doar da. El nu are nevoie sa ia. El este Acela care da. Cand un om
face ceva el trebuie mai intai sa ia pentru ca apoi sa dea prin faptele sale. Datul omului este un efect,
niciodata o cauza. Orice creatura, inclusiv omul este un canal. De aceea trebuie sa intelegem ca noi
nu putem niciodata sa dam facem ceva fara sa fi luat acel lucru luam inainte.
Daca ești dumnezeu, totul iti aparține. Dacă ești o ființă creata, știi ca nimic nu îți apartine.
Nu am nimic. Când crezi ca ești dumnezeu faci totul din tine însuti. Eu sunt izvorul dragostei, al
timpului care îl dedic celorlalți, eu de la mine dau totul. Când știi ca ești o ființă creata, tu știi ca
niciodată nu poți și nu ai dat nimic de la tine. A fost pentru mine o mare eliberare când Dumnezeu
mi-a aratat ca niciodată nu am făcut nimic pentru nimeni din mine. Am făcut pentru ceilalți, dar nu
din mine. Nu dau nimic de la mine. Aceasta este foarte eliberator pentru ca nu trebuie sa cer
nimănui nimic pentru ceea ce fac. Tot ceea am dat am luat înainte. Nu îmi trebuie nimic înapoi.
Doar ma duc sa iau provizii noi ca să dau mai departe. Tot ceea am făcut vreodată fata de un om a
fost ori din Dumnezeu, ori din oameni. Dacă o fac din Dumnezeu e bine, dacă o fac din oameni nu e
bine. Cu siguranță nu am făcut niciodată din mine.
Daca va uitati in oglinda, aveti aceste comportamente sau nu? Daca suntem sinceri cu noi
vedem ca nu exista cineva care sa nu se comporte asa. Si toti credem ca facem bine ce facem. Noi
vedem lucrurile pe dos datorita erorii din noi si credem ca suntem asa de buni cand de fapt jucam pe
Dumnezeu. Cine vrea sa iti impuna tie ceva, ii e frica de tine. Daca nu iti e frica de cineva nu
trebuie sa ii impui nimic. Aici e contradicția in noi insisi. Daca suntem dumnezei de ce sa ne fie
frica? Dar pentru ca nu suntem dumnezei noi suntem intr-o inselaciune de nedescris. Ceea ce este in
noi gresit, inselarea de sine aduce un efect imposibil de descris. Ori joci pe dumnezeu, ori pe
milogul. Cine esti, cerșetor sau dumnezeu? Nu exista om care sa nu se comporte asa din
copilaria lui.
2. Ideologiile
Mai am o dovada. Toate învățăturile umane, ideologiile pe care le avem au același numitor
comun, ideea ca suntem dumnezei.
 Religiile
Haideti sa luam religiile. Religiile de azi, înafara de cea biblică, toti spun si cred ca sunt
dumnezei pentru ca folosesc forta si impunerea. M-as fi bucurat daca in criza de covid o singura
biserica macar s-ar fi ridicat si ar fi zis: ,,Noi nu participam la aceste lucruri. Noi nu o sa supunem
niciodata membrii nostri sa ne asculte pentru ca nu avem niciun drept. Nu putem sa ii forțăm, nu
putem sa ii conditionam pentru ca biserica trebuie sa fie intotdeauna cu portile deschide. In criza
eram limitiati pe scaune. Daca sunt peste 30 nu te lasa mai mult, nu mai pot sa intre. Se foloseste
forta, impunerea, constrangerea. Acolo unde este Dumnezeu nu exista discriminare. El ne cheama:
veniti toti la Mine!
La biserica in comitet au stabilit sa ii interzica in biserica pe cei care nu se tin de reguli.
Aceasta este impunere, constrangere, nu este iubire. Inainte puteam si eu sa vin liber la biserica si in
pandemie nu am mai putut. Bisericile astazi dovedesc prin felul lor de a fi ca nu au inteles ce
inseamna legea si ce inseamna iubirea.
I-am pus si pe religiosi pe acelasi copac: ortodocsi, catolici, evanghelici, luterani, etc. Ei toti
se cred dumnezei. Cum dovedim? Fiecare crede ca are adevarul. Fiecare se vede mai presus decat
celalalt, stie mai bine ca celălalt, se cred judecatori, controlori, pot fi violenti. Nici credinciosii nu
au fost scutiti de a exercita violenta. Ei au urmarit, dupa ce au fost reformati, au gasit îndreptățirea
prin credinta, dupa i-au omorat pe cei care nu credeau. INCHIZITIA, cruciade...
