5.

Eroarea omului
Am vazut ca omul este creat din doua parti care dau o fiinta vie. Asa cum pianul si pianistul
dau muzica, tot asa trupul si duhul dau sufletul. Pentru ca intregul trup este controlat din scoarta,
duhul este pe scoarta pentru a conduce intregul trup. Am vazut ca omul face trupul sau bolnav
atunci cand altii nu fac ce trebuie (ma inseala, mint, etc.). Atunci noi ne schimbam gandirea fata de
acea persoana, ne luam prizonieri pentru ca o facem involuntar si aducem un deranj in electricitatea
care duce mai departe la distrugerea sau la schimbarea chimiei si astfel avem ameteli, dureri de cap,
hernie de disc, sau orice vom avea pentru ca evaluam situatia gresit.
Am vazut primul caz care mi-a deschis mie ochii, cum functioneaza gandirea, adică cum
omul gandeste. Orice actiune umana pleaca din gândirea personală. Daca izvorul gandirii noastre nu
ne este cunoscut, nu ne putem controla actiunile noastre. Ca omul sa faca ce este bine trebuie sa
inceapa sa faca binele in gandirea sa. Daca omul nu stie cum functioneaza gandirea sa atunci nu
poate gestiona informatiile care bat la usa lui. Cel rau trebuie doar sa iti dea o informatie si tu te
distrugi singur.
Noi ne imbolnavim pentru ca duhul nostru evalueaza gresit informatia. Trebuie sa vedem
unde este greseala. Daca deciziile noastre sunt gresite cand analizam problema, trebuie sa vedem
cum analizam problemele ca sa ne dam seama unde este greseala. Va trebui sa vedem cum judeca
omul lucrurile. Nu am invatat asta la facultate, ci la cabinet.
Duhul nostru este complet guvernat singur. Numai noi putem sa ne pacalim. Daca cineva ne
spune o veste, noi trebuie sa o evaluăm. Daca evaluarea este cortecta, trupul e sanatos si reactiile
sunt corecte. Daca evaluarea este gresita, te iei prizonier si trupul se imbolnaveste. De ce ne
suparam cand altii fac greseli si ii judecam? Pentru ca avem o eroare si credem ca ei ne-au vatamat
pe noi. Cand am vazut ca toti pacientii mei aveau acelasi mod de gandire, m-am intrebat ce este
eroarea.
Gandul pierderii
La cabinet am gandit ca bolile vin din cauze diferite. Va mirati ca am gandit asa? Toata
lumea gandeste asa. Astfel am zis sa pun bolile diferite in diferite grupuri. Am pus grupul de
acufene, ameteala, dureri de gat. Am spus ca vreau sa gasesc in fiecare grup numitorul comun. Ma
gandeam ca daca au boala comuna trebuie sa aiba si cauza comuna.

Astfel am cautat numitorul comun intrebandu-i care e problema lor. Am gasit in fiecare grup
lucruri comune specifice grupului. La acufene e pierderea relatiei. La ameteala e un conflict acut.
La durerea de gat este frica, grija. Aceasta este la nivel constient. La sfarsitul anului 2007 am
observat un lucru care m-a surprins. Am vazut ca fiecare grup la nivel de gandire are aceeasi
problema. Indiferent ce problema ai (te doare gatul, te-a parasit iubita, ...) totul vine dintr-un
singur gand. Daca omul are un singur gand ca problema, atunci cate probleme are? Una
singura! Mi-au trebuit 4 luni de zile sa ma conving ca fiecare om are aceeasi problema. Stiti ce
frumos e sa stii ca nu vine niciun om la tine cu alta problema decat cea pe care o stii deja?! Din
miile de istorii pe care le-am auzit, e una care sa nu o fi auzit? Exista vreo diferenta intre istoria lui
Ghita si a lui Ion? Fiecare istorie este la nivel de gandire identica. Am crede ca e asa? Nu. Noi
credem ca fiecare istotie este diferita. Continutul este diferit, dar structura istoriei, locul unde ajungi
si de unde pleaca este totdeauna aceeasi.
In acele 4 luni am testat sa vad daca asa este, sa vad daca toate problemele pleaca din acelasi
gand. Intr-o zi, baiatul meu care studia psihologia a venit acasa cu un chestionar cu 25 de intrebari
in baza carora se determina daca cineva este sau nu in pericol sa aiba traume psihice. M-am uitat la
acel chestionar si am observat ca de 25 de ori te întreabă de fapt acelasi lucru, dar cu exprimari
diferite. De 25 de ori te intreaba ce ai pierdut ca sa vada daca ai vreo traumă. Si psihologii cauta
daca ai avut gandul pierderii. Orice problema a unui om este din gandul pierderii! In 2007 mi-
am dat seama si am fost foarte entuziasmat. Am sters grupurile de bolnavi. Indiferent ce mi-ar
spune ei, se ajunge tot la gandul pierderii. Nu ai pierdut nimic, nu ai nicio problema. Daca nu poti
sa pierzi nimic, nu ai nicio frica. In psihologie se crede ca cel mai adanc punct al omului este frica.
Frica este un efect al unui fel gresit de a gandi si are de-a face cu pierderea.
Subconstientul
Am invatat apoi sa inteleg constientul si subcontinentul. Biblia numeste subconștientul
inimă. Dumnezeu spune ca ,,Inima este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea. Cine poate sa
o cunoasca?” (Ieremia 17:9). Adica este constineta sau inconștienta? Inconștienta. Stiu pacienții
mei ca ei toti imi povestesc o poveste ce are in spate un singur gand? Nu. Gandul pierderii nu este
constient. O sa vedem si cum luam deciziile.
In constient avem vointa, ratiunea si constiinta. La intrarea si iesirea din subconstient este
vointa. In constient trebuie sa ne dam seama de ceea ce noi avem nevoie. Vointa noastră este ca un
ecran unde se expun nevoile noastre. Avem nevoi fizice si spirituale. In vointa, desi avem cu totii
aceleasi nevoi, importanta nevoilor difera si de aceea suntem diferiti. Vointa este la fiecare om
diferită, dar totusi ceva trebuie sa fie identic in fiecare om si aceasta este inima omului. Deciziile le
luam in subconstient. In ea gasim functia gândirii (cum luam deciziile). O functie este facuta de
Creator si este neschimbabila. Functionam cu totii la fel. Functiile trebuie sa fie identice. Cu totii
luam deciziile pe aceleasi criterii pentru ca avem aceeași inima. Este una singura. Si in biblie inima
este la singular pentru ca este identica la toti oamenii ca si mod de functionare. Inima realizeaza
legatura dintre duh si trup pentru ca ea guverneaza toate procesele din trup.

F-foame, F-frig, S-sete, T-oboseala

A-armonia, J-justitia, C-credinciosia, L-libertatea, A-adevarul, S-siguranta
Nevoile trebuie sa devina conștiente ca apoi sa le satisfacem. La fel si nevoile spirituale ale
omului trebuie sa devina conștiente ca apoi sa iau decizia sa le implinesc. In fiecare om o nevoie
este pe plan spiritual primara. In cazul meu este armonia. La altii poate este dreptatea, libertatea,
etc.

