Mircea Miclea (profesor de psihologie la UBB Cluj)

„În astfel de vremuri, emoțiile negative (de la anxietate și stres, la furie sau disperare) preiau controlul asupra
minții noastre. Credem că gândim realist, când, de fapt, atenția devine captivă știrilor negative, veștile rele
sunt memorate mai repede și reamintite mai ușor; construim scenarii catastrofice despre viitor, iar situațiile
neutre sunt înțelese ca fiind periculoase. Vedem peste tot răul și nu mai vedem binele. Devenim, știm asta din
neuroștiințele cognitive, suprasenzitivi și suprareactivi. Vorba lui Caragiale, “simț enorm și văz monstruos”.
Funcționăm ca o alarmă de mașină prost reglată, care se declanșează de mai multe ori în toiul nopții și sperie
tot blocul.
În astfel de momente e instructiv să analizăm ce au făcut alții, înaintea noastră, care au traversat cu succes
crize existențiale și mai mari. Cum au devenit ei rezilienți, adică nu numai capabili să absoarbă șocul crizei,
dar să își revină și să se dezvolte robust; cum au traversat abisul? Sintetizez aici câteva dintre răspunsurile pe
care cercetările interdisciplinare, din ultimii ani, asupra rezilienței, ni le oferă.
𝙋𝙚𝙧𝙨𝙚𝙫𝙚𝙧𝙚𝙣𝙩𝙖 𝙞̂𝙣 𝙥𝙧𝙤𝙞𝙚𝙘𝙩𝙚𝙡𝙚 𝙥𝙚𝙧𝙨𝙤𝙣𝙖𝙡𝙚. O criză ne scoate din ordinea firească a vieții, ne pune sub
semnul întrebării modul în care trăim, proiectele noastre de viață. Dar dacă mintea noastră se încăpățânează să
fie orientată spre viitor, dacă întâmpinăm ziua de mâine cu un plan, nu cu o nouă teamă, devenim mult mai
puțin vulnerabili la ce ni se întâmplă în prezentul imediat. Ne afectează mai puțin veștile proaste sau stările
neplăcute, dacă avem un țel și ne străduim să mai facem un pas, oricât de mic, în direcția lui. Sau măcar să
rămânem mereu cu mintea la el. În lagărele de concentrare, în multe situații de calamități sau dezastre, cei care
au avut un vector personal, un plan sau un scop pentru ziua de mâine, dincolo de ziua de azi, cu grijile ei, au
rezistat cel mai bine și au fost primii care s-au dezvoltat ulterior. Ceilalți au cărat cu ei traumele trecutului
mulți ani, unii nu le-au mai depășit niciodată. Așadar, să nu renunțăm la proiectele pe care le-am avut înaitea
crizei, să facem, în fiecare zi, ceva pentru ele, oricât de puțin. Nu renunțați la planurile de concediu, la ideea
de a vă schimba jobul sau de a dobândi o nouă competență profesională, de a vă amenaja apartamentul sau de
a avea un copil, de a citi niște cărți pe care le-ați pus deoparte, de a învăța ceva nou.
𝘼𝙪𝙩𝙤𝙙𝙞𝙨𝙘𝙞𝙥𝙡𝙞𝙣𝙖.
În criză, realitatea îți oferă oricâte motive dorești să nu te mai focalizezi pe sarcini, ci pe stările pe care le
trăiești. Ai putea încălca regulile firești de viață, ai toate alibiurile. De pildă, acum, lucrând de acasă, pot să mă
scol când vreau, să mănânc când vreau, să lucrez când vreau. Dezordinea pe care o introduc în viața mea,
încet, dar sigur, va lăsa însă urme, se va internaliza și va deveni dezordine a minții mele. Exact în această
situație e necesar să ne stabilim noi înșine reguli și să ne ținem de ele cu strictețe. Regulile ne reduc din
anxietate. Simțim că noi ne controlăm viața, nu stările noastre, nici conjuncturile nefericite prin care trecem.
Orice grup, că e familie sau organizație, dacă are reguli este mai coeziv. Dacă urmăm regulile pe care noi ni
le-am stabilit (autodisciplina), la finalul zilei vom avea un sentiment de control și de eficiență personală. Iar
controlul și eficiența personală, spun sute de studii, sunt esențiale pentru echilibrul emoțional. Dar ele trebuie
dobândite prin faptele noastre, nu prin repetarea papagalicească a unor formule pozitive, predate de nu știu ce
guru. Dezordinea indusă de orice criză poate fi contracarată cu un plus de ordine interioară.
𝘿𝙚𝙯𝙫𝙤𝙡𝙩𝙖𝙧𝙚𝙖 𝙘𝙖𝙧𝙖𝙘𝙩𝙚𝙧𝙪𝙡𝙪𝙞.