Exemplul cu contrazicerile cand era copil in biserica...

 Concepțiile filozofice
Ateii, agnosticii, comunistii, ce cred ei? Ei cred ca sunt spiritual independenți, adică nu au
nevoie de Dumnezeu. Cine se crede spiritual independent trebuie sa fie un dumnezeu, adică trebuie
sa traiasca din sine. Orice fiinta care are un spirit si este o creatura este spiritual dependenta, dar ei
se cred spiritual independenti.
Baiatul meu cel mare (am adoptat 6 copii care au fost abandonati de parintii lor), el mi-a
spus de Craciun: ,,eu ma supar in fiecare zi ca am fost educat religios”. Era razvratit si pe parintii
lui. Cand a venit la noi avea deja 15 ani si nu putea spune prea multe. I-am spus ca daca vrea sa stea
la noi trebuie sa vina la biserica sau altfel merge la camin. Evident ca voia sa stea la mine asa ca
sambata venea la biserica, frumos imbracat. Cine ma credeam eu, dumnezeu sau creatura? El era
dependent de mine si puteam sa il santajez sa vina.
 Odata cand eram la masa mi-a spus ca este suparat, ca nu e drept sa il infiltrezi pe un copil
cu o teorie a religiei cand el nu are alegere. I-am spus sa se linisteasca pentru ca orice teorie ti s-ar
spune ca si copil, are aceeasi radacina. Fie ca te educa un ateu, agnostic, comunist, religios, te educa
la acelasi lucru pentru ca te educa sa devii dominant. I-am spus: ,,nu iti fa griji pentru ca oricum
problema ta nu este de educatie, ci de nastere”, ca sa nu se mai supere asa mult. Oricine l-ar fi
educat l-ar fi educat cu acelasi comportament. Noi ne nastem cu identitatea gresita si de aceea
problema noastra este de nastere, nu de educatie.
 Stiinta
Știința, teoria evolutiei spune ca noi am evoluat dintr-o fiinta inferioară. Ideologia lor se
numeste evolutie. La inceput au fost fiinte inferioare si din ele s-au dezvoltat fiinte superioare. Daca
noi am evoluat din ființe inferioare, care este fiinta suprema? Omul, el se crede ca este cea mai
inalta ființă. Teoria evolutiei dovedeste ca omul se crede dumnezeu. Din observatia lui Darwin a
reiesit acest lucru pentru ca a vazut totul din directia ochiului rau care zice ,,eu sunt dumnezeu”.
Toate ideologiile care exista pe pamant au acelasi numitor comun pentru ca ei se cred
dumnezei si din prisosul inimii vorbeste gura, din prisosul inimii apare ideologia, religia.
Dumnezeu nu a facut o religie, Dumnezeu a facut o credința, dar noi am facut din ea o religie, care
este doar un sistem, o tinere exterioara a unui set de reguli.

Deci omul se crede ca el este dumnezeu. Pentru ca el se crede dumnezeu totul vede din
aceasta perspectiva. Am ales o poza cu un copac cu multe crengi. Punem toate ideologiile pe acest
copac. Fiecare creangă reprezinta o ideologie: religiosii (sunt cei mai multi), umaniștii, ateii,
agnosticii, oamenii de stiinta. Ii avem pe toți impreuna. Ei sunt fiecare o alta ramura a aceluiași
copac pentru ca au aceeași rădăcină la baza, eu sunt dumnezeu. Ei toti se cred dumnezei. Unul se
vede mai presus decat semenul sau, unul stie si poate mai bine decat celalalt. Suntem in continua
competitie, in continuu concurs, intr-o lupta continua pentru putere. Suntem judecatori, controlori,
violenti, razboinici si chiar criminali. Care din ei nu fac acestea? Care din ei nu se cred mai
puternici? Care din ei nu au dus razboi?
Conflictele, cearta, razboiul, dezbinarea, toate vin pentru ca ne credem dumnezei si trebuie
sa ne luptam. De aceea in paganism exista mai multi dumnezei care se lupta intre ei pentru a vedea
cine este mai mare. De aceea este de fapt un singur Dumnezeu.
Bolile de tot felul (cancer, diabet, tensiune, etc.) vin din eroarea inimii omului. Eroarea
aceasta ne duce sa ne incredem in oameni si sa ne faca dependenti de oameni. Orice stres, frica vine
pentru ca tu crezi ca esti dumnezeu. Frica nu este nimic altceva decat vointa de a controla ce
este incontrolabil. Daca nu ai vrea sa controlezi ceva ce nu poti controla nu ai avea frica. Va e frica
la semafor sa apasati frana cand e rosu? O faceti automat pentru a evita pierderea. Ar fi o pierdere
sa treceti pe rosu. Frica este pentru ca vreau sa controlez viata mea si nu pot. Noi credem ca viata
este a noastra. Odata un om m-a intrebat de ce are ganduri de sinucidere. Pentru ca se crede
dumnezeu. Toate vin de acolo. Daca viata e ta tu poti sa ti-o iei.
