POPESCU MIHAI

MixPanda
Cultura. Informație.Divertisment

EDITURA ARVES

1
2
3
4
5
 PREFAŢĂ
Alarma ceasului sună de vreo zece minute și încerci s-o ignori. Nu anunță nimic
bun. S-a facut deja dimineață și tu trebuie să o iei de la capat. Nici măcar nu te-ai
săturat de somn. Te ridici alene din pat și iți arunci ochii pe fereastră. Nu mai ai
timp sa-ți faci cafea, așa că te îmbraci rapid și iesi din casă. Speri să nu te întâlnești
cu vecinul de la parter căruia ai să-i platesti de trei luni o datorie. El știe că nu ți-ai
luat salariul de trei luni? După ce că e mic... Te-ai gândit să-ți cauti un alt job, dar
ți-e teamă că nu te angajează nimeni.

Asta e, e criză. N-ai ce să faci. Mai sunt și alții ca tine, nu ești singurul. Aici ai totuși
o siguranță, carte de muncă, vechimea merge... Nu e vina ta, așa a fost să fie. În
autobuz e mai cald decât afară. Știi că iar o să țipe șeful la tine că ai întârziat. Să
fie sanătos, nici el nu ți-a dat banii la timp. În ultima perioadă toți au ceva să-ți
reproșeze. Aseară te-ai certat cu iubita/soția că ai uitat de aniversarea voastră. Nu
mai sunteți cum erați la început. Vă vedeți doar seara când veniți de la muncă și
nu mai aveți timp să comunicați. Ar trebui să te înțeleagă, ai multe pe cap.

Ai ajuns la firmă. Te-ai săturat de locul ăsta plin de șefi, care nu fac nimic, știu doar
să dea comenzi și au salariul de cinci ori mai mare ca al tău. Ți-e greață! Iți aprinzi
o țigară. Ieri ziceai că te lași de fumat începând de azi. Te lași de mâine... Abia
aștepți să termini programul, să ajungi acasă, să dormi.

………………………………………………………………………………………………………......................

Trist, nu? Câți dintre noi se regăsesc în scenariul ăsta? Câți dintre noi avem curajul
să recunoaștem că așa gândesc și trăiesc majoritatea? Și credeți-ne, există și
variante mult mai tragice, din păcate.

Ieșiți pentru cinci minute în stradă și uitați-vă la oamenii din jur. Câți dintre ei
zâmbesc și radiază de fericire? Câti pășesc hotărât, cu încredere, cu fruntea sus,
plini de energie și entuziasm ca și cum ar merge să-și ridice premiul de la loto?
Câți se bucură de viață?

Realitatea este însă desprinsă parcă dintr-un film prost, filmul omului care
a pierdut cea mai mare luptă a vieții sale, lupta cu el însuși. Personajul a fost
învins pentru că a fost luat prin surprindere, apropiații îi spuneau că e imposibil
să câștige, nimeni nu i-a întins o mână de ajutor, avea o problemă la genunchiul
drept și ploua torențial. Exemplele absurde pot continua.

6
De cele mai multe ori suntem tentați să dăm vina pe oricine altcineva, mai puțin
pe noi, atunci când lucrurile nu decurg așa cum ne doream. Suntem singurii
răspunzători pentru tot ce ni se întamplă în viață, bun sau rău. Din momentul în
care vom accepta acest mare adevăr, bătălia e ca și câștigată.

De ce lupta? Pentru că asta este de fapt viață, o luptă continuă, frumoasă de

altfel, din care trebuie să ieșim învingători neapărat, pentru a fi fericiți, pentru a-i
face pe alții fericiți și pentru a fi un exemplu.

Concluzia e simplă, există două categorii de oameni ( bine, pot fi mai multe, dar
nouă așa ne place să vedem lucrurile ): cei care luptă zâmbind și cei care privesc
temători de pe margine.

Haideți să fim luptători, să ne bucurăm împreună de viață și să creștem viguroși.

Pentru aceasta, avem nevoie de semințe, semințe de cultură, de bun simț, de
motivație, semințe de sănătate, de drag față de cei din jurul nostru, semințe care
vor rodi în timp.

Vă urăm lectură placută și vă invităm cu drag la evenimentele lunare gratuite

organizate de MixPanda, evenimente pe care le veți găsi postate pe site-ul nostru:
www.mixpanda.ro.

Aici veți putea găsi alți cumpărători ca și dumneavoastră, veți putea asculta
vorbitori extraordinari care sunt experți în domeniile în care activează, veți putea
participa la seminarii motivaționale și veți putea socializa relaxați servind o cafea
caldă și o specialitate din bucătăriile restaurantelor partenere care vor participa
la aceste întâlniri.

7
 I GÂNDIREA POZITIVĂ

8
CE ÎNSEAMNĂ CU ADEVĂRAT GÂNDIREA
POZITIVĂ ŞI CUM NE PUTEM FOLOSI DE EA
PENTRU A NE ÎMBUNĂTĂŢI VIAŢA?
Am tot auzit în ultima
vreme diverse discuţii
despre autenticitatea
conceptului de gândire
pozitivă. Aşadar…
/// Ce este gândirea pozitivă ?
Gândirea pozitivă este în primul rând o
atitudine. Un mod de a privi lucrurile,
astfel încât să aştepţi întodeauna
rezultatul pozitiv din orice situaţie.
Să te aştepţi la urmări pozitive şi să
priveşti partea plină a paharului în
orice situaţie.
/// Înţelegerea corectă
Mulţi dintre cunoscuţii nostri neagă
valabilitatea gândirii pozitive pentru
că au înţeles-o greşit.
Majoritatea colegilor mei au văzut
filmul documentar The Secret şi au
cam prins o idee despre ce ar însemna
gândirea pozitivă.
Problema negării autenticităţii gândirii
pozitive apare atunci când oamenii
ajung să creadă că doar simpla gândire
pozitivă este suficientă pentru le va
rezolva instantaneu toate problemele.
Acest lucru este fals. Sau, dacă s-au
confruntat cu o problema şi, deşi ei
au gândit pozitiv (sau au crezut că
au gândit pozitiv), problema nu s-a
rezolvat instantaneu şi încă suferă de
pe urma ei.
Gândirea pozitivă este o atitudine care
ne ajută să ne folosim la maximum de
resursele de care dispunem.
Prin faptul că gândeşti pozitiv nu îţi
mai impui singur limite!
Iar acest lucru este foarte important.
9
Pentru că majoritatea oamenilor
frustraţi şi nemulţumiţi sunt în acea
situaţie pentru că singuri se menţin
acolo. Dau vina pe tot felul de factori
externi (şcoala, familia, banii, părinţii,
ţara), în loc să se gândească la cum ar
putea ei rezolva problema, ei pur şi
simplu se opresc şi se concentrează
pe bariere, pe acei factori externi
care zic ei că sunt responsabili pentru
insuccesul lor, în loc să se concentreze
pe soluţia problemei lor, adică pe
gândirea lor.
Gândirea pozitivă ne ajută
să ne concentrăm mintea
pe soluţie, şi elimină starea
psihologică de scuză.
Dacă gândeşti pozitiv nu o să îţi spui
în sinea ta „nu pot, e prea greu, sunt
obosit, nu am bani, sunt prea slab,
ţara e de vină”, etc, ci o să-ţi spui „pot,
eu întotdeauna reuşesc, mai încerc o
dată până ce reuşesc, e simplu, o să
mă descurc, hai să mă apuc de treabă,
ce contează că sunt mic, am în schimb
un umor fin”.
Spune-mi când eşti cel mai puternic
şi când ai încredere maximă în tine?
Atunci când ştii că e simplu şi că o să
reuşeşti sau atunci când te aştepţi să
pierzi? Când te aştepţi să pierzi apare
automat frica, devii inhibat şi astfel mai
puţin concentrat pe ceea ce doreşti.
10
Pe scurt, dacă gândeşti negativ, te
opreşti singur să fii puternic. Iar
direcţia pe care te concentrezi, este
direcţia înspre care te vei îndrepta.
Nu există simplu sau dificil, există doar
modul în care tu priveşti lucrurile,
atitudinea şi sensul pe care îl atribui
lucrurilor din viaţa ta.
De ce pentru cineva e uşor să se caţere
pe stânci şi pentru altcineva e extrem
de greu? Pentru că unii îl percep ca pe
un lucru greu iar alţii ca pe un lucru
uşor, banal.
Unii îşi spun în sinea lor că e uşor alţii
îşi spun că e imposibil. Atitudinea e
cea care face diferenţa.
/// Cum putem folosi gândirea
pozitivă?
Pentru a înţelege cât mai complet
conceptul am să dau un exemplu din
viaţa mea.
Eram la ora de sport şi trebuia să
sărim la ladă. Adică după ce săream pe
trambulină trebuia să ne prindem cu
mâinile de marginile lăzii şi imediat să
ne rostogolim peste cap şi să aterizăm
în picioare pe saltea.
După ce am sărit de câteva ori şi am
tot ridicat înălţimea lăzii, am ajuns la
nivelul maxim. În urmă cu o oră am
sărit pe nivelul maxim şi nu am mers
până la capăt, ci am alunecat pe lateral
şi era să-l lovesc şi pe profesorul de
sport care ne supraveghea.
Aici, când a venit rândul meu, am sărit
şi nu am mai apucat să mă rostogolesc,
am mers înainte pe burtă şi m-am oprit
pe ladă. În acel moment toată lumea,
dar toată lumea din sală a început să
râdă în hohote. Într-adevăr faza a fost
destul de amuzantă.
Dar atunci, eu mi-am zis în sinea mea
„nu-i nimic, încerc data viitoare şi o să
reuşesc. O să sar perfect!”. Aşa că acel
mic insucces nu m-a descurajat deloc,
ci dimpotrivă m-a ambiţionat să dau
mai mult din mine, să fac mai mult din
ceea ce pot, să-mi accesez resursele de
care dispun, nu să mi le limitez singur.
După câteva minute am sărit din nou.
De data aceasta mai bine decât atunci
când nivelul lăzii era mai scăzut!
Bun, să analizăm scenariul în care aş fi
gândit negativ. După ce am aterizat pe
burtă pe acea ladă, dacă mi-aş fi spus
în sinea mea „off…iară am căzut…nu
pot… uite că râd toţi de mine…nu mai
sar” crezi că aş mai fi încercat?
Şi dacă nu aş mai fi încercat, aş mai fi
avut şansa să reuşesc? Categoric nu.
/// Mod de aplicare
În orice lucru pe care-l faci lasă numai
gândurile pozitive să curgă. Dacă
vezi că începi să-ţi spui „e prea greu,
mai bine lasă, nu pot” opreşte-te,
spune-ţi „STOP!” şi înlocuieşte cu
gândurile „dar bineînţeles că pot, doar
e un lucru banal!”
În orice încercare a vieţii, în orice
situaţie dificilă prin care treci încearcă
să te gândeşti că o să fie bine şi că o să
reuşeşti.
Uite, nu lua de bun ceea ce ţi-am
spus, dar nici de rău. Testează şi
observă singur rezultatele. Încearcă
odată să gândeşti negativ şi odată să
gândeşti pozitiv. Observă singur care
sunt efectele fiecărei gândiri, fiecărei
atitudini.
Gândirea pozitivă...
...nu este suficientă pentru a avea
succes, aceasta este doar atitudinea
care ne conduce spre calea de a avea
succes. Acţiunea însoţită de gândirea
pozitivă este cea care ne va aduce
succesul.
...ne încurajează, ne dă puteri, pentru
că vom crede cu putere că vom reuşi
şi astfel vom fi mai perseverenţi şi ne
vom mări şansele de a atinge reuşita.
...ne face viaţa mai frumoasă, pentru
că ne vom gândi numai la posibilităţi,
reuşite, soluţii.
...este esenţială pentru a deveni tot
ceea ce putem deveni. Pentru că pe
acest drum vom întâlni locuri în care
vom fi obosiţi, lipsiţi de putere, căzuţi
şi probabil că vom simţi nevoia să ne
oprim, dar gândirea pozitivă ne va da
11
puterea să mai facem încă un pas, să
mergem mai departe, să nu ne abatem
de la drum.
...face viaţa noastră şi a celor din jur
mai bună, pentru că vom fi mai fericiţi,
iar acea fericire şi stare pozitivă îi va
„molipsi” şi pe ceilalţi, asta dacă nu
ne vom lăsa doborâţi de gândirea
negativă cu care alţii s-ar putea să ne
lovească.
DE CE TREBUIE SĂ GÂNDIM POZITIV
Teoria cognitiv - comportamentală,
paradigmă din psihologie care e cel
mai puternic susținută de dovezi
empirice la ora actuală, spune că la
baza unei emoții, stă o cogniție, adică,
un gând.
La ce ne folosește această informație?
Păi, ne spune, că gândurile au un rol
foarte important în privința emoțiilor
pe care le trăim.
Adică, dacă avem gânduri
predominant pozitive, avem șanse
foarte mari să trăim emoții pozitive.
Dacă avem gânduri predominant
negative, avem șanse mari să
experimentăm emoții negative
(inclusiv frică).
Nu trebuie să cazi acum în extrema
controlului, cea în care ești obsedat să
nu ai niciun gând negativ și te lupți cu
ceea ce-ți trece prin minte, nicidecum.
Echilibrul e cheia.
12
...ne ajută să supravieţuim doar pentru
simplul fapt că păstrează speranţa vie.
Poate ai auzit povestea lui Lance
Armstrong? Ciclistul care a suprvieţuit
unui cancer extins de la testicole la
abdomen, plămâni şi creier. După
ce s-a vindecat a câştigat de 7 ori
consecutiv Turul Franţei.
Gândirea pozitivă nu trebuie să fie
una de basm, e nevoie să fie una
realistă.
De ce?
Pentru că de multe ori se poate
întâmpla ca gândurile și așteptările tale
pozitive să fie infirmate de experiență,
să se întâmple exact opusul.
Dacă nu iei în calcul posibilitatea
eșecului, îți va fi mai greu să îi faci față.
Nu întotdeauna viața va fi așa cum
ți-o dorești, dar, de multe ori, ceea ce
noi numim „eșec” poate să ne învețe
mult mai multe decât ceea ce numim
„succes”.
Pentru că eșecul generează o stare
neplăcută care acționează ca factor
motivator pentru a face ceva diferit.
 Hai să facem o scurtă listă
cu motivele pentru care e
important să gândești pozitiv:

• trăiești mai multe emoții pozitive și mai puțină frică

• ești ferit de multe probleme de natură psihică. Pesimismul și gândurile
negative se asociază cu emoții negative, care, se asociază cu depresia dacă sunt
trăite o vreme îndelungată.
• mintea devine mai flexibilă și astfel găsești mai multe soluții la problemele cu
care te confrunți
• ești mai puțin stresat(ă) deoarece știi că vei găsi cale de rezolvare
• ai mai multă energie
• oamenii fericiți trăiesc mai mult cu până la 10 ani! (este un ghid despre cum
sa fii fericit aici)

Acum, haide să facem o listă cu motivele pentru care e bine să nu gândești

negativ:

• experimentezi mai multe emoții negative

• relațiile se degradează pentru că ai tendința de a avea o atitudine
respingătoare
• trăiești mai mult stres, care, aduce după sine mai multă tensiune, frică și stări
anxioase
• te concentrezi pe probleme și nu cauți soluții, generând astfel mai multe
probleme
• intri în poziția de victimă
• ai mai puțină energie. Toate emoțiile negative, în afară de furie, tind să te facă
mai puțin energic. Iar pentru a rezolva problemele de orice fel, mai ales cele
legate de frică și anxietate, ai nevoie de energie.
• ai tendința de a fi rigid, inflexibil, iar acest lucru te va împiedica să faci
lucrurile noi care să te ajute să-ți construiești un viitor mai bun etc.

13
Bun...
S-ar putea să-ți spui acum „mi-e greu
să gândesc pozitiv sau nu am motive”.
Eu am tendința naturală de a fi
pesimist. Asta e. Dar, decât să mă
ascund în spatele acestei probleme și
să-mi plâng de milă, caut să fac tot ce
ține de mine pentru a rezolva această
problemă.
Așa că, de multe ori fac un efort pentru
a fi optimist. Observ că încep să devin
pesimist, mă gândesc la faptul că îmi
face rău, că mă predispune la mai
multă frică și stări anxioase și așa că
îmi impun să gândesc pozitiv.
Îmi impun să privesc și partea plină a
paharului, nu doar cea goală.
Haide să facem un exercițiu prin care
să-ți arăt că poți să vezi mult mai
multe variante / soluții / alternative
atunci când le cauți față de situația în
care aștepți să apară. Pur și simplu vor
apărea din „neant” ca o minune.
Închide ochii și încearcă să enumeri în
câte locuri ai văzut culoarea maro.
(E important să închizi ochii).
14
Gata?
Acum deschide-i și caută în mod
intenționat obiecte/spații de culoare
maro din jurul tău.
Șansele ca acum când te concentrezi
asupra lor să vezi mult mai multe
decât înainte sunt foarte mari.
Ești în același spațiu, nu s-a schimbat
nimic în jurul tău. Ce e diferit e doar
faptul că acum te concentrezi pe ceva.
Așadar, pentru a putea să rezolvi cât
mai multe probleme ce țin de stres,
frică, stări anxioase, atacuri de panică
sau fobii de orice fel, gândește pozitiv.
Gândirea pozitivă te flexibilizează, te
ajută să te calmezi atunci când ți-e
teamă și-ți oferă energie pentru a
depăși starea de anxietate.
Gândirea negativă îți amplifică
senzațiile de frică și te „înlemnește”.
EFECTELE MIRACULOASE ALE UNEI
GÂNDIRI POZITIVE
Gândul este cea mai puternică forţă de
pe pământ. El este cea mai puternică
armă din arsenalul unui yoghin.
Gândurile constructive transformă,
înnoiesc şi modelează.
Gândirea pozitivă nu înseamnă
optimism gratuit, superficialitate
în abordarea problemelor sau
indiferenţă.
Gândirea pozitivă este un mod de
a înţelege şi de a te bucura de viaţă,
după o sumă de principii realiste şi
corecte faţă de tine însuţi. Este absurd
să-ţi imaginezi că vei deveni milionar
în euro, doar dacă adopţi o atitudine
pozitivă temporară.
Prin tot ce trecem, prin tot ce gândim,
ne construim viaţa pe care o trăim.
Singuri facem acest lucru şi nu trebuie
să învinuim pe altcineva dacă nu ne
place un aspect al ei. Este mai comod
să dai vina pe astre sau chiar pe alte
persoane, decât să recunoşti că tu
îţi creezi sau îţi atragi răul pe care-l
trăieşti.
Mintea umană are o putere creatoare
formidabilă şi va trebui s-o folosim
pentru a ne îmbunătăţi viaţa.
Gândirea pozitivă este un stil de viaţă
care se învaţă.
Gândirea pozitivă,
dacă devine un
mod de raportare
la realitate, îţi
poate aduce ţie şi
celor din jurul tău,
o serie de avantaje.
Un proverb chinezesc spune:
„Eşti ceea ce gândeşti”.
Există şi în înţelepciunea
populară românească proverbe
care fac apel la gândirea
pozitivă.
„De ce ţi-e frică nu scapi” – deci, ar fi
de preferat să-ţi înfrunţi temerile, să le
analizezi şi să le depăşeşti.
„Cum îţi aşterni aşa dormi”, adică
norocul nu este doar o chestiune de
hazard, ci poate deveni o opţiune.
Gândirea pozitivă face ca lumea în
care trăieşti să devină pozitivă. Cât de
minunată devine viaţa pentru acela
care gândeşte pozitiv!
El vede în fiecare clipă o nouă
modalitate de a experimenta bucuria,
savoarea sublimă a miracolului.
În natură, el înfloreşte cu fiecare
floare. O fiinţă pozitivă îşi face chiar şi
din probleme un prilej de bucurie.
15
Mahatma Gandhi spunea adeseori:
„Lumea este propria ta oglindire”.
De exemplu: dacă zâmbim într-o
oglindă, ea nu face decât să ne întoarcă
zâmbetul; dacă ne încruntăm, ne este
reflectată încruntarea.
Deci, ceea ce oferim, vom primi până
la urmă înapoi. Este imposibil să
oferim dragoste şi sentimente pozitive
şi să primim înapoi, ură şi dizarmonie.
Propriul destin poate fi schimbat
gândind pozitiv. Iată ce spunea un mare
maestru indian – Swami Shivananda:
Fii atent la gândurile tale, pentru
că ele vor fi cuvinte!
Fii atent la vorbele tale pentru că
ele vor fi fapte (acţiuni)!
Fii atent la faptele tale, pentru că
ele vor deveni obiceiuri!
Fii atent la obiceiurile tale, pentru
că ele vor oglindi caracterul tău!
Fii atent la caracterul tău, pentru
că el va fi destinul tău!
Deci, fiecare plăteşte pentru greşelile
proprii.
Cunoscând acest mecanism poţi
înţelege mult mai uşor de ce nefericirea
este o stare care pătrunde în toate
acţiunile celui care o generează sau o
întreţine prin gânduri.
16
Când eşti pozitiv nu poţi fi negativ şi
nimic din stările negative nu te pot
atinge pentru că tu nu le atragi.
Pentru o fiinţă stresată lumea devine
un pericol, pentru un om trist întreg
universul este jalnic.
Se spune despre unii oameni că
atrag ghinionul orice ar face. E pură
întâmplare? Dar dacă priveşti mai
atent vei putea observa că aceşti
oameni au un comportament
preponderent negativist. În prezenţa
unui om care se crede învins nu te poţi
simţi în siguranţă.
Oricât ar pierde, prin atitudinea de
învingător şi plin de încredere omul
poate oricând să reuşească.
În acest sens, Mircea Eliade scria:
“Nu sunt pierdute decât acele bătălii
care nu s-au dat niciodată”, lăsând
să se înţeleagă că în acţiune nu există
câştig sau pierdere, ci doar experienţă,
cunoaştere, ceea ce înseamnă deja un
mare câştig.
Noi suntem învăţaţi de mici: „Tu eşti un
om. Acestea sunt limitările tale”; după
care ne limităm propriile posibilităţi în
funcţie de temerile noastre.
Oamenii sunt nişte magicieni foarte
puternici. Noi suntem ceea ce credem
că suntem.
Noi avem puterea să fim ceea ce
suntem, dar nu mintea raţională este
ceea care controlează această putere,
ci convingerile noastre. Totul se rezumă
la convingeri. Existenţa noastră, viaţa
noastră sunt guvernate de ceea ce
credem. Sistemul de convingeri pe
care ni l-am creat este precum o cutie,
în care
ne-am aşezat singuri şi din care nu mai
putem scăpa pentru că nu credem că
putem scăpa.
Noi ne creăm singuri propriile limitări.
Suntem singurii care afirmă ce este şi
ce nu este posibil. Apoi aceste limitări
devin pentru noi realitatea, pentru că
noi credem în ele.
Cercetările ştiinţifice arată că oamenii
cu gândire pozitivă se descurcă mai
bine în situaţii dificile, au o mai mare
capacitate de efort fizic şi intelectual,
rezistă mai bine la situaţii stresante şi
chiar la îmbolnăviri, obţinând rezultate
superioare faţă de alţi oameni cu
aptitudini asemănătoare.
/// Vindecarea prin gândirea
pozitivă
Fiecare dintre noi este stăpân pe
gândurile sale. Acest lucru reprezintă
puterea miraculoasă prin care toate
lucrurile devin posibile.
Emitem negativ, atragem dezechilibre
energetice şi deci, boala; emitem
gânduri pozitive, primim starea de bine
şi deci, sănătătea. Trebuie să învăţăm
să deţinem controlul absolut asupra
mecanismului nostru de gândire,
supraveghindu-l în permanenţă.
Marea putere a gândului ne poate
vindeca bolile şi astfel, ne face din nou
plini de viaţă şi de forţă.
Puterea vindecătoare infinită îşi are
rădăcinile în subconştientul nostru,
al oamenilor. Schimbându-ne radical
modul nostru de a gândi ne vom
influenţa benefic drumul vieţii.
Gândurile noastre sunt active şi
constituie seminţele pe care le-am
plantat. Subconştientul nostru nu ştie
de glumă, el ia informaţia ca atare, el
nu e interesat dacă gândurile noastre
sunt bune sau rele, ci pur şi simplu
răspunde în deplină conformitate cu
natura acestor gânduri. El nu ne va
contrazice niciodată, ci va accepta
mereu ceea ce afirmăm în mod
conştient.
Prin urmare, trebuie să fim decişi să
alegem viaţa şi sănătatea. Gândul este
viaţa! Nu trebuie să uităm: corpul este
produsul minţii şi mintea noastră îl
controlează.
Dacă ne doare dintele sau stomacul,
mintea este imediat afectată. Este
foarte important de ştiut că fiecare
celulă a corpului creşte, suferă, primind
17
un impuls de viaţă sau de moarte la
fiecare gând care ne trece prin minte,
lăsând acolo o urmă adâncă.
Intoxicarea corpului fizic nu este
doar consecinţa unei alimentaţii
dezechilibrate, cum se crede, ci şi
rezultatul unor factori emoţionali.
Supărarea, furia, nemulţumirea
modifică funcţionarea corectă a bilei,
a ficatului şi inflamează mucoasa
intestinului subţire. Teama transformă
mucoasa intestinului gros.
Drept urmare, abdomenul se
balonează apărând disconfortul fizic,
insomniile, dereglările metabolice.
Toate aceste modificări determină o
reacţie imunitară anormală. Gândurile
negre sunt direct răspunzătoare de
otrăvurile din mental, apoi se răsfrâng
asupra corpului fizic. Aşa se nasc
bolile. A înceta să gândim corect,
înseamnă a fi perturbaţi. Dacă există
o stare depresivă în minte, nici corpul
nu poate funcţiona corect. Sănătatea
mentală este mai importantă decât
cea fizică. Dacă mintea este sănătoasă,
atunci şi corpul va fi sănătos. De aici
rezultă că, psihicul „ţine” fizicul.
Pentru a schimba comportamentul şi
a deveni mai performant, este necesar
să intervii asupra subconştientului,
alegând gânduri noi, pozitive, cu
care să-ţi alimentezi, în mod repetat
şi sistematic, conştientul. Aceste
gânduri pozitive vor prinde rădăcini în
subconştient. Iar calitatea gândurilor
determină, evident, calitatea vieţii.
18
Cum să îndepărtăm
Vezi partea plină a paharului. Fiecare
lucru, fiecare acţiune a ta poate fi
privită din cel puţin două puncte
de vedere. Alege-l pe cel care pune
lucrurile pe făgaşul cel bun.
Imaginează-ţi evoluţii favorabile.
Creionează în sinea ta scenariul
posibil al unei situaţii, dar aşază-l
pe un făgaş bun, benefic, şi
străduieşte-te să respecţi jaloanele
pe care le-ai punctat.
Zâmbeşte, fii vesel. O supărare, o
angoasă, o nemulţumire, menţinute
în suflet şi pe chip sunt mari
consumatoare de energie. Determină
stres, iar stresul este unul dintre
factorii care ne obosesc, ne epuizează
psihic şi fizic. Reversul medaliei
este să zâmbeşti, să laşi impresia
că eşti vesel. Nu este uşor, ba chiar
din contră, dar este extrem de util.
Oamenii veseli sunt încrezători în
forţele lor, iar încrezătorii sunt cei
care reuşesc.
Nu te victimiza. Nu-ţi plânge de milă.
Eşecurile fac parte din viaţă, ratările
fac reuşitele mai preţioase, tristeţea
de acum este fericirea de mai târziu,
aşa cum fericirea de acum poate fi
tristeţea de mai târziu. Trebuie să
ai încredere în viitor, fără să te laşi
copleşit de prezent sau de eşecurile
din trecut.
gândurile negative, inutile.
Ţine minte un moment bun şi
retrăieşte-l. O situaţie care ţi-a făcut
plăcere, care te-a făcut să zâmbeşti,
care te-a remontat psihic şi care te-a
încărcat pozitiv este ca un film pe
care trebuie să-l memorezi şi pe care
să-l derulezi cu ochii minţii de fiecare
dată când ai nevoie de un stimulent.
Totul se rezumă la a păstra şi a
readuce, în plan conştient, o senzaţie
de bine.
Împacă-te cu tine însuţi şi cu ceea
ce eşti. Nu transforma detaliile care
nu-ţi plac, referitoare la felul în care
arăţi, în motive de nemulţumire
interioară.
Acceptă-te aşa cum eşti. Îndreaptă,
corectează tot ceea ce se poate,
pentru că este tonic pentru psihicul
tău, dar nu face din acest lucru o
chestiune de viaţă şi de moarte.

Nu încerca să atingi perfecţiunea.

Perfecţiunea nu există şi nu poate fi
atinsă. Ceea ce trebuie să faci este
să încerci să ajungi cât mai aproape
de ea… Dacă îţi doreşti perfecţiunea,
nu vei face decât să fii un veşnic
nemulţumit şi de ceea ce fac alţii, şi de
eforturile muncii tale. Nemulţumirea
este începutul nefericirii. În concluzie
– perfecţiunea nu trebuie să fie un
obiectiv!

Fii organizat, fii harnic. Ambele

îndemnuri sunt, în fapt, atitudini
care combat stresul. Organizarea se
reflectă asupra minţii, care, fiind bine
structurată, se poate concentra, cu
evidente beneficii asupra lucrurilor
importante. Harnicia şi, implicit,
munca, reprezintă tributul pe care Fii sincer cu tine însăţi. Evaluează-
trebuie să-l plătim fiecare dintre noi. te corect. Având percepţia reală a
Dar efortul (fizic şi/sau intelectual) ceea ce poţi, a ceea ce ştii, a ceea ce
are efecte pozitive asupra tonusului eşti, nu te vei dezamăgi niciodată.
cerebral şi asupra celui psihic. Munca Nu îţi va fi jenă şi nu vei fi stingherit
bucură. niciodată, în niciun context.

19
În consecinţă, te vei simţi bine în
propria piele, ceea ce reprezintă un
mare atu al echilibrului psihic şi al
gândirii pozitive.
Interdependenţe. Fiecare gest, fiecare
acţiune, fiecare fapt are o cauză şi
generează un efect.
Astfel, gândirea pozitivă poate fi, pe
de o parte, efect, pe de alta, cauză.
Nu doar ciocolata creează senzaţii de
bine în mintea şi în sufletul nostru. Şi
mişcarea fizică are aceleaşi beneficii.
Sportul este binefăcător şi pentru
minte, şi pentru trup.
Mintea sănătoasă înseamnă gândire
pozitivă, realism, forţă şi, nu în ultimul
rând, frumuseţe. Un lanţ – pozitiv, pe
care îl poţi construi singur, în favoarea
ta şi spre folosul celor dragi ţie!
Ei bine, trebuie să ştiţi că nici o forţă
negativă nu poate pătrunde undeva
dacă nu i se permite. Anumite
persoane ne sunt ostile şi dorim ca
ele să-şi schimbe atitudinea faţă de
noi? Pentru ca alţii să-şi schimbe
comportamentul, nu trebuie să-i
combatem. Ei se vor schimba numai
când vor simţi şi vor vedea că ne-am
schimbat noi.
20
Trebuie să începem prin a ne învinge
adversarii interiori, apoi vom ajunge
să învingem şi adversarii exteriori
prin forţa exemplului. Vedem clar că
disensiunile, certurile, criticile nu duc
la nimic bun.
Deci, de fiecare dată când o situaţie
devine dificilă, începeţi prin a găsi cea
mai bună atitudine pentru a rezolva
situaţia creată.
Ce-ar fi dacă, de mâine, am începe să
zâmbim mai mult? Ce s-ar întâmpla
dacă ne-am trezi dimineaţa cu
gândul că va fi o zi excelentă din
toate punctele de vedere, chiar dacă
ne simţim copleşiţi de problemele
cotidiene de acasă şi de la serviciu?
Poate că încercând să gândim pozitiv
astăzi mai mult decât ieri şi mâine mai
mult decât azi, s-ar putea să fim plăcut
surprinşi de rezultate şi de noi înşine.
Nimic în viaţă nu este întâmplător,
tot ceea ce ni se întâmplă este o
consecinţă a faptelor, şi – mai întâi – a
gândurilor, fără a uita, bineînţeles de
voinţa divină, care de altfel, „îţi dă, dar
nu-ţi bagă şi-n traistă”. Faceţi lucrurile
să se întâmple prin puterea gândului!
Oricum, nu veţi avea nimic de pierdut
dacă încercaţi, nu-i aşa?
7 PAŞI PENTRU O GÂNDIRE
POZITIVĂ ZI DE ZI
Majoritatea dintre noi avem conversaţii mentale în mod constant. Ne vorbim
nouă tot timpul, însă din nefericire, majoritatea acestor “discuţii interne” sunt
negative. Deseori ne învinovăţim de trecut şi ne facem griji pentru viitor. Această
negativitate poate distruge orice semn de speranţă pe care îl putem avea pentru
realizarea visurilor noastre.

Acţiunile sunt bazate pe gândurile noastre. Dacă am schimba modul în care

gândim, putem începe să ne schimbăm şi acţiunile. Fiinţa umană este întotdeauna
în căutarea dezvoltării personale atât financiar, cât și emoţional, fizic şi spiritual.
Dacă avem conversaţii pozitive cu noi înşine, vom întreprinde şi acţiuni care ne vor
duce la îndeplinirea visurilor.

În continuare îţi oferim 7 paşi de urmat pentru a ajunge să gândeşti pozitiv:

21
 1 Elimină discuţiile negative

În primul rând trebuie să îţi dai seama când gândeşti negativ. Este greu să faci
o schimbare dacă nu înţelegi cum şi de ce gândeşti într-un anumit fel. Fiind
conştient de sentimentele tale, vei şti şi cum să le gestionezi.

Discuţiile devin negative de-a lungul anilor din diferite motive. De exemplu, dacă
la şcoală ţi se spunea în mod constant că eşti prost, poţi ajunge să crezi că e
adevărat. Vocea ta interioară poate să îţi spună adesea ”Sunt prea lent” sau ”Mi-e
greu să învăţ”.

Dacă îţi spui în mod constat lucruri negative, atunci acţiunile tale vor reflecta
stimă de sine scăzută. Ca atare, este dificil să ajungi prea departe, dacă nu ai
încredere în tine. Cea mai comună vorba negativă este ”Nu pot„. Când îţi spui ”Nu
pot” sau ”prea greu”, creezi rezistenţă. Un blocaj mental te va împiedică să faci
lucruri pe care în realitate le poţi face.

De fiecare dată când spui ”Nu pot …”, opreşte-te şi întreabă ”de ce nu pot?”.
Studiile arată că cei mai mulţi oameni de succes fac o mulţime de lucruri grele.
Deci, dacă vrei să ai succes, trebuie să îţi spui mult mai des EU POT.

2 Afirmaţii pozitive (maxime, aforisme, citate motivaţionale)

Afirmaţiile sunt declaraţii pozitive ale unui rezultat sau obiectiv dorit. Expresiile
sunt în general scurte, credibile şi concentrate. Repetarea lor de multe ori deschide
în timp noi căi în subconştientul nostru, creând un alt mod de gândire. În cazul
nostru, urmărim evident gândirea pozitivă. Citeşte cu voce tare şi cu etuziasm
maximele care te motivează şi în timp ai să vezi rezultatele.

3 Creează descrieri pozitive

Fă-ţi un obicei din a crea imagini şi poveşti optimiste despre tine şi cei din jur.
Stabileşte-ţi un vis şi încearcă să îl vizualizezi materializându-se. Gândeşte-te cum
te vei simţi când se va transforma în realitate. Încarcă-te cu sentimente pozitive,
chiar dacă momentan sunt doar la nivel mental.
În timp, se vor transforma în realitate. Şi, cel mai important, vei începe să te
obişnuieşti să gândeşti pozitiv.

22
 4 Înlocuieşte influenţele negative cu cele pozitive

Este important să identifici factorii externi negativi din viaţa ta. De exemplu,
starea ta de spirit poate fi otrăvită dacă eşti înconjurat de persoane negative.
Dacă nu eşti suficient de atent, vei începe să adopţi gândurile lor.

Prin urmare, fii atent la influenţele negative. Limitează expunerea la aceste

gânduri cât mai mult posibil. De asemenea, evită să discuţi planurile tale cu
oameni care nu te încurajează şi nu îţi susţin visurile. În schimb, înconjoară-te cu
gânduri şi acţiuni de la oameni care te motivează. Dacă eşti demotivat, oamenii
din jurul tău te vor face să te simţi mai bine.

Energia pozitivă care te înconjoară te va ajuta să îţi îmbunătăţeşti şi tu modul

de gândire.

5 Concentrează-te pe prezent

Concentrează-te pe lucrurile pe care le ai de făcut ACUM. Nu te lăsa împovărat

de trecut sau de teamă faţă de viitor. Nu poţi controla nici trecutul şi nici viitorul.
Ce poţi face însă, este un pas AZI, care va duce la realizările uimitoare de mâine.
Asumă-ţi azi responsabilitatea pentru ce ai / vrei să faci şi acţionează.

6 Controlează-ţi fricile

Frica este, de cele mai multe ori, ceea ce ne ţine departe succes. Ţi-e frică
să îţi asumi riscuri din teama de a pierde siguranţa de acum. Poţi încerca să
te convingi că eşti fericit în starea actuală atunci când, în realitate, nu eşti.

Întreabă-te ce temeri ai. Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla?
Analizează pas cu pas temerile tale şi vezi unde poţi să le transformi în
ceva pozitiv.

Când te confrunţi cu temerile tale, de multe ori vei realiza că cel mai rău
scenariu nu este la fel de rău cum te ai gândit. De fapt, beneficiile schimbării
justifică adesea asumarea riscului.

23
 7 Bucură-te de momentele pozitive

Este mult mai uşor să ai o atitudine pozitivă dacă te concentrezi pe cele mai bune
momente din viaţă. Este inevitabil să ai şi probleme şi provocări, trebuie însă să
îţi aminteşti că aşa e viaţa, are şi urcuşuri şi coborâşuri. Iar după fiecare perioada
mai puţin bună, vine una excelentă!

Prin urmare, alege să îţi umpli mintea cu gânduri şi imagini pozitive. Fă din asta
un obicei conştient. Pentru început, poţi începe prin a aprecia tot ceea ce ai acum.
O stare de recunoştinţă ajută foarte mult la gândirea pozitivă.

În concluzie, discuţiile interne negative nu se vor înlocui imediat cu o gândire

pozitivă. Dacă mintea ta nu este obişnuită să gândească pozitiv, va avea nevoie
de ceva timp pentru a face trecerea. Vestea bună este că TU POŢI să îţi controlezi
gândurile şi, în consecinţă, viaţa. POŢI SĂ GÂNDEŞTI POZITIV în fiecare zi.

2 POVEŞTI MOTIVAŢIONALE ŞI
INSPIRAŢIONALE
De-a lungul ultimilor ani am tot citit cărţi de dezvoltare personală şi am găsit
diverse poveşti motivaţionale şi inspiraţionale. Am încercat să le scot pe cele mai
bune şi să le notez pe calculator. Începem cu cele 2 de mai jos. Sper să ţi se pară
bune şi… nu ezita să le dai prietenilor tăi!

Povestea unui
taximetrist
Probabil, una dintre cele mai frumoase şi emoţionante poveşti ce există. Probabil,
tot după o întâmplare reală. Despre respect şi viaţă.

Am ajuns la adresă şi am claxonat o dată ca să-mi anunţ sosirea în faţa casei. După
o aşteptare de câteva minute am claxonat din nou. Fiind ultima mea comandă din
tură, voiam să ajung acasă. M-am gândit să plec de la comandă din moment ce
nimeni nu mă ocupa.

24
Dar fără un motiv anume, am parcat maşina şi am sunat la uşa casei. Dinăuntru
s-a auzit o voce firavă: “Numai un minut.” Era o persoană în vârstă ce trăgea ceva
după ea.

După o aşteptare destul de lungă, uşa s-a deschis. Era o femeie mică de înăltime,
probabil de vreo 90 de ani. Era îmbrăcată precum o doamnă din anii 1940. După
sine trăgea o valiză mică, invelită într-un nailon. Apartamentul ei arăta ca şi cum
nimeni nu mai locuia acolo de ceva ani! Mobilierul din casă era şi el acoperit cu
nailon.

“Eşti drăguţ să-mi duci valiza la maşină?”

Am luat valiza în urma mea iar ea m-a luat de braţ. Am ajutat-o să meargă până
la maşină. Mi-a multumit pentru ajutorul pe care i l-am oferit şi i-am răspuns că
“Încerc să-mi tratez clienţii aşa cum aș vrea să fie tratată mama mea când o să
fie în vârstă.”

“Eşti un băiat bun.”, mi-a răspuns ea.

Şi a continuat cu: “Ai putea să conduci prin centrul oraşului?”
“Dar ştiţi că nu este cea mai rapidă cale de a ajunge la adresă…”, i-am răspuns
repede.
“Nu mă deranjează, nu mă grăbesc. Sunt în drum spre azilul de bătrâni. Nu mai
am familie… iar doctorul spune că nu mai am foarte mult de trăit.”

Atunci m-am întins până la aparatul de taxat şi l-am oprit fără ca ea să mă vadă.
“Pe ce rută doriţi să mergem?”, am întrebat. Şi pentru următoarele două ore am
condus prin oraş. Mi-a arătat clădirea unde lucrase ca operator de lift, apoi casa
unde a locuit cu soţul ei, un magazin de mobilă ce pe vremuri fusese o sală de
bal…
Uneori mă ruga să opresc în faţa unei anumite clădiri şi stăteam acolo pentru o
vreme, în linişte.

Când pe cer s-a văzut prima rază de soare ea a spus: “Eu am obosit, hai să
mergem.” Am condus în tăcere spre adresa pe care mi-a dat-o. Era un cămin mic.
Doi oameni o aşteptau la intrare. Am deschis portbagajul şi i-am dus valiza până
la uşa căminului. Ea a fost aşezată într-un scaun cu rotile.

“Cât îţi datorez?”, m-a întrebat.

“Nimic.”, i-am răspuns.
“Trebuie să mănânci şi tu o pâine!”, mi-a răspuns.
“Vor fi alţi clienţi…”

25
“Ai oferit unei femei în vârstă o bucurie. Mulţumesc.”

I-am strâns mâna o ultimă dată şi am intrat în maşină. În spate s-a auzit uşa
căminului închizându-se. Era sunetul unui final de viaţă. În acea dimineaţă n-am
mai luat niciun client. Am condus fără ţintă, pierdut în gânduri. În restul zilei nici
n-am putut vorbi.

Cum ar fi fost să plec atunci când nu a coborât din casă după primul claxon? Cum
ar fi fost să fi dat de un taximetrist nervos sau nesimţit? La o analiză rapidă mi-am
dat seama că n-am făcut ceva mai important în viaţa mea până acum. Suntem
învăţaţi să credem că vieţile noastre se învârt în jurul unor momente măreţe…

… Când de fapt cele mai importante momente din vieţile noastre sunt cele ce ne
iau prin surprindere şi pot însemna mai nimic pentru cei din jurul nostru.

Povestea unei femei care

voia să se căsătorească
cu un bărbat bogat
O poveste despre o doamnă ce caută un bărbat bogat. O lecţie despre respect şi
bani. Probabil tot o poveste după o întâmplare reală.
O tânără drăguţă a postat următorul mesaj pe un forum popular:

Titlu: Ce ar trebui să fac ca un tip bogat să se căsătorească cu mine?

… voi fi sinceră în acest mesaj. Împlinesc 25 de ani în acest an. Sunt foarte frumosă,
am gusturi bune şi sunt stilată. Aş dori să mă căsătoresc cu un tip cu un salariu
anual de 500 de mii de dolari sau mai mult.

S-ar putea să-mi spuneţi că-s lacomă, dar un salariu anual de 1 milion de dolari
este considerat ca fiind un salariu de clasă de mijloc în New York.

Cerinţa mea de fapt nu este mare! Există cineva pe acest forum care are un venit
de 500 de mii de dolari anual? Sunteţi cu toţii căsătoriţi? Aş vrea să întreb: ce ar
trebui să fac ca să se căsătorească cu mine o persoană bogată?

Printre bărbaţii cu care am ieşit, cel mai bogat avea un venit anual de 250 de mii
de dolari. Dacă cineva vrea să se mute în zona rezidenţială din vestul New York-
ului, 250 de mii de dolari anual nu-s de ajuns!

26
Sunt aici ca să pun câteva întrebări:
1) Ce zone frecventează cei mai mulţi burlaci bogaţi? (Vă rog lăsaţi mai jos o listă
cu numele şi adresele de baruri, restaurant, săli de sport etc.)
2) Ce grup de vârstă ar trebui să vizez?
3) De ce cele mai multe soţii de bărbaţi bogaţi arată mediocru? Am întâlnit câteva
femei care nu arată prea bine şi nici nu sunt foarte interesante, dar sunt capabile
să se căsătorească cu bărbaţi bogaţi.
4) Cum vă decideţi care poate fi soţia voastră şi care poate fi doar prietenă?
(Obiectivul meu acum este de a mă căsători)
“Publicat de Dna. Drăguţă”

Un răspuns filosofic de la CEO-ul J. P. Morgan:

Ţi-am citit postarea cu mare interes. Cred că există multe fete ce au întrebări
asemănătoare cu ale tale… Te rog dă-mi voie să analizez situaţia precum un
investitor profesionist.

Venitul meu anual este peste 500 de mii de dolari, ceea ce îndeplineşte dorinţele
tale, aşa că nu-mi pierd vremea fiind aici şi scriindu-ţi. Din punct de vedere al unui
om de afaceri, este o decizie foarte proastă să mă căsătoresc cu tine. Răspunsul
este simplu, să-ţi explic:

Punând detaliile la o parte, ceea ce încerci tu să faci este un schimb de frumuseţe

pentru bani: persoana A oferă frumuseţe şi persoana B plăteşte. Cu toate acestea,
există o problemă aici: frumuseţea ta va dispărea, dar banii mei nu. De fapt,
venitul meu anual cel mai probabil va creşte de la an la an… Prin urmare, din
punct de vedere al economiei, eu sunt într-o constantă apreciere, iar tu într-o
constantă depreciere. Şi nu-i vorba de o depreciere normală, ci una exponenţială.
Adică în 10 ani valoarea ta va fi scăzut groaznic! În termenii folosiţi pe Wall Street,
fiecare tranzacţie are o poziţie, iar posibilitatea ca eu să mă căsătoresc cu tine
are o “poziţie de tranzacţie”. Dacă valoarea tranzacţiei scade, noi o vindem şi nu
e o idee bună să ţinem marfa pentru mult timp pe loc – asta se întâmplă şi cu
căsătoria pe care tu ţi-o doreşti.

Ar putea fi puţin dur ceea ce-ţi scriu, dar o decizie înţeleaptă este să scapi rapid
de marfa care se depreciază. Oricine are un salariu de peste 500 de mii de dolari
anual nu este prost; noi am ieşi cu tine, dar nu ne-am căsători cu tine. Te-aş sfătui
să nu mai încerci să te căsătoreşti cu un bărbat bogat. Şi apropos, e mai uşor să
devii chiar tu un om cu 500 de mii de dolari salariu anual decât să păcăleşti un om
care are deja aşa un salariu.
Sper că acest răspuns ţi-este de ajutor, semnat CEO al J.P. Morgan

27
 II

28
DEZVOLTARE PERSONALĂ

29
CUM GĂSEŞTI JOBUL CARE ÎŢI PLACE ?

Ţi-ai propus să îţi găseşti o

slujbă nouă? Felicitări, nu eşti
singur!

Conform statisticilor, aproximativ

15% din populaţie îşi schimbă
anual locul de muncă. În orice
moment, peste jumătate din
forţa de muncă se află, într-o
mai mare sau mai mică măsură,
în căutarea unui nou job.

Cum îmi aleg următorul loc de muncă?

Care sunt factorii care contează?
Ce ar trebui să (nu) iau în considerare?

Mulţi iau o decizie în funcţie de salariu, statut şi responsabilităţi. În schimb, ai

putea să-ţi pui aceste întrebări: Va reuşi noul job să mă inspire, să îmi dea energie
şi să îmi permită să fac o treabă bună? Voi reuşi să lucrez cu oameni şi manageri
buni şi talentaţi?

Pe scurt, asigură-te că următorul tău loc de muncă te va face fericit. Iată paşii pe
care ar fi bine să îi urmezi în acest sens:

1 Decide-te mai devreme decât mai târziu

E tentant să rămâi la locul de muncă doar cu speranţa că lucrurile se vor

îmbunătăţi. Dacă e momentul să pleci – du la bun sfârşit decizia şi începe să cauţi
activ altceva.

Cu cât rămâi mai mult într-un loc de muncă nesatisfăcător, cu atât pierzi din
energie şi din încrederea de care ai nevoie în căutarea unui nou loc de muncă.

30
2 Acordă-ţi timp pentru găsirea noului loc de muncă

Locul de muncă pe care ţi-l doreşti poate fi chiar primul pe care îl găseşti… sau
poate fi al douăzecilea. Acordă-ţi timp pentru a căuta ceva mai bun, şi nu te lăsa
intimidat de presiunea economică sau de nesiguranţă.

3 Concentrează-te pe ceea ce îţi place să faci, nu pe ceea ce îţi displace

Cea mai bună modalitate de a afla ce îţi doreşti la locul de muncă e să îţi aminteşti
ce te-a făcut la început să îţi iubeşti jobul. Iată cum poţi face asta:
• Aminteşte-ţi situaţiile care te-au făcut fericit la locul de muncă.
• Întreabă-te ce anume le-a făcut posibile.
• Descoperă cum anume vei putea să retrăieşti astfel de momente şi pe viitor.
• Ignoră salariul

Necesităţile economice cu care ne confruntăm cu toţii nu trebuie ignorate, însă nu

ele sunt cele care trebuie să decidă locul de muncă pe care urmează să-l alegem.
Oare un salariu mărit cu 20% merită stresul, frustrarea şi nefericirea pe care o
aduc 60/80 de ore de lucru pe săptămână?

4 Ignoră detaliile irelevante

Unii oameni îşi aleg noul loc de muncă datorită:

• titlului: „Vor să mă numească First Assistant Manager.”
• statutului: „Primesc 8 rapoarte directe. Astăzi doar 5.”
• presiunii din partea apropiaţilor. „Dacă aleg acest job, soţul / soţia / tatăl /
prietenii vor fi impresionaţi.”
Niciunul din aceşti factori nu te vor face fericit!

5 Cere ce îţi doreşti

E mult mai uşor să primeşti ceea ce îţi doreşti dacă ceri acel lucru.
Când eşti la un interviu pentru un job, arată-le că pentru tine este important să
fi fericit acolo unde munceşti, şi spune-le chiar şi ce anume te face să îţi iubeşti
locul de muncă.

Este adevărat că dacă ceri astfel de lucruri e posibil să nu primeşti acel job, dar
tocmai aceasta este ideea! Dacă acel loc de muncă nu te face fericit, nu (trebuie
să) îl vrei!

31
6 Fă ca locul de muncă să fie unul grozav

Depinde de tine să îţi găseşti un job bun, iar apoi tot de tine depinde să îl transformi
într-unul grozav!

E responsabilitatea ta să:
• Ştii ce te face fericit la locul de muncă;
• Le spui şi celorlalţi;
• Faci ceva în legătură cu asta.

7 Fii liber să renunţi

Un loc de muncă neplăcut e neplăcut. Un loc de muncă neplăcut de care nu poţi

scăpa e chinuitor. Ştiind că eşti liber să renunţi la un loc de muncă, îţi va fi mai
uşor să cauţi altul.

Concluzii:
Uită de salariu, beneficii, titluri, statut. Alege următorul loc de muncă pe baza
unui unui singur motiv: te face fericit, îţi aduce satisfacţie, te face să spui „Da, e
luni, mă apuc de treabă!”

/// Cum alegi oportunitatea care ţi se potriveşte

Dacă ştii să te vinzi şi eşti perseverent în

procesul de căutare a unui job, întâmpini
o dilemă aparte.

În această situaţie ajungi să primeşti

mai multe oferte de angajare, iar problema nu mai este „Cum să obţin un job?”,
ci este „Cum să aleg jobul potrivit?”

Alegerea oportunităţii potrivite pentru tine este importantă. Dacă faci alegerea
greşită, nu numai că vei renunţa la o oportunitate profesională mai bună, dar vei
irosi timp într-un job care nu rezonează cu tine.

În activitatea mea de consiliere în carieră, deseori îmi asist clienţii să facă alegerile
optime în viaţa lor profesională.

32
Din perspectiva mea, alegerea corectă a oportunităţii care ţi se potriveşte ţine de
trei factori esenţiali:

1 O bună cunoaştere a propriei persoane;

2 O bună cunoaştere a jobului care ţi se oferă;

3 O bună cunoaştere a companiei care ţi-l oferă.

În continuare, iată câteva idei fundamentale pentru a amplifica aceşti trei factori
şi a lua decizii înţelepte în carieră.

1 Explorează-ţi sistemul de valori

O întrebare cheie pe care o adresez deseori clienţilor mei este:

„Ce e important pentru tine?”

Unii îmi vor spune că banii, alţii că recunoaşterea, alţii că relaţiile de calitate cu
cei din jur. Apoi îi ajut să înţeleagă mai bine şi să prioritizeze aceste răspunsuri,
pentru că ele reflectă sistemul lor de valori.

Pune-ţi singur această întrebare şi explorează propriul sistem de valori. Cu cât ai

o imagine mai clară despre ceea ce contează cel mai mult pentru tine, cu atât mai
mari sunt şansele să o iei pe drumul cel bun în carieră.

2 Descoperă-ţi punctele forte

Punctele forte sunt abilităţile tale naturale, care îţi permit în mod natural să ai
performanţă în anumite tipuri de sarcini. Este important să le cunoşti şi să ţii cont
de ele când alegi un job sau un domeniu, pentru că ele vor determina într-o mare
măsură nivelul de rezultate pe care le vei putea obţine.

Explorează-ţi abilităţile şi caută să descoperi acele lucruri pe care în mod natural

le faci bine. Gândeşte-te la ele şi identifică punctele forte pe care le reflectă, iar
apoi ţine cont de ele. Performanţa şi punctele tale forte merg mână-n mână.

33
3 Fii intervievator, nu doar intervievat

Este esenţial să conştientizezi că orice interviu funcţionează în două direcţii. Ca şi

candidat, rolul tău este de a te prezenta profesional şi a te vinde la interviu, dar
şi de a afla cât mai multe despre jobul aflat în discuţie şi compania care-l oferă.

Aşadar, nu ezita să fii curios, să pui întrebări, să ceri detalii concrete pentru cât
mai multă claritate. Interviul este o şansă extraordinară pentru tine de a afla
informaţii relevante, însă ai nevoie să-ţi asumi şi rolul de intervievator, nu doar
de intervievat.

4 Ia informaţii din piaţă

Ţine cont de faptul că orice angajator are interesul să se proiecteze în interacţiunile

cu tine într-o lumina favorabilă; la fel cum şi tu ai acelaşi interes. Doar că uneori,
acest interes poate genera falsitate.

Aşadar, este bine ca, dincolo de interviu, să faci un pic de cercetare despre
angajatorul care te cheamă la interviu, din piaţă. Pentru început, caută pe
Internet informaţii despre angajator şi sapă dincolo de primele câteva rezultate în
căutările pe Google. Informaţii realiste sunt deseori îngropate într-o tonă de PR.

Mai departe, caută să identifici prin cercul tău de cunoştinţe persoane care au
lucrat pentru sau au colaborat cu angajatorul respectiv şi să obţii perspectiva lor.
Cu cât obţii mai multe perspective, din mai multe unghiuri, cu atât vei obţine o
imagine mai realistă.

5 Nu fi perfecţionist

Nu în ultimul rând, ţine minte că nu există o alegere perfectă. Niciodată nu vei

avea toate informaţiile necesare pentru a decide cu precizie chirurgicală care,
dintr-o paletă de oferte de angajare, ţi se potriveşte cel mai bine.

Aşa că, într-un final, ai nevoie ca, odată ce ţi-ai făcut temele şi ai cântărit bine
faptele, să iei o decizie asumându-ţi riscul ca, potenţial, aceasta să nu fie neapărat
decizia optimă.

Mergi mai departe, fii gata să schimbi direcţia când faptele sugerează că este cazul
şi învaţă constant din experienţă. Aceasta este calea spre o carieră de succes.

34
CELE MAI GRELE 10 ÎNTREBĂRI
LA INTERVIUL DE ANGAJARE

Un CV bine făcut ţi-a asigurat prezenţa în finală, însă trebuie să lupţi pentru a o
câştiga.

Iar modul în care te prezinţi la interviu face diferenţa între semnarea unui nou
contract sau vizita la forţele de muncă pentru vizarea carnetului de şomer, scrie
sfatulparintilor.ro.

Tocmai de aceea este important să te pregăteşti temeinic pentru a trece cu brio

proba de foc.

Ştiind cam ce întrebări îţi va pune potenţialul angajator, ai asigurată jumătate de

victorie.

Tot ce-ţi rămâne de făcut este să găseşti cele mai inteligente răspunsuri pentru
a-ţi îndeplini obiectivul.

