Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Atunci când corpul reacționează la un gând printr-o trăire, acest fapt declanșează un răspuns
în creier, care monitorizeaza și evaluează constant starea corpului și observă că trupul se
simte într-un fel anume. Ca răspuns la această trăire organică, creierul generează gânduri
care produc mesageri chimici corespunzători; începeți să simțiți cum gândiți. Gândirea
creează simțire, iar apoi simțirea creează gândire, într-un ciclu continuu.
Această buclă duce în cele din urmă la apariția în corp a unei anumite stări, care determină
natură generală a modului în care ne simțim și ne comportam. Numim acest lucru stare. Să
presupunem, de pildă, că o persoană își trăiește o mare parte din viață într-un ciclu repetat
de gânduri și stări care au de-a face cu lipsă de securitate. În momentul în care gândește că
nu e suficient de bună sau de deșteaptă, ori ”destul de...” în tot ceea ce face, creierul
eliberează substanțe chimice care produc un sentiment de insecuritate. Acum simte întocmai
cum gândea. În momentul în care se simte nesigură, începe să gândească așa cum simte. Cu
alte cuvinte, corpul o determină acum să gândească. Acest gând duce la și mai multe
sentimente de insecuritate, iar ciclul se autoperpetueaza. dacă gândurile și sentimentele
persoanei continuă să genereze an de an același feedback biologic între creier și corp, ea va
trăi într-o stare de insecuritate”.
Cu cât întreținem mai mult aceleași gânduri, care produc la rândul lor aceleași substanțe
chimice, care determină aceleași stări în corp, cu atât gândurile ne schimbă fizic mai mult.
Astfel, în funcție de ce gândim și simțim, ne creăm starea. Lucrurile la care ne gândim,
energia și intesitatea lor ne influențează în mod direct sănătatea, alegerile și deciziile și, în
cele din urmă, calitatea vieții.
Aplicând acest raționament la propria viață, mulți dintre cei cu care am discutat își dădeau
seama că unele dintre gândurile lor nu numai că nu serveau sănătății, dar ar fi putut fi
tocmai starea principală a stărilor de boală sau de nefericire. Zeci de ani, petrecuseră
aproape zi de zi complăcându-se în stări de anxietate, îngrijorare, tristețe, gelozie, furie sau
o altă formă de suferința emoțională. Interlocutorii mei spuneau că, gândind și simțindu-se
așa timp îndelungat, asta le produsese stările respective.
Atitudinea creează o stare aflată în directă legătură cu corpul. Astfel, cineva care dorește o
sănătate mai bună trebuie să-și modifice tiparele de gândire sau atitudini, cele noi ajungând
în cele din urmă să-i schimbe starea. Că să reușească acest lucru, persoana respectivă trebuie
să evadeze din ciclurile nocive reluate mereu de gândire și să pună în locul lor altele,
benefice.
De fapt, majoritatea gândurilor sunt idei create de noi și în care ajungem să credem. A crede
devine pur și simplu o obișnuință. Sheila, de pildă, care suferea de tulburări digestive a
observat cât de des se gândea la sine că la o victimă incapabilă să-și schimbe viață. Vedea
cum astfel de gânduri îi declanșaseră un sentiment de neajutorare. Punerea sub semnul
întrebării a acestei convingeri i-a dat posibilitatea să accepte că mama ei nu făcuse nimic
prin care s-o împiedice să-și urmeze propriile idealuri sau s-o convingă de contrariu. Unii
dintre cei pe care i-am studiat spuneau că aceste gânduri repetitive seamănă cu niște
programe de computer care funcționează tot timpul, în fiecare zi, undeva în fundalul
propriei vieți. Ei înșiși fiind operatorii acestor programe, le puteau schimba sau chiar șterge.
Intuiția această a fost esențială. Într-un anumit moment, toți cei cu care am vorbit au fost
obligați să înfrunte ideea preconcepută potrivit căreia gândurile nu pot fi controlate, alegând
în schimb să fie liberi și să-și controleze gândirea. Toți deciseseră să pună capăt proceselor
negative de gândire care anticipaseră și pregătiseră producerea reacțiilor chimice dureroase
din corp și acum erau hotărâți să-și coordoneze gândurile și să elimine raționamentele care
le făceau rău.
Pentru a întrerupe ciclul unui proces de gândire devenit inconștient, este nevoie de o acțiune
conștientă și de efort. Mai întâi, trebuie să evadăm din propria rutină, că să ne putem privi
viață din afară. Prin contemplare și autoreflecție, putem deveni conștienți de scenariile
noastre inconștiente. După aceea astfel de gânduri trebuie observate fără să reacționăm la
ele, astfel încât acestea să nu mai declanșeze reacțiile chimice automate care duc la apariția
comportamentului habitual. În sinea noastră, posedăm cu toții un nivel de conștientă de sine
care ne observă gândurile. Trebuie să învățam să ne separăm de aceste programe și, atunci
când reușim, le putem domina în mod voit. În sfârșit, putem exercita control asupra
propriilor gânduri, prin aceasta distrugând din punct de vedere neurologic gânduri care au
fost fixate și consolidate în creier.
Cunoscând de la neuroștiințe faptul că, gândurile produc reacții chimice în creier, ar fi logic
ca, gândurile să aibă un efect oarecare asupra corpului fizic, modificându-se starea
interioară. Gândurile nu numai că au o importantă concretă pentru modul în care trăim, dar
devin concrete în chiar corpul nostru. Gândurile au substanță și devin substanță.