Noi avem nevoia de control, dar numai asupra noastra, nu asupra celuilalt! In momentul în
care vreau sa controlez pe celalalt trebuie sa fiu mai mare ca el, trebuie sa fiu dumnezeul lui. Deci
totul depinde de o radacina, de un singur lucru si anume ,,cine sunt eu?”. Daca sunt o fiinta creata,
ceea ce este adevarul, dragostea imi va fi automat motivatia pentru ca dragostea stie ca eu nu am
proprietate si eu nu pot sa produc nimic. Am fost facut sa iau pentru ca sa dau (atat pe plan material
cat si pe plan spiritual). Daca nu voi retine nimic imi voi implini exact scopul fiintei si existentei
mele.
Omul crede ca el este dumnezeu. Care este realitate a ceea ce suntem noi? Care este
identitatea noastra corecta? Identitatea corecta este cea de fiinta creata. Daca sunt fiinta creata,
dragostea imi este motivatia pentru ca stiu ca nu am proprietate si stiu ca nu pot produce nimic.
Atunci ce trebuie sa fac mai intai? Trebuie sa iau ca sa dau. Actiunea este a mea. Nu exista primit.
Cel care iti da, pune la dispozitie, dar daca tu nu iei, degeaba ti se pune la dispozitie. Legea nu
spune ca cineva iti poate baga in traista. Nu exista asa ceva. Doar ti se poate pune la dispotiei, dar
tu trebuie sa iei.
Boala mi-a dovedit ca nu conteaza ce crezi. Cat timp nu ti-ai schimbat inima si perspectiva,
boala dovedește ca gandesti exact la fel ca fiecare om. Religia este doar un efect, ca si ateismul,
fiecare vrea sa faca lumea un loc mai bun pentru sine si de aceea fiecare se bate cu celalalt. Teoria
nu ne schimba decat atunci cand schimbam rădăcina pomului.
Ne trebuie un alt pom, cu o radacina adevarata (eu sunt creatura). Orice pe acest pom poate
fi diferit si are locul sau. Cand suntem in adevar fiecare se vede egal cu semenul. Biblia chiar spune
sa iti vezi semenul mai înalt ca pe tine pentru ca noi toti ne vedem mai buni decat ceilalti. Eu sunt
rau, dar nu ca nevasta-mea. Asa gandim. Si eu sunt rau dar nu chiar ca el. Asta înseamnă ca
radacina este incorecta. Copiii de ce se compară intre ei? Fiecare vrea binele pentru el, fiecare ar
vrea sa fie cel mai bun, sa ajunga cel mai departe.
Cum ar fi daca ne-am crede toti fiinte create? Fiecare se vede egal cu semenul sau. Nimeni
nu pretinde ca el stie si poate mai bine. Nu exista nicio concurenta. Nu este niciun concurs. Nu
trebuie unul sa stie mai mult decat celalalt. Competitia se naste intr-o fiinta care se crede dumnezeu.
Nu avem lupta pentru putere.
Stiti care e biserica adevarata? Unde nu ne mai luptam unul cu celalalt. Mai trebuie sa
asteptam mult pana atunci. Nimeni nu judeca pe celalalt ci vrea sa il ajute. Niciunul nu controleaza
si nu are inclinatia sa controleze pe celalalt pentru ca stie ca celalalt nu poate sa ii ia nimic si nu
poate sa ii dea nimic.

Adevarul despre noi insine estre cel hotarator. Daca eu stiu ca sunt creatura lui Dumnezeu
totul functioneaza bine. Daca eu cred ca sunt Dumnezeu, lucrurile functioneaza bine pana cand nu
mai primesc. In momentul in care nu mai primesc trebuie sa ma impun si atunci nu mai sunt in
controlul vietii mele. Problema umana este una serioasa. Daca nu se rezolva radacina, rezolvam
vreodata ceva? Noi incercam sa fim uniti, sa gasim elemente comune, insa nu exista unitate decat la
radacina.
Avem o singura problema. Din această singura problema ies toate problemele umane si
anume problema este ca noi ne credem cineva cine noi nu suntem. Am luat 4 lucruri care sa le
comparăm intre ce este un dumnezeu si ce este o ființă creata.
1. Dependenta
Daca sunt dumnezeu ma cred spiritual independent. Daca sunt o fiinta creata sunt spiritual
dependent. Aici se da toata lupta. Omul nu este constient ca este dependent pentru ca se crede
dumnezeu. Ideea de a fi dumnezeu este tocmai aceasta sa te crezi independent. Fizic fiecare vede ca
este dependent, de aceea nu conteaza, nu trebuie sa convingi pe cineva ,,vezi ca ai nevoie de hrana
si de apa” pentru ca oricine stie ca nu poate exista fara. Dar pe plan spiritual omul nu isi vede
dependenta. Daca intrebi pe un tanar daca el gandeste independent, el ce va zice? Va zice ,,da, eu
gandesc independent” pentru ca se crede dumnezeu. Cea mai mare problema a omului este ca nu isi
vede dependenta. Mie boala mi-a aratat ca omul nu poate niciodata sa fie spiritual independent
pentru ca boala vine ca un rezultat al dependentei gresite. Tu te crezi independent dar de fapt
faci totul dependent. Este imposibil de explicat aceasta eroare, dar orice boala vine pentru ca ma
cred spiritual independent dar de fapt ma port complet dependent. Daca eu cred ca boala se ia atunci
sunt dependent de oameni. In momentul cand eu cred ca ceea ce fac altii conteaza pentru sănătatea
mea sunt complet in eroare. Trebuie sa ne vedem dependenta.
Eu nu trebuie sa il conving pe ateu ca are nevoie de Dumnezeu, stiti cine il convinge? Boala
lui. Ii dovedesc ca el are acea boala pentru ca este dependent spiritual de un om: Era un om ateu
care a crezut mereu ca nu exista Dumnezeu. Lui i-a murit sotia. Sotia sa era dumnezeul lui,
dependenta sa. La mormantul ei, el s-a frant. De ce? De ce este omul disperat cand isi pierde pe
cineva iubit? Pentru ca ii pasa de cel mort sau ii pasa de sine? Ii pasa de sine. Dovedeste ca este
spiritual dependent. Nu ai nevoie de nevasta sa iti spele hainele, sa iti faca de mancare, exista si
restaurante azi. Oamenii se căsătoresc pentru ca au nevoie de dragoste. Atunci cand ti se duce sursa
de dragoste, tu nici nu iti dai seama ce se intampla de fapt.
Noi trebuie sa recunoastem dependenta noastra spirituala si cand am recunoscut
aceasta dependenta, mantuirea este aproape. Sa stiti ca Dumnezeu nu este o alternativa. Nu
exista alternativa, este doar eroarea inimii noastre care ne înșală ca exista o alternativa. Nu
avem alta posibilitate de dependenta spirituala decat Dumnezeu. Am o dependenta fizica de
oxigen pe care trebuie sa il iau din aer, nu pot sa ma duc la apa si sa iau oxigenul din apa. Sursa nu
este la alegere! Noi trebuie sa dovedim lumii dependenta lor spirituala. Aceasta este ceea ce ei
nu vad. De aceea ma bucur asa mult de mesajul pe care Dumnezeu mi l-a explicat si mi-a aratat
fizic. Daca duhul conduce trupul si el nu este fericit, el preia ceva care il da mai departe in
trup prin deciziile sale si distruge trupul. El face aceasta pentru ca este dependent de cineva
pe care nu il poate controla. Acesta e tot mecanismul. Nu exista independenta spirituala si nu
exista alternativa la Dumnezeu! Acesta este adevărul crunt. Daca am fi fiinta creata de Dumnezeu,
Dumnezeu automat ar fi sursa noastră si nu omul. Trebuie sa stim, problema de fond este una
singura, de cine sunt dependent.
Toate vin din spiritul omului. Noi ascultam comenzile celui rau si ale oamenilor pentru ca ne
nastem cu identitatea gresita, dar vedem asta doar in conditii extreme. Nu vedem ca toti suntem
sclavi. Cand omul se imbraca ca tanarul bogat si tine legea si face numai lucruri bune, nu mai
vedem identitatea greșită. Vreau binele dar din mine iese raul. Aceasta identitate pe care am
mostenit-o de la nimeni altul decat de la cel rau, Adam a preluat-o de la el (cap 11), cat timp ea va
exista in noi si va fi activa noi nu suntem stapanii nostrii, nu suntem in controlul vietii noastre.
Suntem la cheremul altora. Noi jucam asa de mult pe dumnezeu si devenim asa de violenti incat nu
ne dam seama. Lupta este in noi, trebuie sa scapam de identitatea noastra gresita. Acea identitate
este in interiorul meu, nu in afara mea! Daca noi luam control asupra altuia, noi dovedim ca avem
identitatea gresita.