35
1. De ce te-aş angaja?
O întrebare simplă, dar foarte puţini
dintre candidaţii la job se gândesc că
ar putea fi întrebaţi aşa ceva. Tocmai
de aceea sunt luaţi prin surprindere,
se pierd cu firea şi nu mai ştiu ce să
zică.
Nu vă mai duceţi cu temele nefăcute
la interviu, fiţi atenţi ce se cere exact
în descrierea postului, identificaţi
experienţele anterioare care v-au
dezvoltat abilităţile şi cunoştinţele
care se cereau în anunţul job-ului şi
impresionaţi-i cu asta.
Iată 10 întrebări grele la
2. De ce este o pauză în CV-ul tău?
Angajatorii înţeleg când cineva a
rămas fără job şi i-a fost greu să-şi
găsească altul atât de repede. Însă,
când vorbiţi despre acest lucu, nu-l
lăsaţi să înţeleagă că nu aţi făcut nimic.
Spuneţi-i că v-aţi dedicat o perioadă
familiei, care a fost privată până atunci
de prezenţa voastră sau că aţi urmat
un curs de perfecţionare sau aţi citit
cărţi de specialitate. Orice, numai că
aţi stat degeaba NU!
3. Spune-mi un lucru pe care l-ai
schimba la job-ul anterior!
Nu-i plăcut să vorbeşti de rău foştii şefi
sau colegi. De multe ori e o întrebare
capcană. Aşa cum ai vorbit despre cei
36
de dinainte, vei vorbi şi despre firma
lor la plecare. Totodată, dacă enumeri
câteva probleme, vei fi întrebat de ce
nu le-ai schimbat cât ai lucrat acolo.
În schimb, dacă nu spui nimic, se
va considera că nu eşti suficient de
puternic pentru a-ţi exprima punctul
de vedere. Cum ieşi din impas? Dă
vina pe tehnologia depăşită!
4. Spune-mi ceva despre tine!
Majoritatea oamenilor tinde să
povestească întreg CV-ul. Gândeşte-
te, mai sunt şi alţii la rând.
Examinatorul nu va avea timp să-ţi
asculte întreaga istorie. Răspunsul
tău nu trebuie să fie mai lung de două
minute.
Acoperă patru categorii importante:
începuturile, educaţia, locurile de
muncă anterioare şi cea mai recentă
experienţă. Accentuează ultima parte.
Şi nu deraia de la subiect, pe nimeni
nu interesează ce faci tu în weekend.
5. Explică-mi un concept complex în
câteva cuvinte simple
Să explici simplu concepte complicate
precum relaţii publice sau ipoteca,
astfel încât să le înţeleagă şi un copil de
8 ani, îi demostrează intervievatorului
că ai gândire profundă şi, în acelaşi
timp, elastică. Mergi la interviu cu
temele făcute şi vei fi bine răsplătit.
6. Ce-ar spune despre tine cel mai
mare duşman?
Subliniază anumite aspecte ale
personalităţii tale care, initial, par
negative, însă, pe care le poţi trasforma
în puncte forte. Vrei un exemplu?
Nerăbdarea. Folosită incorect la birou
poate avea rezultate devastatoare.
Însă dacă subliniezi faptul că eşti
preocupat de timp şi îţi iei acasă
proiectele cu termene limită scurte,
care trebuie să te aştepţi! -potrivit specialiştilor de la Forbes.com.
te pot ajuta să-ţi scoţi în evidenţă
calităţile de lider. Iar ăsta e un lucru
pe care trebuie neapărat să-l arăţi în
timpul interviului.
7. Dă-mi un exemplu în care soluţiile
consacrate n-au mers
Directorul de HR este interesat să
descopere cât de multe ştii despre
job-ul tău şi cât eşti de creativ în
rezolvarea problemelor. Poate ar
trebui să vorbeşti despre noi metode
şi tehnologii pentru care domeniul în
care activezi ar trebui să fie pregătit.
8. Care este cel mai mare risc pe care
ţi l-ai asumat?
Anumite poziţii presupun un grad
ridicat de tenacitate precum şi
abilitatea de a te ridica după ce ai
suferit un eşec. Aducând exemple de
situaţii în care ţi-ai asumat riscuri,
demonstrează abilitatea ta de a trece
peste insuccese, dar şi capacitatea de
a face mutaţii neordodoxe pentru a-ţi
îndeplini obiectivul.
9. S-a întâmplat vreodată să pui sub
semnul întrebării decizia şefului tău?
Intervievatorul este interesat să audă
un răspuns care presupune umilinţă,
dar şi abilitatea ta de a urma direcţia
indicată de superior.
Poţi spune povestea însă trebuie să
aminteşti şi ce ai învăţat din acea
întâmplare. În funcţie de răspuns ai
putea sau nu căpăta job-ul.
10. Descrie o întâmplare în care
membrii echipei tale nu au ajuns la
un consens.
Interesându-se despre dificultăţile cu
care te-ai confruntat în trecut, posibilul
angajator încearcă să anticipeze modul
în care vei reacţiona în viitor.
Clarifică situaţia rapid şi explică ce
ai făcut tu pentru a se ajunge la un
numitor comun. Apoi vorbeşte despre
rezultatul obţinut.
37
CINCI SFATURI DE URMAT CÂND TE DUCI LA
UN INTERVIU DE ANGAJARE
Interviul de angajare, “proba de foc”
pentru obţinerea unui job, a ajuns să
fie coşmarul celor aflaţi în căutarea
unui loc de muncă.
Concurenţa tot mai mare pentru
poziţiile scoase la concurs de către
angajatori face ca efortul celor care
încearcă să se angajeze sau să-şi
schimbe locul de muncă să fie din ce în
ce mai mare. De aceea, şi cea mai mică
greşeală făcută la interviul de angajare
poate conduce la reluarea procesului
de aplicare la job.
Cum trebuie să se îmbrace, ce trebuie
să spună şi, mai ales, să nu spună un
candidat la interviul de angajare?
Ziarul Financiar a realizat, cu ajutorul
recruiterilor, o listă cu cinci sfaturi
pe care candidaţii trebuie să le ia în
38
considerare atunci când sunt chemaţi
la un interviu.
1. Se recomandă alegerea unei ţinute
neutre, fără stridenţe vestimentare,
de machiaj sau parfum, care ar
putea muta atenţia recrutorului de
la discursul candidatului, potrivit
Corinei Gonteanu, Marketing &
communication Manager la firma de
recrutare ManpowerGroup România.
2. Candidaţii trebuie să rămână în
sfera discuţiei propuse de recruiter,
să se exprime clar şi concis şi să dea
exemple relevante. Se recomandă să
se pună accent pe realizări, obiective
şi motivaţie, dar şi pe modul în care
acestea se potrivesc cu ceea ce
caută angajatorul. De asemenea,
este important să menţioneze şi ce
nu a mers bine la jobul anterior, fără
a denigra însă organizaţia respectivă
sau o anumită persoană, spune Corina
Diaconu, Managing Director la firma
de recrutare ABC Human Capital.
3. Candidatul trebuie să spună
adevărul.
Un candidat care e prins minţind îşi
pierde orice urmă de credibilitate şi
poate fi respins chiar dacă, teoretic,
el îndeplinea cerinţele de bază din
anunţul de recrutare, spun specialiştii.
De asemenea, candidaţii trebuie să
evite să întrebe încă de la început ce
salariu vor avea, întrucât ar putea da
impresia că orice decizie pe care o
vor lua se leagă de partea financiară,
spune Şerban Mrejeriu, consultant la
firma de recrutare şi executive search
AIMS Executive Search & Consulting.
DEZVOLTAREA PERSONALĂ
A TE DEZVOLTA SAU A NU TE DEZVOLTA?
Formarea profesională în cadrul
organizaţiilor se transformă, treptat,
în „dezvoltare personală”.
Domeniul a cunoscut o dezvoltare
puternică în ultimii ani, şi din ce în ce
mai mulţi colaboratori, îşi manifestă
interesul, atât prin planul de formare al
companiei sale, cât şi prin intermediul
dreptului individual la formare.
4. Candidaţii trebuie să fie rezervaţi în
ceea ce priveşte informaţiile de natură
confidenţială sau cele legate de foştii
colegi sau angajatori, întrucât există
posibilitatea să prezinte neîncredere,
spune Mrejeriu.
5. Recrutorii recomandă celor care
merg la interviuri de angajare să
exerseze acasă, să facă o simulare de
interviu, aşa încât să nu fie luaţi prin
surprindere în faţă angajatorului.
Candidaţii trebuie să se comporte
natural, să încerce să se promoveze
într-un mod agreabil - nici agresiv,
nici într-o manieră indiferentă - să
fie conectaţi la discuţie şi să încerce
să stabilească o relaţie pozitivă
cu intervievatorul. De asemenea,
recrutorii Manpower Group
recomandă candidaţilor să acorde o
atenţie sporită întrebărilor pe care ei
le adresează interlocutorilor.
/// Ce înseamnă „dezvoltarea
personală” în cadrul companiei?
Concret, o persoană angajată într-o
companie, se va gândi la competenţele
sale tehnice, manageriale, dar şi la
ea însăşi, pentru a-şi înţelege mai
bine comportamentul, modul în care
gândeşte, emoţiile resimţite şi modul
în care trăieşte situaţiile profesionale
pentru ea însăşi ori în cadrul unei
echipe.
39
Persoana respectivă ajunge să îşi
înţeleagă mai bine procesele interne
şi modul în care acţionează, şi poate
hotărî să se adapteze în modul
său propriu la contextul cu care se
confruntă, sporindu-şi eficienta şi
entuziasmul faţă de echipa sa şi de
responsabilităţile sale profesionale.
/// Cine ar trebui să urmeze cursuri
de dezvoltare personală?
Absolut oricine, indiferent de post sau
de responsabilităţi.
În trecut, echipa de management era
vizată, în primul rând, de acest tip de
formare, însă acesta s-a democratizat
în timp, iar în prezent, toţi angajaţii
pot beneficia de astfel de cursuri.
Un segment important dintre cei
care se înscriu la stagii de dezvoltare
personală sau de consiliere
profesională, îl reprezintă salariaţii
cu funcţii tehnice, administraţie ori
contabilitate.
Şi asta nu pentru că ar avea mai multe
40
probleme relaţionale decât angajaţii
din alte domenii, ci doar pentru
că dezvoltarea personală este mai
îndepărtată de formarea lor de bază,
decât în cazul celor ce lucrează în
sectorul marketing, relaţii publice sau
comercial.
/// Care sunt tehnicile învăţate în
dezvoltarea personală?
Tehnicile predate vin în special din
domeniul psihologiei şi aparţin, de
cele mai multe ori, şcolii americane şi
celei engleze:
- Programarea neurolingvistică,
analiza tranzacţională, asertivitatea
(afirmarea de sine), metoda Shultz,
stima de sine, relaxarea, vizualizarea,
gestionarea stresului, gestionarea
conflictelor, inducerea tranşei,
inteligenţa emoţională etc.
De-a lungul anilor, toate aceste
tehnici şi-au găsit ecoul în rândul
specialiştilor în recrutare şi în cadrul
departamentelor de Training/ Formare
din cadrul companiilor.
/// Ce dificultăţi întâmpină acest tip
de formare?
• Ca în orice tip de formare sau
consiliere, riscul principal este acela
că angajatul care beneficiază de
consiliere să nu o facă în mod voluntar.
Pentru acest tip de cursuri este absolut
necesar să existe deschidere, dorinţa
de dezvoltare şi de îmbunătăţire a
propriilor aptitudini, şi, nu în ultimul
rând, un plan de acţiune ulterior
consilierii.
• Un alt risc este acela ca angajatul
să fie într-o stare foarte sensibilă:
deşi aceste sesiuni sunt în general
animate de o stare generală bună,
din ambele direcţii, o persoană fragilă
poate fi afectată chiar şi în timpul unui
exerciţiu obişnuit.
Pentru aceştia se recomandă sesiuni
de coaching individual.
• Şi formatorul poate fi de bună
credinţă, însă este posibil să nu fie
certificat în disciplina pe care pretinde
că o cunoaşte; atenţie, aceste abordări
nu se improvizează!
De asemenea, unui formator certificat
într-o anumită tehnică, însă fără
practică, fără activitate terapeutică
personală, îi va fi puţin mai dificil să
gestioneze o problemă psihologică
ce ar putea interveni în cursul unui
exerciţiu.
/// Care sunt beneficiile
participanţilor şi ale întreprinderilor
în urma acestor sesiuni?
Beneficiile, atât ale participanţilor, cât
şi ale companiei pe care o reprezintă,
sunt multiple şi importante:
-În primul rând, angajaţii sunt mai
conştienţi de potenţialul lor, iar
aceasta se resimte în activitatea
zilnică a acestora, efectuată mai
calm, mai eficient şi cu mai puţin
stres. O persoană calmă reacţionează
mai puţin, este mai flexibilă în faţă
schimbărilor care o afectează zi de zi şi
se adaptează mai uşor;
-Conflictele zilnice sunt puternic
diminuate, la fel şi absenteismul;
-Se încurajează cooperarea şi lucrul în
echipă;
-Un angajat care se simte bine în
propria piele şi în propria minte îi
poate ajuta, astfel, şi pe ceilalţi, cu
rezultate concrete;
-Se generează energie pozitivă, care
contribuie la construirea unui mediu
de lucru sănătos şi echilibrat.
Practicate în mod consecvent,
tehnicile de dezvoltare personală
ajută, pe termen lung, la eficientizarea
costurilor în cadrul companiei şi cresc
gradul de retenţie al angajaţilor, ceea
ce, pentru angajator, nu poate fi decât
un câştig.
41
5 TEHNICI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ
PENTRU O VIAŢĂ ÎMPLINITĂ
Există nenumărate metode prin care poţi deveni o
persoană mai bună şi mai fericită, care trăieşte fiecare
clipă la maxim. Iată 5 tehnici de dezvoltare personală care te vor ajuta să fii mai
împlinită şi mai împăcată cu ţine însăţi.

1 Practica vizualizării: imaginează-ţi succesul

Tehnica vizualizării este foarte populară printre oamenii de succes şi întăreşte

siguranţa de sine, fiind, în acelaşi timp, o metodă de a detecta paşii pe care îi poţi
urma pentru succes, dar şi piedicile care pot apărea.

Este foarte simplu: trebuie doar să vizualizezi mental ceea ce doreşti să realizezi.

De exemplu, dacă un alergător de viteză s-ar vedea câştigând cursa, şi-ar rula
succesul în minte, imaginându-şi fiecare detaliu al cursei, de la început până la
sfârşit. Până în momentul competiţiei reale, mintea să a avut deja experienţa
câştigului de câteva ori şi amprenta succesului s-a întipărit ferm în capul

42
sportivului. În momentul în care se dă startul, totul funcţionează ca după un
scenariu şi îi oferă un avantaj considerabil alergătorului.

Este interesant de observat cum simpla vizualizare a ceea ce ne dorim poate să

crească semnificativ şansele să obţinem ce ne-am propus. Această tehnică de
dezvoltare personală se poate aplica oricărui aspect al vieţii. Alege un loc liniştit,
în care să te simţi singur.

Fixează-ţi mintea pe ceea ce vrei să realizezi şi rulează fiecare pas către succes ca
pe un film. Fii realist în legătură cu subiectul şi imaginează-te prin ochii celorlalţi.
Astfel, vei putea observa şi posibilele impedimente în realizarea scopului. Odată
ce ai vizualizat de câteva ori succesul, nu trebuie decât să ai curajul să urmezi acei
paşi şi în realitate.

2 Dezvoltarea talentelor pentru mai multă creativitate

Orice om are un talent, chiar dacă este încă nedescoperit sau nefolosit. Investirea
timpului într-un talent este o tehnică de dezvoltare personală excelentă. Îmbinând
utilul cu plăcutul, vei putea să îţi foloseşti potenţialul într-un mod creativ. Începe
prin a nota toate pasiunile pe care le-ai avut, dar dintr-un motiv sau altul nu ai
investit în ele. Gândeşte-te la toate lucrurile la care cei din jurul tău spuneau că
te pricepi. După ce ţi-ai făcut o lista completă, trebuie să îţi evaluezi potenţialul
şi ce ar trebui îmbunătăţit. Dacă nu eşti sigur că poţi fi suficient de obiectiv, cere
feedback persoanelor apropiate.

Fie că este vorba despre pictură, lecţii de dans, lecţii de teatru, cântat sau orice
alt talent, timpul pe care îl aloci pasiunilor tale este o investiţie în tine şi în
dezvoltarea ta personală.

3 Jurnalul, o metodă eficientă de autocunoaştere

Chiar dacă îţi sună telefonul toată ziua şi ai prieteni cărora le povesteşti tot ce ţi
se întâmplă, te-ai gândit că poţi să ţii şi un jurnal? Această experienţă poate fi una
foarte profundă şi cu numeroase beneficii psihologice. Notarea gândurilor într-un
jurnal te va ajuta să înveţi mai multe despre tine, despre temerile şi gândurile
tale, dincolo de cortină.

Cumpără-ţi cel mai frumos caiet pe care îl găseşti într-o librărie şi alocă-ţi jumătate
de ora pe zi în care să îţi notezi ceea ce îţi trece prin minte. Scrie ca şi cum ai vorbi
cu ţine însăţi.

43
Studiile arată că ţinerea unui jurnal are numeroase beneficii:
• reducerea stresului;
• creşterea motivaţiei şi optimismului;
• sănătate îmbunătăţită;
• dorinţa crescută de a-i ajuta pe ceilalţi cu problemele lor.

Orice scrii este important, nu trebuie să cenzurezi. Propune-ţi, totuşi, să scrii

câteva lucruri pozitive care ţi s-au întâmplat de-a lungul zilei. Când te va copleşi
pesimismul şi o să ţi se pară că întregul univers complotează împotriva ta, va fi de
ajuns să deschizi jurnalul şi să observi că ţi se întâmplă multe lucruri bune de fapt!

4 Îmbunătăţirea sănătăţii, obligatorie în dezvoltarea personală

Dezvoltarea personală nu se rezumă doar la aspectul mental sau spiritual. Starea

generală de bine presupune să acorzi o atenţie specială şi sănătăţii. Încearcă să
introduci obiceiurile sănătoase în viaţa de zi cu zi. Această grijă nu trebuie să fie
o corvoadă, ci o plăcere.

Trebuie să ţii cont de trei aspecte în ceea ce priveşte sănătatea: programul de

odihnă, dieta şi activitatea fizică.

Somnul este extrem de important pentru sănătate. Din păcate, stilul de viaţă
modern conduce adesea la probleme cu somnul. Dacă ai insomnii, nu eşti singur!
Programul de odihnă dezechilibrat este o consecinţă firească a stresului cu care
ne confruntăm zi de zi. Încearcă să dormi în jur de 7-8 ore pe noapte. Vei fi mai
productiv, mai energic şi vei observa şi o îmbunătăţire a stării mentale.

Dieta este alt aspect pe care nu trebuie să îl ignori. S-au scris atâtea despre nutriţie
în ultimii ani, încât este dificil să îţi mai dai seama ce este real şi ce nu. Adevărul
este că dieta trebuie adaptată fiecărui corp în parte şi adoptarea unor obiceiuri
alimentare sănătoase implică un proces îndelung de auto-educare.

Vizitează un nutriţionist sau învaţă să îţi asculţi corpul, deoarece mereu îţi trimite
indicii despre ce îţi face bine şi ce nu. Şi nu uita o regulă de aur, care se aplică în
aproape orice aspect al vieţii: moderaţia în toate!

Pe lângă regimul alimentar şi programul de somn, corpul uman mai are nevoie
de efort fizic pentru a îşi menţine sănătatea. Sedentarismul este o adevărată
problema în ziua de azi şi este şi cauza a numeroase afecţiuni. Printr-un
program regulat de exerciţii fizice, îi trimiţi corpului un mesaj repetitiv prin care

44
îi ceri să îmbunătăţească metabolismul, puterea, capacitatea pulmonară etc.
Antrenamentul fizic nu trebuie să fie intens pentru a fi benefic. Alege exerciţii pe
măsura rezistenţei tale fizice, care să îţi facă plăcere, dar să te pună şi la încercare.

5 Meditaţia

Stresul şi anxietatea sunt afecţiuni pe care le neglijăm şi le lăsăm să se acumuleze

până apar repercursiuni mai grave, precum depresia.

Meditaţia a devenit tot mai populară în ultimele decenii ca metodă de dezvoltare

personală, datorită numeroaselor beneficii mentale şi fizice.

Studiile arată că meditaţia reduce nivelul de anxietate cu 40%, îmbunătăţeşte

ritmul cardiac şi tensiunea arterială, îmbunătăţeşte memoria şi, chiar, ajută la
reducerea fumatului în proporţie de 60% !

Alege un loc în care să nu fie zgomot şi începe prin a urmări respiraţia, lăsând
gândurile să treacă unul după altul, fără a le acorda atenţie.

Urmăreşte senzaţiile din corp şi observă cum emoţiile apar şi dispar. Încearcă să
stai astfel între 5 şi 10 minute, mărind intervalul pe măsură ce avansezi în practică.
Perseverenţa este cheia aici - dacă meditezi cu regularitate, rezultatele nu vor
întârzia să apară.

Oricât de încărcat ai avea programul, întotdeauna trebuie să îţi faci timp pentru
tine. Oferă-ţi ocazia să te cunoşti pe tine însuţi şi să creşti ca persoană cu ajutorul
tehnicilor de dezvoltare personală. Integrează-le în rutină ta zilnică şi învaţă
mereu ceva nou despre ţine - dacă nici tu nu te cunoşti, cum să te aştepţi să te
cunoască alţii?

