Dependenţa de neajutorare

by Cristina | Oct 8, 2018 | 8 comments

 
Trăim o perioadă foarte plină, condensată, din punct de vedere energetic.
Lucrurile par să se accelereze, suntem împinşi spre a face schimbări majore
în viaţa noastră, evenimentele se aranjează de la sine, în moduri
surprinzătoare uneori, dar e clar că suntem ghidati spre alte niveluri de
conştiinţă.
În acest context avem nevoie să ne accesăm puterea interioară, să credem în
noi, în ghizii noştri, în Univers, ca să putem naviga uşor prin acestă perioadă.
Ce se întâmplă este că mulţi oameni rămân agăţaţi în vechi tipare mentale,
emoţionale sau comportamentale, şi astfel valurile acestea tumultoase de
energie nouă îi izbesc rău de tot de pământ.
Mulţi se plâng că nimic din ce fac nu pare să funcţioneze, că realitatea
înconjurătoare nu se schimbă indiferent de cum au abordat problema, că şi-au
pierdut puterea şi răbdarea, pentru a concluziona că totul e o amăgire, şi  de
aici… depresia sau starea permanentă de neputinţă şi victimizare
Ce declari Universului cu o astfel de atitudine este că renunţi la a învăţa cum
să îţi creezi realitatea. Accepţi că nu eşti în stare să te ridici vibraţional, şi te
arăţi şi puţin iritat pentru că ghizii şi îngerii nu par sa îţi sară în ajutor şi să
rezolve problema, iar cei din jur nu lasă tot doar ca să te ajute pe tine să te
simţi bine.
 
1.Munca cu sine e parte din misiunea personală
 
Primul pas în a gestiona o astfel de stare este să înţelegem că nimic din ce ne
este dat să trăim nu este o ”întămplare nefericită”. Perioadele dificile ne ajută
să creştem. Totul are un rost, un scop, serveşte unui ţel mai înalt, pe care ,
este posibil, să nu-l vedem noi acum.
Generaţia care a venit să lucreze cu aceste energii grosiere, de frecvenţă
joasă, este o generaţie de maeştri (nişte învăţăcei nu ar fi făcut faţă acestor
timpuri grele!!) Aaşadar ştiam în ce ne băgăm când ne-am oferit voluntari să
coborâm în acestă densitate şi să contribuim la transformarea negativităţii
planetare. Daca acum intrăm în victimizare, neputiinţă şi depresie, nu facem
decât să ne dezicem de misiunea cu care am venit.
Credeţi-mă, dacă noi, Lucrătorii în lumină, nu putem să transformăm vibraţiile
acestea joase din noi înşine şi din societate, nimeni nu poate!
Aşadar, ar fi de ajutor să ne gândim că atunci când muncim să transformăm
în noi aceste gânduri, emoţii, comportamente, de fapt facem o “muncă în
folosul comunităţii”. Toată lumea beneficiază dacă noi reuşim să ne ridicam
pe o scală vibraţională mai înaltă, să “epurăm” egregorul colectiv, să îl
infuzăm cu mai multă iubire şi lumină.
Suntem permanent conectaţi la energia colectivă, din acest motiv uneori
suntem luaţi înainte de valul de emoţii ale unei colectivităţi. Nu curăţăm doar
ce este al nostru, uneori avem misiunea de a curăţa şi aspecte negative care
nu ne aparţin. Orice emoţie care se ridică la suprafaţă ne obligă să facem o
incursiune înlăuntrul nostru, să săpăm adânc până ajungem la adevărul
nostru fundamental, la esenţa noastră. Acest proces face parte din trezirea
noastră ca specie.
Din acest motiv poate să pară uneori că nu se mai termină etapa acesta de
curăţare, de încercări. Pare să nu mai vină acel moment în care să spui:
“Gata, am terminat, în sfârşit sunt bine!”
 
2.Neajutorarea este un comportament învăţat, transformat
în obicei, prin repetiţie
 
În 1965 Martin Seligmans a făcut un studiu despre condiţionarea clasică,
modul în care oamenii şi animalele asociază un lucru cu altul.
Initial studiul a fost făcut pe căţei. Unora dintre ei li s-a administrat câte un
uşor şoc electric şi nu li s-a dat nicio posibilitate de a scăpa de acest
“tratament” (da, ştiu, drepturile animalelor au fost de multe ori  încălcate…îmi
doresc mult să schimbăm acest lucru în viitor). Altor căţei li s-a administrat
şocul electric dar li s-a oferit posibilitatea să fugă, să sară peste un gărduţ şi
să evite astfel electrocutarea. Majoritatea au făcut-o.
In etapa următoare au fost luaţi toţi căţeii şi au fost plasaţi într-o zonă din care
puteau imediat evada, ca să nu primescă şocul electric. Surpriza a fost că
acei căţei cărora initial nu li s-a dat nicio şansă de a scăpa de tratamentul
neplăcut, nici măcar nu au încercat să fugă, deşi le era foarte facil să o facă.
Credeau în continuare că nu au ce face, că sunt “condamnaţi” să sufere acele
şocuri. Toţi căinii cărora li se dăduse în prima fază libertatea de a fugi, au
făcut-o imediat ce au văzut că se apropia pedeapsa.
Acesta este un exemplu de neajutorare învăţată. Deşi puteau acţiona în
beneficiul lor, câinii invăţaţi să sufere şocul, au acceptat situaţia şi nu au făcut
nimic.
Ca o paranteză, poate ştiţi de modul în care sunt dresaţi elefanţii în India:
când sunt mici, elefănţeii  sunt legaţi de un stâlp gros astfel încât, neavând
putere suficientă să îl dărâme, se simt neputincioşi şi, în timp, renunţă la a
mai încerca. Când sunt mari, aceşti elefanţi pot fi legaţi  şi de un mic scăunel
sau un băţ înfipt în pământ, pentru că ei nu vor mai încerca să scape, sunt
condiţionaţi în neputinţă.
 