Luarea deciziilor
Cand constientizezi nevoia, cum iei decizia sa o implinesti? Stiti cum luati decizia ca sa beti
aba cand va e sete? In subconstient luam decizia. Ea se ia dupa doua ganduri. Duhul are un gand
negativ (pierderea) si unul pozitiv (câștigul). Omul are un DA pentru castig si un NU pentru
piedere. Cate decizii are omul? Doua, da si nu. Criteriul pentru da si nu este setat prin castig si
piedere. Orice decizie care o luam ne trebuie amandoua. Deci cum iau decizia de a bea apa? Ce
trebuie sa cred in subconstient? Ca apa de baut este un castig. Voi spune da si incep sa beau apa.
Cand ma opresc? Cand bautul devine pierdere, cand ne simtim satui de apa. Asa ne-a creat
Dumnezeu. Cand se face rosu la semafor si punem imediat frana, decizia am luat-o in subconștient,
am spus nu pierderii.
Ne gandim constient la castig si pierdere? Nu, nici nu ne dam seama, dar altfel nu am putea
functiona pentru ca creierul nostru poate sa primească doar un impuls la da si la nu. Nu intelege mai
mult. Calculatoarele cum pricep informatia? In sistem binar, 0 si 1. Același lucru e si in creierul
nostru, doar da si nu. De aceea nu vom gasi niciodata ganduri in creier, ci doar impulsuri electrice,
la fel cum gasim si intr-un calculator.
Uitati-va la toate reclamele care sunt aici. Ele au doar doua mesaje. Trebuie sa cumperi
acum pentru ca este un castig, este o ieftinire. Reclama nu este continua, este doar o anumita
perioada. Trebuie sa limiteze oferta pentru ca tu trebuie sa eviti pierderea. Daca nu limitează oferta,
tu oricum nu cumperi. A venit sotia acasa si mi-a spus: uite, 35% reducere! Dar stii tu de la ce pret
este reducerea? Ei fac pretul cum vor. Pana la urma cu reducere sau fara reducere te costa tot atata.
E doar o momeala pentru ca ei vorbesc subconstientului. Noi trebuie sa castigam si sa evitam
pierderea. Toate deciziile sunt doar aici.
Ce credeti ca este mai tare? Momeala sau amenintarea? Amenințarea este mai tare. Cand nu
poti momi pe cineva, il ameninti. Cand odata stim cum functioneaza mecanisnul, poti in fiecare om
sa vezi cum functioneaza. Este mereu acelasi mecanism. Alt mecanism nu exista. Asa ne-a facut
Dumnezeu si nimeni nu poate schimba aceasta.
Ce ne imbolnaveste? Castigul? Nu. Tot ce ne imbolnaveste este incapacitatea de a spune nu
pierderii. Cand pierdem nu-ul atunci ne distrugem. Depinde si cat de mare este pierderea. Omul se
imbolnaveste pentru ca NU-ul dispare, nu se poate opune pierderii.
Toate lucrurile, informatiile si impresiile care le avem sunt puse in 3 categorii. Tot ce vad,
aud, simt, miros, si gust trebuie in subconstient sa le pun in castig, indiferenta sau pierdere.
Indeferenta nu joaca un rol in luarea deciziilor. Am fost asa facuti ca sa mergem totdeauna la castig.
Castigul trebuie realizat, iar pierderea evitata. Atat de simplu este totul la baza. Am fost foarte
entuziasmat cand am gasit acest sistem piedere-castig. Cand veneam acasa si le povesteam copiilor
ei ma provocau zicand: ,,Cum vrei tu sa dovedesti aceasta?”.
Oamenii au doar 2 referinte dupa care ei iau decizii (un da si un nu). Este asa construit ca el
trebuie intotdeauna sa evite pierderea printr-un nu. La castig poate sa mearga la infinit. Deci inainte
putem merge la infinit, câștigul nu are limita. Am fost creati sa crestem in duhul nostru in mod
continuu. Informatia sa creasca, capacitatile sa creasca. Ca sa aiba asta loc trebuie sa eviti pierderea.
Este pierderea limitata? Sigur ca da. Dar castigul nu este niciodata limitat. De aceea cand ai o
masina iti trebuie a doua, a treia. Nu exista limita la castig pentru ca asa am fost facuti.
Cand am descoperit acest lucru, m-am dus la Dumnezeu si am zis: Daca toate bolile vin din
pierdere, daca toate probleme omenesti sunt pentru ca el crede ca a pierdut ceva, inseamna ca acest
lucru trebuie sa fie demult scris in biblie. Nu poti sa descoperi ceva la 6000 de ani dupa creatia
omului care sa fie esential pentru viata lui. M-am rugat lui Dumnezeu si am gasit raspunsul. Cand l-
am vazut prima data in biblie l-am vazut apoi peste tot. In mijlocul predicii de pe munte, Isus
spune ,,Felul vostru de vorbire să fie: da, da; nu, nu” (Matei 5:37). Avem doua scoarte si cu una
trebuie sa spunem da, cu cealalta nu. Creatorul stie exact cum functionam. Orice altceva este de la
cel rau. Nu putem spunem si da si nu in acelasi timp. Nu merge. Ele sunt opuse.
Ochii inimii
In inima omului inainte ca sa punem ceva in castig si pierdere avem nevoie de un sistem de
evaluare. Isus il numeste ochi.
,,Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de
lumină; dar, dacă ochiul tău este rău [în germană e tradus înșelător], tot trupul tău va fi plin de
întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul
acesta! (Matei 6:22-23).
Deci avem nevoie de un sistem de evaluare. Isus spune ca exista un ochi bun si unul rau in
inima. Stia si Solomon de acesti ochi? Da, el spunea: ,,Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii
tăi [ochii inimii], păstrează-le în adâncul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi
sănătate pentru tot trupul lor. Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele
vieţii!” (Proverbe 4: 21-23).
Isus spune ca ochiul rău este in inima omului: ,,Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies
gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile,
faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă
pe om.” (Marcu 7:21-23).
Implinirea nevoile mele sunt ceea ce eu consider ca un câștig. Dacă am nevoie de liniște, ce
voi considera ca o pierdere? Gălăgia. De când țin conferințe, nu cred ca a exista vreo conferință în
care sa nu sune un telefon. Pot sa spui înainte de conferință: va rog sa va opriți telefoanele.
Degeaba. Fără sa vreau ma deranjează telefonul, pentru ca îmi deviază firul gândirii. Îl consider o
pierdere. Pot sa o evit? Nu pot, de aceea îmi face un sentiment dificil. De aceea orice problema a
omului apare atunci când el nu poate sa evite pierdere. Ce este mai tare, castigul sau evitarea
pierderii? Evitarea pierderii.
Părinții zic: hai dragule, fa nu stiu ce. Dar drăguțul de el nu face. Atunci ii oferă un câștig.
Dar cu timpul, copilul se satura de acel câștig, pentru ca este prea mic. Atunci îl condiționează.
Pentru copii, telefonul este prețios si atunci ei vor face ceea ce le cer părinții, ca sa fie lasati cu
telefonul.
Deci omul poate sa fie pus sub presiune atunci când ii cunoști nevoia primara și apoi îl
condiționezi sa facă ceea ce vrei tu. Aceasta numai atunci când omul nu stie sa evalueze adevărul.