45
STABILIREA OBIECTIVELOR UNEI AFACERI
Stabilirea obiectivelor este un element
esenţial în asigurarea succesului
afacerii tale.
Obiectivele îţi oferă o direcţie, te
ajută să nu pierzi din vedere lucrurile
esenţiale şi, în acelaşi timp, îţi oferă un
instrument de evaluare a succesului
afacerii. Felul în care abordezi
problematica stabilirii obiectivelor
spune foarte multe despre şansele
tale în atingerea lor.
De ce?
Pentru că majoritatea oamenilor
înţeleg, cel puţin la nivel teoretic,
importanţa obiectivelor şi, totuşi, mai
puţin de 5 % îşi scriu aceste obiective
pe hârtie sau îşi fac un plan de acţiune
pentru atingerea obiectivelor.
Dacă te numeri printre cei care, încă,
nu şi-au pus obiectivele pe hârtie, mai
jos ai câteva idei şi sfaturi care te vor
ajuta.
46
/// Stabileşte-ţi obiective pe termen
lung şi pe termen scurt
Ai putea să îţi stabileşti obiective
săptămânale, lunare, trimestriale,
anuale sau pentru 3-5 ani.
O modalitate de a-ţi stabili obiectivele
pe termen scurt este ca anterior să le
stabileşti pe cele pe termen lung.
Ţi-ai stabilit un nivel al încasărilor
sau un anumit număr de clienţi optim
până la o anumită dată ?
Dacă nu îţi vine nici o cifra în minte
imediat, dă-ţi timp să îţi evaluezi scopul
şi obiectivele afacerii pe termen lung.
O dată ce le-ai stabilit pe acestea poţi
să începi să o iei în sens invers: dacă
obiectivul tău este să obţii 30.000 de
Euro în primul an de funcţionare, fă-ţi
o lista cu toate etapele care te ajută să
atingi acest obiectiv.
/// Asigură-te că obiectivele pe
care ţi le stabileşti sunt specifice,
măsurabile şi au un termen limita
clar
,,Creşterea vânzărilor’’ sună foarte
bine, dar este o exprimare vagă care nu
îţi oferă nici o posibilitate de măsurare
a succesului.
Pentru a putea monitoriza progresul
atingerii obiectivelor, ai nevoie ca
acestea să fie specifice, măsurabile
şi să aibă un termen limită clar de
realizare.
/// Asigură-te că obiectivele stabilite
te ajută să evoluezi
Nu îţi stabili obiective prea uşor de
atins, pentru a te proteja de un eventual
eşec. Rolul stabilirii obiectivelor este
de a-ţi oferi provocări pentru a deveni
mai bun şi a-ţi depăşi limitele.
Încearcă să îţi stabileşti obiectivele
de aşa manieră încât să constituie
provocări, dar să poată fi atinse.
Riscul stabilirii unor obiective imposibil
de realizat este acela că te vor duce
spre eşec şi, implicit, spre demotivare.
/// Asigură-te că obiectivele stabilite
sunt relevante
Obiectivele trebuie să te ajute să îţi
atingi scopul general.
Evită obiectivele care nu fac decât să
îţi ofere o ocupaţie, dar nu au nici un
impact asupra succesului general al
afacerii.
În acest fel, rişti să pierzi din vedere
tocmai aspectele cu adevărat
importante ale afacerii.
Mulţi antreprenori ajung la un
moment dat să se ocupe de
micro-management şi de aspecte
administrative, pierzând din
vedere dimensiunea strategică a
afacerii.
47
/// Dă dovadă de răbdare şi de
consecvenţă
Dacă sistemul tău de stabilire a
obiectivelor pare că nu funcţionează
pentru că nu obţii mai nimic din ce
ţi-ai propus, nu renunţa !
Continuă să îţi stabileşti obiectivele şi
să lucrezi în direcţia atingerii lor şi vei
vedea că odată integrat acest sistem
în munca ta, rezultatele vor începe să
vină. În plus, tu vei deveni mult mai
organizat şi mai concentrat asupra
obiectivelor.
PREVENIREA CONFLICTELOR LA LOCUL DE
MUNCĂ
Cele mai multe persoane au
temperamente şi preferinţe diferite,
iar aceste diferenţieri pot cauza
diverse conflicte la locul de muncă.
Iată ce trebuie să facem pentru a
preveni o astfel de situaţie.
În primul rând, să ne amintim că
fiecare persoană este unică şi că
tocmai această unicitate ne salvează
de la monotonia relaţională.
Odată ce ne-am împăcat cu acest fapt,
ne va fi mult mai uşor să relaţionam cu
colegii de serviciu diferiţi de noi.
48
/// Revizuieşte-ţi obiectivele în mod
constant
Păstrează obiectivele pe termen scurt
afişate la vedere, undeva pe birou sau
pe un perete unde să le poţi vedea
în fiecare zi, astfel vei şti mereu ce
anume mai ai de făcut.
Evaluează-ţi obiectivele anuale măcar
o dată pe luna pentru a vedea dacă
te îndrepţi în direcţia bună. Dacă
priorităţile afacerii se schimbă, nu ezita
să îţi modifici obiectivele: flexibilitatea
este o caracteristică esenţială a unui
antreprenor.
În al doilea rând, este bine de ştiut
că diferenţele de temperament sunt,
de cele mai multe ori, înnăscute şi ne
însoţesc o viaţă întreagă.
Chiar şi trăsăturile învăţate în copilărie
sau de-a lungul timpului pot fi greu de
modelat, de aceea este mai bine să
le luăm că atare, atâta timp cât nu ne
îngrădesc sau lezează libertatea de a fi
noi înşine.
În al treilea rând, trebuie să ştim cum
să impunem respect într-un mod just
şi hotărât. Dacă simţim că felul nostru
de a fi sau realizările ne sunt criticate
pe criterii neprofesionale, vom căuta
să închidem discuţia cu diplomaţie,
dar şi fermitate, fără a recurge la
atacuri personale.
În al patrulea rând, să nu uităm că
mereu avem ceva de învăţat de la
celălalt. Fie că este vorba de o “lecţie”
explicită sau de anumite concluzii
implicite, toate sunt folositoare pentru
evoluţia noastră personală. Indicat ar
fi să renunţăm la ideile preconcepute,
să ascultăm cu atenţie argumentele
celuilalt şi să ne permitem să fim (şi) în
postura celui care a greşit.
Nu în ultimul rând, este bine de reţinut
că, în majoritatea cazurilor, adevărul
este undeva la mijloc.
CE ESTE CONFLICTUL?
Conflictul este rezultatul manifestării
diferenţelor. Ca urmare, recunoaşterea
unei stări conflictuale şi intervenţia în
soluţionarea sa implică acceptarea
diferenţelor.
/// Clasificări ale conflictului
/ Din punct de vedere al nivelului de
apariţie:
Conflict individual interior – apare
atunci când individului nu îi este clară
direcţia în care trebuie să se îndrepte,
primeşte sarcini contradictorii, sau
atunci când ceea ce trebuie să facă
contravine posibilităţilor, intereselor
sau valorilor sale.
De aceea, trebuie să discutăm deschis
cu colegul/colegii cu care am putea
intra în conflict şi să învăţăm să ne
întâlnim la jumătatea drumului.
Dacă apar momente de neînţelegere,
să ne amintim nouă înşine şi părţii
opuse că obiectivul comun este binele
companiei şi, implicit, al fiecăruia
dintre noi.
Un ultim sfat: este important să ne
setăm mental pentru un rezultat bun,
dar şi să ne înarmăm cu răbdare.
Până la urmă, orice tip de convieţuire
necesită anumite eforturi de adaptare,
iar rezultatele vor fi pe măsură.
În general, o astfel de stare conflictuală
interioară potenţează cu timpul toate
celelalte tipuri de conflict.
Conflictul dintre indivizi (aparţinând
aceluiaşi grup, la grupuri diferite sau
chiar organizaţii diferite) – acestea
apar, de regulă, din cauza diferenţelor
de personalitate.
Conflictul dintre indivizi şi grupuri –
poate fi un efect al presiunii pe care
grupul îl exercită asupra individului.
Uneori individul este pus în situaţia să
suporte consecinţele unor acţiuni ale
grupului, de care el se delimitează.
49
stau relaţii interpersonale
tensionate sau conflicte individuale
interioare puternice. În principiu,
acestea sunt conflicte care apar în
grupuri tinere sau cu cultură slabă.
Conflictul inter - grupuri –
este principalul tip de conflict
inclus în categoria conflictelor
organizaţionale.
“Stingerea” acestui tip de
conflict intră deja în competenţa
managerilor superiori.
Adeseori asemenea conflicte apar
între compartimente, sectoare cu
profiluri foarte diferite.
Conflictul între organizaţii – în mod
frecvent acest tip de conflict se
manifestă sub forma competiţiei
pentru lansarea unui produs,
serviciu etc. Un asemenea tip de
conflict se poate naşte în urma
competiţiei pentru surse de
finanţare.
/ Din punct de vedere al efectelor
pe care le generează:
Conflictele distructive – sunt
conflicte în care resursele
personale şi organizaţionale se
consumă în condiţii de ostilitate,
fără beneficii mari, existând o
permanentă stare de nemulţumire.
50
Asemenea conflicte se pot solda
cu destrămarea organizaţiilor,
pierderea unor membri, acte de
violenţă etc. Capacitatea fiecărei
părţi de a ţine cont de argumentele
celeilalte este serios afectată.
Comunicarea dintre competitori
dispare.
Conflictul benefic – atunci când
conflictele sunt recunoscute de
timpuriu şi corect abordate, ele
pot face ca indivizii, grupurile,
organizaţiile să câştige în
creativitate şi eficienţă.
Conflictul, atunci când este benefic,
stă la baza procesului schimbării. În
orice organizaţie, un anumit grad
de conflict este absolut necesar,
pentru ca dinamica dezvoltării
organizaţiei să fie bună. Conflictul
benefic este acela care poate avea
o soluţie acceptabilă pentru toate
părţile implicate.
În cadrul unui asemenea conflict,
părţile sunt capabile să comunice
corect şi să stea la masa tratativelor.
/ Din punct de vedere al esenţei lor:
Conflictele esenţiale / de substanţă
– determinate de existenţa unor
obiective diferite (fie că individul are
obiective diferite de ale grupului din
care face parte, fie că diferenţele apar
între obiectivele a 2 sau mai mulţi
indivizi/grupuri).
Acest tip de conflicte se manifestă cel
mai puternic în cazul în care indivizii
tind să îşi satisfacă nevoile individuale
folosindu-se de grup.
Cu cât obiectivele sunt mai clar
definite, cu atât şansele soluţionării
unui asemenea conflict cresc.
O situaţie fericită este aceea în care
realizarea obiectivelor presupune
competiţie bazată pe standarde de
performanţă – caz în care conflictul
este o sursă de progres.
Conflictele afective – sunt cele
generate de stări emoţionale şi apar în
cadrul relaţiilor inter-individuale.
Conflictele de manipulare (sau
pseudoconflictele) sunt în general
efectul comportamentelor duplicitare
şi lipsei de comunicare şi transparenţă.
Ele apar în general între grupuri şi sunt
rezultatul practicilor politicianiste.
Spre exemplu, un pseudoconflict
poate fi “lansat” atunci când două
grupuri între care există interese
comune ar aduce prejudicii grupului
dominant în relaţia sa cu alte grupuri,
dacă ar continua coabitarea.
Pentru reuşita acestei strategii, de
regulă conflictele sunt mediatizate
puternic.
/ Din punct de vedere al intensităţii:
Criza – se manifestă în general prin
reacţii violente, hotărâri nenegociate
(şi uneori nenegociabile). În timpul
crizei, oamenii se lasă de obicei
dominaţi de sentimente.
Tensiunea – tensiunea interioară
distorsionează imaginea realităţii sau
imaginea altei persoane şi acţiunile
sale.
Relaţia este afectată de atitudini
negative şi idei preconcepute şi fixe.
Tensiunea creşte atunci când părţile
refuză să recunoască faptul că există
un conflict.
Neînţelegerea – provine din faptul că
oamenii uită foarte des să-şi verifice
percepţiile şi se înţeleg greşit unii cu
alţii, trăgând concluzii eronate. Cauza
este comunicarea defectuoasă.
Incidentul – este acea mică problemă,
care, deşi de obicei perfect rezolvabilă
pe loc prin comunicare, atunci când
este neglijată şi evitată, duce în mod
frecvent la neînţelegere.
Disconfortul – este sentimentul
intuitiv că “ceva nu este în ordine”.
/ Din punct de vedere al nivelelor
cauzelor declanşatoare de conflict:
Conflicte de nivel informaţional –
declanşate de lipsa unor informaţii,
transmiterea unor informaţii greşite
sau distorsionate etc.
51
Sunt cel mai simplu de rezolvat, din
moment ce informaţiile lipsă pot fi
completate, iar cele greşite, corectate.
Conflicte la nivelul strategiilor – apar
atunci când există diferenţe de opinie
în ceea ce priveşte modul în care
trebuie făcut ceva.
Conflicte la nivelul scopurilor – apar
atunci când există diferenţe în privinţa
rezultatului ce trebuie obţinut.
CAUZELE CONFLICTELOR
1. Comunicarea defectuoasă
Oferirea de informaţii insuficiente sau
incomplete, folosirea de mijloace sau
canale de comunicare inadecvate,
folosirea unui limbaj neadecvat
interlocutorului, sunt exemple de
potenţiale cauze de conflict.
Dacă cei antrenaţi într-un asemenea
conflict doresc să coopereze pentru
găsirea unei soluţii, ei pot începe prin
52
Conflicte la nivelul normelor –
apar atunci când comportamentele
manifestate nu sunt cele aşteptate
– nu sunt conforme cu normele
acceptate sau impuse.
Conflicte la nivel de valori – dacă
primele 4 nivele de conflict pot fi
soluţionate prin obţinere/oferire de
informaţii, comunicare şi negocierea
unei soluţii, acest tip de conflict
este mai dificil de abordat. Oamenii
reacţionează de obicei violent atunci
când le sunt “călcate în picioare”
valorile.
a schimba în mod deschis şi corect,
informaţii relevante.
2. Sistemele de valori
Dezacordurile pot viza aspecte etice,
limitele şi modalităţile în care trebuie
exercitată puterea, etc.
Una dintre soluţii este ca părţile
implicate să ajungă să recunoască şi să
accepte diferenţele, adoptând soluţii
de acţiune în care să se evite “punctele
nevralgice”.
3. Existenţa unor scopuri diferite
Nu întotdeauna indivizii sau grupurile
cad de acord asupra a ceea ce trebuie
făcut. Uneori problemele apar la
alcătuirea listei de priorităţi, alteori
scopurile pot fi total diferite.
Devine periculos atunci când indivizi
sau grupuri au o “agendă ascunsă”,
scopuri nedeclarate, de multe ori
diferite de cele ale organizaţiei, pe care
le urmăresc în detrimentul acesteia.
4. Stilurile manageriale şi
ambiguităţile organizaţionale
Unii manageri alimentează conflicte
inter-personale tocmai pentru a-şi
întări poziţia (dezbină şi conduce!).
Managerii autoritari care îşi simt
poziţiile ameninţate ştiu că dacă grupul
pe care îl conduc este fragmentat va
deveni mai uşor de condus.
Incoerenţa sistemului managerial,
inconsecvenţa măsurilor luate,
necunoaşterea şi nerespectarea
ierarhiei, neparticiparea tuturor
nivelelor la luarea deciziilor (delegarea
absolută şi necontrolată), precum
şi inexistenţa unui sistem coerent
de apreciere a performanţei şi de
motivare sunt toate posibile cauze de
conflict.
5. Resurse limitate
Limitarea oricărei resurse poate da
naştere la conflict: timpul, banii,
resursele materiale, cele umane şi
informaţia (despre care am amintit
deja).
Problema nu este ca resursele să fie
nelimitate şi la dispoziţia tuturor, ci să
ajungă pentru atingerea obiectivelor
şi îndeplinirea sarcinilor. Limitarea
resurselor nu face altceva decât
să stimuleze concurenţa neloială,
superficialitatea, suspiciunea etc.
De cele mai multe ori, problema nu
este lipsa de resurse, ci planificarea
defectuoasă: fie că au fost stabilite
obiective prea ambiţioase, fie că nu au
fost prevăzute anumite situaţii.
6. Dependenţa departamentală
reciprocă
Atunci când două sau mai
multe departamente, colective,
compartimente sau proiecte depind
unele de altele, conflictul structural
este de neevitat.
Relaţiile dintre departamentele
unei organizaţii sunt determinate
de reacţiile unora la necesităţile
celorlalte, precum şi de corectitudinea
schimbului de informaţii, de corecta
evaluare a performanţelor şi eforturile
fiecăruia, de atitudinea membrilor
unui departament faţă de alte
departamente şi membrii acestora.
53
Acest gen de situaţii este cu atât mai
dificil cu cât departamente diferite
au şi scopuri, obiective şi metode de
lucru diferite.
7. Diferenţe inter-grup de statut social
Faptul că membrii unui grup au
un statut profesional considerat
în exterior mai bun faţă de cel al
membrilor din alt grup, constituie o
importantă cauză de conflict.

PREVENIREA CONFLICTELOR ÎNTR-O

RELAŢIE
Aţi observat vreodată cât de repede se
întinde focul? Învăţaţi-vă să rezolvaţi
potenţialele conflicte când ele sunt
încă în stadiul de scânteie.

E mult mai uşor să rezolvi problemele

mici decât problemele grave. Dacă eşti
supărat sau rănit în legătură cu ceva,
nu-ţi reprima sentimentele.

Trecându-le sub tăcere, îngădui unui

lucru mărunt să devină mult mai
important decât merită.
“Ori de câte ori fosta mea prietenă
se înfuria, începea să ţipe. Vocea ei
ascuţită îmi dădea o senzaţie de unghii
scrâşnind pe o tablă.
Ştiam că o parte din vină era a mea,
pentru că nu reuşisem niciodată să
comunicăm cu adevărat.
În orice caz, mi-am dat seama că n-am
să mă pot căsători niciodată cu cineva
care nu e în stare să discute calm şi
raţional.”
(Patrick, 32 de ani)
Pe măsură ce tensiunea creşte, se
acumulează, adevăratele probleme
devin neclare şi incontrolabile.
Când ne enervează cineva, prima
noastră reacţie este să răspundem cu
aceeaşi monedă. Opreşte cearta chiar
atunci! Potoleşte focul cu calmul tău.
Ai nevoie de răbdare, antrenament
şi disciplină pentru a folosi tonul
potrivit, astfel ca interlocutorul să
rămână atent şi să te asculte. Recurge
la o voce serioasă, moderată, nu mai
ridicată decât când întrebi pe cineva
cât e ceasul. Nimeni nu ascultă sau nu
aude prea bine când toată lumea ţipă.

54
/// Cu calm şi răbdare
Imaginează-te că te afli într-o situaţie
de afaceri. Să spunem că ai o problema
în negocierea cu o firmă sau cu un
client. Cum procedezi?
Explici calm punctele cu care nu
eşti de acord, după care ori ajungi
la un compromis, ori pierzi afacerea
respectivă.
De ce să aştepţi dezlănţuirea
conflictului? Când lucrurile merg bine,
sugerează-i partenerului să alcătuiţi o
listă cu cinci lucruri mărunte şi cinci
lucruri importante care vă deranjează.
Odată ce ştiţi fiecare nevoile celuilalt,
puteţi începe să căutaţi soluţii.
Începeţi prin a discuta lucrurile
mărunte, apoi opriţi-vă la cele
importante. Fii pregătit să-ţi reprimi
prima reacţie – răspunsuri mânioase,
lacrimi sau tendinţa de-a bate în
retragere.
Pentru a ajunge cu adevărat la miezul
problemei, ai nevoie să vezi lucrurile
cu mintea clară.
Spune: “Pot să schimb cutare sau
cutare lucru cu uşurinţă, dar asta
îmi va lua mult timp, trebuie să ai
răbdare.”
Doar ascultându-l, poţi afla o mulţime
de lucruri despre dorinţele şi nevoile
lui.
”Nu soseşti niciodată la timp,
nu-mi place parfumul tău, laşi farfuriile
nespălate să se adune în chiuvetă,
petreci mai mult timp cu computerul
decât cu mine… Nu faci nici un efort să
te înţelegi mai bine cu prietenii mei.”
La câteva dintre reproşurile primite, te
vei trezi probabil spunând: “Nici măcar
n-am ştiut că asta te deranjează! Nu-i
nici o problema să mă schimb” sau “Eu
credeam că-ţi place.”
Nu te mulţumi cu simplul fapt că v-aţi
descărcat sufletul. E o ocazie excelenţă
să înţelegi mai bine şi să găsiţi o soluţie
comună la problema vostră. Nu e
nevoie să rezolvi totul dintr-o dată.
Luând problemele una câte una,
cântărindu-le raţional, cinstit şi cu
înţelegere pentru sentimentele
celuilalt, va veţi consolida relaţia şi
veţi putea merge înainte.
/// Accesele de furie
Sunt momente în care eşti atât de
supărat încât îţi vine să ţipi. Acestea
sunt adevărate teste de iubire.
Da, probabil ai un motiv întemeiat. Şi
da, vrei să spui tot ce ai pe suflet. Cu
toate astea, de îndată ce ridici tonul
sau te pierzi cu firea, nu vei mai fi
ascultat.
Mai presus de orice, nu folosi un
ton ameninţător, lasă-ţi inima să-ţi
vorbească, nu mândria.
55
Dacă îţi va înţelege punctul de vedere,
amândoi aveţi de câştigat.
La drept vorbind, o ieşire de acest
gen este dovada vie că circumstanţele
actuale au deschis răni mai vechi.
Nimeni n-ar trebui supus furiei unui
adult răsfăţat, care nu se poate
controla, care ţipă până se învineţeşte
la faţă. E o privelişte urâtă şi nu
se ajunge la nimic altceva decât la
concluzia că acea persoană trebuie să
mai lucreze la comportamentul ei.
Dacă te apucă deodată furia, fă un pas
înapoi şi opreşte-te o clipă ca să-ţi vii în
fire, sau stabileşte “pauze de relaxare”
în care să se domolească emoţiile de
ambele părţi.
Adu-ţi aminte că nimeni nu iese
învingător dintr-o ceartă. De fapt,
pierzi mai mult decât autocontrolul
atunci când ţipi.
Gândeşte-te la momentele în care
altcineva ţipă la tine.
56
Mesajul pe care-l primeai era: “La
naiba cu tine! Nu poate fi decât cum
vreau eu. N-am de gând să ascult,
n-am de gând nici măcar să iau în
considerare punctul tău de vedere!”
Dacă vezi că ai tendiţa să-ţi ieşi din
fire, învaţă să spui: “Nu zic nimic acum,
pentru că dacă o fac mă apucă furia.
Mai bine vorbim când ne calmăm
amândoi.”
Nu alţii te enervează. Tu singur te
enervezi.
Dacă vezi că celălalt îşi iese din fire,
pune-i întrebări: “Ce urmăreşti cu
discuţia asta? Crezi că e soluţia cea
mai bună de comunicare?”; “Ce părere
ai, nu ne-ar ajuta dacă am lua o pauză
de câteva minute?”
O persoană furioasă devine imediat
mai raţională în momentul în care lasă
emoţiile deoparte şi se gândeşte ce
să răspundă la întrebări. Sau încearcă
să-l asculţi fără să-l întrerupi. Îşi va
descarcă furia mai repede şi poţi apoi
să te gândeşti la o cale de rezolvare a
problemei. Sau încearcă să-i spui: “Îmi
pare rău că eşti supărat. Vreau să ştiu
ce simţi, dar nu pot să ţi răspund dacă
ţipi.”
Încearcă să opreşti acest joc.
Dacă îţi schimbi comportamentul,
vei constata de obicei că şi el îşi va
schimba atitudinea.

Este uimitor ce efect are un simplu “Ai
dreptate!”, neînsoţit de scuze sau de
contraargumente.
Într-o discuţie aprinsă poţi fi agresiv
şi ostil sau poţi încerca să cauţi
împăcarea şi dragostea.
Data viitoare când ce cerţi, fii conştient
că alegerea este numai a ta.
/// Dinte pentru dinte
Unele femei cred că o dispută nu
poate fi câştigată decât prin înşelătorie
şi cruzime şi habar nu au că numai
dragostea e capabilă să învingă un
conflict.
Când te confrunţi cu el, asigura-te că
te confrunţi şi cu tine însăţi.
Când amândoi veţi înceta să acuzaţi
şi când veţi învaţa să va exprimaţi cu
adevărat sentimentele, abia atunci
va începe evoluţia şi legătură voastră
reală.
Dacă îţi vine greu să-ţi ceri iertare
scrie un bilet, sau fă ceva care să-i dea
de înţeles că-ţi pare rău. Rezultatul
unei comunicări reuşite va fi o relaţie
sănătoasă, fericită şi de durată.
Dar e nevoie de multă muncă, din
partea fiecăruia, pentru că relaţia să
rămână fericită şi activă.

Adu-ţi aminte, singura persoană pe

care o poţi schimba eşti tu.

Gândeşte-te că purtarea celorlalţi

poate fi o reacţie la purtarea ta şi
încearcă să te schimbi tu mai întâi.

Dacă-i spui iubitului tău: “Nu-mi place

când faci lucrul X”, probabil că-ţi va
răspunde: “Mă port aşa pentru că şi tu
faci la fel cu lucrul Y”.

Majoritatea disputelor se nasc din

acest joc de ping-pong, în care vina e
aruncată de la unul la celălalt.

57
SFATURI PENTRU ARMONIA ÎN CUPLU

58
Nu-ţi plac situaţiile tensionate. Fireşte. Îţi displac complet certurile şi, totuşi, ... ai
parte de ele. Ştii cum se spune, de ce ţi-e frică, de aia nu scapi.

Pentru a menţine armonia cuplului nu trebuie, aşa cum se spune, să faci

compromisuri. Compromisurile îşi au rolul şi rostul lor şi nu ar trebui făcute cu
una cu două. Nici nu sunt o garanţie a fericirii. Prin urmare, îţi oferim câteva
sugestii pentru menţinerea unei relaţii armonioase.

Reţine! Acestea nu sunt sfaturi pentru o relaţie care scârţâie. Nu trebuie, prin
urmare, să aştepţi să se întâmple asta! Aici sunt sfaturi fireşti care ar trebui
urmate pentru consolidarea şi menţinerea armoniei în cuplu.

1 Faceţi-vă totdeauna timp pentru partener.

Indiferent că jobul este solicitant, că proiectele nu acceptă amânare, că timpul

este scurt, oferiţi-i timp şi celui de lângă voi. Îi veţi arăta, astfel, cât contează şi că
rămâne mereu pe primul loc.

2 Spuneţi-i cât mai des cât de important este pentru voi.

Arătaţi-i că va bucuraţi că vă este alături. După un timp, partenerii nu mai fac

lucrul acesta, găsindu-l de la sine înţeles. Ei bine, nu e chiar aşa! Toţi avem nevoie
de dovadă verbală a iubirii din când în când. Deci, nu uitaţi să-i amintiți celui de
lângă voi că îl iubiţi.

3 Faceţi-vă câte un cadou fără motiv.

De ce trebuie să oferiţi cadouri numai pentru că este Crăciun, ziua de naştere sau
14 Februarie? Nu mai căutaţi ocazii. Un cadou făcut persoanei iubite fără motiv,
va fi o mare surpriză şi-i va arăta că în dragoste ... nu e nevoie de motiv!

4 Nu lăsaţi stresul să se răsfrângă asupra relaţiei.

Dacă sunteţi supăraţi sau aveţi multe griji nu înseamnă că trebuie să va certaţi
din orice cu celălalt. “Am multe pe cap” nu mai este de mult timp o scuză bună...
Deci, evitaţi clişeul şi încercaţi să discutaţi despre problemele pe care le aveţi,
împreună. Aşa se pot relaxa spiritele şi se pot, chiar, găsi soluţii.
Nu găsiţi în celălalt un suport de spart oalele ... Partenerul ar trebui să fie de fapt
oază de linişte.

59
5 Oferiţi-vă susţinere!

Susținându-vă, veți arăta că aveţi încredere unul în celălalt şi că proiectele şi

planurile celuilalt sunt importante pentru voi. Arătaţi, de fapt, că vă pasă!

6 Timp împreună!

Petreceţi cât de mult timp împreună. Dacă sunteţi ocupaţi, măcar seara când vă
întâlniţi găsiţi o oră pentru voi înainte să vă apucaţi de proiectul pentru a doua
zi. Nu lăsați oboseala să devină un zid între voi; oricât de obosiţi, faceţi-vă timp
pentru o ieşire scurtă sau o oră de poveşti în faţa televizorului.

7 Planuri comune!

Aveţi grijă ca, din când în când, să vă implicaţi în activităţi care vă plac amândurora.
Vorbesc în special pentru cei care încă au o construcţie deficitară în ce priveşte
noţiunea de “uniţi”. Activităţile care vă implică pe amândoi, vă obligă la cercetare,
muncă de echipă şi vă învaţă chiar, fără să realizaţi, să fiţi uniţi.

Şi, cel mai important, nu uitaţi să-i spuneţi cele două cuvinte magice.

Te iubesc! Fireşte, privindu-vă în ochi şi simţind-o cu adevărat!

60
CÂTEVA SECRETE PENTRU A MENŢINE
ARMONIA ÎN CUPLU

Toate cuplurile îşi

doresc să păstreze acel
farmec al începutului
relaţiei.

Priveşti cu admiraţie şi nostalgie la cei a căror complicitate se observă şi după

mulţi ani.

Care este secretul?

Cum au reuşit să păstreze scânteia aceea din privire după atâta timp?
Cuplurile care ajung să sărbătorească nunta de diamant au câteva “secrete” de
convieţuire:

/// Comunicarea

Comunicarea este cheia unei relaţii de durată.

Incompatibilitatea dintre parteneri se estompează în faţa disponibilităţii şi abilităţii
lor de a comunica. Învaţă să îţi exprimi cu diplomaţie frustrarea, neliniştea, furia,
dezacordul, aşa cum îţi exprimi şi bucuria sau împlinirea! Partenerul îţi va aprecia
sinceritatea, legătura devine mai profundă şi de durată, însă, cel mai important
lucru este că, discutând deschis despre neînţelegerile voastre, nu veţi lăsa
resentimentele să vă macine relaţia.

Atâta timp cât comunicaţi constructiv şi cu diplomaţie, relaţia va dăinui! Identificaţi

proiectele comune şi faceţi-vă timp pentru ele!

61
/// Respectul reciproc

În special femeile cred că trebuie să facă totul pentru a deveni un întreg

cu partenerul şi pentru a avea un cuplu de vis. Astfel, ajung să îşi transforme
personalitatea până la identificare. Este o greşeală!

Dimpotrivă, ideal este ca un cuplu să fie compus din două personalităţi distincte
şi fiecare să îşi păstreze o relativă independenţă.

Nu încerca să îţi schimbi partenerul şi nici să îţi schimbi modul de a fi doar pentru
a-i face pe plac celuilalt!

Este adevărat că pentru a menţine un echilibru în viaţa de zi cu zi, este nevoie să

faci unele compromisuri, însă este distructiv să ajungi să renunţi la ţine şi să fii de
acord cu tot ceea ce contrazice principiile tale de viaţă. Păstrează-ţi independenţa
şi o arie de activităţi separate!

Respectaţi-vă reciproc libertatea şi modul propriu de a fi! Renunţă la încercarea de

a-ţi face partenerul să se schimbe şi să devină ceea ce ai vrea tu să fie! Frustrările
acumulate va vor distruge puţin câte puţin.

/// Acceptarea şi înţelegerea diferenţelor

Nu întâmplător se spune că femeile sunt de pe Venus şi bărbaţii de pe Marte!

Chiar suntem diferite de bărbaţi ca mod de a gândi şi a simţi.

Există atât diferenţe fizice, cât şi psihologice, între un bărbat şi o femeie. Aşa că
va trebui să accepţi diferenţele şi să nu te superi atunci când îţi spune: “Iubito,
nu arăţi chiar rău în seara asta!”, când, de fapt, tu te aşteptai să exclame: “Arăţi
fabulos şi mă topesc de dragul tău!”.

Poate că nu îţi spune: “Te iubesc” de fiecare dată, dar simţi asta. Poate că păstrezi
scrisori de la începutul relaţiei voastre, mici nimicuri şi te surprinde că el nu s-a
arătat un aşa înverşunat colecţionar al amintirilor voastre.

Învaţă să trăieşti cu iubitul tău, nu cu o imagine idealizată despre el!

Amintește-ţi că femeile au un mod de a gândi şi simţi un pic diferit de al bărbaţilor!

Aşa nu vei mai fi tentată să interpretezi totul şi vei fi mult mai tolerantă cu o
mulţime de lucruri pe care le face sau le spune.

62
/// Cum aduci armonia în cuplu după situaţii conflictuale

Gottman şi Silver au spus că un cuplu fericit poate fi recunoscut, spre deosebire

de unul nefericit, şi după tonul vocii pe care îl folosesc partenerii atunci când îşi
vorbesc. Partenerii aflaţi într-o stare cronică de conflict folosesc un ton aspru,
nemulţumit, sarcastic sau iritat atunci când se adresează unul altuia, în timp ce
cuplurile fericite nu vorbesc niciodată pe acest ton.

Oare cuplurile nefericite au început să-şi vorbească pe acest ton după ce au

ajuns să fie nefericite sau acest ton a contribuit la nefericirea lor? Cine ştie? Ceea
ce ştim cu siguranţă este că, dacă nu renunţaţi la arme şi muniţii, nu veţi pune
niciodată capăt luptelor.

/// Aşteptaţi până când s-au limpezit apele

Nu vă abordaţi partenerul atunci când situaţia este incendiară. Până când nu

posedaţi tehnici mai eficace de administrare a conflictelor, vă aflaţi în pericolul
de a vă pierde calmul şi de a cădea într-una dintre capcanele certurilor. Aşa că
număraţi până la cinci, sau până la cât aveţi nevoie, pentru a vă lămuri ce vi se
întâmplă.(...).

/// Umorul

Cercetările arată că mânia şi umorul nu pot coexista, pentru că reacţiile biochimice

care însoţesc umorul sunt incompatibile cu cele care însoţesc mânia. Cel mai
indicat este ca umorul să aibă drept ţintă situaţia sau persoana dumneavoastră,
niciodată partenerul.

/// Spuneţi nu sarcasmului

Umorul nu trebuie confundat cu sarcasmul

- o potenţială capcană care apare atunci când cineva
pretinde a fi de acord cu ceva cu care, de fapt,
nu este. Sarcasmul poate, de asemenea
lua forma unor remarci tăioase.

Dacă vă doriţi armonie conjugală, renunţaţi

la orice formă de sarcasm. Creaţi o
atmosfera agreabilă, respectând dorinţele
celuilalt.

63
/// Regula de platină

Majoritatea cuplurilor nefericite trăiesc conform regulii de aur (Ce ţie nu-ţi place,
altuia nu-i face).

Partenerii se comportă ca şi cum ar fi uniţi printr-un cordon ombilical, oferindu-i

celuilalt ceea ce de fapt îşi doresc ei înşişi. De exemplu, o soţie care are nevoie
de multă tandreţe îi oferă foarte multă afecţiune soţului, care se simte sufocat
de atâta iubire. În astfel de cazuri, nici unul dintre parteneri nu e fericit.(...) În
căsniciile fericite, soţii sesizează diferenţele dintre ei şi trăiesc după regula de
platină (Fă pentru partener ceea ce ştii că îi place).

/// Acceptarea diferenţelor

În căsniciile fericite, ambii parteneri sunt dispuşi să tolereze diferenţele. În

căsniciile nefericite, opiniile şi atitudinile divergente sunt considerate insulte
personale.

Pentru ca o căsnicie să prospere, partenerii trebuie să fie suficient de încrezători

în sine încât să recunoască dreptul celuilalt de a exista ca persoană separată.

/// Nu faceţi presupuneri

Din moment ce bărbaţii sunt învăţaţi să ia frâiele în mâini, ei pornesc de la

presupunerea că ştiu care sunt dorinţele şi necesităţile soţiilor lor, acţionând
conform acestor presupuneri, fără să le verifice. Aceste presupuneri pot foarte
uşor să zdrobească inimi.(...)

Partenerii nefericiţi complică şi mai mult situaţia atunci când fac presupuneri cu
privire la ceea ce gândeşte, simte şi îşi doreşte celălalt, acţionând, apoi, conform
acelor presupuneri. Partenerul care “beneficiază” de aceste “daruri” se simte
adesea ignorat sau respins. Aşadar, luând în calcul diferenţele şi pentru a evita
necazurile conjugale, nu presupuneţi niciodată ce vrea partenerul.

/// Nu luaţi decizii unilateral

O cale de face să crească brusc temperatura în căsnicie este aceea de a lua decizii
care îl afectează pe partener fără să-l consultaţi în prealabil.

Nu uitaţi să discutaţi în prealabil fiecare plan, mare sau mic, înainte de a-l
transpune în realitate.