 
Studiul a fost extins şi la subiecţi umani. Unii muncitori au fost obligaţi să
lucreze în timp ce în fundal se auzea un zgomot foarte deranjant, dar nu
aveau ce face, nu puteau opri în niciun caz acel zgomot. Alt grup de muncitori
a fost pus să lucreze cu acelaşi zgomot de fond, dar i s-a spus că există un
întrerupător de unde se poate decupla. Mulţi dintre muncitorii din al doilea
grup nu şi-au exercitat dreptul de a închide transmisia şi cu toate acestea,
rezultatele lor au fost mai bune decât cele ale muncitorilor care ştiau că nu au
încotro şi trebuie să suporte zgomotul. De ce? Pentru ca ştiau că au oricând
libertatea şi capacitatea de a închide transmisia, şi atunci nu i-a mai deranjat
atât de tare.
Pentru subiectul despre care discutăm noi acum, concluzia este următoarea: 
Dacă ani la rândul am acceptat că nu putem schimba nimic în realitatea
noastră, ca suntem neajutoraţi, fără putere, ca nu avem în noi resursele
necesare pentru schimbare, atunci, din obişnuinţă mentală, emoţională şi
comportamentală, vom continua să nu facem nimic, doar să ne plângem, să
ne victimizăm, să ne căinăm. Unii dintre cei cu care am lucrat sau cu care am
discutat pe mail, nu au deloc încredere că pot schimba ceva în vaţa lor, şi
atunci nici nu încercă să facă mare lucru, le este mult mai uşor să rămână în
“familiaritatea” sentimentului de neputinţă.
Ar mai fi un aspect de menţionat aici: unii aducem cu noi aceasta
“familiaritate” de ceva mai mult timp în urmă. Găsesc adesea în Cronica
Akasha jurăminte de suferinţă, de sacrificiu, programe de slăbiciune,
victimizare, persecuţie, etc, din alte vieţi, astfel că aceste atitudini de
dezîmputernicire şi neajutorare sunt parte din memoria noastră celulară şi de
aceea mai greu de conştientizat şi dizolvat fără ajutor.
E nevoie să înţelegem că noi trăim acum în alte timpuri şi altă energie faţă de
cea în care au trăit părinţii şi bunicii noştri. Tot sistemul nostru solar se
deplasează printr-un spaţiu galactic prin care noi nu am mai trecut niciodată
înainte. Suntem cei care experimentăm saltul galactic “în direct”. Ai mai multe
explicaţii în articolul de aici.
Apoi, carantina asupra Pământului a fost ridicată din 2012, astfel că avem
mult ajutor de la ghizi, învăţători şi îngeri, precum şi de la familia nostră
galactică, cu toţii îşi doresc să ajute omenirea să iasă din suferinţă,
dezîmputernicire şi neştiinţă. E nevoie doar să ne facem partea noastră de
muncă şi vom fi categoric ajutaţi. Noi nu mai suntem singuri!
 