Criza e ca un reactiv chimic: scoate la iveală toate caracteristicile ascunse pe care le avem. În criză, ticăloșii
camuflați devin și mai ticăloși, fricoșii – și mai fricoși, narcisiștii – și mai narcisiști. Dar criza oferă și șansa
enormă a dezvoltării personale, a descoperirii și trăirii valorilor în care merită să credem. Caracterul nu se
dezvoltă în lux și siguranță, ci în confruntare cu asprimea realului (N. Hartman). O situație dificilă, spun
filosofii stoici, e ca un antrenor. Te poți folosi de ea să-ți dezvolți o virtute pe care nu o aveai sau care era prea
puțin definită. Avem acum oportunitatea de a ne dezvolta o calitate personală. Unii – răbdarea, alții – controlul
emoțiilor, alții – empatia, îngăduința pentru greșelile celuilalt, curajul sau perseverența. Știm din scrierile lui
V. Frankl și din memorialistica deținuților politici că cei care, în situații dificile, și-au cultivat caracterul, și-au
trăit valorile au ieșit din lagăre mult mai puternici și mai normali la cap, decât cei care și-au trăit lașitățile în
libertate. Avem șansa de-a ieși din criză mai buni decât am intrat, dacă știm cum să o valorificăm.
𝗦𝗼𝗹𝗶𝗱𝗮𝗿𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮.
Cei care i-au ajutat pe alții, în situații limită, au devenit ei înșiși mai robuști. Cum spune N. Steinhart, “dăruind
vei dobândi“!. Psihologic, ne ajută să ieșim din obsesia autoprotecției personale și să riscăm ajutându-i pe alții.
Asta înseamnă să facem ceva pentru ei (să-i ajutăm în nevoințele lor), dar și să nu facem pentru noi ceea ce ne
vine să facem (să nu cumpărăm zeci de kilograme de alimente, pentru că și alții sunt în nevoie).
Individualismul consumerist ne poate distruge pe toți. Solidaritatea ne poate salva. A avea grijă de celalalt,
indiferent cine o fi el, e cea mai profundă solidaritate. Ea face diferența dintre un grup coeziv și o adunătură de
oameni.
𝗖𝘂𝗹𝘁𝗶𝘃𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗲𝗺𝗼𝘁𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗽𝗼𝘇𝗶𝘁𝗶𝘃𝗲.
Închipuiți-vă echilibrul emoțional ca pe o balanță. Acum e dezechilibrată, emoțiile negative sunt mult mai
multe și mult mai “grele” decât cele pozitive. Putem însă echilibra balanța, dacă ne producem mai multe
emoții pozitive. O parte le obținem din perseverența în proiecte personale, din autodisciplină, din trăirea
valorilor sau acordarea de ajutor celor în nevoie. Dar sunt multe alte căi prin care ne putem echilibra emoțiile.
Călugării iezuiți, când aveau o apăsare sufletească, erau sfătuiți să se plimbe prin natură și să priveasca departe
în zare. Să înțeleagă că durerea lor e mai nimic față de lumea asta mare. Așa că să băgăm de seamă că a venit
totuși primăvara, că ne zâmbește un copil, că ceaiul pe care îl bem are atâta savoare, că avem parte de prieteni
buni și apusuri de soare superbe. Bucuriile mărunte fac muzica vieții. Acum trebuie să ni le cultivăm deliberat,
ca să ne menținem echilibrul emoțional.
Toate lucrurile prezentate mai sus țin de responsabilitatea noastră personală, nu de deciziile sau acțiunile
autorităților. Ele rezumă multe cercetări despre reziliență și merită să le punem în practică.
Să ne gândim, o clipă, la copiii noștri.
Vrem să-și urmeze proiectele lor personale sau să se lase copleșiți de frică? Vrem să se folosească de scuzele
pe care le oferă oricând realitatea sau vrem să aibă control și eficiență personală? Vrem să devină oportuniști
sau oameni de caracter? Vrem să fie egoiști sau solidari? Vrem să se plângă mereu sau să-și producă singuri
bucurii?
Răspunsul nu e prin cuvinte. E prin faptele noastre, e în modelul pe care noi îl vom oferi, zi de zi, traversând
această criză. Ca orice criză, și asta va trece. Depinde de noi dacă vom ieși din ea mai puternici și mai buni sau
cu sufletele schilodite.”

Toate lucrurile în viață depind de ceea ce gândim, de scopurile pe care le setăm și de ceea ce chiar
ne dorim.
Dacă îți dorești un lucru mic, atunci și gustul victoriei va fi scurt.
Daca vrei ceva măreț, atunci e nevoie de timp și de răbdare.
Nu uita, lucrurile mari se fac cu pași mici.
Tu decizi ce cale îți alegi!

Se tot vorbeşte de durerea celor care rămân, dar te-ai gândit vreodată la durerea celor care pleacă?
______________
Anna Gavalda

"Incapacitatea de a ierta este cea mai cumplită pedeapsă pe care ți- o aplici singur. Amărăciunea echivalează
cu înghițirea zilnică a unei lingurițe de otravă.
Ea se acumulează în organism și te ucide lent.
Este imposibil să fii sănătos și liber atunci când te cramponezi de trecutul tău dureros.
Una din cele mai mari lecții spirituale pe care trebuie să le învățăm constă ÎN A ÎNȚELEGE CĂ ORICE OM
FACE CE ȘTIE MAI BINE ÎN MOMENTUL RESPECTIV.
Persoana care ți se pare cel mai greu de iertat este și cea care te poate învăța cea mai valoroasă lecție."
Sursa: New Mind

"Dragă femeie nu lăsa ca viața ta să fie condusă de alții, nu o lăsa încurcată în tipare care nu îți aparțin, ci
trăiește după adevărata ta natură, curajoasă să îndrăznești dincolo de reguli.
⁣
• Stai pe pământ , dacă nu vrei să stai blocată pe un scaun
• Dormi dezbrăcata și bucură-te de corpul tău
• Dacă greșești, nu te culpabiliza, te vei descurca mai bine data viitoare
• Caută-ți dimensiunea profundă, ca un explorator, chiar dacă toți îți spun că a rămâne la suprafață este mai
sigur
• Mănâncă mâncare savurand pe deplin, fără să te gândești exact cum îți va afecta silueta
• Dacă vrei să-ți prezinți ideea, fă-o, fără să te gândești la ceea ce vor crede alții
• Scoate-ți pantofii și mergi simțind cum firele de iarbă îți mângâie degetele
• Scrie-ți visele pe un jurnal și păstrează-ți ca un secret special
• Nu-l rata. Nu am nevoie. Caută în interiorul tău tot ceea ce pozitiv și frumos poate ieși
• Lupta pentru adevărul tău. Nu ascultați cine spune că există o cale corectă și una greșită de a face lucrurile
• Dacă simți că ai ajuns într-un punct mort, reinventeze-ți viața
• Dansează și mișcă-ți tot corpul urmându-ți instinctul
• Creează, creează și creează: un dulce, un gând, un desen, o rochie... Lasă această energie puternică să curgă
de la tine
• Fă-ți o baie la lumina lumânărilor și sărbătorește un moment totul pentru tine
• Îndrăznește.... tot ce ai lăsat în sertar s-a pierdut
• Râzi.. chiar și fără un motiv. Viața merită trăită cu zâmbetul pe buze
• Caută femei ca tine, alătură-te celor care vor să-și trăiască viața fără să piardă timpul pentru a-i mulțumi pe
toți, în afară de tine
• Nu te mai simți imperfecta, incapabila, defecta ... arăți uimitor așa cum ești acum
• Pune dragoste în viața ta, în toate formele posibile: iubește copiii, bărbații, femeile, animalele, plantele,
proiectele, dorințele. Dragoste cu pasiune, nu te salva
• Iubește-te pe tine înaintea tuturor. Doar dacă ești hrănita de adâncul tău vei avea puterea să trăiești în acest
fel."
Sursa: Simona Oberhammer – La Via Femminile

Buna dimineata!
" Viața te dezamăgește să nu mai trăiești cu iluzii și să vezi realitatea.
Viața distruge totul de prisos până când rămâne doar ce rămâne important.
Viața nu-ți dă pace, să încetezi să te învinovățești pe tine însuți și să accepți totul
Viața îți va retrage ceea ce ai, până când nu te vei mai plânge și vei începe să mulțumești.
Viața trimite oameni contradictorii să te vindece, așa că nu te mai uiți afară și începi să reflectezi cine ești în
interior.
Viața îți permite să cazi iar și iar, până când decizi să înveți lecția.
Viața te ia din drum și îți prezintă răscruce, până când încetezi să vrei să controlezi totul și să curgi ca un râu.
Viața îți pune dușmanii pe drumuri, până nu mai "reacționezi".
Viața te sperie și te va speria de câte ori este nevoie, până îți vei pierde frica și îți vei recăpăta credința.
Viața te distanțează de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acel trup, ci sufletul pe care
îl conține.Viața râde de tine de multe și multe ori, până când nu mai iei totul atât de în serios și poți râde de
tine.Viața te rupe în câte părți sunt necesare, pentru ca lumina să te pătrundă.Viața se confruntă cu voi rebelii,
până când încetați să încercați să o controlați.Viața repetă același mesaj, dacă este cazul cu țipete și tapas, până
când în sfârșit îl auzi.Viața trimite fulgere și furtuni, ca să se trezească.Viața te umilește și uneori te învinge
iar și iar până când decizi să-ți lași ego-ul să moară.Viaţa îţi neagă bunurile şi măreţia până când nu mai vrei
bunuri şi măreţie şi începi să serveşti.Viața îți taie aripile și îți taie rădăcinile, până când nu ai nevoie de aripi
sau rădăcini, doar dispari în forme și ființa ta zboară.Viața îți neagă miracole, până când înțelegi că totul este
un miracol.Viața îți scurtează timpul, ca să te grăbești să înveți să trăiești.Viața te ridiculizează până când
devii nimic, nimeni, pentru ca atunci devii totul.Viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, ci ceea ce ai nevoie
pentru a evolua.Viața te doare și te chinuie până când renunți la capriciile și istericale și îți apreciezi
respirația.Viața îți ascunde comori până când înveți să ieși la viață și să le cauți." Text preluat

Eu am cunoscut oameni care sunt dependenți de relația de cuplu. Chiar dacă au o relație
disfuncțională/ toxică, ei nu îi pun punct până nu-și găsesc următorul partener. Trec direct dintr-o
relație în alta – evident, și următoarea relație este disfuncțională/ toxică, pentru că acești oameni nu-
și iau timp să își vindece traumele interioare, ci doar schimbă partenerul, sperând ca următorul va fi
mai bun/ potrivit/ sănătos decât cel anterior. Și nu e.
Practic, acești oameni speră să se întâmple un miracol. Numai că miracolul (exterior) se întâmplă
atunci când are loc o schimbare majoră în interiorul unui om (un miracol interior). Cum acești
oameni nu au schimbat nimic semnficativ în interior, vor constata în scurt timp că „iubirea” lor
pentru noul partener a dispărut sau că acesta este tot o persoană cu comportamente disfuncționale,
etc.
Nu mai așteptați miracole exterioare, dacă nu a avut loc un miracol în interiorul vostru!
Ce înseamnă „un miracol interior”? Vindecarea unei traume, faptul că ați iertat un om care v-a rănit
foarte tare, faptul că ați eliberat o credință de vibrație joasă care v-a afectat alegerile în trecut, faptul
că ați eliberat un atașament puternic, etc. (Michael Mirdad)
Traducerea: Mihaela Dan

- Oare cum este să fii Om?

- Cum să fie? E bine, doar până când cineva îţi rupe sufletul.
- Dar, oare cum e să fii Floare?
- Cum să fie? E bine, doar până când te rupe cineva.
- Şi ce fac, când sunt rupte?
- Şi omul şi floarea plâng de durere.
- Înseamnă că, să fii floare, este la fel cu să fii om?
- Da. Doar că florile nu pot să ţipe de durere.
- Deci, este mai bine să fii floare?
- Cred, că este mai bine,
să fii "Om – Floare" !
_______________
Octavian Paler