2. Proprietatea
Daca eu sunt dumnezeu cate lucruri sunt ale mele? Toate. Tot ce este in jurul meu este al
meu. Parul, nasul, mana, viata, parintii, masina, casa, totul este al meu pentru ca eu mă cred
dumnezeu. Pe fiecare pacient care il intreb exact asa imi rasounde. Daca sunt o fiinta creata cat este
al meu? Nimic! Stiu ca nu e prea usor de ,,digerat” aceasta. Cel tarziu in fata mortii se dovedeste ca
noi nu avem nimic al nostru personal. Noi suntem doar administratori ai bunurilor incredintate
noua.
Daca eu sunt dumnezeu atunci pierderea este personala. E copilul meu, sotul meu, soatia
mea, etc. Daca eu sunt un copil al lui Dumnezeu si imi e mila de Dumnezeu pentru ca el este
Creatorul. Lui i s-a luat acea fiinta. Cu El am mila si pot spune: Doamne tu stii mai bine! Daca eu
sunt dumnezeu si pierd ceva, eu sunt victima. Daca eu sunt o fiinta creata nu pot fi niciodata
victima.
Evitarea pierderii apare atunci când ținem la ceea ce avem. Dacă îmi apartine mie, eu trebuie
sa țin la ce am. Nu pot sa dau casa, nu pot sa dau nimic. Cunosc oameni care aduna pana la tavan.
Fiecare fițuica, fiecare lucru este păstrat. Sa nu cumva sa o ia cineva. Viata lor depinde de acele
lucruri. Dacă nu sunt lucrurile mele, nu sunt posesor, pot renunta la ele. Pot sa ma duc la Dumnezeu
sa spun: Doamne ce sa fac cu casa ta, cu lucrurile tale? Sa le tin aici, sa le clădesc pana la tavan?
Viata mea depinde de un lucru? În realitate viata mea este sigura în Hristos. Este a lui. Nu
am ce sa mai adaug la ea. Eu doar pot sa o traiesc. Viata mea nu poate sa fie dependenta de un lucru
la care țin. Noi care trăim în aceste ultime zile, poate vom sta într-o zi doar cu mana în buzunar,
dacă avem buzunar. ,,Gol am venit, gol ma duc. Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat. Numele lui sa
fie lăudat!” (Iov 1:21). Asa vom zice? Sau, în eroare minții noastre, vom tine la acele lucruri?
Dacă lucrul este al meu și eu ma cred dumnezeu, voi pierde controlul de sine atunci când
este în pericol acel lucru de care sunt agățat. Întotdeauna când e în pericol acel lucru care tu crezi ca
e al tău, ești înafara controlului, pierzi controlul de sine. Dacă lucrurile nu sunt ale mele dețin
controlul. Nu trebuie sa ma lupt pentru ele. Eu doar sunt administrator. Nu ar fi viata mai frumoasa
asa? Dacă am conștientiza frumusețea iubirii și a altruismului, am trai foarte frumos, dar pentru
aceasta trebuie întâi sa realizam ce este în inima noastră, de cine este legata ea.
Am avut o pacienta care s-a îmbolnăvit pentru ca atunci când a murit mama ei, fratele ei și
cu ea au moștenit casa. Fratele ei vrea sa o vândă. Ea vrea sa o păstreze pentru ca si strămoșii au
îngrijit casa. Acuma este conflict intre ei. Conflictul dovedește o dependenta greșită. Ea nu vede ca
este spiritual dependenta. Nu avem identitatea corecta. Dacă am avea identitatea corecta atunci nu
ar fi mama, tata sau oricine orientarea mea, ci Dumnezeu. Dacă vii din Dumnezeu, El îți este
reperul. Omul crezându-se dumnezeu, crede ca este spiritual independent.
Toate problemele, la toți oamenii fără excepție este dependenta lor spirituala de oameni și de
bunurile care ii leagă de acei oameni. Femeia aceea nu are interes pentru casa, ci pentru mama, sa ii
îndeplinească dorința. Esti dependent de cel mort, nu ești dependent de Dumnezeu. Esti dependent
de cel care ii apariține casa. Casa nu aparține mamei, ci e a lui Dumnezeu. Trebuie sa ne dam seama
ca toate problemele noastre provin din aceasta idee de a fi spiritual independent când de fapt
suntem complet dependenți de oameni.
3. Sursa
Daca eu sunt dumnezeu cat dau de la mine? Totul dau de la mine. Daca sunt fiinta creata cat
dau de la mine? Absolut nimic. Nu dau niciodata nimic de la mine pentru ca nu posed nimic.