3.Schimbă-ţi perspectiva
 
Ca să ieşim din deznădejde şi neajutorare avem nevoie să identificam ce
gânduri stau la baza acestor emoţii. Nu poţi să te simţi neajutorat dacă nu ai
întreţinut o perioadă de timp anumite gânduri care te-au determinat să te simţi
astfel. Gândurile determină emoţiile.
Emoţiile în sine nu sunt permanente, ele se schimbă, dar dacă noi ne
menţinem focusul o perioadă lungă de timp pe anumite eşecuri, nerealizări,
nereuşite, nu facem decât să ne scufundăm şi mai adânc în disperare. Nu e
nevoie să ne tot amintim de experienţele nefericite din trecut, nu trebuie să tot
încercăm să înţelegem de ce s-a întâmplat un anume lucru, ori să ne
reproşăm că am greşit.
Poţi avea un dialog cu tine însuţi: care e lecţia de învăţat de aici? Ce mi se
scoate în prim plan? Care e emoţia pe care nu reuşesc să o transform? Ce
cred eu oare că e adevărat dacă am aceste emoţii? … dar stai în prezent,
gândeşte-te mai mult la rezolvare decât la cauză. Astfel vei ieşi din victimizare
şi îţi vei asuma rolul de creator al vieţii tale.
Modul în care răspunzi la un anumit stimul (întâmplare, circumstanţă,
persoană) îţi indică nivelul de conştiinţă şi respectiv de vibraţie la care te afli.
Când avem o dependenţă de neajutorare, căutăm mereu suport, sprijin, în
afara noastră. Schimbăm terapie după terapie, terapeut după terapeut, şi
totuşi insistăm că nimic nu funcţionează. Am pune bucuroşi toată încărcătura
asta emoţională în braţele cuiva priceput, să ne scape de ea! Doar că nu
funcţionează niciodată astfel! Încărcătura există tocmai pentru a lucra noi,
personal, cu ea, căci doar aşa vom evolua emotional şi spiritual.
Cu cât rănile noastre sunt mai mari, cu atât primim mai multă Lumină prin ele,
spunea Rumi
Dacă alegi să îţi schimbi perspectiva asupra vieţii, dacă faci o alegere
hotărâtă să schimbi modul în care vezi realitatea din jurul tău şi cum te vezi pe
tine în acestă realitate, întregul Univers te va ajuta, te va ghida, te va sprijini.
Dar decizia e numai a ta. Şi e o decizie dificilă, e drept, pentru că suntem
condiţionaţi să alegem negativitatea. E mai uşor să stai întins pe podea şi să
plângi, decât să te ridici şi să îţi asumi munca de transformare
şi responsabilitatea ce vine odată cu ea.
Sigmund Freud spunea că oamenii opun rezistenţă fericirii. Pentru a ne
elibera de emoţiile negative  e nevoie să fim conştienţi la ce anume opunem
rezistenţă şi să ne schimbăm abordarea.
 
4.Mulţumeşte
 
Când mulţumeşti pentru ce experimentezi, chiar dacă experienţa ta nu este
una dintre cele mai fericite, ai intrerupt iluzia, te-ai ridicat din genunchi şi ai
afirmat că înţelegi jocul şi că eşti dispus să-l joci.
Indiferent de cât de gravă este situaţia ta, poţi găsi motive pentru a
mulţumi. Vibraţia recunoştinţei te susţine ca să poţi face schimbările
necesare. O inimă îndurerată dar care poate să exprime încă recunoştinţă, nu
se scufundă în neajutorare şi deznădejde.
Tot ceea ce experimentăm în prezent este rezultatul a ceea ce am construit în
trecut – ce am gândit, ce am vorbit, ce am simţit şi ce am făcut. Noi nu creăm
instantaneu, există un timp tampon între momentul creaţiei şi momentul
manifestării în plan fizic. Şi e minunat că este aşa, altfel am manifesta o
grămadă de negativitate.
Dacă tot ce faci este să te plângi de ce ai în prezent în realitatea ta şi să te
simţi neajutorat şi fără de speranţă, nu vei reuşi decât să întăreşti vibraţia de
insatisfacţie, limitare şi lipsă care caracterizează viaţa ta acum. Dacă nu îţi
place ce trăieşti, începe să schimbi de astăzi gânduri, emoţii, comportamente,
pentru că astăzi construieşti realitatea ce se va manifesta peste ceva timp în
planul fizic.
Acesta este cel mai greu pas de făcut: să ignori neajunsurile prezentului, timp
în care să te focalizezi total pe viziunea măreaţă a viitorului pe care vrei să îl
aduci în manifestare peste un timp.
 
5.Îmbrăţişează-ţi esenţa divină
 
Dacă rămâi la nivelul uman, fizic, material, nu poţi să îţi schimbi realitatea.
Materia nu poate transforma materie. Doar conştiinţa, energia, poate
transforma materia, realitatea manifestă.
Conectează-te cu divinitatea din tine, cu acea parte de dimensiunea a cincea,
sufletul. Aşa vei începe să simţi că există un plan mai înalt pentru tine, că
perioada prin care treci şi emoţiile negative pe care le experimentezi sunt
necesare pentru elevarea sufletului tău. Şi asta e tot ce contează în Univers.
Începe cu iertarea de sine şi a celorlalţi, eliberează durerea care te-a ţinut
prizonier, scutură-te de ruşine, nevrednicie şi vinovăţie, de judecăţi şi
interpretări, învaţă să te iubeşti pe tine, dezvoltă-ţi compasiunea…
Cu cât te ocupi mai mult de aceste aspecte, cu atât vei vedea că nu te vei mai
simţi neajutorat deşi nu ai lucrat direct pe neajutorare. Ţi-ai luat atenţia de pe
ceea ce nu te mulţumea şi te-ai concentrat pe ce îţi aduce bucurie.
Noi suntem propriile noastre obstacole. Înălţându-te  în vibraţie, vei avea
acces din ce în ce mai mult la idei, oportunităţi, vei avea o perspectivă mai
amplă asupra sensului vieţii tale, şi vei afla cine eşti cu adevărat.
 
Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de
folos? Ti-a placut?
Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași
comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
 
Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat
în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul
paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii
obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de
victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu 
responsabilitate  uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2018
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte
mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa
paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro