― Ο ultimă remarcă. Permiteți-mi să fac o observație.

Maică stareță, avem un potop de întrebări de pe

internet. Desigur, nu avem timp, dar asta înseamnă că anul viitor veți continua. V-o spunem de acum, ca
să vă programa îndatoririle. Să fim sănătoși și mai presus de toate …

― Dacă o să am binecuvântare!

― Facă-se voia Lui!

― Da, facă-se voia Lui! Da, dacă va vrea Dumnezeu.

― Da.

― Și vă mulțumesc. Și ne dorim ca în acest timp să avem ceva să ne spunem nu unul altuia, pentru că
aceasta este conversația noastră tainică cu Dumnezeu, dar și ceva să-i spunem noi lui Dumnezeu: „Te-
am iubit puțin mai mult. Și am renunțat și eu la ceva. Un pic mai mult și un pic mai mult și vreau atât de
mult să te iubesc din toată inima mea.

Și să-I spunem asta tot timpul. Să I-o spunem tot timpul, chiar și atunci când ne copleșesc toate dorințele
noastre. Să spunem: „Dar vreau atât de mult să Te iubesc cu toată inima mea, cu tot sufletul meu și cu
tot cugetul meu, așa cum dorești Tu, pentru că Tu cu siguranță vrei ceea ce este desăvârșit pentru
mine”. Și ne dorim să o spunem cu toții, să o spunem tot timpul, să ne facem astfel nouă înșine o spălare
pe creier. Și această iubire este atât de izbăvitoare, încât vom simți cu adevărat că zburăm la cer înainte
de a zbura la cer, de acum, când suntem aici pe pământ.

― Înainte de întrebări, Kyriakos, să facem un comentariu. Maică, cum simțim că, prin împărtășirea cu
Trupul și Sângele lui Hristos, Hristos trăiește înlăuntrul nostru?

― O modalitate, care este și cea mai fundamentală, este că ne împărtășim cu Hristos nu doar pentru a
face ascultare față de ceea ce ne-a spus că „Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne
întru Mine şi Eu întru el…”, ci pentru a merge mai departe, pentru a ne acorda voința noastră la
frecvența voii dumnezeiești. Pentru că, dacă nu are loc acest lucru și rămânem iarăși voința noastră în
dezacord cu voința lui Dumnezeu, mă tem că Sfânta Împărtășanie a fost un act foarte formal.
― Kyriakos, maica va comenta ceea ce am spus eu și răspunsul la întrebarea ta și voi încheia. Microfon,
dacă dorești.

― Antonios

― Maică Monica, fii binecuvântată și să ne binecuvântați! Discuția a fost revelatoare pentru că a fost
ontologică în sensul că ne-ați spus că trebuie să ne schimbăm, suntem pe o cale greșită pentru că
urmăm propria voință, chiar dacă dorim voia lui Dumnezeu pentru că ne place, nu pentru că este voia
Lui. Și ați spus că omul a fost despărțit de Dumnezeu din acest motiv, pentru că a dorit propria voință.
Dar ați spus că Hristos pe Cruce ne-a salvat. Cum putem deci, astăzi, după Hristos, să folosim – poate că
nu este un verb bun cel pe care îl folosesc – cum funcționează această primă venire a lui Hristos,
Răstignirea, Îngroparea, Învierea, Înălțarea în relația cu noi? Adică, cum putem fi ajutați să ne întoarcem
la Dumnezeu, să facem voia Lui în legătură cu lucrarea lui Hristos? Hristos în viața noastră.

Ați spus și Hristos în inima noastră. Cum este posibil acest lucru?

―Pentru a intra în inimă, trebuie mai întâi să intre în viața noastră. În primul rând vom citi Sfânta
Scriptură, în care este exprimată voia lui Dumnezeu. Și, așa cum am spus, vom face exerciții zilnice
pentru a ne tăia propria voie.

Duhovnicul știe care sunt voirile noastre pentru că îi mărturisim acest lucru, îi spunem că vreau și una, și
alta, îi spunem, mă deranjează că ea se comportă așa, fac un anumit lucru, bârfesc, adică ne descoperim
pe noi înșine și ceea ce vrea fiecare. Duhovnicul ne va ajuta cum să facem acest lucru. Și în această
privință e nevoie de discernământ. Și de aceea spun că duhovnicul trebuie să fie experimentat, e nevoie
ca el însuși să aplice în viața sa voia lui Dumnezeu; cu siguranță, la rândul său, consultă și el un duhovnic
și mai experimentat. Căci, după cum am spus, în privința discernerii voii lui Dumnezeu, când nu ai inimă
curată, ești într-o stare de confuzie.

În al doilea rând, neapărat, în afara citirii Scripturilor, experiența duhovnicului, sfatul duhovnicului,
descoperirea de sine. În privința aceasta, așa cum le spun și surorilor, părintele a publicat multe cărți și
predicile le avem și scrise și în timpul Postului Mare ne-am nevoit în felul următor: pe măsură ce citeam
aceste cărți, scriam alături despre noi înșine: ce nu facem din ceea ce vedem ca fiind voia lui Dumnezeu
în viața noastră.

Și dvs. puteți face același lucru cu cărțile pe care le citiți. O soră suferă de o patimă – vedeți ce scriu
Părinții despre asta, despre invidie! Începi cu epistola Apostolului Pavel, în care vorbește despre
dragoste, vezi care sunt trăsăturile ei, apoi fă contrariul. Pentru că, așa cum ne sfătuiește și Sfântul
Nicodim, dacă suferi de o patimă, nu ai răbdare, atunci trebuie să-l iubești prin fapte pe cel care te-a
înjosit. Vă dați seama ce ne cere?! Cu fapte! Nu doar să zici: „Nu răspunde, Monica! Indiferent ce spune
cealaltă persoană, nu răspunde!” Acesta este un mod de a lupta: nu vorbesc cu gândurile mele și încep
să spun rugăciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” și celălalt vorbește în continuare.
Dar eu nu vorbesc cu gândul.

Trebuie să ajung însă mai departe: dacă vreau ca celălalt să se oprească, să nu mă insulte, toate aceste
voiri eu însămi trebuie să le resping înlăuntrul meu și să îmi spun: Iubește această disprețuire! Hristos al
tău a fost batjocorit, Hristos S-a suit pe cruce, Hristos a fost scuipat, a fost biciuit, Și-a vărsat sângele și tu
nu poți suporta acum două vorbe. Vezi deci starea deplorabilă în care te afli! Voi merge apoi la duhovnic
să mă spovedesc. Cum m-am simțit când așteptam ceva și am primit altceva? Și apoi, pe cel care mă
defaimă l-am iubit ca pe doctorul care îmi provoacă durere? Doctorul îmi provoacă durere, dar stau
acolo, la doctor, ca să mă opereze, nu plec. Mă chinuie chimioterapia, dar o îndur că poate voi trăi.

Ceea ce am spus mai devreme, și să iubesc. Ce să însemne oare „să iubesc”? Nu vreau să dai la o parte
crucea de la mine, Doamne, nu vreau să o faci mai ușoară, vreau să mă faci să o doresc. Pentru că, de
vreme ce Tu mi-ai dat-o, de vreme ce Tu ai îngăduit-o, chiar dacă nu o dorești, dar ai îngăduit-o, cu
siguranță o faci pentru a mă vindeca. Așa că Îți mulțumesc. Și doresc doar să îndur ca să ajung la voia Ta.
În acest scop. Nu să îndur ca să am un folos, nu să îndur ca să treacă ispita, căci va veni alta. Prin aceste
încercări zilnice Dumnezeu încearcă să ne atragă spre El.

Dacă nu vedem lucrurile în acest fel și le vedem din perspectiva voii noastre, vom dărâma totul și vom
face orice vrem și suntem și liberi să o facem. Vorbesc despre cei care vor să ajungă să fie una cu Hristos.
Voiesc în mod liber și voiesc doar asta. Toate celelalte pe care le voiesc, vreau să le dărâm. De aceea am
spus de la început, suntem permanent, de atâția ani, într-un proces de dărâmare a acestui zid, a ego-ului
nostru. De aici ascultarea călugărului, pentru că el trebuie să o practice continuu.

După cum am spus doamnei, fă spaghete, dragul meu! Să fie binecuvântat!