64
SĂ ÎI ÎNŢELEGEM PE BĂRBAŢI...
DUPĂ GESTURI ŞI POSTURĂ
De multe ori femeile şi bărbaţii sunt, parcă, pe lungimi de undă diferite. Deşi
poate îşi doresc acelaşi lucru, timiditatea, teama sau gesturile interpretate greşit
pot distruge orice şansă de comunicare.

Bărbaţii vorbesc puţin şi nu spun

întotdeauna tot ceea ce gândesc.
Din fericire pentru noi, femeile, gesturile şi
postura corpului, trădează, poate mai mult
decât ar putea exprima ei vreodată prin
cuvinte, - şi nu sunt baliverne, este chiar o
ştiinţă care studiază aceste comportamente
non-verbale. Aşadar, iată cum putem să
îi înţelegem pe bărbaţi după gesturi şi
postură.

CÂND SE UITĂ ÎN OCHII TĂI, e un semn clar

că te place. Şi dacă te place, îl vei prinde
că se uită la tine chiar dacă tu te
uiţi în altă parte. Te place şi
dacă i se dilatează pupilele
când te priveşte şi dacă
zâmbeşte sau menţine
contactul vizual în timp
ce ascultă.

ŢINE CAPUL APLECAT

ÎNTR-O PARTE. Este
un obicei de-al
bărbaţilor şi e un
gest pe care îl fac
de multe ori fără să
îşi dea seama. Dacă
îşi apleacă astfel
capul în timp ce te
priveşte, înseamnă
că este atras de tine.

65
ZÂMBEŞTE. Zâmbetele pot fi de două feluri: false sau adevărate, iar ca să îţi dai
seama care-i care, trebuie să îl priveşti în ochi.

Îţi poţi da seama că este adevărat, din inimă, atunci când zâmbetul i se citeşte şi
în ochi - atunci înseamnă că se bucură că te vede.

Dacă zâmbeşte pe jumătate, atunci fie încearcă să flirteze cu tine, fie nu e sincer
şi ascunde ceva.

ÎŞI RIDICĂ SPRÂNCENELE când te vede, ca într-un gest de mirare.

Poţi să stai liniştită, nu vrea să te certe şi nici nu e ceva în neregulă cu modul în

care te-ai îmbrăcat; e semn de atracţie şi surpriză plăcută - băiatul e numai foarte
bucuros să te vadă şi, chiar, a aşteptat cu nerăbdare întâlnirea voastră.

ÎŞI FRĂMÂNTĂ MÂINILE ŞI SE SCARPINĂ LA URECHE. Astea sunt semne de

nervozitate, care arată că îţi ascunde ceva, că te minte sau că de abia aşteaptă să
se termine întâlnirea.

ARANJEAZĂ O ŞUVIŢĂ DE PĂR. Ca în filmele romantice, ăsta e semnul unui prim

contact.

Înseamnă că flirtează, că atenţia lui este îndreptată spre tine, dar este şi un gest
protector în acelaşi timp, care arată că ţine la tine şi la ceea ce simţi şi gândeşti,
iar părerile tale contează pentru el.

ÎŢI OFERĂ MÂNA LUI CÂND VA PLIMBAŢI. Este, iarăşi, un semn de atracţie,
prietenie, sprijin. Dacă sunteţi numai prieteni sau colegi, e foarte posibil ca el să
fie atras de tine.

STĂ DREPT, CU PIEPTUL ÎNAINTE. Dincolo de faptul că poate îl doare spatele şi

vrea să îşi îndrepte postura, acesta este un gest prin care vrea să te impresioneze.

E ÎNDREPTAT ÎNSPRE TINE. Postura aceasta arată că este interesat de tine şi de

ceea ce spui.

ÎŞI ÎNCORDEAZĂ PUMNII. Dacă nu cumva are o afecţiune care să îl determine să

facă asta, înseamnă că are probleme cu controlul temperamentului.

Rămâi calmă şi încearcă să nu îl enervezi.

66
/// Gesturi care ne trădează

Inroşirea feţei, zâmbetul, încrucişarea braţelor, mersul apăsat, statul picior peste
picior sunt gesturi prin care ne exprimăm sentimentele şi gândurile. Cercetările în
domeniul comunicării arată că limbajul trupului poate avea un impact mai mare
decât vorbirea.

/// Limbajul trupului

Peste 55% din mesajul comunicat este transmis prin gesturi şi atitudine. Însă,
limbajul trupului poate fi înşelator dacă nu cunoaştem persoana respectivă sau
dacă nu ţinem cont de situaţia în care are loc comunicarea. De exemplu, un om îşi
poate încrucişa braţele nu pentru a se apăra instinctiv, ci pentru că, pur şi simpul,
îi este frig.

Psihologul Mirela Zivari, de la Clinica Psihoconsulting, este de părere că nu trebuie

să exagerăm şi să generalizăm semnificaţia gesturilor.

Nu putem emite judecăţi de valoare despre personalitatea cuiva doar pe baza

analizei gesturilor. Psihologul ne mai atrage atenţia că limbajul trupului este
descifrat diferit de la o cultură la altă.

De exemplu, europenii consideră că a te înroşi la faţă înseamnă a te simţi ruşinat,

jenat, a fi într-o situaţie dificilă. În schimb, pentru popoarele din America de Sud,
inroşirea feţei este un semn al pudorii, gingăşiei şi purităţii unei persoane.

67
/// Ochii şi gura

Foarte multe semnificaţii are expresia feţei. Să începem

cu ochii – oglinda sufletului. În privire se pot citi
bucuria, tristeţea, iubirea, ura, dezamăgirea, curajul
... A privi în ochi este un semn al sincerităţii, puterii.

Este, însă, un gest pe care puţini îl pot face.

Sunt persoane care evită să privească în ochii
interlocutorului.

Psihologul Mirela Zivari le sugerează

acestora să privească la un centimetru deasupra ochilor celuilalt. Însă, ea atrage
atenţia că privitul are mai multe semnificaţii. Într-un cuplu deja format, a privi în
ochi este semnul fidelităţii.

Pentru europeni, a-şi feri privirea poate însemna că persoana respectivă are ceva
de ascuns, însă pentru japonezi a privi în ochi este un afront. Privirea este foarte
importantă în atracţia dintre două persoane.

Când o femeie vrea să seducă un bărbat, se va uita spre el preţ de câteva fracţiuni
de secundă. În felul acesta, bărbatul înţelege intenţia femeii. Dacă îşi fixează
privirea asupra lui, bărbatul înţelege altceva.

Se poate întreba: “Ce vrea de fapt, mă cunoaşte de undeva?”.

Privitul insistent şi îndelung are cu totul alte semnificaţii decât privitul scurt,
aparent întâmplător. Privitul în momentul seducţiei este însoţit de o mişcare
uşoară a capului. Dacă femeia ţine capul drept când se uită spre bărbatul ales, el
se poate simţi urmărit sau scanat cu privirea. Gura este asociată cu frumuseţea.
Gura îl face pe celălalt să te placă sau să nu te placă.

Poate tocmai, de aceea, din cele mai vechi timpuri, omul a încercat să-şi
îmbunătăţească aspectul gurii. Iar, în prezent, o întreagă industrie este dedicată
înfrumuseţării gurii. Buzele, dinţii, zâmbetul, felul în care vorbeşte, pot alcătui
farmecul unei persoane, chiar dacă nu are un corp de invidiat.

Zâmbetul este, de altfel, primul gest de socializare pe care îl face omul. În ceea ce
priveşte seducţia, femeia care ţine gura puţin întredeschisă şi îşi umezeşte uşor
buzele cu vârful limbii arată că este disponibilă pentru iniţierea unei relaţii.

68
/// Mâinile şi picioarele

Cele mai multe gesturi le

facem cu mâinile. Unii vorbesc
cu mâinile, gesticulează în
permanenţă, alţii, dimpotrivă,
nu ştiu ce să facă cu mâinile.

O persoană cu gesturi ample,

dinamice, foarte vizibile,
este un om care are nevoie
de teritoriu, care vrea să fie
cunoscut, să domine, să se
impună în faţa interlocutorilor,
să atragă atenţia.

Unul dintre cele mai comune

gesturi în comunicarea dintre
oameni este salutul. Strânsul
mâinii cu putere arată nevoia de a se agăţa de celălalt.

Toată frica se transmite la nivelul mâinii şi omul îl scutură pe celălalt din toate
încheieturile nu pentru că vrea să îl domine, ci pentru că îi este teamă. Pe de altă
parte, mâna moale indică neputinţă fizică, sensibilitatea unei persoane.

O altă formă este aşa-numitul salut de tip ,,pește’’, în care mâna este umedă,
alunecoasă, îţi scapă printre degete. Trădează neimplicarea persoanei respective
sau emotivitatea.

Un alt gest frecvent este încrucişarea braţelor la piept, care apare ca semn al
lipsei de deschidere, omul se protejează, impune distanţă sau ascunde ceva.

Dar, a încrucişa braţele arată şi o stare de agitaţie, de neputinţă sau de dezamăgire.

Sau, pur şi simplu, omul îşi încrucişează braţele pentru că nu ştie cum să le ţină.

Poziţia degetelor trădează uneori adevărata stare a unei persoane. Dacă braţele
mai pot fi controlate, mai greu ne dăm seama cum stăm cu degetele.

Degetele răsfirate indică agresivitatea pe punctul de a izbucni, pe când pumnul

strâns arată deja manifestarea violenţei.

69
Persoanele care dau din mâna în timp ce vorbesc vor să convingă. Însă este
importantă şi direcţia gesturilor. Mişcările îndreptate spre interlocutor, arătatul
cu degetul trădează agresivitatea.

În schimb, mişcările lente pe diagonală, cu degetele apropiate, arată relaxarea,

disponibilitatea de a comunica.

O semnificaţie importantă în comunicarea nonverbală au şi picioarele. Mersul

apăsat sau cel legănat spun ceva despre caracterul unui om. De exemplu, o
persoană cu mersul apăsat este raţională, activă, pune preţ pe logică, pe lucruri
concrete. În schimb, cea cu mersul legănat, ca de răţuşcă, este melancolică,
înclinată spre visare.

Mersul pe lângă garduri, atitudinea retrasă, sunt caracteristice unei persoane

timide, care ar face orice să nu atragă atenţia. Statul picior peste picior reprezintă
un gest de feminitate.

O femeie care stă picior peste picior are mai multe şanse de a atrage atenţia unui
bărbat decât una care stă cu picioarele apropiate. Dar, când piciorul de deasupra
se mişcă trădează agresivitatea, neliniştea persoanei.

COMUNICARE. Psihologul Mirela Zivari consideră că, uneori, gesturile pot spune
mai mult decât cuvintele. În relaţiile dintre oameni care se cunosc foarte bine, în
cuplu, se întâmplă deseori ca tensiunile să fie rezolvate printr-o îmbrăţişare sau
o mângâiere.

Mai ales că bărbaţii înţeleg mult mai uşor gesturile decât cuvintele. De fapt, orice
relaţie interpersonală are de câştigat când gesturile oamenilor sunt vizibile. Cu
cât oamenii sunt mai săraci în gesturi, cu atât sugerează că au mai puţine relaţii şi
nu se simt confortabil în grupul respectiv.

CONTROL. Limbajul trupului poate fi controlat, subliniază psihologul Mirela

Zivari. O persoană care se înroşeşte este învăţată să facă exerciţii în oglindă,
propunându-şi tocmai să se înroşească.

Astfel, învaţă să-şi controleze reacţiile. Cu cât spunem mai mult “nu vreau să mă
mai înroşesc”, cu atât ne înroşim mai mult. Efectul: îmi propun să mă înroşesc
tocmai pentru a ajunge la performanţa de a controla reacţia. La fel se întâmplă şi
cu alte manifestari ale emotivităţii: transpiraţia excesivă, bâlbaiala, frământarea
mâinilor.

70
CUM TE VĂD CEI DIN JUR. UN TEST DE
PERSONALITATE INDICAT PERSOANELOR
CARE ÎŞI CAUTĂ UN JOB
Potrivit specialiştilor site-ului “gotoquiz.com”,
acest test de personalitate ar trebui folosit
mai ales de persoanele care îşi caută un loc
de muncă, deoarece dezvăluie felul în care
eşti perceput de persoanele din jur.

Tot ce trebuie să faci este să răspunzi la cele

12 întrebări şi să aduni punctele din dreptul
fiecărui răspuns.

1. Vârsta c) încet, cu fruntea ridicată, privind

a) sub 18 ani lumea în ochi
b) între 18 şi 24 d) încet, cu capul plecat
c) între 25 şi 30 e) foarte încet
d) între 31 şi 40
e) între 41 şi 50 5. Atunci când vorbeşti cu oamenii...
f) între 51 şi 60 a) stai cu mâinile împreunate
g) peste 60 b) stai cu pumnii strânşi
c) stai cu mâinile în şolduri
2. Sexul d) atingi sau împingi persoana cu
a) masculin care vorbeşti
b) feminin e) te joci cu urechea, îţi atingi faţa
sau te joci cu părul
3. În ce moment al zilei te simţi plin
de energie? 6. Când te aşezi stai cu picioarele ...
a) dimineaţa a) apropiate
b) în timpul după-amiezii până seara b) unul peste celălalt
c) noaptea târziu c) împinse în faţă
d) cu un picior sub tine
4. De regulă mergi...
a) repede, cu paşi largi
b) repede, cu paşi mici

71
7. Cum reacţionezi atunci când te
amuză ceva cu adevărat?
a) râzi puternic, zgomotos
b) râzi, dar fără a face prea mult
zgomot şi a atrage atenţia asupra ta
c) chicoteşti
d) un zâmbet larg
12. Care este cel mai des vis?
a) te visezi căzând
b) bătându-te
c) zburând sau plutind
d) de regulă nu prea visezi
e) visele tale sunt mereu plăcute

8. Cum te comporţi atunci când te

duci la o petrecere?
a) îţi faci o intrare zgomotoasă,
pentru ca toată lumea să te observe
b) intri liniştit şi cauţi feţe cunoscute PUNCTAJE:
c) intri timid şi încerci să nu te
observe nimeni Intrebarea 1:
a- 7p; b- 6p; c- 5p; d- 4p; e- 3p; f- 2p;
9. Cum reacţionezi când eşti g- 1p
întrerupt şi eşti concentrat asupra Intrebarea 2:
muncii? a- 2p; b - 2p
a) o pauză este întotdeauna Intrebarea 3:
bine-venită a- 3p; b – 5p; c – 4p
b) te enervezi la maximum Intrebarea 4:
c) ignori şi îţi vezi de treabă în a – 3p; b – 4p; c- 5p; d - 1p; e – 2p
continuare Intrebarea 5:
a- 5p; b – 4p; c -3p; d – 1p; e- 2 p
10. Care dintre următoarele asocieri Intrebarea 6:
de culori îţi plac cel mai mult? a – 2p; b – 4p; c - 1 p; d -5p
a) roşu şi portocaliu Intrebarea 7:
b) negru a – 1p; b- 5p; c -4 p; d -3p
c) galben şi albastru deschis Intrebarea 8:
d) verde a – 1p; b – 5p; c - 3p
e) bleumarin şi purpuriu Intrebarea 9:
f) alb, maro şi gri a -5p; b – 1p; c – 3p
Intrebarea 10:
11. Cum dormi? a – 7p; b- 1p; c – 6p; d – 4p; e - 5p;
a) întins, pe spate f-2p
b) întins, pe burtă Intrebarea 11:
c) într-o parte a -7p; b – 5p; c – 4p; d – 3p; e - 1p
d) cu o mână sub cap Intrebarea 12:
e) cu pătura peste cap a – 1p; b- 2p; c – 5p; d – 4p; e - 6p

72
INTERPRETARE REZULTATE: Dacă ai între 46 şi 64 de puncte

Dacă ai între 12 şi 30 de puncte Unele persoane te consideră o fire

Cei din jurul tău te consideră timid,
agitat şi indecis, o persoană de care
trebuie să aibă grijă, o persoană care
îşi doreşte ca alţii să ia decizii în locul
său şi care nu vrea să se implice în
niciun fel de proiect.
Mai mult, apropiaţii, fie că sunt colegi,
prieteni sau chiar rude, te văd ca pe
o persoană care îşi face tot felul de
probleme din nimic şi face din ţânţar
armăsar.
şarmantă, amuzantă şi practică, care
întotdeauna este interesantă, în
timp ce alţii te consideră o persoană
înţelegătoare, săritoare şi pe umărul
căruia poţi să plângi ori de câte ori ai
nevoie.
Punctele acumulate arată că eşti o
persoană căreia îi place să fie în centrul
atenţiei, dar eşti destul de echilibrat în
ceea ce priveşte atragerea privirilor
celor din jur.

Unii te consideră plictisitor.

Dacă ai între 31 de puncte şi 45 de

puncte

Persoanele apropiate te văd ca pe

o fire sensibilă, precaută, atentă şi
practică, în acelaşi timp.

Persoanele din jur te văd isteţ, darnic

sau talentat, un prieten şi coleg loial,
care nu cere nimic altceva de la
persoanele din jur decât loialitate.

73
 III
PSIHOLOGIA COPILULUI

74
/// Cum învățăm să fim părinți
Nicio societate în istoria omenirii nu a
oferit posibilitatea calificării în meseria
de “părinte”. V-ați întrebat vreodată
de ce această lipsă?
Un răspuns simplu ar fi că cei care
nu sunt încă părinți nu și vor găsi nici
timp, nici energie și nici apetență
pentru a absolvi o astfel de școală,
iar cei care au deja copii sunt puși în
fața unor situații imprevizibile din care
capătă o oarecare experiență, dar de
care nu se pot folosi decât un timp
foarte mic, căci copilul crește repede,
iar metodele învățate devin învechite
și cer o continuă “upgradare”.
Un alt posibil răspuns ar fi legat
de faptul că indiferent câte știm,
aceste cunoștințe sunt filtrate de
sentimentele noastre, care se pot
dovedi mai puternice.
De câte ori n-am fost siguri că știm ce
avem de făcut, dar privirea inocenta a
mogâldeței din fața noastră ne-a făcut
să uităm de toate?
Așadar, neavând posibilitatea să
devenim părinți “de meserie” cu
diplomă, devenim părinți “de ocazie”.
Încercăm un amestec de experiență
proprie (cu toții, copii fiind, am zis
nu numai o dată “asta n-o să i-o fac
copilului meu!”), de experiență a
anturajului, de cunoștințe acumulate
din cărți, media, etc., sau, pur și simplu
improvizăm la fața locului.
În sprijinul celor care vor să știe,
să afle, să cunoască ce înseamnă a
fi părinte încercăm, nu în termeni
științifici, să le spunem cititorilor
noștri nu ce ar trebui să facă, nici ce ar
trebui să simtă, ci ceea ce ar putea să
încerce pentru a rezolva sau pentru a
preîntâmpina anumite situații.
Nu vrem să vă spunem ce-ar trebui să
știe sau să facă un copil la o anumită
vârstă, ci să vă ajutăm să acceptați că
fiecare copil are ritmul lui propriu de
dezvoltare și că e bine să ne bucurăm
de fiecare etapă din viața lui, fără
să-l comparăm cu colegii, fără să-l
încadrăm în tabele științifice, căci
copilăria lui este un cumul de stări și
experiențe minunate și nu o cursă,
uneori disperată, de a intra în anumite
topuri.
Vrem să vă ajutăm să-i creșteți astfel
ca peste ani să-și amintească cu
drag de casa copilăriei, să vă creați
împreună amintiri care să rămână
acolo în sufletul lor.
75
CE ÎNSEAMNĂ, DE FAPT, SĂ NE EDUCĂM
COPIII
Platon definea educația ca fiind „arta
de a forma bunele deprinderi sau de
a dezvolta aptitudinile native pentru
virtute ale acelora care dispun de ele”,
iar Johann Amos Comenius, în lucrarea
sa „Didactica magna”, considera că
la naştere, natura înzestrează copilul
numai cu „seminţele ştiinţei, ale
moralităţii şi religiozităţii”, dar ele
devin un bun al fiecărui om numai prin
educaţie.
Educația este un proces continuu
care începe în primele clipe de viață
și continuă pe tot parcursul existenței
noastre, fiecare etapă de viață fiind
marcată de nevoia achiziționării unor
conținuturi noi.
În general, legăm educația de școală,
uitând că “a fi educat” nu înseamnă
numai un cumul de cunoștințe.
Putem educa (și trebuie să facem asta)
afectivitatea, creativitatea, inteligența,
bunul simț.
Tot mai mulți părinți devin foarte
mulțumiți de copilul care la 6 ani
citește, scrie, calculează, considerând
că aceste competențe compensează
lipsa afectivității, a capacității de a
socializa, de a comunica.
Cei șapte ani de acasă nu presupun de
fapt cititul, scrisul, socotitul.
76
Toate acestea se învață în primul an
de școală. În cei șapte ani de acasă
copilul ar trebui să înceapă să învețe
respectul pentru persoanele cu care
interacționează, respectul pentru
muncă, să învețe limitele bunului simț.
Părinții, deși animați de cele mai
bune intenții, pot întâmpina anumite
dificultăți în procesul educațional
și pot comite anumite greșeli care
pot afecta dezvoltarea psiho-socială
ulterioară a copilului.
Mare parte a greșelilor făcute de
părinți se nasc fie din neadecvarea
sau neadaptarea metodelor de
educare cu nevoile copilului, fie
prin transmiterea către copil, prin
intermediului procesului educațional,
a propriilor frici, temeri, angoase,
frustrări și complexe.
Părintele ajunge să transmită copilului
propriile credințe și convingeri cu
privire la elementele lumii reale,
la anumite experiențe de viață sau
situații concrete.
Este bine de știut că structura de
personalitate a părintelui va influenta
dezoltarea personalității copilului.
Credințele, nevoile și aspirațiile
părinților sunt preluate direct de către
copii și ulterior vor fi transferate în
comportamente specifice ale vieții de
adult.
LIPSA ATENȚIEI VS. PROTECȚIE EXCESIVĂ
“Stai lângă mami, că te mușcă câinele!”
“Stai lângă mami să nu cazi!”
“Stai aici, că te fură hoții!”
De câte ori n-am auzit aceste fraze
sau nu le-am spus chiar noi! Ne-am
întrebat vreodată dacă nu cumva
aceste cuvinte generează un stres
asupra copilului?
Deși o astfel de abordare este animată
de cele mai bune intenții, în timp,
din perspectiva dezvoltării ulterioare
a adultului, va avea consecințe
negative asupra structurii acestuia de
personalitate.
Într-un astfel de context, părintele,
printr-o astfel de abordare, își dorește
să controleze comportamentul
copilului, determinându-l pe acesta
să stea în imediata apropiere pentru a
evita eventualele primejdii.
Părintele ii transmite copilului că
în lipsa supravegherii este expus
pericolelor. Copilul, pentru a le
evita, va sta în preajma părinților, iar
pentru moment, abordarea pare una
constructiva.
Numai că, din această perspectivă,
viitorul adult va învăța fricile
elementare care ulterior se vor
transforma în fobii.
Fobiile reprezintă acele frici
nejustificate legate de interacțiunea
cu o serie de elemente ale vieții reale,
concrete.
Așa ajunge viitorul adult să trăiască
frica de câine, frica de a traversa
strada, frica de mașini sau de persoane
străine.
În plus, prezența permanentă a unui
părinte în preajma copilului și asocierea
acesteia cu un mediu securizat, lipsit
de pericole, va dezvolta pe viitor, în
cazul adultului, o anumită structură de
personalitate dependentă.
77
Astfel, viitorul adult se va simți nesigur
atunci când este singur, va avea un
comportament ezitant în anumite
situații banale de viață sau va evita
provocările vieții pentru că nu are
încredere în forțele proprii.
Cu toții trebuie să înțelegem că, la un
moment dat, copiii noștri vor trebui să
se descurce singuri.
Nu vrem să le fie teamă de orice
încercare nouă, dimpotrivă, vrem să
știm în adâncul sufletului nostru că
pot face față provocărilor.
La capătul opus este lipsa atenției
acordată copilului. El trebuie să știe
că atunci când se află în preajma
părintilor beneficiază de protecție.
Mai mult, el are nevoie de manifestarea
interesului nostru pentru preocupările
lui.
Bineînțeles, metodele alese de
părinți trebuie să fie în acord cu
particularitățile psihice ale copilului.
78
Un copil timid are nevoie permanentă
de încurajare, de sprijin necondiţionat.
Un copil independent este absolut
deranjat de încercările noastre
de a-l ajuta. El are încredere în el
însuși, încredere care nu provine din
experiența lui anterioară: nu a mai
făcut un anumit lucru, dar știe că va
reuși, este dispus să încerce până la
reușită, deoarece provocarea este mai
mare decât satisfacția reușitei.
Greșeala multor părinți este că nu-și
adaptează educația la tipul de copil, ci
încearcă să schimbe copilul pentru a
se potrivi metodelor sale: ”Nu fii tont
ca mine, că n-o să te alegi cu nimic in
viață” sau “Fii cu tupeu, că uite eu ce
bine-am ajuns”.
Așadar, să-i educăm
fără a-i sufoca!
CUM FACEM FAȚĂ CRIZELOR DE PLÂNS
Nu vom vorbi despre plânsul
bebelușilor care poate fi obiectiv și
uneori poate ascunde boli sau stări
grave, ci despre plânsul isteric al
copilului mic care dorește cu ardoare
ceva.
Crizele de isterie sunt o prezență
firească din copilărie.
Nu există copil care să nu aibă la un
moment dat un acces de furie sau de
plâns greu de uitat de către părinți.
Nu sunt plăcute, apar în cele mai
nepotrivite situații și reprezintă de
cele mai multe ori un mod de șantaj
pentru a obține ceea ce doresc.
În loc să le vezi ca pe niște catastrofe
comportamentale, poți profita să faci
din ele un instrument de educație.
Deoarece aceste crize adună de obicei
mulți decibeli, este greu de rezolvat
situația discutând cu copilul.
Aceste crize au loc de obicei în locuri
publice, deci nu poți vorbi suficient
de tare ca să-i atragi atenția. Trebuie
să profiți de micile pauze pe care
copilul le face (de obicei ca să evalueze
situația) și să-i distragi atenția de la
subiect, speculând atracția lui pentru
alte subiecte (“Cățelul vecinului a
ajuns într-o stare jalnică dupa ce…”).
Aceasta presupune să-ți cunoști
copilul foarte bine și să ai niște
subiecte de distras atenția de care să
nu uzezi foarte des. Cel mai bine este
să preîntâmpini astfel de episoade.
Poartă o discuție cu el înainte de a
pleca la cumpărături, faceți împreună
o listă în care treci și ceva special
pentru copil și stabilește clar o regulă
conform căreia nu ne abatem de
la listă, iar dacă ne place altceva în
afara ei rămâne să discutăm acasă
și, eventual să le includem pe o
listă viitoare. Am dat acest exemplu
deoarece majoritatea crizelor de plâns
isteric au loc în fața raftului de jucării.
Ce să nu faci în astfel de situații? Nu te
enerva sau, măcar nu lăsa asta să se
vadă. Nu încerca să țipi mai tare decât
el în ideea că se va speria, nu-l lovi și
nu-l amenința.
Dacă ești acasă îl poți lăsa singur în
cameră până se liniștește (dacă ai
destulă răbdare sigur se va opri, măcar
pentru a verifica dacă l-ai părăsit);
dacă nu ești acasă, găsește un loc
retras unde poți să aștepți să tacă.
79
În niciun caz nu trebuie să cedezi
micului șantaj, deoarece data viitoare
va fi mult mai greu de negociat. Calmul
tau îi va transmite mesajul că nu ești
dispus să discuți în astfel de condiții.
Când s-a potolit îi explici că discutând
puteți ajunge la un compromis, dar
plangând nu. Pregătește astfel de
momente din timp învățându-l să
negocieze și învățându-l să lase de la el,
dacă și tu ești dispus la un compromis.
În general, nu-l refuza, ci discută
posibilitățile: dacă e vorba de bani,
stabiliți cum puteți să economisiți,
CE FACI CÂND ÎL IA PE “NU” IN BRAȚE
Negativismul se manifestă printr-un
comportament opozant al copilului,
adică prin tendința repetată de a
spune “NU” sau de a încălca reguli.
Copilul negativist este neascultător,
are crize frecvente de isterie și sfidează
părinții. Se pare că negativismul
este considerat o etapă normală din
dezvoltarea lor.
În continuare, vom vorbi despre
momentul în care acesta poate deveni
o problemă.
Negativismul este adesea prezent în
rândul copiilor mici, în special la cei
de 2 ani, dar și la adolescenți și este
exprimat într-o mulțime de forme.
80
dacă e vorba de activități care pot
fi periculoase, stabiliți cum puteți
să-l protejati sau cum puteți să le
simplificați pentru a fi în siguranță.
Există și situații mai grave (se lovește
sau plânge până vomită) care par
să compromită strategia. Chiar dacă
suntem disperați să nu-și facă rău, nu
trebuie să cedăm, pentru că s-ar putea
ca data viitoare ceea ce ne cere să fie
periculos pentru el și atunci chiar va fi
greu de gestionat momentul.
Cheia unei astfel de situații este
răbdarea și consecvența.
Unele sunt normale și fac parte din
dezvoltare, iar dacă sunt ajutați,
aceștia le depășesc rapid.
Altele dintre ele pot pune probleme
sociale sau emoționale copilului și
îl poate împiedica să se adapteze în
grupuri și comunități.
Există și o parte bună a negativismului:
el poate fi folosit de părinte în scopul
de a-l determina pe copil să facă
anumite lucruri.
Spre exemplu, îi spun “nu cred că poți
să te îmbraci singur, ești prea mic” și
de cele mai multe ori va încerca să mă
contrazică.
Astfel vom fi amândoi mulțumiti: el că
m-a contrazis, eu că am obținut ceea
ce doream. Desigur, această metodă
funcționează atâta timp cât nu abuzăm
de ea.
Mult mai complicat este negativismul
la adolescent, care poate fi mai
degrabă evitat printr-o relație creată
de-a lungul timpului.
Dacă eu ca adult o să mă tot laud în
fața copilului cu realizările mele de la
vârsta lui, atunci mai degrabă copilul
se va simți copleșit, decât impulsionat.
Calea cea mai la îndemână pentru el
va fi să respingă tot ce vine din partea
noastră.
Rezolvarea vine în urma unor discuții
din care el să vadă că și noi avem sau
am avut momente proaste, decizii
greșite, că avem doar mai multă
experiență decât el.
Lăsați-l pe copil să ceară ajutor, nu-l
copleșiți cu sfaturile. Hotărâți-vă ce
experiențe poate încerca singur și
lăsați-l s-o facă! Va avea mult mai
mult de învățat dintr-o experiență
trăită decât din una povestită de noi.
81
CUM FERIM COPILUL DE STRES
Cea mai întâlnită formă de stres a copilului, pe care părintele
nu o conștientizează de multe ori, este chiar cea transmisă de
părinte.
Un părinte stresat va transmite
involuntar aceasta stare și copilului
prin gesturi, mimică, ton. Cel mai
adesea stresul ne determină să nu mai
fim atât de răbdători ca înainte, ceea
ce îl face și pe copil să nu-și găsească
calmul obișnuit.
Mai grav este că nu conștientizăm că
totul pornește de la noi și dăm vina pe
copil.
Este cunoscut faptul că un copil crescut
de bunici este mai calm, mai liniștit și
mai meticulos decât unul crescut de
doi părinți ocupați si stresați. Aceasta
deoarece bunicul știe că tot timpul
disponibil îl poate dedica nepotului și
astfel programul zilnic se desfașoară
după un ritual cunoscut copilului, care
îi creaza stabilitate și liniște.
82
În schimb, copilul crescut de părinți
ocupați este obligat să se supună unui
program mereu în schimbare, într-un
ritm rapid, alături de părinții care
mereu se grăbesc, vorbesc la telefon,
îl cară după ei, îl pasează de la unul la
altul.
O altă formă de stres apare la copilul
școlar și este indusă tot de părinți:
impunerea copilului a unor standarde
școlare prea ridicate.
Disperarea cu care părinţii obligă
copiii să înveţe creează acestora o
stare anxioasă care se numără printre
primele cinci cauze ale bolilor psihice
la cei mici. Presiunea şcolară exercitată
de părinţi este un factor important în
declanşarea unei tulburări anxioase la
copii.
Aceşti părinţi disperaţi din România,
care fac presiune asupra copilului să
înveţe, să înveţe continuu, fără pauză,
fără odihnă, nu-şi dau seama că îşi
trimit copilul spre o gravă suferinţă.
Ei acumulează stresul ani la rând, iar
acesta va răbufni în cele mai grave
manifestări în adolescență: tineri
care pleacă de acasă, se refugiază
în consumul de droguri și băuturi
alcoolice, mergând uneori până la
gesturi extreme.
Un alt factor de stres este climatul
familial: certurile între părinți, lipsa
unui părinte pe o perioadă mare de
timp, știrile negative prezentate la tv.
Uneori descoperim factori de stres pe
care nu-i bănuiam: copilul este stresat
de ideea că într-o zi părintele nu va
veni să-l ia de la școală, sau copilul
crescut doar de mamă poate fi stresat
de ideea că mamei i se poate întâmpla
ceva rău și el va rămâne singur.
Îl poți ajuta pe copil să își depașească
o îngrijorare discutând cu el despre
probabilitatea ca lucrul care îl sperie
să se întâmple. Îl vei ajuta astfel
să gândească logic, să descopere
care sunt condițiile ce fac posibil un
eveniment.
Îi poți arăta și informații obiective,
statistici, studii care să-l ajute să își
formeze o imagine mai realistă asupra
problemei.
“Dar dacă iau o notă mică la lucrare?”
sau “dacă părinții mei divorțează?”
sunt două exemple de întrebări care
pot induce copilului senzația că o
anumită situație va fi de nesuportat.
Transformând întrebarea “dar dacă…?”
în “și ce dacă…?” îl ajutăm pe copil
să-și dea seama că poate face față
celui mai pesimist scenariu. Totuși,
discuția nu trebuie să se oprească la
“și ce dacă…”, ci trebuie să stabilim
un plan prin care putem rezolva sau
depăși o astfel de problemă.
83
REUŞITA ŞCOLARĂ ŞI INSUCCESUL ŞCOLAR