Pacienții mei imi multumesc uneori pentru timpul acordat. Le zic: nu imi multumiti pentru ca nu vi-
am dat nimic de la mine, timpul nu este al meu.
Vreau sa va spun, putem lua ce ni se da pentru ca nu e pentru noi, e ca sa dam mai departe.
Cel care ne da, nu ne-o da de la el. Lucrarea lui Dumnezeu, de cand sunt in ea, nu a fost susținută de
oameni bogati. E vaduva care, cu ultimii ei banuti, sustine lucrarea (Marcu 12:41-44). Ii iei pentru
ca Isus nu i-a zis: ,,nu da ultimii tai bănuți”. Ea a dat tot ce a mai avut. Ea a implinit legea si Hristos
a onorat-o. O fi murit săracă sau fara mancare? Cu siguranta ca nu! De aceea, nimic din ce dam, nu
dam de la noi. Daca cred ca sunt dumnezeu, cred ca ti-am dat ceva si tu acuma imi esti dator. Asfel
am pretentii de la tine.
4. Perspectiva
Ultimul punct care arata diferenta intre o creatura si un creator este: daca eu sunt dumnezeu,
cate lucruri se invart in jurul meu? Daca eu sunt dumnezeu cine este in centru? Eu sunt in centru, eu
sunt buricul pamantului si in jurul meu se invarte orice om. In realitate tot universul se învârte in
jurul lui Dumnezeu. Daca eu sunt fiinta creata cati se învârt in jurul meu? Nimeni si nimic. Aceste
doua lucruri sunt absolut opuse. Nu sunt compatibile, esti ori una ori alta. O fiinta creata este goala
in interior, nu are nimic in ea si nu este ceva care poate sa faca ceva de la sine. Ea este complet
dependenta.

Exemple
Era oadata o doamna care era nemulțumita cu sotul ei pentru ca spunea ca el o foloseste. Am
intrebat-o ce are de gand. Mi-a spus ca va divorța si se recasatoreste. Am intrebat-o de ce vrea sa se
recasatoreasca. Mi-a spus ca nu vrea sa stea singura si ca are nevoie de un om cu care sa stea de
vorba, sa il ia in brate, etc. Atunci i-am spus: ,,A, vreti sa il folositi!”. Pentru ca noi tot ce facem,
facem pentru noi. Vedem egoismul? Nu il vedem.
O pacieta spune ,,pai daca e asa, ma mut pe o insula”. Mai bine se muta pe o insula din
egoism decat sa iubeasca pe cineva degeaba. Omul este asa egoist. El mai degraba se muta undeva
singur. Cineva spunea: ,,decat sa o iubesc pe nevasta doar ca sa ii dau ceva, atunci nu mai am
nevoie de ea”.
Cand baietii mei erau gata de casatorie, cel care era mai credincios, al 3-lea, l-am intrebat
cum poate testa orice femeie. I-am spus: da-i sa asculte mesajele mele. Daca e de acord sa te
iubeasca degeaba, o iei, daca nu atunci o sa te aiba pe tine drept ,,mancare”. Noi ne casatorim ca sa
ne mancam. Te iubesc de te-as manca. Asta este iubirea omeneasca. Noi nu vedem ca nu se poate
aceasta.
Cand baiatul meu cel mare s-a pocait si era cu prietena lui, s-au botezat si s-au casatorit. M-a
invitat pe mine sa tin predica la nunta. Am zis ca nu pot sa merg cu o prezentare PowerPoint la
nunta, dar tot voiam sa am o ilustratie prin care sa arat ceva. Am luat un text din Apocalipsa 3. M-
am dus la farmacie si am cumparat o cutie mare de alifie. Am spus ca asta este alifie pentru ochi.
Avem acasa o paine a mea preferata de 4 kg. Am luat painea mare si alifia. Cand am inceput
predica, i-am intrebat de ce te casatoresti, ca sa dai sau sa iei iubire? El a spus ca sa ia. A fost sincer.
Atunci am avut tot motivul sa le spun: ,,uite, trebuie sa iei niste alifie pentru ochi”. In casnicie ne
putem incurca cel mai usor, luam sau dam iubire? Dam iubire partenerului. Noi ne unim ca sa
luam in loc sa dam. Investim ceva, cumpărăm, ne mutam, dar investim totul ca sa primim luam
iubire din partener si nu realizam acest lucru.
I-am zis: trebuie sa te ungi in fiecare zi cu alifie ca sa nu te incurci unde dai si unde iei. Am
luat painea si am zis: ,,Uite, painea este iubirea lui Dumnezeu. Cand va e dor de paine, luati si
mancati impreuna, apoi ce ati mancat dati mai departe, unul altuia. Nu ne mancam reciproc,
mancam painea.” Cata cearta ar mai fi atunci? Deloc. Orice cearta in casnicie este pentru ca eu
vreau ceva de la celalalt. Si daca doar vreau sa ma inteleaga este gresit. De intelegere avem nevoie
doar ca sa lucram impreuna, ca sa facem un proiect de exemplu, dar nu o intelegere personala. Noua
ne place sa ne plangem, intelege-ma si pe mine... Mandria si egosimul sunt feroce, sunt groaznice.
O experienta de a mea: intr-o dimineata m-am sculat sa ma duc afară in pădure sa ma rog.
Mi-am adus aminte ca sotia mi-a spus ca soacra-mea si-a pierdut geanta. I-am spus ca ma duc sa ma
uit in masina daca nu e pe acolo cumva. Cand am ajuns la masina mi-am dat seama ca am uitat
cheia. M-am uitat prin geam in masina. Am vazut ceva in portbagaj si m-a luat emotia gresita. Cum
vezi, deja si simti supararea. Erau mai multe cutii cu mancare de pisica. Problema ii ca garajul era
deja plin cu mancare de pisica.
Acuma evident ca m-am suparat ca un dumnezeu. Cu cateva saptamani inainte am facut o
rugăminte lui Dumnezeu, i-am cerur ca ori de cate ori ma supar, sa vorbesc cu El mai întâi, inainte
sa vorbesc cu omul pe care ma supar. Pana atunci nu reusisem niciodata pentru ca e prea repede.
Pana sa te controlezi, ai si facut-o. Acuma de la masina pana la casa erau vreo 10 metri si am avut
timp sa imi amintesc de aceasta dorinta. Am zis ca daca acuma nu reusesc, nu reusesc niciodata, asa
ca m-am dus in padure sa ma rog ca sa imi faca Dumnezeu clar ce este in mintea mea. Problema a
fost ca eu cred ca banii care ii dau sotiei vin de la mine. Ce astept in schimb? Sa ii gospodareasca cu
masura. Stiti ca omul care este dumnezeu nu are masura. Daca esti fiinta creata ai masura.
Dumnezeu mi-a facut clar ca eu joc rolul lui dumnezeu.
Trebuie rezolvata si problema mancarii de pisica. Am venit acasa din pădure si am zis ca nu
vorbesc cu sotia pana nu o pot face doar pentru cauza, nu pentru mine. Peste 2 zile trebuia sa
plecam in America si de aceea a cumparat atata mancare de pisica. Am plecat peste doua zile si am
tot asteptat, ma gandeam cand pot sa vorbesc cu sotia fara ca sa iasa dumnezeu din mine. Vede ea
cand ma comport ca un dumnezeu? Oh si inca cum! Numai sa deschid putin gura si deja stie. Noi
cand mancam in bucatarie la bar, intr-o zi i-am spus: daca tu nu m-ai provoca in mod continuu eu as
fi un sfant! De unde mi-au iesit aceste cuvinte? Din adancul inimii. In momentul in care am spus
asta sotiei ea a spus: ,,nu e adevarat pentru ca primesti herpes si pe dreapta, nu numai pe stanga”. Eu
cand ma cert cu altii imi iese herpes pe partea dreapta si cand ma cert cu sotia imi iese pe partea
stanga. Practic sotia imi spunea ca nu doar ea ma poate provoca, ci si altii.
Sotia mea asa bine stie cand ma comport ca un dumnezeu. Numai cand deschid gura
cateodata si ea deja zice: ,,te duci tu maine in pădure si o sa iti para rau pentru ce ai spus”. De obicei
cand eu vorbesc am drepatate, dar in felul cum ma port nu am. De obicei eu trebuie sa imi cer
iertare nu pentru ca nu am dreptate, ci pentru felul cum ma port. Inima m-a pacalit, de aceea am
vorbit si facut asa.
Am vorbit dupa vreo 3 zile cu sotia in legatura cu mancarea de pisica. A iesit bine pentru ca
m-am rugat sa o fac doar pentru cauza, nu pentru mine. Daca eu vreodata voi incerca sa lucrez doar
pentru cauza voi avea succes. Daca voi lucra pentru mine va trebui sa folosesc forta. Va trebui sa
pun pe celalalt la punct. Va iesi razboi pentru ca eul celalalt nu doarme. Trebuie doar o mica
înțepătura pentru a iesi la iveala dumnezeul din noi. Va trebui sa fim foarte atenti sa nu provocam.
In subconstientul nostru identitatea ca eu sunt dumnezeu are urmatorul efect: am asteptari
fata de altii, fata de Dumnezeu si fata de mine. V-ati pus vreodata sub presiune? Sigur. Cred ca
castigul este atunci cand mi se împlinesc pretentiile si asteptarile. Cred ca am pierdere atunci cand
pretentiile si asteptarile mele nu sunt implinite. Asteptarile si pretențiile mele nu sunt lucruri rele
(vreau sa mi se faca dreptate, sa mi se zambeasca, etc.), nu sunt lucruri rele pe care le astept sau le
pretind, dar eroarea este ca altii nu pot sa imi satisfacă nicio nevoie. Cand ei nu imi implinesc, eu
sunt nemultumit, ma manii, ma cert, domin, controlez si exercit forta. Trupul este bolnav.
Toate problemele umane nu sunt adevarurile externe, lucrurile care se intampla in jurul
nostru, luptele care le avem între oameni, ideologiile. Dacă noi rezolvam in viata noastră eroarea,
noi ne oprim din orice conflict care îl avem cu oamenii. Nu am mai avea nicio problema sa
respectam pe fiecare indiferent dacă face răul sau binele. Celalalt nu ne-ar putea influenta dacă am
rezolva problema interna. Datorita erorii noi suntem foarte vulnerabili la orice greșeală a
aproapelui.
Problema omului este în om, este în mine. Ochiul acesta îmi spune ca alții sunt problema.
Nu pot fi alții problema pentru ca atunci nu as avea soluție, pe ceilalți nu pot sa ii schimb. Rațiunea
trebuie sa ma ajute sa spun ca vreau sa elimin eroarea din mine care ma determina sa ma
autodistrug, care ma determina sa fiu victima celorlalți. Niciodată omul nu a avut o problema
exteriora lui. Toate problemele lui vin din el si doar se arata în exteriorul lui.
Eroarea este mai tare ca mine pentru ca ma determina cum sa reacționez. Omul atâta timp
cât este asa în interiorul lui, nicio lege nu il ajuta la nimic. Toate eforturile noastre azi nu sunt
pentru a îl aduce pe om sa își schimbe interiorul, ci sa își schimbe exteriorul. Toate terapiile noastre
nu sunt pentru uz intern, ci pentru uz extern. Dacă noi încercăm sa rezolvam problema noastră
interna în exteriorul nostru, vom reuși? Niciodată.
Daca as fi fiinta creata, cum as fi? Cate pretentii as avea fata de mine, fata de altii, fata de
Dumnezeu? Cate presiune as pune pe mine? Nu ar fi asteptari, pretentii de la mine pentru ca stiu ca
castigul consta in a imi implini eu sarcina mea si pierderea ar fi cand eu nu imi fac sarcina. Cand
altii gresesc eu pot totusi sa fiu mulțumitor, bun, bucuros. In ciuda greselilor altora pot sa am pace,
rabdare si ingaduinta. Totul ar fi bine. Deci tot ce in viata trebuie schimbat este un singur lucru,
identitatea (cine sunt eu?). Vom vedea solutia la distrugerea erorii (cap. 10). Daca eroarea este
distrusa, restul se face iarasi bine.
Ce este schimbat in om? Ce trebuie schimbat ca sa il recuperăm? Este doar ochiul rau, sau
unde e fundul inimii si anume cine sunt eu (identitatea). Daca eu sunt o fiinta creata iau din
Dumnezeu. Daca ma cred un dumnezeu, cred ca nu trebuie sa iau, dar de fapt iau din Lucifer,
oameni si animale si astfel sunt un sclav.
De aceea trebuie sa stim ca in medicina un singur lucru conteaza si anume identitatea (cine
sunt eu?). Daca esti o fiinta creata, boala este invinsa! Daca ramai un dumnezeu, boala va ramane.
Cauza problemelor omenesti este identitatea. Daca ea nu se rezolva, nu am rezolvat nimic, chiar
daca aducem ameliorari, chiar daca aducem ceva care ne face sa ne mearga mai bine trupeste.
Problema omului este in gandirea lui si inceputul gandirii sale (unde judeca toate lucrurile) este
identitatea sa.
Cum am ajuns sa credem ca suntem cineva cine nu suntem? Cum a ajuns omul sa aiba
aceasta eroare în spiritul sau care îl determina sa se distrugă pe sine, sa facă război și sa încerce sa
distrugă și pe alții (cap 12)? Cum rezolvam problema (cap 13)?