Înainte sa punem ceva în câștig și pierdere avem un ochi, adică o perspectiva din care privim
mecanismul. Văzul spiritual este cum evaluam noi lucrurile. O sa dam o definiție a văzului spiritual.
Exista doua moduri cum ajung la câștig și cum ajung la pierdere:
1. Un ochi spune ca atunci când eu primesc ceva, nevoia mea, atunci eu am un câștig. Dacă
a primii este câștigul, ce este pierderea? Când nu primesc ceea ce eu doresc, când primesc prea
puțin sau când mi s-a luat ceva. Ochiul acesta la cine se uita? De cine depind pentru a primi? De
alții depind. Ochiul acesta se uita mereu la alții, vede întregul lui câștig în ceea ce fac alții. Omul
este axat mereu cu ce fac altii. Cate ganduri aveti zilnic cu ce fac altii si cate ganduri aveti cu ce
faceti voi? Tot la ceea ce fac altii ne gandim.
2. Celălalt ochi spune ca atunci când eu dau ceva (adica faptele mele), am un câștig. Daca a
da este câștigul, ce este pierderea? A nu da, a retine. Ochiul acesta se uita la sine. Câștigul și
pierderea sunt în gestiunea mea, nu în a altora. Cu ochiul bun nu ai niciodata pericolul sa pierzi NU-
ul pentru ca nimeni nu iti poate face nici castig, nici pierdere, decat omul insusi prin da si nu.
Dumnezeu ne-a creat asa incat sa avem control, sa nu ne conduca altcineva, sa avem noi insusi
controlul. De aceea ne-a dat si o unitate clara de masura cum trebuie sa ajungem la castig. Nu pot
ajunge la castig decat prin a da (datul inseamna faptele care le fac eu), iar la pierdere prin a retine.
Acestea sunt faptele mele, nu ale altora.

A cui fapte sunt sa primesti, sa nu primesti, sau sa primesti prea putin? Sunt faptele celuilalt.
Poti avea tu un DA sau un NU pentru fapta celuilalt. E absurd, nu poti. Tu poti avea un da sau nu
doar pentru propria fapta. De aceea ochiul rau este cel din dreapta. Ochiul bun este cel din stanga
pentru ca tu poti sa gestionezi daca dai sau nu dai. Stiti cine a dat deja aceasta definitie? Isus a spus
ce e castigul si pierderea. ,,...Căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești»”
(Faptele Apostolilor 20:35). El spune ca daca vrei sa iti pastrezi viata o vei pierde, daca o dai pentru
cauza evangheliei o vei castiga. Un ochi imi ia capacitatea de a decide, ma face prizonier
(depind de ce fac altii) si celalalt ochi este luminos, e sanatos, am capacitatea de a spune DA si
NU pierderii pentru ca stiu cum ajung si cum evit pierderea.
Exista doar aceste 2 feluri de a merge după câștig. Unul își vede câștigul când da, da
libertate, iubire. Dar când nu o poți da acelei persoane, dovedești ca o iei din ea. Câștigul este prin a
da. La ochiul rau tu aștepți sa primești, sa ți se dea dragoste, libertate. Te superi dacă nu ți se da
libertate, iubire, dreptate.
Cu ochiul bun tu exerciți neprihănirea, cel care da neprihănire acela este neprihanit. Nu
acela care asteapta neprihănire. Nu cand primesti. Noua nu trebuie sa ne dea nimeni libertate. Nu
trebuie sa cerșim la nimeni dreptate, iubire. Nu putem merge sa zicem tu trebuie sa ma iubești. Nu.
Cel care da libertatea o dovedește ca are. Nu îți poate da nimeni libertatea. Tu trebuie sa o iei ca să o
dai. Neprihăniți nu vom fi prin faptele altuia. Atunci când noi facem faptele neprihanite suntem
neprihăniți. Când faci lucruri drepte atunci ești drept.
Sunt doar aceste 2 opțiuni. Acestea sunt cele doua feluri de a privi. Care ochi îl avem?
Putem face usor un test. Sa zicem ca suntem intr-o sala si avem doua usi de iesire. La o usa primiti
o mie de euro de la cineva. La cealalta usa dati o mie de euro la cineva. Pe unde iesiti? Trebuie sa
mergeti la castig, nu aveti de ales. Daca ar fi numai usi unde trebuie sa dai o mie de euro, ati ramane
acolo toata noaptea. Nu ati mai iesi. Omul are aceasta idee ca daca primeste este in castig si daca i
se ia ceva este in pierdere (pentru ca are ochiul rau). Eu am crescut in Romania la tara. Pe vremea
noastra mergeam de Craciun si de anul nou la toate neamurile cu colinda. De ce mergeam? Ne
duceam cu punga ca sa primim, evident. Primeam saloane.
Stiti cine a scris o carte întreaga in biblie despre inima? Solomon in Ecleziastul. Solomon
descrie mecanismul inimii. El a ajuns la concluzia ca totul este desertaciune in lumea aceasta (el a
vazut lucrurile din perspectiva ochiului rau, din perspectiva ochiului bun pierderea este intotdeauna
evitabila).
 Dacă știi cu ce ochi privește omul lucrurile, tu poți sa îl manipulezi. Trebuie sa știi doar ce ii
este cel mai prețios. Pot sa îl conduc pe om atunci când eu nu ii dau ceea ce el ar astepta, ar
pretinde.
Ce credeti ca este mai tare? Momeala sau amenintarea? Amenințarea este mai tare. Cand nu poti
momi pe cineva, il ameninti. Cand odata stim cum functioneaza mecanisnul, poti in fiecare om sa
vezi cum functioneaza. Este mereu acelasi mecanism. Alt mecanism nu exista. Asa ne-a facut
Dumnezeu si nimeni nu poate schimba aceasta.
Ce ne imbolnaveste? Castigul? Nu. Tot ce ne imbolnaveste este incapacitatea de a spune nu
pierderii. Cand pierdem nu-ul atunci ne distrugem. Depinde si cat de mare este pierderea. Omul se
imbolnaveste pentru ca NU-ul dispare, nu se poate opune pierderii.
Cunoscând acești doi ochi am fost fascinat. Acuma știam de ce oamenii se uita mereu la
alții. Alții sunt cei care le satisfac nevoia spirituala. Nu pot sa își ia ochii de la alții. Pentru ca am
văzut ca aceasta este o înșelare, nu este realitatea, am zis ce este ochiul. Cum ajungem la acest
rezultat? Începutul este ochiul. De când am descoperit ochiul sa ii dau o definiție, alt început nu am
mai găsit. Adică am descoperit acel început al ființei umane. Acolo începe el sa gândească. Ochiul
este butonul de pornire și oprire. El determina orice în viata noastră, felul cum eu privesc lucrurile.
Intr-o seara, in cabinet, dupa ce a plecat ultimul pacient, stateam inca la masa si mi-a venit
un gand: nimeni nu poate sa iti faca pierdere si nimeni nu poate sa iti faca castig. Numai tu poti sa
iti faci singur pierdere, crezand (te pacaleste ochiul rau) ca altcineva iti face pierdere. Dupa mai
mult de 10 ani sunt convins de acest lucru. Legea nu permite ca altul sa iti faca castig sau pierdere.
Legea guverneaza doar fapta ta (iei ca sa dai).
Avem 3 crietetii, castig pierdere, indiferenta. Castigul trebuie realizat si pierderea neaparat
evitata. Omul se imbolnaveste pentru ca pierdere NU-ul, nu poate evita pierderea. Omul pierde NU-
ul pentru ca ochiul, care masoara cum ajung la castig si pierdere, este gresit.
Oamenii sunt bolnavi pentru ca nu pot evita pierderea personala. Ideea aceasta ca am piedut
ceva ce este al meu este numai datator de boala. Daca am crede ca pierderea nu e mea, atunci nu ne-
am impotrivi, nu ar trebui sa spunem nu pierderii si am trece mai departe. Daca pierderea crezi ca
e a ta, trebuie sa spui nu pierderii, dar nu poti sa eviti pierderea si atunci esti intr-un cumplit
vartej. Va dau cateva exemple:
Exemplul 1
Un pacient a venit intr-o dupamasa si avea un tiuit in urechea dreapta. Tiuitul a venit cu
cateva saptamani inainte. I-am facut toate testele. Tiuitul era doar in scoarta. La un RMN functional
se poate vedea ca este o reactie chimica pe care duhul o percepe ca pe un sunet continuu. L-am
intrebat care este pierderea lui pentru ca fara pierdere nu poti sa ai un tiuit. El mi-a spus ca acum un
an jumate unul din copiii lui, un copil de 8 ani, a murit de cancer. Mai are doi copii si o nevasta. L-
am intrebat cum de vine sunetul abia acuma, dupa atata timp. El mi-a spus ca cu cat trece mai mult
timpul cu atat gandul pierderii copilului devine mai insuportabil. Cu timpul asa s-a acccentuat ca nu
il poate controla. El mai avea si nevasta si alti doi copii, dar nu se mai gandeste la ei. Pierderea este
in centru. El exclude restul si gandul pierderii il i-a prizonier. Un copil este scump si daca este
pierdere personala nu mai poti trai bine cu acest gand al pierderii. Nu poti trece peste pierdere, nu
poti spune nu pierderii. Esti prins in capcana.
Exemplul 2
Va spun o poveste a unui pacient care nu isi cunoștea inima. El a facut o zi onomastica la un
restaurant. Cand se uita acasa pe nota de la restautant vede ca era mai mica cu 200 de marci
(moneda de pe vremea aceea). In loc de 900 marci i-a socotit doar 700. Daca tu ai in tine dreptatea
si cineva iti da bani in plus, ce faci cu ei? Ii dai inapoi. A doua zi a dus banii inapoi la restaurant. A
baut si un suc cu ocazia asta. Sucul l-a costat 5 marci. Proprietarul restaurantului i-a cerut banii
pentru suc. Omul ar fi asteptat ca acel suc sa fie din partea casei pentru ca a returnat acea suma de
bani restaurantului. S-a suparat asa tare si pentru 15 ani nu a mai intrat in acel restaurant. De ce a
dus banii inapoi? Ca sa primeasca ceva sau ca sa faca drepate? Noi credem ca trebuie sa ni se
plateasca dreptatea. A face drepatate este natural. Nu ai ce sa ti se plateasca, dar omul da ca sa
primeasca.
Exemplul 3 -> cap 8.Motivatia
Cand vine un baiat dupa o fata tot asa face? Cum poti testa inima daca te iubeste si iti da
degeaba sau iti da cu interes? Testul e simplu. Trebuie sa il pui pe baiat sub pierdere. Acolo unde el
da, nu primește ce asteapta. Cand baiatul aduce niste flori fetei de exemplu, ea le ignora, sau chiar le
arunca. Daca baiatul se supara si o întreabă ,,cum poti sa imi faci asa ceva?”, zambesti si zici ,,ai
picat testul. Mi-ai adus florile pentru tine.” Cati baieti ar trece testul? Daca baiatul ar spune: ,,Draga
mea cum iti merge azi? De ce esti suparata? Arunci florile Domnului... Pot sa te ajut cumva?”
Atunci el a trecut testul. Prietenia dintre baiat si fata a fost facuta ca sa testezi, nu ca sa petreci deja
relatia.
Daca ai o fata si vrei sa vezi daca e fricoasa, mergeți noaptea cu masina si te prefaci ca ramai
fara benzina. Daca e isterica, ii spui ca nu puteti fii intotdeauna in situatii bune. In viata se mai duce
benzina, mai stai in pana. Vrei sa ai langa tine pe cineva care sa te sprijine si sa va incredeti
amandoi in Domnul.
Dumnezeu ne va testa pentru a vedea de unde faci ce faci. De aceea fiecare om care are
ochiul rau nu da niciodata nimic decat pentru sine. Acest lucru este asa ascuns ca apare ca si cand ar
fi iubire.
Comoara inimii (câștigul)
,,Nu vă strângeţi  comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le
fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le
sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei
6:19-21).
Inima are nevoie de o comoara. Noi trebuie întotdeauna sa avem o comoara, trebuie sa
mergem la castig. Castigul este comoara. Acolo unde iti este comoara, iti este si inima. Unde ii
inima, este viata.
Nimeni  nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va
ține la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona.” (Matei 6:24).
Mamona este comoara care poti sa o pierzi si Dumnezeu este comoara pe care nu poti sa o pierzi.
Știți cum a venit Dumnezeu la Avraam? Ce i-a spus? ,,Eu sunt scutul tău și răsplata [comoara] ta
cea foarte mare.” (Geneza 15:1).
Care este singura conditie pentru o comoara pe care Isus o pune? Sa fie vesnica. Este gresit
sa iti strangi comori, este gresit sa vrei sa fii bogat? Nu, pentru ca este pus in tine, nu ai alegere. Noi
trebuie sa mergem spre bogăție, asa am fost facuti, insa totul este sa mergem spre comoara vesnica.
Care este diferenta intre comoara pamantesca si cea vesnica? Una ti se poate lua si cealalta nu. Una
poti sa o pierzi si pe cealalta nu poti. Viata ta e agatata de comoara ta. Daca comoara e vesnica si
viata e vesnica. Comoara trecatoare, impreuna cu comoara ta tu te stingi.
Comoara (castigul) este atunci când eu dau mai departe, dar tot ce dau nu vine de la mine.
Cu ochiul rau dau totul de la mine și atunci comoara mea este făcută prin ceea ce primesc, prin ceea
ce mi se cuvine, ceea ce vine înapoi la mine (adica faptele celorlalti). Dumnezeu trebuie sa își dea
toată silința sa vedem ca atunci când noi credem despre noi ca suntem binevoitori, nu vedem ca
facem de fapt doar pentru noi.
Comoara (castigul) este sa îmi împlinesc scopul pentru care am fost făcut și anume sa fiu
administrator. Sa fac acea lucrare pentru care El m-a conceput, mi-a dat capacități, mijlocul și
timpul necesare. Implinindu-mi scopul, îmi fac comoara. A face este felul cum ajungem la comoara.
Nimeni nu poate lua comoara pentru ca nimeni nu poate lua faptele făcute de mine. Iar comoara din
ceruri se bazează pe ceea ce fac eu, nu pe ceea ce face altul. Nu se bazează nici pe ceea ce face
Dumnezeu, pentru ca răspunderea care mi-a dat-o mie nu o poate da nimănui altuia.
Inima are si un „adânc”, are mai multe parti. O sa vedem in cap 8 toate partile inimii. Ce
trebuie sa ai ca sa ai un izvor al vietii? O comoara a inimii.
Comoara este sursa de dragoste, sursa de viata. Daca ti se poate lua comoara, viata ta este
pierduta. Si asta vad in fiecare zi in cabinet la pacientii mei. Ei nu mai pot merge la castig. Toti
suferă pentru ca li s-a luat comoara, indiferent care este acea comoara (sotia, sotul, copilul, averea,
etc.). Omul cand pierde, el se duce. Atunci i se iau puterile. Unii oameni zic: nu mai pot sa mă scol,
sunt asa obosit. Nu vine oboseala aceasta din munca. Oboseala din munca se duce, te odihnești.
Acel lucru care iti ia seva si puterea vietii este un singur gand pe care il nutresti: am pierdut ceva,
mi s-a luat ceva ce era al meu. Si pentru ca este inconstient, nici macar nu ne dam seama.
Încercările prin care trecem, ataca comoara. Daca este pămantească si ti se ia, tu poti sa vezi ca esti
in eroare, ca te înșeli. Efectele trupești iti dovedesc ca esti in autoinselare.
Tanarul bogat (cap...) a venit la Isus sa il intrebe ce sa faca pentru a obtine viata vesnica.
Intre altele Isus i-a spus la sfarsit sa vanda tot ce are si sa dea la saraci. Omul era bogat, deci a vrut
Isus sa il lase fara comori? Nu, pentru ca noi suntem facuti pentru comoara. I-a spus doar sa
schimbe comoara asta pamanteasca pentru una cereasca. Aia cereasca nu ti se poate lua si impreuna
cu ea vine viata vesnica, adica raspunsul la intrebarea lui. A inteles tanarul bogat? A inteles, dar a
crezut ca ce are in mana este mai bun si s-a stins impreuna cu comoara lui. -> cap 15?
Tot oamenii se imbolnavesc pentru ca au pierdut comoara (castigul) lor. Asa am fost
construiti incat NU este absolut. Adica nu putem ajunge in pierdere. Niciodata nu poti sa ajungi sa
zici da la pierdere. Nu avem capacitatea de a spune DA la pierdere. Singura varianta de a spune DA
la pierdere este daca vedem pierderea ca pe un castig. Cand Adam si Eva au fost ispititi, Dumnezeu
a spus ca este un castig cand nu mananci din pom si o pierdere cand mananci din pom. Lucifer a
venit si a zis exact invers, este o pierdere cand nu mananci si un castig cand mananci. Acuma cum
decidem, dupa ce criteriu? Ascultam pe cel care credem ca ne spune castigul adevarat. Amandoi
promit castig. Nu puteti face ceva cu un om daca nu ii promite-ti castig sau evitarea pierderii.
Identitatea omului
Am vazut ca ceea ce il face pe om sa intre într-o problema este atunci când pierderea care o
traieste o considera personala. Dacă îmi moare mie copilul este o pierdere personală. Dacă moare
copilul vecinei este trist, dar eu pot sa dorm, vecina nu mai poate. Asta vreau sa spun prin pierdere
personală sau nepersonala. Dacă consider ca ceva este al meu și eu pierd acel lucru ma va termina,
mai ales dacă este foarte mare. In lume mereu exista pierdere si noi o putem suporta, doar pierderea
personala nu o putem suporta.
Am avut un pacient la 49 de ani care avea o ureche inflamata de 5 ani. Ce a avut în viata?
Pierdere. El de un an de zile avea și depresie. Cu cât este mai mare boala cu atât este mai mare
pierderea. El avea 4 copii. Cu 9 ani in urma, un copil, a fost lovit de mașină și a murit. Acuma el e
prizonier. Pierderea este enorm de mare. Sa nu îți mai funcționeze urechea, sa devii depresiv, sa nu
mai poți funcționa, ceva trebuie sa fie acolo care este puternic. De ce considera el pierderea
copilului ca o pierdere personală? Dacă socoteala lui ar fi corecta, trupul lui nu s-ar îmbolnăvi. De
ce omul considera pierderea ca fiind a lui și nu vede câștigul de 6 ani? De ce omul când ii moare
partenerul și a avut o viata bună alături de el, de ce nu vede acei 50 de ani, sau cât au fost împreună,
ca un câștig? In schimb ii vede acuma ca o pierdere.
 Ce este ochiul? Ochiul este identitatea spiritului, ,,cine sunt eu?”. Am putut sa dau un
răspuns la aceasta atunci când am văzut motivația omului. Motivația omului este ceva ce știm din
psihologie, mândria și egoismul. Acestea sunt niște noțiuni dificile, eu am încercat sa le simplific:
mândria = eu pot sa produc
egoismul = mie îmi aparține ceva, eu am proprietate
Tatăl acelui copil, cine crede el ca este? Cel mai important în viata este sa conștientizăm
cine sunt eu, identitatea mea. Acest lucru determina orice lucru cum îl vad și cum îl fac. Asa
cum îl vad, asa îl și fac. Dacă eu cred ca pot crea si am ceva, atunci prima acțiune este sa dau din
ce am și din ce pot crea, iar apoi aștept sa primesc. Ceea ce il determina pe om in gandirea lui este
ca el poate si el are. De aceea omul da întotdeauna pentru ca are si poate, dar da cu scopul de a
primii. De ce mergeam la colindat? Pentru mine, sa primesc saloane, din egoism.
 egoismul
Toate probleme omului apar pentru ca el este posesiv. Daca lui nu ii poti lua nimic, el este
imun fata de ce este in jurul lui. Cel tarziu in fata mortii se dovedeste ca noi nu avem proprietate si
nu putem lua nimic cu noi. De ce omul nu poate avea proprietate? De ce omul nu poate sa zică
copilul este al meu? Omul nu poate crea, nu poate produce. Rațiunea ne spune, dar inima nu e de
acord. Problemele omului apar pentru ca el crede ca ceea ce a pierdut a fost a lui. Daca nu ar mai
crede ca a fost a lui, nu s-ar autodistruge cand apare pierderea.
Stiti care om este imun fata de tot ce i s-a luat? A fost Iov. Iov a fost pe deplin neprihanit si
pe toata durata testului lui a ramas neprihanit. Ochiul lui era un ochi bun. Ochiul rau a fost dat afara.
El a pierdut in 12 ore tot ce a avut si nu avea putin. Doar nevasta i-a mai ramas ca sa il ispiteasca.
Restul i-a fost luat. Toti cei zece copii au murit deodată.
Am avut odata un pacient si intr-o saptamana si-au luat viata doua fiice ale ei. Eu cred totusi
ca exista o solutie la aceste lucruri pentru ca stiu ca Dumnezeu nu suprasolicita vreodata pe un om.
Vine vreodata in viata unui om mai mult decat poate sa duca? Nu. Iov a pierdut tot si ce a
spus? ,,Gol am venit si gol ma duc.” El a aratat statutul lui de plecare. ,,Dumnezeu a dat, Dumnezeu
a luat.” Iov nu considera ca are proprietate pentru ca nu putea crea nimic. Daca plangem pentru o
persoana, ne pare rau pentru ea, atunci noi nu avea nimic, putem suporta pierderea fara nicio
problema. In schimb daca atunci cand plangem pe cineva noi ne imbolnavim, avem insomnie,
depresie..., atunci de fapt ne plangem pe noi, ne pare rau pentru noi, fara ca macar sa ne dam seama.
O vedem ca pe o pierdere personala. Am pierdut pe cineva drag ,,al meu”. ,,Era al meu.” Eu sunt in
centru. Nu e vorba de nepasare, e vorba doar pe cine plangem cand apare o problema.
Orice om da intai, dar nu da niciodata degeaba. Ati zâmbit vreodata cuiva degeaba? Sa stiti
ca nu. Se poate verifica mereu daca dai degeaba. Daca dai din iubire cat vrei inapoi? Nimic.
Ratiunea ne spune ca a da pentru a primi este egoist. Dar pentru ca este subconștient nu ne dam
seama cand facem acest lucru. Ne suparam chiar si daca nu ne zambeste doar. Ne ducem acasa si ne
gandim la celalalt oare ce i-am facut, de ce nu mi-a zambit. E fantastic, omul nici macar nu stie de
ce si cum gandeste.
Iubirea, ca și egoismul sunt doua lucruri aproape identice. Egoismul este o copie a iubirii.
Un copil știe exact dacă mama ii oferă ceva sau cere ceva. În funcție de cum răspunde, se vede ca
și-a dat seama dacă mama pretinde sau ii oferă.
 mândria
Omul se crede proprietar si crede ca poate sa produca. Atunci el trebuie mai întâi sa dea si
apoi asteapta sa primeasca. De ce omul nu poate avea proprietate? Pentru ca nu poate sa creeze
ceva. El doar foloseste ceea ce deja a fost creat. Daca nu ar crede ca poate sa creeze nu ar putea fi
posesiv.
 Putem produce oxigen? Nu. Cum este metoda de aprovizionare? Luam oxigen si il dam
trupului. Putem produce apa? Nu. Luam apa ca sa o dam trupului. Hrana? Nu. Luam ca sa o dam
trupului. Sursa este pământul.
Acum ajungem la iubire. O putem produce? O dam de la noi? Sau o luam de undeva si o
dam? Cand spunem cuiva ,,te iubesc”, cu a cui iubire il iubesti? Crezi ca ii dai iubirea ta. Dacă
iubirea vine de la mine eu sunt izvorul dragostei și atunci dau ca să primesc. Dacă eu sunt izvorul
dragostei, de ce mai trebuie sa primesc? Izvorul doar da mai departe tot timpul.

O mama era bolnava și supărată pentru ca fata ei, la o vârstă anumita, a rupt orice relație cu
ea. Mama ei a fost cu ea și i-a crescut copilul pentru 3 ani. După această perioadă fata i-a spus
mamei ca nu mai vrea sa aibă de a face cu ea. Mama s-a îmbolnăvit. Pentru ochiul rău sa fi
respins este cel mai dificil lucru. Cea mai mare trauma este când mama respinge copilul, dar si
când copilul respinge pe mama. Mama zicea: când fata mea s-a căsătorit, i-am dat aur, i-am dat
bijuterii. Am făcut tot ce am putut. Am fost acolo 3 ani de zile și am crescut copila. Ea de ce ma
respinge? Eu mai vorbesc la telefon cu copilul, care are vreo 4-5 ani, dar fiica mea nu vorbește cu
mine, doar nepoata.
Aceasta pe mama o rupe pentru ca ce crede ea ca a dat fetei sale? I-a dat viata, i-a dat
timpul, puterea, aurul ei. A dat ceva de la ea? De unde vine aurul? Nu vine de la ea. Puterea ei de
viata cu care a slujit-o pe fiica sa de unde vine? De la Dumnezeu. Orice putere care eu o folosesc o
iau ca să o dau. Dar nu vine de la mine. Aceasta mama era disperata și în suferinta pentru ca ea
credea ceva despre ea ce nu e adevărat. E ușor sa o conving ca nu e adevărat ce gândește? E foarte
greu, dar totuși are un avantaj sa înțeleagă. Atunci când ea vede rezultatul a ceea ce crede și vede
cât de rău ii merge și câte boli are ar trebui sa zică: vreau sa fac cumva sa ma opresc din acest fel de
gândire. Nu am cum sa o schimb pe fata și nu am cum sa schimb circumstanțele.

Realitatea este ca nu am nimic personal pentru ca nu pot sa îl creez. Numai dacă sunt creator
pot spune ca este al meu.
Sunt doar doua feluri de identități, sunt creatura sau creator:
 Dumnezeu este creator. Omul este creatura. Dumnezeu este un sistem închis. El funcțieaza
din Sine Insuși. Este Izvor (Sursa). Toate lucrurile vin de la El și se întorc la El. Dumnezeu
este independent.
  Omul este un canal. Este un sistem deschis. El trebuie sa ia întâi, ca apoi să dea. Aceasta
este legea de bază pentru orice creatura. Omul este dependent.

Dacă vedem aceste doua identități și vedem cum gândește omul, ce crede omul ca el este?
Omul chiar crede ca este creator. Omul crede ca dragostea este creatia lui si daca crede ca creatia
este a lui si daca crede ca are posesie, ca trupul este al lui, ca viata este a lui, copiii sunt ai lui, ca tot
ce are este al lui, atunci el crede ca este creator (dumnezeu). Omul, prin motivația lui, crede ca
este creator si anume se crede dumnezeu. Aceasta este eroarea omului. Este subconștientă. V-
ati gândit vreodată ca sunteți un dumnezeu? Nimeni nu gândește conștient aceasta, poate doar cei
care isi pierd un pic mințile. Toți oamenii au aceeași eroare.

Mai sunt pacienti care vin la mine si imi spun ca ei nu au crezut asta niciodata despre ei. Eu
sunt convins ca ei nu au crezut asta constient, dar daca ei nu ar crede-o fara sa constientizeze nu ar
fi pacineti la mine pentru ca eu nu am decat dumnezei ca pacienți. Acesta este adevarul. Cei care
se cred fiinte create nu se imbolnavesc. Iov s-a imbolnavit cand Satana i-a luat tot (casa, averea si
copiii)? Nu, de aceea a trebuit sa il faca Satana extra bolnav. Daca Iov gandea ca el a avut
proprietate si a pierdut tot, atunci el se imbolnavea si murea. Satana ar fi castigat pariul, ar fi spus ca
Iov este al lui, dar Dumnezeu i-a dovedit ca de fapt este al Lui. A dovedit ca Iov se crede o fiinta
creata, nu se crede un posesor de lucruri.
De ce omul nu poate sa spuna ,,viata este a mea” sau ,,trupul este al meu”? Pentru ca omul
nu poate sa creeze acele lucruri care crede ca sunt ale lui. Daca esti posesor, esti creator, daca esti
creator doar atunci ti se poate lua tie ceva. Nevasta e proprietate. Daca ea face ceva rau, o pedepsiti
pentru ca e proprietatea ta. O fata in momentul cand se căsătorește, gandeste ca el e al meu. Se uita
baiatul pe facebook? Nu mai are voie sa se uite pe facebook pentru ca este al meu! Pare amuzant,
dar fiecare e controlor pentru ca prada e a lui. Nimeni nu are voie sa i-o fure pentru ca e posesor. De
aceea fiecarui pacient trebuie sa ii dovedesc ca sa crede un dumnezeu. La unii dumnezeirea e mai
mare, la altii e mai mica, dar in diferite situatii tot se arata dumnezeirea din iei. Omul se crede
cineva cine nu este. Fiecare om crede inconștient ca este un dumnezeu. Dovezile le voi prezenta in
urmatorul capitol.
Ochiul (adancul inimii) este identitatea pe care noi credem ca o avem. Ochiul este
identitatea mea (cine sunt eu?), adica adevarul despre mine. Exista doua identitati posibile: fiinta
creata (adevarul) sau creator (te crezi dumnezeu, minciuna). Acestia sunt cei doi ochi diferiti (mai
multi nu exista). Unul priveste mereu la ce fac altii (ne insala ca altii ne pot face pierdere) si celalalt
priveste la Hristos, adica se uita la ce face El. Ochiul bun se uita la mine și ochiul rău se uita la
altul. Nu e egoism sa te uiți la tine? Tu te uiți la altul pentru tine, nu pentru el. Iei din el.
Exemplul 4
 Am avut un pacient, un caz foarte dificil. In urma cu 23 de ani un om a ucis fata lor de 7 ani.
A venit el ca pacient sa ii curat urechile. Mi-a spus ca nu poate dormi bine. Mi-am dat seama ca
avea o pierdere. L-am intrebat ce s-a intamplat. Mi-a spus ca cineva le-a omorat fata si ca el si-ar fi
luat viata daca nu mai avea inca o fata cu 2 ani mai tanara. El avea si diabet tip 1. A adunat mai
multe boli in timp. Credeti ca pentru acest om exista vreo scapare sa poata dormi din nou? Ce il va
scapa? Adevarul care descopera minciuna. Daca el va alege adevarul va putea dormi din nou. Si
sotia lui suferea si fata lor, care avea acuma 28 de ani. I-am invitat pe toti 3 la consiliere. Problema
nu era doar pierderea copilului ci si nedreptatea care s-a facut. Judecatorul care a judecat cazul i-a
dat criminalului doar 15 ani de inchisoare pentru ca nu a chinuit fata. Dupa autopsie, s-a tras
concluzia ca fata a murit repede asa ca judecatorul a considerat ca trebuie sa ii dea criminalului
circumstanțe mai bune.
Oricum, inchisoarea aceasta plateste paguba? Vreo pedeapsa poate sa plateasca paguba?
Poate pedeapsa sa faca dreptate? Sa stiti ca nu, chiar daca in teologie uneori credem asta. Pedeapsa
nu poate niciodata sa faca dreptate. E scump un copil? Tatal lui spunea ca a uitat prin ce a trecut in
viata anii acestia, dar din ziua aceea stia fiecare minut cum au fost lucrurile. Acelea nu le putea uita.
Toti 3, mama, tata si fata, aveau insomnii din acea perioada. Toti trei aveau boli diferite pentru ca
socoteau totul ca o pierdere personala. Fata isi facea mustrari de constiinta, se gandea ca daca nu isi
lasa sora singura, poate nu se intampla asta. Ei trebuie sa inteleaga ca acel copil nu era al lor
personal. Daca se intampla asta cu copilul vecinului mai puteau sa doarma? Da, pentru ca e al
vecinului, nu al lor.
A trebuit sa le explic ca fata nu este a lor. Usor sau greu de inteles? Doar rational poti
intelege asta, in inima protesteaza tot ce ai in tine. Inima te pacaleste si iti spune ca acel copil e al
tau. Am mai mai auzit ca unii parinti spun ,,Eu te-am facut, eu te omor!”. Poate un tata sa faca
singur un copil? Poate o mama sa faca singura un copil? Nu. Trebuie doi care sa faca copilul si
trebuie voia Domnului. Nu se face niciun copil fara voia Domului. Noi trebuie sa intelegem cu
rațiunea, ca aia o mai avem libera, ca nu se poate sa posedam nicio clipa ceva. Iov a stiut aceasta nu
numai in constientul lui dar si in inima lui.
Deci sotia este a cui? A Domnului. Daca este infidela, pe cine inseala? Pe tine sau pe
Domnul? Pe Domnul, pentru ca legea Lui o incalca. De cine iti e mila, de tine sau de Domnul? Vei
fi milos intotdeauna de cel care are paguba. Noi nu suntem milosi cu Dumnezeu. El este de fapt
caruia i se fac toate pirderile pe acest pamant. El le-a creat si Lui ii apartin. Noi avem mila cu noi
pentru ca suntem in eroarea ca este al nostru.
Administrarea bunurilor -> trebuie mai multe info...
Daca cineva imi fura ceva, pot sa evit aceasta? Nu. De aceea omul ajunge atunci in
problema, cand pierde ceva, cand altii ii fac paguba. Va trebui sa intelegem de ce nu este posibil ca
altii sa ne faca paguba daca noi suntem doar administratori.Am avut o familie care intr-o zi le-a
intrat hotul in casa. A rasturnat totul si le-a furat bijuteriile. Nu mare paguba, dar 4 nopti nu au mai
putut sa doarma. Odata sperietura, dar ceea ce ne tine prizonieri este pentru ca credem ca ceilalti ne-
au facut pierdere si paguba. Ochiul rau ne înșală.
De aceea cand am vazut cum functioneaza omul, am zis ca luam toti conducatorii religiosi la
rand, le luam ce au mai pretios si vedem cum reactioneaza. Acesta este si testul cu Iov. Stia Satana
cum functioneaza inima? Stia perfect. Cand Iov si-a sfasiat hainele el a avut mila de Domnul, nu de
el insusi. A spus: ,,Domnul a dat, Domnul a luat, numele Lui sa fie laudat.” S-a ingrozit de ceea ce
s-a intamplat, dar el nu s-a gandit la sine pentru ca era constient ca nu era al lui. Noi trecem testul?
Cat trebuie sa ni se ia noua ca sa aratam ca nu e al nostru?
Eu cand am inceput sa stiu aceste lucruri am inceput sa ii dau lui Dumnezeu tot ce am. Mai
întâi i-am dat casa, mai tarziu si nevasta, copiii, masina. Tot ce am este al Lui. Poate cineva sa imi
ia ceva? Nu poate. Daca imi fura cineva, ceva, zic: ,,Doamne tu ai dat, tu ai luat”. Zic: ,,Doamne,
daca imi ia cineva telefonul de exemplu, nu mai am cu cine sa vorbesc pentru Tine la telefon.” Ca
doar am telefonul pentru Domnul, nu pentru mine. Numai pentru Domnul il am. ,,Daca nu imi
arunci altul eu nu mai am ce sa fac.” Dumnezeu este raspunzator pentru mijloace. Eu doar iau ca sa
dau.
Nu ma voi angrena sa am bani. Daca sunt in lucrarea lui Dumnezeu pot spune: ,,Doamne
daca nu imi dai bani nu pot lucra pentru ca nu am ce sa iau ca sa dau”. Sa stiti ca nu am ajuns acolo
si nici nu voi ajunge pentru ca El vrea sa lucrez mult. Mi-a luat ceva timp sa ajung la ideea asta, sa
stiu ca aia e treaba Lui. Eu nu pot face bani, nu pot face timp... Pacientii imi spun: ,,va multumesc
ca vi-ati luat atata timp din timpul dumneavoastra pretios”. Le răspund: ,,eu nu am avut nicioadata
timp, timpul este pretios dar este timpul Domnului si daca l-am folosit pentru Dumneavoastra este
perfect”. Imi e dator ceva omul? Deloc. Am pierdut ceva sau am castigat? Eu doar castig pentru ca
iau ca sa dau. Si cat dau de la mine? Nimic. Nu e fantastic? Nu e nimic mai frumos decat sa
folosesti lucrurile lui Dumnezeu pentru El. Domnul ti-a dat ca sa dai si tu mai departe.
Eu nu am pe niciun lucru copyright. Tot ceea ce dau si fac nu vine din mine. Eu o fac, dar nu
din resursele mele. Nu imi datoreaza nimeni nimic.
Exemplul 5
Cand imi pierd, de exemplu telefonul, sunt vinovat? Daca eu l-am neglijat si l-am pierdut
din neglijenta personala sunt raspunzator pentru ca nu e al meu. Daca mi-l fura cineva nu am nicio
raspundere.
Daca o mama are un copil si stie ca este al Domnului, atunci cum il va creste? Mai bine sau
mai rau? Mai bine pentru ca se va teme de Domnul care o va intreba ,,cum Mi-ai crescut copilul?”.
Dar mamele gandesc ca daca e al lor pot sa faca ce vor cu el. Daca mamele ar sti ca cresc copilul lui
Dumenezeu ele le-ar creste cu teama. Pentru ca stii ca dai raspundere. Daca ar fi al tau nu ai avea
raspundere. Daca trupul e al tau nu trebuie sa dai raspundere ce gandesti, ce mananci. Dumenzeu nu
ar avea drept sa iti ceara raspundere daca tu posezi ceva.
De aceea trebuie sa ii invatam pe copii de mici: ,,Tu nu ai nimic, jucaria aceea e a Domnului
si daca o zgarii Dumnezeu iti cere socoteala!”. Trebuie sa ii invatam ca acea camera in care ei stau
nu este a lor. Hainutele trebuie sa si le tina ordonate pentru ca nu sunt ale lor. Dumnezeu ne-a
incredintat ceva si este raspunderea ta ce faci. Va trebui sa dai socoteala. De aceea nu neglijam, nu
lasam lucrurile sa le fure. Nu facem accident constient ca oricum nu e masina noastra si nu
conteaza. Nu facem asta pentru ca Dumnezeu va zice ,,Ce ai facut cu ea?”. Noi am fi alti oameni
daca am fi administratori. Ideea de administartor este ca tu administrezi bunurile altuia. Asa am fost
facuti. Pamantul era al lui Dumnezeu si ni l-a dat noua. Era al Lui si ni l-a dat sa il administram.
Vom da socoteala pentru cum l-am administrat.
Exemplul 6
Era odata o sora care a venit la mine pentru ca a paralizat bratul in urma unui accident.
Trecuse de atunci 7 ani. Avea dureri puternice in acel brat. Trebuia sa ia morfina. I-am spus ca de la
accident nu pot fi acele dureri. Am intrebat-o cum gandeste dupa acel accident. Mi-a spus ca ea
crede ca Dumnezeu a iubit-o pana la accident dar de atunci a pedepsit-o. Ea lucra cu acel brat
pentru copiii ei. Daca ea folosea bratul pentru Domnul si Domnul ii pune bratul in pensie, cum ar
gandi? ,,Doamne pentru Tine foloseam bratul. Acuma te slujesc doar cu mana stanga. Pot sa fac ce
vreau dar imi pare rau ca nu te pot sluji cu ambele brate.” Vreo depresie? Vreo pierdere personala?
Gandim noi asa? Nu, pentru ca noi suntem posesivi.
Exemplul 7
 Intr-o zi i-am adus flori sotiei mele. Fiind in padure, am vazut florile, nu costa nimic, le-am
luat si i le-am dus sotiei. Cand i le-am dat s-a bucurat. Eu am facut o greșeală si i-am
spus: ,,Domnul mi-a spus sa iti aduc niste flori.” Cum a reactionat? Aproape ca a luat florile sa le
arunce, dar nu le-a aruncat totusi pentru ca erau frumoase. Mi-a spus ,,nu vreau florile Domnului, eu
vreau ale tale”. Am intrebat-o ,,De cand pot sa fac eu flori?”. Ea a cui iubire o voia? Ea nu voia
iubirea Domnului, ea voia ca eu sa o iubesc. Sa vina iubirea de la mine. A durat un an jumatate pana
intr-o zi, era primavara, am gasit niste viorele in padure, le-am strans si i le-am dat sotiei. Cand le-a
vazut a spus ,,Ce bun este Domnul!”. In sfarsit a realizat.
Gândurile
Din ce se hraneste un spirit creat? Din informatii transmise din cuvinte, poze, miros, gust,
etc. Nevoile spirituale ajung la duh prin intermediul informatiei (cap 2). Tot ce vine la spirit este o
informatie. Spiritul traieste din informatie. ,,Omul nu se hraneste doar cu paine, ci cu orice cuvant
care iese din gura lui Dumnezeu” (Luca 4:4). V-ati uitat azi dimineata pe telefon? Daca da, de ce?
Pentru ca spiritul este înfometat dupa informatie.
Duhul are o usa pe unde intra toata informatia. Usa intrarii informatiei in duh este
identitatea (vom vedea mai clar in cap 8). Gandurile incep in identitate si sunt un transport de
informatie spirituala. Ele vin din spiritul omului. Numai un spirit poate sa gandeasca, materia
nu.
Identitatea determina toate actiunile mele. Cine sunt eu (identitatea mea) este inceputul
oricarui gand. Gandul este purtator de informatie, la fel ca si cuvantul. El este ca un camion care
transporta. Undeva trebuie sa încarci acest camion cu informatie. Informatia vine din adancul
inimii, din identitatea mea (cine sunt eu). Acolo pui informatia pe camionul (gandul) care il duce.
Fiecare gand pleaca din identitate si transporta informatia (cap 8). Gandurile incep din adancul
inimii, din identitate. De acolo porneste gandul ca eu am ceva personal (ex. copilul e al meu).
Gândul care transporta informația este al tau, niciodata al altuia. Numai informatia nu vine
de la noi. Dumnezeu si Satana ne pot oferi informatii, dar nu ne pot face ganduri. Ele sunt ale
noastre si numai ale noastre pentru ca ele transporta informația care am preluat-o sau am memorat-o
in decursul vietii. Informatia nu este de la noi. Noi doar o preluăm si o prelucram. Toti oamenii cred
ca gandesc independent. Nimeni nu poate gandi independent. Nu exista independenta pentru ființele
create.
Omul se crede cineva cine el nu este. Are o identitate gresita. Daca intrarea ramane o
minciuna noi suntem totdeauna vulnerabili sa credem ca atunci cand cineva face un rau ne-a facut-o
noua. Nu se imbolnaveste cel care face raul si cel care se considera victima celuilalt. Daca usa e
stricata duhul nu poate funcționa corect si atunci el va distruge trupul ori de cate ori altii nu fac ce
asteptam noi.
Omul se crede cineva cine nu este. Fiecare om crede inconștient ca este un dumnezeu.
Dovezile le voi prezenta in următorul capitol.