1. Mama m-a învăţat SĂ APRECIEZ O TREABĂ BINE FĂCUTĂ: „Dacă vreţi să vă omorâţi între voi,
mergeţi afară. De-abia am terminat de făcut curat”.
2. Mama m-a învăţat ce e RELIGIA: „Roagă-te să iasă oja aia de pe dulap”.
3. Mama m-a învăţat ce e LOGICA: „Pentru că aşa am zis eu, de-aia”.
4. Mama m-a învăţat MAI MULTĂ LOGICĂ: „Dacă pici din leagăn şi-ţi rupi gâtul, nu te mai iau cu
mine în oraş”.
5. Mama m-a învăţat ce e IRONIA: „Plângi în continuare şi o să-ţi dau eu motiv să plângi”.
6. Mama m-a învăţat ce e CONTORSIONISMUL: „Uită-te la murdăria de pe ceafa ta”.
7. Mama m-a învăţat ce e VREMEA: „Camera voastră arată de parcă a trecut o tornadă prin ea”.
8. Mama m-a învăţat ce e IPOCRIZIA: „Ţi-am zis de un miliard de ori: nu mai exagera!”
9. Mama m-a învăţat despre CICLICITATEA VIEŢII: „Eu te-am făcut, eu te omor!”
10. Mama m-a învăţat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI: „Nu mai fi mută ca taică-tu”.
11. Mama m-a învăţat ce e INVIDIA: „Zi mersi ca în lume sunt milioane de copii mai puţin norocoşi
care nu au părinţi la fel de minunaţi cum ai tu”.
12. Mama m-a învăţat ce e AŞTEPTAREA: „Aşteaptă numai până ajungem acasă”.
13. Mama m-a învăţat ce înseamnă A PRIMI: „O să ţi-o primeşti când ajungem acasă”.
14. Mama m-a învăţat ce e UMORUL: „Când o să-ţi tai degetele de la picioare cu cleştişorul, să nu vii
plângând la mine”.
15. Mama m-a învăţat CUM SĂ DEVIN UN ADULT: „Dacă nu mănânci legume, nu o să mai creşti
niciodată”.
16. Mama m-a învăţat ce e GENETICA: „Eşti exact ca taică-tu/mă-ta mare”.
17. Mama m-a învăţat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC: „Închide uşa după tine. Ţi se pare că te-
ai născut în cort?”
18. Mama m-a învăţat ce e ÎNŢELEPCIUNEA: „Când o să fii de vârsta mea, o să înţelegi”.
19. Şi, mai ales, mama m-a învăţat ce e JUSTIŢIA: „Într-o bună zi o să ai şi tu copii. Şi sper să fie exact
ca tine”.
Sohni Neg
"Dacă vrei să ştii cine este un om, dă-i o funcţie de conducere."
- Robert Brasillach

" Viața te dezamăgește să nu mai trăiești cu iluzii și să vezi realitatea.

Viața distruge totul de prisos până când rămâne doar ce rămâne important.
Viața nu-ți dă pace, să încetezi să te învinovățești pe tine însuți și să accepți totul
Viața îți va retrage ceea ce ai, până când nu te vei mai plânge și vei începe să mulțumești.
Viața trimite oameni contradictorii să te vindece, așa că nu te mai uiți afară și începi să reflectezi cine ești în
interior.
Viața îți permite să cazi iar și iar, până când decizi să înveți lecția.
Viața te ia din drum și îți prezintă răscruce, până când încetezi să vrei să controlezi totul și să curgi ca un râu.
Viața îți pune dușmanii pe drumuri, până nu mai "reacționezi".
Viața te sperie și te va speria de câte ori este nevoie, până îți vei pierde frica și îți vei recăpăta credința.
Viața te distanțează de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acel trup, ci sufletul pe care
îl conține.
Viața râde de tine de multe și multe ori, până când nu mai iei totul atât de în serios și poți râde de tine.
Viața te rupe în câte părți sunt necesare, pentru ca lumina să te pătrundă.
Viața se confruntă cu voi rebelii, până când încetați să încercați să o controlați.
Viața repetă același mesaj, dacă este cazul cu țipete și tapas, până când în sfârșit îl auzi.
Viața trimite fulgere și furtuni, ca să se trezească.
Viața te umilește și uneori te învinge iar și iar până când decizi să-ți lași ego-ul să moară.
Viaţa îţi neagă bunurile şi măreţia până când nu mai vrei bunuri şi măreţie şi începi să serveşti.
Viața îți taie aripile și îți taie rădăcinile, până când nu ai nevoie de aripi sau rădăcini, doar dispari în forme și
ființa ta zboară.
Viața îți neagă miracole, până când înțelegi că totul este un miracol.
Viața îți scurtează timpul, ca să te grăbești să înveți să trăiești.
Viața te ridiculizează până când devii nimic, nimeni, pentru ca atunci devii totul.
Viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua.
Viața te doare și te chinuie până când renunți la capriciile și istericale și îți apreciezi respirația.
Viața îți ascunde comori până când înveți să ieși la viață și să le cauți.
Viața te neagă Dumnezeu, până când îl vezi în toți și în toate.
Viața te trezește, te taie, te rupe, te dezamăgește... dar crede-mă, asta e ca sinele tău cel mai bun să se
manifeste... până când doar iubirea rămâne în tine ".
Bert Hellinger