Succesul şcolar poate fi considerat o expresie a concordanţei între

capacităţile şi interesele elevului, pe de o parte, şi exigenţele şcolare
ce i se adresează în procesul de învăţământ, pe de altă parte.

Aşadar, asemenea reuşitei în orice Ca factori interni, cu cel mai important

activitate, reuşita în învăţarea şcolară,
este şi ea condiţionată de influenţa
combinată a unor factori externi şi
interni.
Dintre factorii externi, cu rol esenţial
în determinarea reuşitei şcolare, sunt
de menţionat: structura instituţională
a sistemului de învăţământ,
tehnologia didactică, metodologia
predării, sistemul de cerinţe instructiv-
educative, pregătirea şi calităţile
profesorului, precum şi familia,
pregătirea părinţilor etc.
rol în condiţionarea randamentului
şcolar se impun a fi menţionaţi:
- motivele învăţării,
- aptitudinile,
- trăsăturile de personalitate ale
elevului (la care se alătură: vârsta,
dezvoltarea fizică, starea sănătăţii).
Factorii externi mai sunt denumiţi
şi „factori sociopedagogici”, iar cei
interni mai sunt denumiţi si „factori
biopsihologici”.

84
Referitor la factorii biopsihologici, se
impune menţiunea că, în ansamblul
lor, un loc important îl ocupă factorii
de ordin somato-fiziologic:
- dezvoltarea fizică,
- starea de sănătate,
- echilibrul fiziologic.
Observaţiile medicale au evidenţiat
importante influenţe ale dezvoltării
fizice asupra activităţii şcolare. Este
vorba de statură, greutate, maturizare
fizică, forţă musculară etc. Anomaliile
şi dereglările, abaterile de la valoarea
medie, în genere, în dezvoltarea
fizică, favorizează instalarea stării
de oboseală cu repercusiuni asupra
activităţii intelectuale a elevilor.
Starea generală a sănătăţii îşi pune şi
ea amprenta asupra puterii de muncă
şi rezistenţei la efort.
Activitatea de învăţare este, aşadar,
influenţată de echilibrul fiziologic dat,
de modul în care se realizează funcţiile
vitale ale organismului (metabolism,
glande endocrine, respiraţie, circulaţie
etc.), precum şi de starea generală a
sistemului nervos şi a analizatorilor.
Influenţa dificultăţilor de ordin
fiziologic asupra activităţii şcolare se
exprimă prin reducerea capacităţilor
de mobilizare şi concentrare.
La nivelul factorilor psihologici, se
impune a se face distincţia între factorii
intelectuali şi cei non-intelectuali.
Factorii intelectuali constau, în
esenţă, cum se cunoaşte, în inteligenţă
şi în procesele cognitive pe care
inteligenţa le structurează: gândire,
imaginaţie, memorie, limbaj, atenţie,
spirit de observaţie etc., procese care
circumscriu structura intelectuală a
personalităţii.
Sub acest aspect, reuşita activităţii de
învăţare presupune un anumit nivel de
dezvoltare şi funcţionare a proceselor
intelectuale.
Dintre factorii non-intelectuali ai
reuşitei şcolare se impun a fi relevaţi
factorii:
- motivaţionali,
- afectiv-atitudinali,
- volitiv-caracteriali.
În acest sens, o motivaţie pozitivă
puternică favorizează obţinerea unor
performaţe şcolare ridicate, motivaţia
îndeplinind, deci, rolul de activator
şi dinamizator în reuşita şcolară a
elevilor.
În ceea ce priveşte gama factorilor
motivaţionali, aceasta este destul de
extinsă, ea cuprinzând motive primare
şi secundare, motive extrinseci şi
intrinseci etc. Specifică activităţii de
învăţare este motivaţia cognitivă care
cuprinde printre altele: trebuinţa de
informaţie, curiozitatea perceptivă,
curiozitatea epistemică, trebuinţa de
perfecţionare etc.
85
Un alt factor nonintelectual constă în
atitudinea pozitivă sau negativă faţă
de învăţătură.
Atitudinea pozitivă ce mobilează
resorturile interne ale personalităţii
elevului este însă dependentă - sub
aspectul procesualităţii formării
- pe de o parte, de semnificaţia
pe care o au sarcinile de învăţare
asupra elevului, pe de altă parte, de
aprecierea rezultatelor învăţării de
către profesori, părinţi etc.
Reuşita şcolară este condiţionată şi
de factorii volitiv-caracteriali pentru
că învăţarea presupune formularea
unor scopuri, mobilizarea resurselor
energetice pentru depăşirea unor
conflicte motivaţionale.
În acest sens sunt solicitate unele
trăsături volitiv-caracteriale precum:
conştiinciozitate, perseverenţă, spirit
de iniţiativă, independenţă, stăpânire
de sine, rezistenţă la efort etc.
86
Dacă succesul şcolar este expresia
concordanţei capacităţilor şi
intereselor elevului cu exigenţele
şcolare, insuccesul şcolar, fenomen
real, este simptomul unei discordanţe
dintre posibilităţi şi exigenţe.
În esenţa sa, eşecul şcolar relevă o
inadaptare sau o dezadaptare şcolară
şi chiar socială, dependentă de regulă,
de atitudini pedagogice inadecvate,
de lipsă de stimulare şi motivaţie
adecvată, de neîncredere în sine,
de aprecieri nedrepte, de evaluarea
faptelor în mod neconcordant cu
semnificaţia, cu consecinţele, cu
gravitatea lor.
Insuccesul şcolar are sensul de
rămânere în urmă la învăţătură, el
referindu-se la neîndeplinirea de
către elevi a cerinţelor impuse de
procesul instructiv-educativ. Aria de
manifestare a insuccesului şcolar este
întinsă, dinamică şi complexă.
Astfel, eşecul la învăţătură poate
avea un caracter larg, când elevul nu
îndeplineşte cerinţele la majoritatea
disciplinelor.
Alteori, eşecul poate fi axat numai
pe un anumit grup de discipline sau
se poate manifesta faţă de un singur
obiect.
Un tip aparte de insucces la învăţătură
este cel rezultat din decalajul dintre
performaţele şcolare obţinute şi
capacităţile reale ale elevilor, ştiut
fiind că sunt elevi care înregistrează
performanţe şcolare situate mult sub
potenţialul intelectual de care dispun.
Cauzele care generează fenomenul de
insucces şcolar sunt de natură:
- anatomo-fiziologică,
- psihologică,
- social-familială,
- pedagogică.
Între cauzele de natură anatomo-
fiziologică sunt de menţionat:
tulburările somatice, neurologice şi
endocrine, deficienţele senzoriale,
în special văz şi auz, cauzatoare de
tulburări ale dezvoltării vorbirii,
cititului sau scrisului, bolile infecţioase,
afecţiunile digestive, hepatice,
cardiace etc.
Cauzele de ordin psihic se referă la
insuficienţe ale dezvoltării intelectuale,
inteligenţă şcolară la limită sau
sublimită, tulburări de comportament
cum ar fi: instabilitate neuro-motorie
şi psihomotorie, hiperexcitabilitate,
hiperemotivitate, nevroze, astenie,
desfăşurarea mai lentă a proceselor
de învăţare etc.
Între cauzele de ordin social-familial,
fenomenul cel mai prejudicios îl
constituie familiile dezorganizate,
despărţite legal prin divorţ ca şi
familiile schimbătoare, în care
partenerii de viaţă nu sunt interesaţi
de oficializarea legăturii dintre ei.
Efecte negative exercită şi acele familii
care, în plan educativ, manifestă faţă
de copil oricare dintre următoarele
trei atitudini:
a) grija excesivă - ducând la
supraîncărcare şi suprasolicitare;
b) severitate excesivă, intoleranţă,
lipsă de înţelegere, brutalitate-
comportare generatoare de
permanentă nelinişte, primejdie,
ameninţare;
c) indiferenţă faţă de copil şi faţă de
cerinţele şcolii.
Cauzele de ordin pedagogic sunt
atribuite tuturor factorilor care
intervin în câmpul acţiunii instructiv-
educative. Vina cea mai importantă
este atribuită, în acest context,
educatorului -învăţător sau profesor-
factor educaţional situat în centrul
complexului de componente ale
procesului educaţional.
???
87
Sărăcia informaţiei ştiinţifice sau
excesul de informaţie, practicat de unii
educatori, incapacitatea de a realiza
integrarea noilor informaţii în sistemul
de cunoştinţe al elevului, incapacitatea
de a realiza o comunicare pedagogică
optimă, necunoaşterea bogatului
repertoriu de metode, procedee şi
mijloace de învăţământ, organizarea
şi desfăşurarea nediferenţiată a
procesului didactic, fără a ţine seamă
de realităţile clasei şi de varietatea
tipologică a elevilor, prezentarea
într-un mod neatractiv, insuficient de
logic şi de inteligibil a conţinutului
lecţiei, exagerarea valorii unor obiecte
de învăţământ, insuficienta cunoaştere
a elevilor, absenţa grijii faţă de cei
care au situaţii speciale, existenţa
unor tensiuni între educator/învăţător
sau profesor şi elevi, subiectivismul
şi arbitrariul în examinarea şi
notarea elevilor sunt numai câteva
dintre aspectele care prejudiciază
considerabil reuşita şcolară a copilului.
independenţei şi autocontrolului în
activitatea de învăţare.
În sfârşit, unele cauze ale insuccesului
la învăţătură rezidă şi în structura şi
conţinutul unor programe şcolare şi
ale unor manuale, în caracterul lor
nesistematic sau excesiv de încărcat.
Cele de mai sus demonstrează că
succesul şcolar este determinat de un
complex de factori care pot acţiona
concomitent sau succesiv.
În acest complex, cum firesc rezultă,
un rol fundamental în prevenirea şi
ameliorarea insuccesului şcolar al
elevului îi revine profesorului.
Nici rolul părinților nu trebuie
subestimat, care încă de la 2-3 ani
trebuie să încurajeze curiozitatea
copilului și nu să o suprime.

Unele cauze de ordin pedagogic ale

eşecului la învăţătură sunt prezente,
în grade variate, şi în rândul elevilor,
îndeosebi a celor de vârstă mai mare,
în calitatea lor de obiect şi subiect al
procesului instructiv-educativ.

Între aceste cauze, se înscriu:

întârzierea în însuşirea şi dezvoltarea
unor tehnici de a învăţa, în formarea
unui stil de muncă individuală,
în formarea şi consolidarea unor
deprinderi de organizare şi utilizare
raţională a timpului, în manifestarea

88
Ce pot face părinții:
• să răspundă întrebărilor copiilor pe
cât posibil potrivit vârstei, dar fără a
denatura adevărul;
• să evite răspunsuri de genul “ o să
afli când o să crești”;
• chiar dacă uneori întrebările îl pot
pune în dificultate, să evite raspunsul
“nu știu”;
• să-l ajute să descopere singur
răspunsuri: plimbările în aer liber sunt
o adevărată sursă de cunoștințe;
• să joace împreună jocuri de genul
“de ce crezi că?”
Factori biologici Factori psihologici
Succesul şcolar
Factori pedagogici
Surmenajul intelectual poate fi evitat
prin înlăturarea factorilor stresanți,
dozarea rațională a eforturilor
elevilor, prin sport și plimbări în aer
liber, înlăturarea supraîncărcării,
respectarea orelor de somn,
alternarea muncii cu odihna activă,
asigurarea condițiilor de viață și studiu,
pregătirea zilnică a lecțiilor, pregătirea
profesorului pentru activitățile
didactice și folosirea metodelor
activ-participative, prin lecții de
învățare deplină și evaluări formative
pentru constatarea progresului și
înlăturarea rămânerilor în urmă la
învățatură.
Reprezentată grafic relația dintre
factorii succesului școlar apare astfel:
Factori stresanţi
Factori sociali-culturali
Familia
Mass-media
Grupul şcolar
89
SĂ NE EDUCĂM COPIII PENTRU VIITOR

Modul de viaţă s-a schimbat drastic în ultimul secol, iar aceste schimbări pot
fi urmărite şi în domeniul educaţiei. La începutul secolului XX, omenirea s-a
confruntat cu probleme ca dezastrele naturale, foamete, epidemii, mijloace
primitive de transport, comunicaţii ineficiente, producţii agricole scăzute,
sănătate globală precară etc.

Sistemele de educaţie au ajutat la schimbarea tuturor acestor stări de lucruri,

la dezvoltarea tuturor cunoştinţelor şi energiilor necesare care au făcut posibilă
tranziţia la societatea modernă în care trăim astăzi. Sigur, încă există zone ale
lumii în care popoarele se străduiesc să realizeze aceste schimbări, dar acum ştim,
cel puţin, cum se poate face acest lucru.

Marile împliniri ale secolului XX în tehnologie, medicină, agricultură, transporturi,

energie sau telecomunicaţii sunt o consecinţă directă a realizărilor învăţământului.

Copilul este educat de către mediul în care creşte în totalitatea sa, iar acel mediu
este determinat în egală măsură de părinţi, profesori şi societatea din jurul
copilului. Toţi aceşti factori, împreună cu mulţi alţii, determină tipul de individ pe
care îl producem, care, la rândul său, determină tipul de societate în care trăim.

Trebuie să pornim de la relaţia între individ şi societate.

90
Dacă producem indivizi pentru care contează doar propria persoană, agresivi,
ambiţioşi, lacomi şi competitivi, atunci aceştia nu se vor putea organiza într-o
societate paşnică, non-violentă, armonioasă în care se activează în cooperare.

Educaţia şi învăţământul nu mai trebuie să considere copiii ca materie primă

pentru realizarea progresului economic al naţiunii. Trebuie să se ocupe, în primul
rând, cu dezvoltarea tuturor aspectelor fiinţei umane – fizice, intelectuale,
emoţionale şi spirituale – astfel încât fiecare să trăiască în mod creator şi fericit ca
parte a unei singure lumi.

Abilităţile şi capacităţile fiinţelor umane pot fi diferite, dar toate sunt egale,
niciuna nu e superioară sau inferioară. Fiecare trebuie respectată indiferent de
capacităţile ei. Respectul reciproc şi bunele relaţii trebuie să primeze ca valori în
faţa eficienţei şi excelenţei.

Pentru adulţi acest lucru poate fi un inconvenient, dar e important pentru copii
să crească cu întrebări, nu cu răspunsuri. În mod natural, întrebările vor fi diferite
de la o vârstă la alta, iar a învăţa pentru tine însuţi este, fără îndoială, mult mai
important decât să te supui şi să urmezi necondiţionat ceea ce ţi s-a spus.

Prin urmare, în relaţia dintre adulţi şi copii nu trebuie să existe teamă sau frică
deoarece acestea ucid iniţiativa şi căutarea. Copilul trebuie să fie liber să greşească
şi să înveţe din greşeli, fără teama constantă că va fi pedepsit de un adult.

O asemenea minte devine flexibilă şi raţională, exclude dogmatismul, este

deschisă schimbării şi nu se ataşează, în mod iraţional, de opiniile sau credinţele
altora.

Trezirea inteligenţei este mult mai importantă decât cultivarea memoriei, atât în
viaţă cât şi în şcoală. Dacă dăm copiilor informaţii, adăugăm ceva în cunoştinţele
lor, dar inteligenţa este capacitatea de a învăţa singur pentru sine însuşi. Cele
mai importante lucruri în viaţă sunt cele ce nu pot fi predate, dar pot fi învăţate.
Sentimentele de iubire, respect, frumos şi prietenie, nu pot fi predate, dar pot fi
trezite, iar acestea constituie o parte esenţială a inteligenţei.

Capacitatea de a discerne tu însuţi ce e adevărat şi ce e fals, înseamnă, de

asemenea, inteligenţă.

E important să creăm o minte care nu acceptă şi nici nu respinge dintr-o dată o

opinie sau un punct de vedere, ci care se întreabă „e adevărat?”.

91
AGRESIVITATEA
Agresivitatea este unul dintre
cuvintele cunoscute de toată
lumea şi de aceea este
greu de definit. În general,
conceptul de AGRESIVITATE
derivă din latinescul agressio
care înseamnă a ataca.

Este, deci, o stare a sistemului

psihofiziologic prin care
persoana răspunde printr-un
ansamblu de conduite ostile
în plan conştient, inconştient şi
fantasmatic, cu scopul distrugerii, constrângerii, negării sau umilirii unei fiinţe
pe care agresorul le simte ca atare şi reprezintă pentru el o provocare.

În acest sens, se consideră că ostilitatea sau mediul nefavorabil reprezintă

sursa pentru agresivitatea infantilă. La acestea am putea adăuga : frustrarea,
dispoziţia înnăscută pentru agresivitate şi nu în ultimul rând efectele
programelor T.V.

Se cuvine să enumerăm principalele criterii de “grupare“ a comportamentelor

agresive. Acestea sunt următoarele:

1 Conţinutul moral al comportamentului.

În acest sens, distingem: agresivitate antisocială (distructivă) orientată împotriva

colectivităţii, şi agresivitate prosocială care serveşte intereselor colectivităţii
şi ale individului. Ca atare, pedeapsa dată de educator este agresivitate
prosocială în cazul în care, pe de o parte, ea rămâne în cadrul aşteptărilor
culturale legate de rolul dat, iar pe de altă parte, dacă ea nu are drept
motiv răzbunarea, ci cerinţa socializării, a dezvoltării normale, armonioase a
personalităţii.

2 Agresivitatea ca mijloc sau scop.

Conform acestui criteriu, distingem : agresivitate instrumentală manifestată

când individul recurge la agresivitate fiindcă doar pe această cale îşi

92
vede realizabil un plan, scop, idee oarecare; şi agresivitate emoţională –
când individul recurge la agresivitate independent de un avantaj – pentru a
produce altuia o durere, neplăcere, act la care îl îndeamnă din interior un
afect oarecare.

3 După caracterul lor ofensiv sau defensiv.

Acesta a fost cercetat în primul rând de etologi pe baza observaţiilor şi

experimentelor realizate în lumea animală.

Se disting: agresivitate ofensivă şi agresivitate defensivă (de apărare).

Prima se referă la agresivitatea care apare în cadrul speciei, mai ales între
masculi (agresivitate intermale – MOYER), precum şi agresivitatea prădătoare
(jefuitoare) manifestată între specii.

Cea de-a doua cuprinde: agresivitatea masculului pentru a-şi apăra teritoriul,
cea a femelei pentru a-şi apăra puiul şi cea de autoapărare, ele fiind
precedate de o încercare de fugă, care, datorită apropierii organismului străin,
se transformă într-un atac disperat. Rezultă de aici relaţia dintre fugă şi atac.

La vârsta şcolară se observă că agresivitatea faţă de părinte se manifestă

în destrămarea obişnuinţelor igienice proaspăt formate : de exemplu, copilul
devine unul cu enurezis nocturn.

În repertoriul de comportamente al copiilor de vârstă şcolară putem descoperi

o mare bogăţie de acţiuni represive:

a) greva foamei este poate cea mai frecventă. În forma sa cea mai simplă,
ea este rezultatul unei tendinţe conştiente sau agresive: copilul ştie că
slăbirea sa cauzează părinţilor multe griji.

Fiind supărat pe părinţi, copilul nu se atinge de mâncare în prezenţa lor.

Imaginea tatălui disperat şi a mamei care se roagă de el este un dulce
balsam pentru sufletul său care arde de supărare şi îl face să reziste în
continuare.

b) înrăutăţirea randamentului şcolar. Răzbunarea copilului apare frecvent

sub această formă: începe să scadă neaşteptat şi înfricoşător de rapid media
la învăţătură.

93
/// Cum combatem agresivitatea la copii?

1.Stabilește un set clar de reguli în familie. Asigură-te că fiul sau fiica ta au înțeles
corect comportamentele care sunt permise. Deasemenea, nu ezita să le ceri
părerea în privința regulilor pe care le stabilești.

2.Învață-l să își ceară scuze. Este important ca atunci când greșește față de
cineva, copilul să știe cum să reacționeze. Îi poți fi chiar tu model, arătându-i că
toți oamenii, chiar și părinții, sunt nevoiți să își ceară scuze în anumite situații.

Așadar, nu ezita să îți ceri scuze față de copilul tău atunci când este nevoie și
spune-i că nu este o dovadă de slăbiciune să-ți ceri scuze, ci, dimpotrivă o dovadă
a unui caracter puternic.

3.Învață-l să facă față dezamăgirii. De multe ori, agresivitatea la copii apare

datorită faptului că nu au învățat să facă față dezamagirii și tristeții.

4.Învață-l că nu este bine să fie răzbunător.

5.Sancționează comportamentul, nu persoana. “Ești un copil rău și meriți

să fii pedepsit” este un mesaj prin care părinții sancționează persoana, nu
comportamentul. Copilul se poate simți respins, neiubit sau nedorit, emoții care
duc la creșterea agresivității și la acte violente.

Un mesaj prin care părinții arată că fac diferența între copil și comportamentul
său ar fi: “Gestul tău a fost unul greșit și din această cauza nu ai voie la televizor
trei zile”. Toți copiii fac greșeli, iar acest lucru nu înseamnă ca toți copiii sunt “răi”.

94
Este important să îi explici copilului ce anume a greșit, pentru ce este pedepsit și,
mai ales, faptul că deși a greșit tu îl iubești și îi vei fi mereu aproape.

6. Învață-l că are voie sa simtă orice, dar nu să facă orice. Furia, ura, disprețul
si alte emoții negative sunt perfect normale și apar în multe situații din viața
fiecăruia dintre noi.

Felul în care îi învățăm pe copii să exprime aceste emoții este esențial în prevenirea
sau combaterea agresivității în rândul copiilor. Este bine să îl înveți pe copil încă
de la cele mai mici vârste diferența dintre emoția pe care o simte și acțiunea pe
care decide să o realizeze. Atunci când este furios, poate că prima tendință este
să facă rău cuiva.

Învață-l să folosească această energie într-un alt fel (de ex.: să lovească o pernă,
să depună un efort fizic) și să își exprime emoțiile într-un mod constructiv.

7.Acordă atenție comportamentelor pozitive. Mulți părinți acordă atenție mai

multă copiilor atunci când aceștia au un comportament nedorit. Lecția pe care o
învață copiii în acest caz este aceea că este nevoie să facă ceva greșit pentru că
părinții să le acorde atenție.

Pe de altă parte, părinții se obișnuiesc să observe doar comportamentele nedorite

ale copiilor și să le sancționeze. De aceea, este important să recompensezi
acțiunile pozitive ale copilului încă de la cele mai mici vârste și să te asiguri că
petreci suficient timp împreună cu el.

8.Chiar dacă există neînțelegeri între părinți, încearcă să nu-l faci pe copil martor
la aceste conflicte. Chiar dacă vă aude ridicând tonul unul la celalalt, discută
ulterior cu el.

Evită să îi formezi o imagine a unei familii extrem de fericite dacă nu sunteți așa.
Poți să-l asiguri că, indiferent de problemele existente între adulți, dragostea ta
pentru copil rămâne la fel de mare.

9.Ajută-l să își folosească energia într-un mod pozitiv. Dacă fiul sau fiica ta
dispune de energie în exces, încurajează-l să practice un sport.

10.Încearcă să descoperi împreună cu psihologul sau consilierul care sunt

evenimentele și traumele care au contribuit la apariția agresivității. Astfel, vei
putea elimina situația care l-a determinat pe copil să se comporte violent.

95
JOCUL – ROLUL ŞI LOCUL LUI ÎN
DEZVOLTAREA COPILULUI

Ce nu știu părinții legat de joc

Jocul – un ansamblu de acţiuni şi operaţii care, paralel cu destinderea, buna
dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, tehnică,
morală, fizică a copilului.

Cel mai bine, cred că definim copilul drept homo ludens – omul care se joacă.
Este activitatea pe care puiul de om o face în mod natural, cel mai frecvent şi cu
cea mai mare plăcere. Joaca este pentru copil un fel de „raţiune de a fi”. De altfel,
indiferent de specia din care fac parte, puii se joacă şi, în joaca lor, învaţă tot ce
au nevoie pentru viaţă.

Joaca este mişcare, gândire, senzaţie şi simţire, explorare, exersare şi învăţare.

Joaca contribuie în mod esenţial la dezvoltarea abilităţilor motrice, senzoriale şi
sociale a copilului, la dezvoltarea gândirii şi vorbirii, imaginaţiei şi creativităţii sale.
Joaca îl ajută să dobândească autocontrol şi încredere în sine, să aibă iniţiativă, îl
ajută să aibă o stare generală bună, fizică şi psihică, stare de care depinde chiar
sănătatea lui. În joaca lor, copiii beneficiază de toate avantajele exerciţiului fizic:
flexibilitate, forţă, rezistenţă.

96
Joaca contribuie în mod esenţial la dezvoltarea musculaturii, oaselor,
articulaţiilor, la arderea caloriilor, întărirea muşchiului cardiac, îmbunătăţirea
circulației sanguine şi limfatice, dezvoltarea capacităţii pulmonare, oxigenarea
sângelui şi a creierului şi la creşterea imunităţii. Joaca previne instalarea unor
boli grave, precum obezitatea şi diabetul.

Ceea ce nu știu sau neglijează părinții este că jocul poate fi aliatul nostru de
nădejde în educația copilului. De câte ori n-am auzit părinți plângându-se “nu faci
nimic, toată ziua te joci!”.

Păi, dacă tot vrea sa se joace toată ziua, hai să facem astfel încât să și învețe ceva!
În timpul jocului copiii dovedesc iniţiativă şi inventivitate, jocul le permite mai
multă independenţă şi libertate de acţiune.

Deşi conceptul de joc este unul familiar şi utilizat în mod cotidian, el este mult mai
dificil de definit decât cea mai mare parte a conceptelor psihologice. Catherine
Gorvey (1977) enumeră criteriile pe care cei mai mulţi analişti le folosesc pentru
a defini jocul:
• este plăcut şi produce plăcere;
• jocul nu are scopuri extrinseci, motivaţiile copilului sunt subiective şi nu
servesc nici unui scop practic;
• jocul este spontan şi voluntar, ales în mod liber de jucător;
• jocul implică o angajare activă din partea jucătorului.

Copilul are nevoie să se joace zilnic, să se joace singur, să se joace cu alţi copii
şi cu părinţii săi.

Oricât de neînsemnată, de neinteresantă, de puerilă şi de banală este joaca unui

copil în ochii adulţilor, aceasta are valenţe pozitive pentru copil. Puzzle-urile îi
învaţă formele, mărimile, numerele, cum să îmbine lucrurile după mărimea şi
forma lor.

Jocurile de cărţi sau cu jetoane, cu zaruri şi pioni, jocurile cu mingea, coarda,

şotronul şi orice alt joc cu reguli îi ajută pe copii să îşi dezvolte funcţia de
autoreglare, esenţială în disciplinarea şi educarea lor, în formarea autocontrolului.

Orice obiect care se pune în mişcare prin lovire îl ajută pe copil să înţeleagă relaţia
cauză-efect şi îi dezvoltă abilităţile motorii. Desenul, pictura, modelajul, bricolajul
contribuie la dezvoltarea abilităţilor motorii fine, creativităţii, simţului estetic.

97
Foarte importante pentru copil sunt jocurile „de-a
ceva”: „de-a medicul şi pacientul”, „de-a mama şi
copilul”, „de-a învăţătoarea şi elevii” etc.

Acestea sunt aşa-numitele jocuri de rol, adică jocuri

în care copilul îşi asumă un rol şi se comportă în
conformitate cu acesta.

Aceste jocuri contribuie semnificativ la dezvoltarea

funcţiei de autoreglare a copilului, a abilităţilor
sale sociale, a inteligenţei lui emoţionale atât de
importantă pentru succesul lui şcolar, social şi
profesional de mai târziu, pentru reuşita lui în viaţă.

Un alt aspect important este joaca părinţilor cu copiii lor. Mulţi părinţi se
simt stânjeniţi şi stângaci, imaginându-şi că rolul „nu îi prinde”, se tem de ridicol,
sunt rigizi şi inflexibili şi se simt datori să conducă în permanenţă jocul.

Când nu ştii ce să faci, în astfel de situaţii, cere sfatul copilului şi lasă-l pe el să te

ghideze.

Sunt părinţi care se joacă cu copiii lor dintr-un sentiment de datorie şi nu pentru
că se bucură într-adevăr. Important este să persevereze. Pofta vine mâncând!

Alţi părinţi nu au starea sufletească necesară jocului cu copilul din cauza

problemelor din viaţa de cuplu, profesionale sau de sănătate.

Sfatul meu este să creadă în virtuţile terapiei prin joc, mai ales că au parte de cei
mai minunaţi ghizi şi doctori de suflete – copiii. Ei pot imagina un joc căruia să-i
poată face faţă oricine doreşte, iar veselia şi vitalitatea lor sunt molipsitoare.

Desigur, cei mai mulţi părinţi nu au timp să se joace cu copiii lor. Sfatul meu este
să nu uite că timpul trece repede, copiii cresc şi, poate, nu vor mai avea niciodată
parte de această experienţă unică.

Nu în ultimul rând, jocul cu copilul contribuie semnificativ la dezvoltarea relaţiei

părinte-copil, la dezvoltarea unui ataşament securizant, a încrederii reciproce, la
dezvoltarea comunicării şi la o mai bună cunoaştere reciprocă.

98
CE-L PUTEM ÎNVĂȚA PRIN JOC?

Cred că răspunsul la
o astfel de întrebare
este : Totul. Și mult mai
ușor decât altfel.

Decât să-i spun copilului “astăzi vom învăța litera A”, pot să inițiez un joc: “hai să
desenăm litera A care se plimbă cu barca împreună cu Ana”. Îl va reține fără efort.
Bineînțeles, nu vom repeta același joc pentru fiecare literă ci vom inventa altele.
Dacă acasă am desenat litera A, în plimbarea zilnică vom căuta litera repectivă în
lucrurile înconjurătoare. Surprinzător de multe vom găsi!

Uneori e greu să faci o distincţie clară între joacă şi explorarea lumii, ca de

exemplu atunci când un copil aruncă în mod repetat jucăriile pe jos în timp ce
stă în scaunul lui înalt. Se joacă, încearcă s-o necăjească pe mămica lui sau face
cunoştinţă cu forţa gravitaţională?

Probabil că este vorba de toate acestea la un loc, dar jocul are un rol atât de
vital în creşterea copilului încât n-ar trebui să subestimăm componenta ludică
a oricărei activităţi pe care cel mic o desfăşoară. De fapt, în funcţie de modul în
care definim jocul, acesta îşi face loc în lumea copilului în jurul vârstei de trei luni,
atunci când el petrece ore întregi încercând să lovească jucărelele din caruselul
agăţat deasupra pătuţului sau să şi apuce propriile degete de la picioare.

Aceste activităţi contribuie la o tot mai bună coordonare dintre mâini şi privire şi
ajută la formarea de noi conexiuni la nivelul creierului.

99
Aceste conexiuni între şi de-a lungul diferitelor zone ale creierului sunt vitale
pentru dezvoltarea micuţului. Prin joacă, copiii se tranformă adesea şi în mici
fizicieni şi descoperă că obiectele diferă ca mărime, greutate, formă sau prin
sunetele pe care le produc atunci când sunt lovite de o suprafaţă dură.

Observă cu câtă atenţie se concentrează copilaşul tău şi cu câtă determinare

încearcă să prindă fiecare lucru nou întâlnit; urmăreşte bucuria de pe faţa
lui atunci când, în sfârşit, reuşeşte să apuce acel lucru, chiar şi pentru câteva
momente. Plăcerea pe care cel mic o simte odată cu acest mici victorii duce la
eliberarea unei substanţe la nivelul creierului numite endorfină, care provoacă o
stare de calm şi satisfacţie.

O greșeală frecventă pe care o fac părinții este aceea că îl copleșesc pe copil cu

jucării, iar reacția acestuia poate să fie contrar așteptărilor: nu se mai dovedește
interesat de niciuna, poate doar un mic interes pentru a le strica, nicidecum de
a se juca. Părintele atunci devine nervos “Am dat o gramadă de bani pe jucării,
fii cuminte și joacă-te!”. Într-o astfel de situație, când copilul doarme, jucăriile
trebuie ascunse, cu excepția unui număr mic. Din timp în timp le vom înlocui cu
altele. Astfel, le va găsi mereu interesante.

Jocul poate fi rodul unui impuls spontan: mama gătește în bucătărie, iar copilul
primește și el o bucățică de aluat, fiind îndrumat să modeleze diferite figurine. La
sfârșit le putem fotografia pentru a realiza ulterior un album cu “creațiile” piciului.
Va fi mândru, va căpăta încredere în sine și va deveni mult mai responsabil.

Jocul poate fi intercalat în orice moment al zilei, dar trebuie să ținem seama de
bioritmul copilului. Dacă este seară și copilul este obosit vom încerca jocuri nu
foarte solicitante atât fizic, cât și intelectual: spre exemplu, putem să începem
o poveste, apoi să-l lăsăm pe copil să inventeze un final. Acest lucru dezvoltă
creativitatea copilului și ne ajută să-i cunoaștem limitele. El trebuie încurajat să
compună un final și în niciun caz nu trebuie să-i spunem”asta e o prostie”.

Nu în ultimul rând, jocul are un rol esențial în dezvoltarea fizică a copilului,

contribuind atât la dezvoltarea abilităților motrice fine - îndemânare, perspicacitate
- cât și la cele grosiere - mers, alergat, sărit, aruncat, pedalat etc. Copilul învață
să își dezvolte coordonarea mână-ochi și dexteritatea în timp ce face blocuri de
construcție, puzzle-uri, lego-uri etc. Jocurile precum șotronul, coarda, de-a v-ați
ascunselea, leapșa etc. îl ajută să-și dezvolte echilibrul, musculatura, oasele și să
crească armonios.

100
PÂNĂ LA CE VÂRSTĂ NE JUCĂM CU COPILUL
Trebuie să respectăm nevoia de independență a copilului. Nu trebuie să-i
impunem prezența noastră dacă el dorește să se joace singur sau în compania
altor copii. Este condiția ca el să se întoarcă bucuros la jocurile cu noi.

Este bine să avem niște jocuri pe care el le joacă numai cu noi, pe care să le
înlocuim pe măsură ce copilul crește. Nu-i vom propune să jucam “Monopolly”
într-o zi minunată de vară, când putem merge în parc sau la piscină.

Nu-i vom propune să jucam “Scrabble” după o zi obositoare la școală, cu multe

teme.

Nu-i vom propune să ne jucăm împreună când el are musafiri, chiar dacă unii
părinți ar privi acest joc ca o oportunitate de a-i cunoaște prietenii. Copilul se va
simți prea îngrădit și nici colegii lui nu vor savura momentul.

Pe de altă parte, sunt jocuri care nu au vârstă; în funcție de moment, poate fi

bine-primită o bătaie cu perne, o luptă cu pistoalele cu apă intr-o zi toridă de vară
sau un “fazan” în mașină in drum spre mare.

Nu va rămâne deoparte nici dacă vom începe să construim un castel de nisip pe

plajă sau dacă ne vom juca cu mingea in apa puțin adâncă.

M-AM PLICTISIT!
“M-am plictisit! Nu știu cu ce să mă mai joc!”
Iată o propoziție care nu place deloc părinților. Căci primul răspuns care le vine în
minte este: “ai atâtea jucării, pe vremea mea mă jucam c-o păpușă toată ziua!”.
Totuși problema trebuie rezolvată în acord cu timpurile pe care le trăim acum.

Iată un joc care nu prea putea fi jucat pe vremea aceea, când jucariile erau puține.
Să ne folosim de avantajul acestor jucării multe.

Ce facem? Adunăm într-un săculeț care nu e transparent toate jucăriile-animăluțe

din casă (de pluș, de plastic, etc) și începem o poveste în care cățelușul de pluș
se plictisea tare, până cand a venit la el un alt animăluț; și scoți la iveală un alt
animaluț cu care s-a mai jucat sau care poate fi asociat unui joc pe care îl cunoaște.
Acum e momentul să-l întrebi pe copil dacă știe despre ce joc e vorba.

101
Poți să ai noroc să intre în joc cu entuziasm sau îți poate tranti un “nu!” sec și
atunci nu trebuie să dezarmezi.

“Hai să descoperim împreună ce joc știe animăluțul!”. Vedem întâi despre ce

animal e vorba și ce jocuri ar putea el să știe: dacă e pisică “de-a cățăratelea”,
dacă e cățel “ghici unde am ascuns osul”, dacă e iepuraș “ștafeta”, căci el aleargă
repede. Putem să jucăm jocul sau putem scoate un alt animal, care ne va sugera
și el un joc. Astfel, copilul va învăța că mereu poate să descopere jocuri noi cu
ajutorul tău sau inspirat de animăluțele sale.

Pentru reușita jocului nu respinge ideile copilului, ci eventual modifică-le puțin.

Nu va fi încântat dacă ceea ce propune el nu va fi bine primit niciodată. Dar e bine
să învețe și să ajusteze după sfaturile altora. Asta în ideea că va repeta jocul cu un
grup de prieteni.

O altă salvare de la o zi plictisitoare este o invitație în bucătărie. Dar despre asta

vom vorbi mai târziu!

POVESTE ÎNAINTE DE CULCARE

SAU DESENE ANIMATE LA TELEVIZOR
Putem spune că povestea de seară a expirat?
Poate că nu, însă ea întâmpină anumite piedici. Una dintre ele este comoditatea
părinților, care nu este neaparat de condamnat, căci și ei, după stresul unei zile
de muncă, ar prefera o altă modalitate de relaxare. Și, atunci, canalul de desene
animate este cel mai la îndemână. Chiar dacă gândesc că acest lucru se întâmplă
numai în seara asta, mâine situația se va repeta și, astfel dependența copilului
față de desenele animate este instalată.

Poate că i-ar placea și povestea, însă cum îl faci să asculte cu răbdare și să nu te

întrebe în fiecare minut când se termină, ca să poată privi desene animate?

Problema poate fi pe jumătate rezolvată dacă atunci când ai amenajat camera

copilului nu ai prevăzut televizor. Dificultatea se mută însă: cum îl convingi să
meargă în dormitor? Odată adus, va asculta cu plăcere povestea, căci decât să
doarmă, copiii preferă să facă orice altceva. Și poate o să-i și placă. Cred că aici
contează nu numai povestea, ci si vocea care o spune. Poți alege una mai lungă, în
speranța că va adormi înainte de final si mâine va fi curios să afle deznodamântul.

102
Pe de altă parte, dacă avem posibilitatea să alegem desenele potrivite pentru ora
culcării, ele pot fi o alternativă. Decât să se tot roage copilul “imi citești?”, iar tu
să-l tot amâni căci ești îngropat în hârtii de la slujbă, desenele animate pot fi o
soluție și nu neapărat una de compromis.

În fapt, multe desene sunt inspirate de povești clasice îndrăgite de copii. Totuși,
trebuie să-ți faci timp să alegi unele potrivite vârstei și momentului.

DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII PRIN JOC

Dacă în ţări ca USA, prin anii 60-70 creativitatea, ideile novatoare, au devenit
politică de stat, în România s-a subliniat necesitatea dezvoltării creativităţii
la elevi doar în ultimii ani, conceptul devenind un deziderat al învăţământului
românesc:,,Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în
formarea personalităţii autonome şi creative.” (Legea învăţământului, nr.85/1995,
Art.3)

De ce se impune atât de imperios dezvoltarea, cultivarea şi exploatarea creativităţii

nu numai la copii, ci la toate vârstele?

Cauzele sunt multiple: explozia informaţională şi, în acelaşi timp, perimarea

ei rapidă, problemele majore cu care se confruntă omenirea (criza resurselor
naturale, poluarea Terrei, criza în domeniul alimentaţiei, criza politică, financiară),
a căror rezolvare reclamă eforturi creative fără precedent.

Pentru că vorbim despre creativitate, propunem ,,astfel” de activităţi prin care

consider că se poate dezvolta gândirea divergentă şi implicit creativitatea la elevi.

103
Grupul brainstorming

• activitatea se desfăşoară în grup;

• ca punct de plecare poate fi orice subiect, cu condiţia ca
acesta să fie scris cât mai clar şi mai explicit, pe un suport;
• reguli: toate ideile sunt respectate şi acceptate, nu se admite
critica, se poate orice şi oricând, cantitatea ideilor este mai
importantă decât calitatea, cu cât ideile sunt mai neobişnuite
cu atât mai bine;
• valorificarea ideilor: toate ideile sunt inventariate în forma lor
originală, se enunţă criterii de evaluare, se păstrează ideile care
corespund criteriilor propuse;
• beneficii: elevii învaţă să-şi exprime ideile liber, învaţă să
valorifice ideile celorlalţi;

Joc de cuvinte

• să scrie cât mai multe cuvinte care încep sau se termină cu

o literă oarecare, în timp limitat (exerciţiul poate indica elevul
creativ);
• să se formeze şiruri de cuvinte prin adăugarea în faţa sau
în spatele silabei date, alte silabe sau litere pentru a obţine
cuvinte noi; (exemplu: re, rece, trece, trecere, petrecere);
• să se alcătuiască propoziţii cu cuvinte care încep cu aceeaşi
literă; (exemplu: Picioarele pădurarului Pavel păşesc peste
pârâu pe punte);
• asociaţii de cuvinte-se desfăşoară oral: se dă un şir de
cuvinte, iar copiii trebuie să găsească pentru fiecare cel puţin
un corespondent potrivit; (exemplu: soare-vacanţă, nisip,
caniculă);

Joc de rol

• orice disciplină, activitate, situaţie, text, reprezintă

oportunitate pentru jocul de rol; (exemplu: ,,A cincea roată
la maşină”-personaje-cinci copii pentru cele cinci roţi; stau
pe scaune şi mimează mersul maşinii; ,,roţile” imaginează un
dialog despre rolul lor; situaţia se schimbă când maşina are
pană pe o roată)

104
Sudoku

• în careu, cele cinci litere/ cifre trebuie aşezate astfel încât să

apară o singură dată şi pe orizontală şi pe verticală;

Imagini

• activitatea se desfăşoară pe fond muzical, de preferinţă

ritm lent; învăţătorul spune ce ,,vede”; copiii continuă în scris
imaginea pe care o ,,văd”; se discută imaginile în echipe;
(exemplu: învăţătorul: Mă plimb prin pădure, paşii mei foşnesc
covorul de frunze, se aude...... continuă elevii în scris)

Motivează alegerea

• Dacă aş fi animal, aş fi.................pentru că.....................

• Dacă aş fi plantă, aş fi.................pentru că......................

Mima
• Elevii se împart în două echipe; una din echipe cere unui
reprezentant al celeilalte echipe, în secret, să mimeze pentru
echipa lui un cuvânt; coechipierii pun întrebări celui care
mimează pentru a-i ajuta în descoperirea cuvântului; acesta
dă indicaţii ,,mute” folosind simboluri; se schimbă apoi rolul
echipelor; câştigă echipa care ghiceşte cele mai multe cuvinte;

Sunet şi culoare

• Exercţiul se desfăşoară pe ritmuri diferite de muzică-genuri

diferite; fiecare piesă se aude un minut; la fiecare melodie
copiii trebuie să scrie ce le sugerează muzica ascultată; se
discută şi se argumentează alegerea; (ex: ce persoană le
sugerează melodia ascultată, ce animal, ce imagini, etc.)

105
Animalul fantastic

• Elevii primesc ilustraţii cu păsări, animale, insecte; desenează

un animal cu părţi din corpul fiecărei vieţuitoare din ilustraţii;

Posterul

• Solicită o combinatorică mintală şi multă imaginaţie;

(exemplu: elevii au la dispoziţie ziare, reviste, alte materiale
ilustrate; decupează şi montează apoi imaginile pentru a
exprima cât mai sugestiv o idee);

Colajul

• construcţii verbale şi literale;

• elevii au la dispoziţie citate, texte scurte, fragmente din texte,
cuvinte, fraze; în grupuri mici trebuie să spargă acest material şi
să producă combinaţii noi între bucăţi; construcţia nouă trebuie
să aibă sens;

Obiecte neobişnuite

• cu ce poţi asemăna desenele următoare?

În încheiere, ca o concluzie finală, se poate face mult în direcţia

educării capacităţilor creatoare ale elevilor, dacă părintele,
învăţătorul adoptă o poziţie creatoare în organizarea şi
desfăşurarea activitaţilor cu copiii.

,,Oamenii ar fi mult mai creativi dacă li s-ar explica

în ce constă de fapt creativitatea”
106
CONFRUNTAREA SECOLULUI XXI: JOCUL LA
PLAY STATION VS. JOCUL ÎN AER LIBER

/// Cum alegem jocul potrivit pentru PS?

Peste 80% dintre tineri sunt pasionați de jocurile video. Ei alocă peste 10 ore pe
săptamână acestor jocuri. În fața acestei situații, ceea ce ne rămâne de făcut este
să diminuăm efectele negative, prin alegerea unor jocuri potrivite.

Deși la început copiii aleg jocuri cu arme și bătaie, în scurt timp ei renunță și
se orientează către jocuri de strategie care pot fi instructive: dezvoltă abilitatea,
inteligența, atenția, uneori cunoștințele de limbi străine.
Așadar, tot răul poate fi îndreptat spre bine.

În România nu există niciun fel de restricţii asupra conţinutului jocurilor

comercializate pe piaţă, aşa cum există în unele ţări din lume. Cu toate acestea,
jocurile video sunt marcate cu pictograme care indică tipul de conţinut şi vârsta
recomandată pentru cei care doresc să achiziţioneze jocul respectiv. Vă vom
prezenta pictogramele şi explicaţiile menite să vă ajute în alegerea jocurilor
pentru copiii dumneavoastră.

107
Vă prezentăm mai jos ce înseamnă aceste pictograme:

Violență

Limbaj injurios

Frică: jocul poate să-i sperie pe cei mici

Sex: jocul conține imagini de nuditate

Discriminare: jocul conține material care ar putea încuraja discriminarea

Jocuri de noroc: jocul promovează jocurile de noroc

Droguri: jocul se referă la consumul de droguri

Jocul se poate juca on-line

PEGI 3

Conţinutul jocurilor cu acest rating este considerat adecvat pentru toate grupele
de vârstă.

108
Este acceptabil un oarecare nivel de violenţă în context comic (în general,
formele de violenţă din desenele animate de tipul Bugs Bunny sau Tom & Jerry).
Personajele de pe ecran nu trebuie să poată fi asociate de copil cu persoane din
viaţa reală, ele fiind în totalitate imaginare.

Jocul nu trebuie să conţină sunete sau imagini care pot înspăimânta sau înfricoşa
copiii mici. Nu trebuie utilizate expresii injurioase.

PEGI 7

Orice jocuri care în mod normal ar avea ratingul 3, însă conţin anumite scene sau
sunete care ar putea produce spaimă, pot fi considerate adecvate doar pentru
copii cu vârste de peste 7 ani.

CALCULATORUL POATE FI UN PRIETEN AL

COPILULUI NOSTRU?
Din ce în ce mai mulţi copii devin “specialişti” în utilizarea computerului, a
tabletelor sau a smartphone-ului, iar asta se întâmplă la vârste din ce în ce mai
fragede.

Acesta nu este, fără îndoială, un lucru rău, dar poate deveni în măsura în care
adulţii uită că un copil trebuie să aibă şi alte preocupări.

Transformările economico-sociale pe plan național și internațional impun

utilizarea pe scară largă a calculatorului, care astăzi reprezintă pentru omenire
ceea ce acum cinci secole a reprezentat invenția tiparului. Implementarea
sistemelor informatice în educație este impusă de nevoi sociale, cum ar fi:

→ pregătirea copiilor/elevilor pentru a stăpâni volumul imens de informație

disponibil și accesibil lor, formându-le abilități de a le utiliza;
→ nevoia majoră de comunicare între indivizi, între grupuri profesionale, între
societăți;
→ participarea copiilor/tinerilor la propria formare în acord cu interesele,
aptitudinile, nevoile personale;

109
Dintre avantaje, enumerăm următoarele:

→ utilizarea calculatorului, reprezintă un

mijloc de învățare preferat de copii pentru
faptul că le pare animat, viu, activ și este
interactiv;
→ stimulează interesul, curiozitatea,
dar mai ales independența în rezolvarea
sarcinilor și în căutarea soluțiilor;
→ permite minții și mâinii ”să se joace”
până la găsirea soluției, creând din instinct
și imaginație sau, uneori, din simplă
plăcere ludică.
→ dezvoltă calități personale, ca perspicacitatea, creativitatea, gândirea logică,
puterea de concentrare, îndemânarea specifică;
→ permite petrecerea timpului liber într-un mod plăcut și util;
→ aparatura este ușor de folosit.

Prezența calculatorului în procesul de învățământ preșcolar asigură o motivație

suplimentară atât pentru copii, cât și pentru cadrele didactice, și nu în ultimul
rând, pentru părinți.

Este benefic pentru fiecare copil să se familiarizeze cu calculatorul, acesta fiind

indispensabil pe viitor, însă părinții sunt obligați să-l supravegheze, permițându-i
accesul in limita unui program bine stabilit si explicit.

Calculatorul dezvoltă capacitatea de concentrare și atenție, crește capacitatea de

reacție, la fel si coordonarea. Copilului timid îi ofera posibilitatea de a interacționa
cu cineva fără să-i fie teamă de respingere.

În același timp, cu ajutorul calculatorului găsim o varitate de programe educative,

prezentate mai atrăgător și pe înțelesul celui mic. Preșcolarul se va obișnui mai
ușor cu literele și va învăța să citească mult mai usor, jocurile pe calculator îi pot
dezvolta gândirea și logica matematică.

Pe de altă parte, utilizarea îndelungată a PC-ului poate cauza dereglari ale

sistemului nervos central - insomnii, coșmaruri noaptea, somn agitat, dependență.
Jocurile pe calculator îl sustrag pe copil într-o lume imaginară, deschisă numai lui,
înlocuiesc cu succes activitățile sociale specifice vârstei.

110
Nu mai reprezintă o noutate faptul că cei mici intră, prin intermediul internetului,
pe diferite forumuri (într-o prima fază - pentru copii), dar chiar și acolo sunt
numeroase pericole.

Sub o identitate falsă, se pot ascunde chiar pedofili, iar copiii ajung sa le dea
acestora prea multe informații, iar ulterior devin victime.

O poziție incomodă în fața tastaturii, menținută ore în șir, poate afecta ținuta
copiilor, iar privitul ecranului le poate strica vederea.

În cazul în care își petrec toată ziua în fața unui monitor, ei nu vor învăța să-și
împarta lucrurile, să-și aștepte rândul și uneori nu vor cunoaște lucruri de bază,
simple, cum ar fi bunele maniere.

Copiii au nevoie să interacționeze cu alți copii și adulți. Ei au nevoie să

experimenteze lucrurile ei înșiși, nu prin intermediul unui calculator.

În cazul unui copil retras, starea se poate agrava, dispărând treptat nevoia de
comunicare. Înainte de orice, sau înainte de achiziționarea unui calculator pentru
copii, este de preferat să apelați mai întâi la medicul dumneavostră pediatru, în
măsură să vă prescrie ce este mai indicat pentru stadiul de dezvoltare al copilului
dumneavoastră.

111
CE FACEM DACĂ ATUNCI CÂND IEȘIM AFARĂ
TOATE SUNT POTRIVNICE?
Înainte ca internetul și calculatorul să fie atât de accesibile, ieșeam la plimbare în
parc, la cofetărie, în fața blocului unde ne jucam, socializam. Acum socializarea se
face folosind site-uri specializate. Intrebarea este dacă acest fapt ne afectează din
punct de vedere psihic sau ne ajută să facem față unei vieți tumultuoase.

as

Deci, am căzut de comun acord că Cred că prima greșeală pe care o facem

nu putem să ne punem împotriva
curentului. Dar măcar să ajungem la
un compromis: să împărțim timpul
liber între jocuri video și jocuri în aer
liber.
Ce ne facem însă dacă nu putem să-l
scoatem din casă? Sau, când în sfârșit
vrea să iasă, toate sunt potrivnice:
imediat cum ieșim din casă îi intră o
musculiță in ochi, sau ajungem în parc
și e prea cald sau prea frig, sau nu găsim
copii din anturajul lui iar alții noi nu
vrea să cunoască deși, în mod normal,
la această vârstă copiii se imprietenesc
usor. Iar când începem să facem sport,
cade si își julește genunchii.
într-o astfel de situație este să justificăm
ieșirea prin “a lua aer”. Asta poate să
pară foarte plictisitor pentru copil.
Așa că trebuie să stabilim de acasă
ce jocuri vom juca și planurile de
rezervă: dacă nu găsim copii cu care
să se joace, dacă nu putem alerga,
etc. Exemple de jocuri in aer liber:
baba-oarba, rațele și vânătorii, șotron.
Se pot improviza:
/// Concurs de sunete
Câți copii pot participa: începand de
la un copil.

112
Materiale:
• camera video/audio (eventual cele
integrate într-un telefon)
• hârtie și pix
Cum se joacă:
Ce trebuie să facă copilul /copiii? Cu
ajutorul unei camere video lăsați-i să
se plimbe în jurul casei, prin curte, la
școală sau prin grădină, și să asculte
sunete interesante din natură și nu
numai.
Însă înainte, nu uitați să îi învățați
cum să înregistreze sunetele, lăsând
o pauză între acestea de aproximativ
10 secunde. Pe lângă camera video,
vor mai avea nevoie și de o hârtie și
un pix pentru a putea scrie în ordine
denumirea sunetelor înregistrate.
După ce au terminat de înregistrat mai
multe sunete, vor putea să își supună
prietenii sau, de ce nu,familia, unui
mic concurs “Cine ghicește sunetul!”
Păstrați o evidență a răspunsurilor
fiecarui copil pentru ca la final să
puteți desemna un câștigător.
/// Bowling
Câți copii pot participa: începând de
la 2 copii
Materiale:
• o minge
• cutii goale de băuturi sau jucării
(popice de plastic)
Cum se joacă:
1.Căutați articole de uz casnic care se
pot răsturna ușor (cutii goale de carton,
de băuturi, jucării, etc.), și aliniați-le
într-un rând precum popicele.
2.Apoi, folosind o minge mai mica
pentru copiii mai mari și o minge mai
mare pentru cei mici, învățați-i cum să
dărâme “popicele”, după care se vor
descurca singuri.
3.Fiecare obiect demolat aduce câte
un punct jucătorului.
4.Jucătorul care dărâmă numarul
maxim de obiecte devine câștigător.
/// Jos, jos!
Câți copii pot participa: minim 4 copii
Materiale:
• o minge
Cum se joacă:
Se începe cu o minge de tenis care se
aruncă continuu, de la un jucător la
altul până când cineva scapă mingea,
iar atunci tu vei striga “Jos într-un
genunchi”; dacă aceeași persoană
scapă mingea a doua oară, vei striga
“Jos pe ambii genunchi “, dacă o scapă
din nou, strigi: “Jos, pe un cot”, urmat
de“Jos pe ambele coturi” a patra oară,
si “Jos pe bărbie” a cincea oară, după
care jucătorul respectiv va fi eliminat.
Atenție: jocul se continuă din poziția
respectivă (în genunchi, cot, etc.).
113
/// Limbo cu apă
Câți copii pot participa: minim 3 copii
Materiale:
• Furtun (pistol) de apa
• CD player (orice aparat care emite
muzică)
Cum se joacă:
Limbo este dansul care te obligă să
treci pe sub bară fără să atingi solul
cu mâinile. Acest joc poate fi jucat și
pe gazon, iar dansatorii vor fi copiii.
Și pentru a fi mai distractiv și mai
interesant, veți avea nevoie este un
furtun pentru apă cu flux direct si
constant.
Utilizați fluxul continuu de apă ca
bățul pentru limbo. Copiii trebuie să
treacă sub jetul de apă, fără să se ude.
Jetul de apă va fi coborât puțin câte
puțin după ce fiecare copil a trecut pe
dedesubt.
Atenție: copiii nu au voie să se târască
pe jos pentru a trece pe sub jetul de
apă! În cazul în care terenul este prea
ud și alunecos pentru copii pentru a-și
arcui spatele în timpul trecerii pe sub
jet, îi puteți pune să se aplece în față;
astfel jocul nu va fi la fel de periculos și
nimeni nu va fi rănit.
Puteți de asemenea să așezați pe
pământ covorașe din cauciuc, sau ceva
care ar putea avea puțină aderență
pentru picioare ude și alunecoase.
114
/// Bărbieritul baloanelor
Câți copii pot participa: minim 3 copii
Materiale:
• baloane mici
• crema de ras
• cuțite din plastic
Cum se joacă?
Fiecare jucător primește un balon
umflat, acoperit cu cremă (spumă) de
ras.
In același timp, toți jucătorii încep sa
bărbiereasca balonul fără să îl spargă.
Jucătorul care termină primul și are
balonul intact, este numit câștigător.
/// Tablourile
Câți copii pot juca: minim 3 copii
Cum se joacă?
Un copil se pune cu fața la perete,
alegând înainte ce vrea dintre: tablouri
frumoase mișcătoare / nemișcătoare;
tablouri urâte mișcatoare /
nemișcătoare.
Cele mai populare sunt tablourile
urâte nemișcătoare pentru că atunci
când te intorci și îi vezi pe toți cum
stau și se strâmbă la tine și nu au voie
să râdă, tu ești pe jos de râs....
Este minunat, câte o doză de fantezie
și imaginație pentru fiecare!
Așadar, avem de unde alege!
Haideți să-i scoatem afară!
PIATRA DE ÎNCERCARE A ORICĂRUI
PĂRINTE: ADOLESCENȚA
Cum reușim să-l tratăm ca pe un adult
chiar dacă are doar 12 ani
Adolescenţa este perioada de vârstă
cuprinsă între 14-18 ani, însă limita
de vârstă poate fi coborâtă la 12
ani sau chiar sub, în special datorită
schimbărilor hormonale care au loc la
o vârsta cât mai fragedă.
Ea este un moment critic din
dezvoltarea copilului deoarece acesta
caută să se raporteze permanent la
ceilalţi, ca o persoană autonomă, cu
conştiinţa propriei identităţii.
Fizic, copilul cunoaşte la această
vârstă o dezvoltare accelerată, fetele
evoluând mai repede decât băieţii.
De altfel, fetele îşi încheie creşterea
fizică la vârsta de 17 ani. Cea mai
mare parte dintre ele (75%) ating
faza pubertăţii înainte de 14 ani, pe
când băieţii ajung la acest moment,
în majoritatea lor (85%), la 15
ani. Psihologic, adolescentul se
caracterizează printr-o bogată
imaginaţie, el „visează cu ochii
deschişi“ , dar şi prin creşterea puterii
de judecată.
În schimb, memoria este deficitară. În
acest interval de timp copilul dezvoltă
interese şi abilităţi speciale fără însă
a avea tenacitatea şi capacitatea
de a finaliza o acţiune. Emoţional,
adolescenţii sunt foarte sensibili şi de
aceea se pot simţi foarte uşor lezaţi,
când se manifestă atitudini ostile faţă
de ei.
De asemenea, ei dovedesc interes
pentru competitivitate şi sunt dispuşi
să participe la orice acţiune care le-ar
115
permite să-şi etaleze cunoştinţele şi
abilităţile.
Social, adolescenţii se caracterizează
prin autodefinirea sinelui în relaţie
cu societatea în totalitatea ei, iar
identitatea apare ca o poziţie a lor faţă
de lumea în care trăiesc.
Din acest status apar probleme
specifice adolescenţei: tensiunea
dintre el şi societate, câştigarea
independenţei faţă de părinţi,
alegerea carierei şi a stilului de viaţă,
viaţa sexuală.
Întrucât adolescentul îşi construieşte
identitatea, în primul rând, în raportul
său cu familia şi societatea, el
exersează experienţe proprii pentru că
numai astfel trăieşte cu convingerea
despre oportunitatea lor.
Adolescenţa este vârsta marilor
experienţe şi experimente cruciale,
iniţiate şi trăite de adolescent pentru
prima oară în viaţă.
Adolescenţii trec prin reale crize
existenţiale şi de identitate.
Traversarea acestor experienţe
cruciale este o condiţie obligatorie
în pregătirea adolescentului de
asumarea de roluri şi statusuri ca viitor
adult.
În acest sens, el stabileşte despre
mediul său de viaţă, decide cum
acţionează cu cine se întâlneşte şi în
116
ce locuri, fără însă a ţine seama de
consecinţele şi şi riscurile unora dintre
experienţele sale.
Un loc esenţial în adolescenţă îl ocupă
relaţiile sociale. La această vârstă
copiii dezvoltă dorinţa de libertate şi
de explorare a spaţiilor necunoscute,
dincolo de ceea ce este spaţiul familial
şi cel şcolar sau al vecinătăţii imediate.
Discriminarea de vârstă, este trăită
intens şi contradictoriu de către
adolescent fiindcă el crede că nu i se
recunoaşte noua sa poziţie socială de
către familie, şcoală şi mediul său de
viaţă.
Relaţiile părinţilor cu adolescenţii
au particularităţi ce le deosebesc de
raporturile din copilărie.
Părinţii nu mai sunt modele,
dimpotrivă, ei devin obiectul unor
critici severe, ceea ce este natural,
pentru că la această vârstă spiritul
critic este definitoriu, iar exersarea lui
cu privire la conduita şi mentalitatea
părinţilor ajută la formarea abilităţilor
de interacţiune concomitent cu
aspiraţia adolescentului către
individualitate, uneori exacerbată.
Între părinţi şi adolescenţi relaţiile
pot fi tensionate, ajungând până
la ruperea lor, situaţie generată de
neînţelegerea din partea părinţilor a
problemelor reale ale adolescentului
şi de spiritul excesiv de autonomie al
adolescentului.
Părinţii, şi în general adulţii, caută să-l
socializeze pe adolescent orientându-l
spre ceea ce va face în viitor, spre
viaţa de adult, acordând o importanţă
redusă problemelor specifice vârstei
lui.
Ori, adolescentul trăieşte puternic tot
ce se întâmplă cu el în prezent fiindcă
el se confruntă cu aspecte concrete
ale propriei vieţi, pentru el grave, şi,
de aceea, el este preocupat, înainte
de toate, de rezolvarea acestora, fiind
mai puţin interesat de pregătirea
pentru ceea ce va face în viitor.
Odată cu vârstă adolescenţei, copilul
îşi dă seama că dispune de elan, forţă
şi posibilităţi de a produce ceva, de a
schimba mediul căruia îi aparţine, că
poate să-şi construiască un mod de
viaţă propriu.
El face în acest fel trecerea de la
generaţia familială la generaţia socială.
De altfel, una din aspiraţiile cele mai
frecvente ale adolescentului este cea
de a fi adult. De aceea, adolescentul
nu mai acceptă vechile norme şi reguli
ce stăteau la baza raporturilor sale,
copil fiind, cu adultul.
Sunt o serie de condiţii care-l
determină pe părinte să nu-și schimbe
modul în care-l privește pe adolescent
față de copil:
a.poziţia socială a adolescentului
este aceeaşi ca în copilărie, el fiind, în
continuare, elev şi deci neimplicat în
câmpul muncii;
b.dependenţa lui materială de părinţi;
c.obişnuinţa adultului de a îndruma
şi controla copilul, greu de schimbat
chiar dacă părinţii sunt conştienţi de
necesitatea schimbării atitudinii lor
faţă de adolescent;
d.păstrarea, mai ales în primii ani,
de către adolescent a trăsăturilor
copilului în comportare şi infăţişare.
Când adulţii au o atitudine de
cooperare, adolescentul vede în
aceştia un partener de dialog. Prin
urmare, el simte că este considerat
un egal şi are încredere în adulţi.
Dacă adultul refuză cooperarea cu
adolescentul, atunci el manifestă
rezistenţă, sub diferite forme, faţă
de tendinţa acestuia de a-i îngrădi
personalitatea, de a-i orienta modul
de a gândi şi de a acţiona.
117
Raporturile dintre adulţi şi adolescenţi
pot deveni conflictuale, cu deosebire
când atitudinea adultului rămâne
neschimbată.
La unii adolescenţi asemenea raporturi
tensionate duc şi la sentimentul
înstrăinării de familie, la ruperea
comunicării cu membrii ei, la evitarea
lor şi evadarea din familie, cea mai
cunoscută fiind fuga de acasă.
De fapt, are loc emanciparea socială
a adolescentului, iar neînţelegerea
acestei particularităţi de către adult
este un motiv de naştere a unor
raporturi conflictuale.
Adolescenţii nu mai acceptă
vechile relaţii din copilărie
cu adulţii şi vor un nou tip de
relaţii bazate pe recunoaşterea
personalităţii lor.
Din cauza interdicţiilor impuse de
părinţi sau de şcoală, adolescentul
acţionează pe principiul fructului
interzis, căutând să cunoască şi să
trăiască exact ce i se interzice.
Se neglijează de către familie şi de
către societate că la această vârstă
individul ţine să arate celorlalţi curajul
şi îndemânarea de a face faţă la situaţii
foarte dificile.
Bravada, lăudăroşenia, dorinţa de a
epata şi de a imita pe cei de vârsta lor,
pentru a fi în pas cu ei, pot conduce
la comportamente deviante, care
118
în anumite contexte devin conduite
de delincvenţă. Adolescenţa se
caracterizează şi printr-un anumit
mod de comunicare.
Mai întâi, să remarcăm lărgirea
ariei de comunicare, de la dialogul
predominant cu părinţii la vârsta
copilăriei mici, apoi, în şcoala primară,
comunicarea permanentă cu cadrele
didactice, la comunicarea cu toate
mediile sociale, aceasta fiind una din
modalităţile esenţiale de manifestare
a autonomiei şi identităţii individului.
Un aspect deosebit de important îl
constituie tendinţa spre exprimarea
într-un limbaj propriu vârstei.
Jargonul şi argoul sunt forme tipice
de comunicare ale adolescenţilor.
Limbajele grupurilor de adolescenţi se
disting de limba standard a societăţii.
Sunt adoptate gesturi, moduri şi
maniere de vorbire neîntâlnite la alte
grupuri de vârstă. În anumite contexte,
adolescenţii creează un antilimbaj, ca
mod de comunicare opus celui oficial.
Am simțit nevoia să scriem mai mult
despre adolescență deoarece, de
departe, este cea mai dificilă perioadă
atât pentru copil, cât și pentru părinte.
Deci, acum cunoaștem destul de
multe.
Și totusi, putem să ne descurcăm cu
un adolescent? Majoritatea părinților
vor fi recunoscători că au scăpat de
această perioada, puțini s-ar incumeta
să mai treacă o dată prin ea. Cred
că este important, într-adevar, să
încercăm să-l tratăm altfel decât în
copilărie, să încercăm să discutăm cu
el, fără a ne băga forțat în sufletul lui.
Câteva lucruri de făcut:
→Să-i explicăm că așa cum el are
așteptări de la noi și noi avem anumite
așteptari de la el.
→Așteptările fiecăruia să le expunem
deschis si să cădem de acord dacă
aceste cerințe sunt rezonabile sau nu.
În fapt, statutul de adult presupune și
asumarea unor responsabilități.
→Să-i explicăm că cei 7 ani de acasă
ramân în orice etapă a vieții noastre.
→Să-i spunem că în schimb dorim
ca el să ne trateze “uman” : nu-i
”tocăm” mărunt pe părinți, căci totuși
ei sunt cei care ne sprijină la greu;
să-i reamintim că îl sprijinim și noi în
zilele mai obositoare și, mai ales, nu-l
comparăm cu alții (“tata lui Mihai …”),
căci ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.
→Explică-i că sunt greșeli pe care nu-l
poți lăsa să le facă, căci unele pot fi
fatale.
→Arată-te interesat de pasiunile
și activitățile lui, nu-i minimiza
rezultatele, ascultă și tu muzica lui
preferată (cine știe, poate găsești ceva
să-ți placă).
Câteva lucruri de evitat:
→Evită sintagma “Pe vremea mea…”.
Nu-și are niciun rost, căci vremurile
s-au schimbat în mod evident.
→Evită să te zugrăvești ca fiind perfect,
căci nimeni nu e așa, nimeni nu s-a
născut învățat, suntem ceea ce am
devenit în timp, iar timpul este atuul
nostru față de adolescent.
→Dacă știi că are tendința de a fi
negativist, nu-i spune ”împrietenește-
te cu X”!
S-ar putea să vrea s-o facă, dar faptul
că părinții îi impun ceva poate să aibă
asupra lui un efect contrar.
Concluzia ar putea sta într-un vechi
proverb:
„Nu judeca pe tânăr după mintea
celui bătrân, ci pune-te în locul lui şi
atunci să-l judeci”
119
CE FACEM CÂND NU
SUNTEM DE ACORD
CU ANTURAJUL
Cercul de prieteni pe care și-l crează
copilul are o influență mare în
dezvoltarea sa.
Fie că această influență este pozitivă,
fie că este negativă. Tocmai de aceea
este important să fim extrem de atenți
la semnele pe care le oferă copilul,
pentru a evita din timp eventualele
probleme ce pot apărea.
Pentru un părinte, discuția cu
adolescentul joacă un rol esențial -
odată ce el simte că are în apropierea
sa un părinte înțelegător, care îl ascultă
și îi indrumă pașii pe calea cea bună.
Presiunea din partea grupului de
prieteni poate apărea în clipa în care
unul dintre amicii copilului încearcă să
îl convingă pe acesta să facă un anumit
lucru pe care el nu vrea sa il facă -
fie că își dă seama că este un lucru
greșit, fie că, potrivit personalității și
temperamentului său, acesta nu i se
potrivește.
Dacă este vorba despre un lucru sau
o activitate pe care copilul își dorește
să o întreprindă, dar nu are curaj să
o facă, influența anturajului poate
avea un cuvânt hotărâtor de spus și în
această situație.
120
Însă ceea ce este important de reținut
este faptul că acest tip de influență
se poate împărți în două categorii:
pozitivă si negativă.
Copilul poate fi influențat negativ în
clipa în care este convins de prietenii
din anturajul său să facă ceva ce nu își
dorește, numai pentru că aceștia spun
că așa este bine sau pentru că și ei au
făcut lucrul respectiv.
Uneori, această atitudine poate fi
promovată și ca o “probă de foc”
pentru intrarea în cercul respectiv de
prieteni.
Dacă micuțul își va dori extrem de mult
să facă parte din acel grup, probabil
că se va lăsa convins să facă tot felul
de “trăsnăi”, numai pentru a intra în
“grațiile” viitorilor săi amici.
Este o atitudine nedorită, mai ales
dacă argumentul folosit de prieteni
este că ei știu ce e cel mai bine pentru
el.
În acest caz copilul trebuie învățat
să nu creadă aceste lucruri și să își
impună punctul de vedere. Orice s-ar
intampla, cu siguranță el este cel care
își cunoaște cel mai bine dorințele și
așteptările.
În cazul în care copilul nu își dorește să
facă un anumit lucru, poziția cea mai
bună este cea clară - “Nu, nu vreau sa
fac acest lucru!”. Iar dacă activitatea
pe care i-o propun aceștia îi surâde și
nu este deloc periculoasă, în nici un
fel, atunci răspunsul trebuie să fie la
fel de ferm: “Da, hai să încercăm!”.
/// Ce facem când nu ne place
anturajul?
•Nu-i impune s-o rupă brusc. Încearcă
să-l antrenezi în alte activități care să-i
limiteze timpul petrecut cu gașca.
•Asigură-l de sprijinul și dragostea ta
necondiționată.
•Nu-i spune “dacă te mai întâlnești
cu X, nu te mai primesc acasă sau te
dezmoștenesc, etc.”
•Spune-i că nu vrei neapărat să-l rupi de
gașcă, dar vrei să aibă propriile păreri,
să-și formeze propria personalitate și
să acționeze sub impulsul propriilor
dorințe și nu sub presiunea amicilor.
•Pune-l să practice un sport în mod
organizat. Îl va disciplina și-l va ajuta
să-și pună ordine în viață.
•Dă-i voie să te contrazică. Discutați
cu argumente pro și contra. Aceste
discuții îl vor ajuta să gândească logic,
să privească și din alte puncte de
vedere.
•Dă-i exemple reale de influențe
negative ale anturajului, posibil chiar
la vârsta adultă (ca să puteți privi
oarecum neutru situația analizată).
121
PUTEM FI PĂRINTE ȘI PRIETEN COPILULUI
NOSTRU?
Această situație este rar întâlnită
într-o familie așa-zis clasică (2 părinți,
2-3 copii, slujbe solicitante).
Ea se regăsește mai ales în familii
încercate de situații neobișnuite, în
familii monoparentale sau acolo unde
părinții sunt foarte tineri iar bunicii
preiau sarcinile părinților, astfel între
copii și părinți se stabilesc mai degrabă
relații frățești.
Poți să încerci anumite trucuri pentru
a deveni prietenul (sau chiar cel mai
bun prieten) al copilului tău:
→Fii prezent, cu tot ce presupune
asta: jucați-vă împreună cele mai
trăznite jocuri, învață cu el mersul pe
role, jucați-vă jocuri pe PS.
→Fii complet sincer totdeauna, chiar
dacă uneori te sperie ideea de a
răspunde sincer unor întrebări despre
tine (când te-ai îndrăgostit, la ce vârsta
ai făcut sex, ai fumat în adolescență,
etc.).
Dacă te prinde cu minciuna, tentativa
este sortită eșecului.
→Nu-l certa în public (prietenii nu fac
asta, numai părinții uneori), iar acasă,
dacă o faci, să fie în mod ușor ironic.
122
→Îmbracă-te mai modern, nu
conservator (din păcate, uneori este
imposibil căci contravine propriei
identități).
→Ascultați muzică împreună, chiar
dacă te alegi cu dureri de cap (toate
au un preț…)
→Nu-ți ascunde momentele de
slăbiciune, căci asta te poate scăpa de
masca unui super-părinte.
→Prietenii nu te pedepsesc dacă iei
note mici, deci va trebui să găsești alte
rezolvări pentru astfel de probleme.
Cu toate acestea, uneori este imposibil
să devii prietenul copilului tău, mai
ales în lipsa altui membru al familiei
care să preia sarcinile unui părinte.
Copilul poate găsi prieteni adevarați
în viață, însă alți părinți nu.
Deci, ar fi bine să te gândești dacă a fi
prietenul copilului tău nu îl sărăcește
de alte experiențe, sentimente,
nostalgii.
123
ALIMENTAŢIE IV SĂNĂTOASĂ

124
ALIMENTAȚIA COPILULUI SAU LUPTA
PĂRINȚILOR CU FAST-FOOD-UL

/// Obiceiuri sănătoase formate de mic

Cu toții vrem copii care mănâncă alimente sănătoase.

1 Nu restricționa mâncarea.

Restricțiile la mâncare impuse copilului pofticios cresc riscul ca el să dezvolte

tulburări de alimentație și de nutriție în anii viitori, cum ar fi anorexia sau bulimia.
Acest lucru poate avea și efect negativ asupra creșterii și dezvoltării lui. Știm cu
toții de efectul tentației „fructului oprit”

2 Ține mâncarea sănătoasă la vedere tot timpul.

3 Copiii vor mânca atunci când le este foame mai degrabă ceea ce văd
imediat la îndemână.

Ține fructe într-un bol special pe masa din bucătărie, nu închise în compartimentul
de legume și fructe din frigider. Și mânâncă si tu mereu un măr la gustare. Propriile
acțiuni strigă mai tare de 1000 de ori decât orice le vei spune vreodată. Ține minte
un lucru simplu: copilul tău poate alege doar acele mâncăruri pe care le ai în casă.

125
4 Nu eticheta alimentele drept „bune” sau „rele”.

În schimb, asociază mâncarurile cu acele lucruri la care copilul tău ține cel mai
mult, cum ar fi sportul, aspectul său fizic sau eroii preferați. Lasă copilul să știe de
timpuriu faptul că proteina din carnea bună precum curcanul și calciul din lapte
și iaurt îi dau putere ca să practice cu succes sportul lui preferat. Iar antioxidantii
din fructe și legume adaugă strălucire părului așa de frumos de care fetița ta este
mândră.

5 Laudă-i alegerile sănătoase.

Oferă copilului un zâmbet larg și plin de mândrie și spune-i cât de deștept a fost
alegând acel aliment sănătos.

6 Nu vorbi negativ despre alegerile lui alimentare nesănătoase.

Când copilul alege o mâncare nesănătoasa, ignoră. Sau, dacă copilul preferă
mereu mâncare prăjită sau grasă, redirecționează-I opțiunea.

Poți încerca să îi dai cartofi copți la cuptor cu puțin ulei de măsline deasupra în loc
să ii faci sau să îi cumperi cartofi prăjiti. Sau dacă copilul cere bomboane, oferă-i
o cupă de căpșuni proaspete cu puțin sirop de ciocolată și iaurt. Ești prea ocupată
să te ocupi de toate astea? Dă-le fructe uscate ca și gustare între mese.

7 Niciodată nu folosi mâncarea ca recompensă.

Aceasta procedură poate crea probleme cu greutatea mai târziu în viață. În

schimb, recompensează sau premiază copilul cu ceva fizic si distractiv, cum ar fi o
plimbare în parc la locul de joacă preferat sau o tură din jocul mult iubit.

8 Stați împreună la masă.

Dacă acest lucru nu este o tradiție la voi acasă, ar trebui să devină. Cercetările
arată faptul că cei mici care mănâncă mesele de seară la masă împreună cu
părinții lor, au o nutriție mai bună și sunt mai puțin expuși riscului de a avea tot
felul de probleme ca adolescenți.

Începe cu o seară pe săptamână și dupa aceea crește la trei-patru ca să construiești

gradat obiceiul.

126
9 Pune mâncarea în farfurii în bucătărie.

Acolo le poți pune în farfurie alimentele sănătoase și poți controla cât si ce

mănâncă, în loc să duci platourile cu mâncare la masa din sufragerie sau la
televizor și să-i lași să mănânce la întâmplare ce doresc ei de acolo (evitând
garnitura de legume).

În acest fel, copiii învață să recunoască ingredientele si conștientizează în ce

constă o porție normală de mâncare pentru un copil sau pentru un adult.

10 Dă copilului control asupra a ceea ce mănâncă.

Roagă copilul să ia câte trei mușcături din fiecare fel de mâncare din farfuria sa apoi
să îi dea calificative, cum ar fi „foarte bine”, „bine”, „satisfăcător”, „insuficient”.
Când o mâncare sănătoasă, în special legumele, primesc de la copil nota maximă,
ține minte și servește-I acest fel de mâncare mai des.

Oferă-i mai rar acele alimente pe care copilul nu le preferă. Acest procedeu
permite copilului să participe și el la luarea deciziilor cu privire la mâncare. Până
la urmă, alimentația este o afacere de familie. Copilul nu trebuie să mănânce
numai ce îi dictezi tu.

11 Ține legătura cu pediatrul.

Întotdeauna discută cu medicul copilului înainte să iei neinspirata decizie de a

pune copilul la vreun regim, încercând să îl faci fie să ia în greutate, fie din contra,
să se mai subțieze un pic. Nu diagnostica niciodată un copil drept prea gras sau
prea slab doar după opinia ta.

Un copil aflat in creștere nu are voie să fie pus la niciun fel de dietă care să îi
deregleze metabolismul, uneori pe viață. Specialiștii spun că până la 15 ani un
copil nu are voie să țină dietă, nici de slăbit nici de îngrășat.

Cu tact, îi poți regla alimentația împreuna cu pediatrul său fără ca el să perceapă

că are anumite restricții sau impuneri alimentare. Factorul psihic din jurul
alimentației se declanșează ireversibil la aceste vârste fragede.

„Totul este să faceți schimbări gradate, nimic peste noapte și în niciun caz
alimentația copilului nu este bătălia părinților”, spun specialiștii.

127
CINA ÎN FAMILIE – UN LUCRU DEMULT
UITAT
Încă din timpuri
străvechi momentul
mesei a fost unul
deosebit de important
pentru întreaga
familie.
Clipele frumoase petrecute alături
de cei dragi, discuțiile despre lucruri
mai mult sau mai puțin importante si
mâncarea sănătoasă îi fac pe oameni
mai fericiți, spun oamenii de știință.
Momentul cinei în familie are efecte
nebănuite asupra întregului organism
uman. De îndată ce se așază la masă,
toți participanții parcă simt cum li se
relaxează întregul corp.
Mâncarea are efectul unui ser,
iar starea de bine care poate fi
resimțită este de neînlocuit, conform
cercetătorilor.
Oamenii de știință susțin că cinele în
familie au un rol esențial în ridicarea
moralului, dar are efecte benefice și
asupra sănătății.
128
Mai mult decât atât, în urma studiilor
specialiștii au ajuns la concluzia că
micuții care mănâncă alături de
familiile lor au o dietă mai sănătoasă
și hrănitoare, spre deosebire de alții.
Farmecul unei cine în familie este
să o și pregătim împreună. Implică-i
și pe copii, căci este nu numai plăcut
pentru ei, dar și educativ.
Și mânuțele mici pot fi de ajutor, chiar
dacă sunt putin neîndemânatice. Dă-i
niște forme de fursecuri și vei vedea
ce fețe caraghioase o să decupeze din
brânzică! Sau unge tu o felie de pâine
cu unt de arahide, si lasă-l pe el să-i
pună o feliuță de măr în loc de guriță
și două stafide în loc de ochișori! Vrei
altă idee? Lasă-ți copilașul să rupă
lăptucile pentru salată sau să toarne
lapte în compoziția pentru prăjitură.
Copiii se dau în vânt după activitățile
din bucătărie. Le va face întodeauna
plăcere să meargă cu tine la magazin,
pentru a alege împreuna ingredientele
necesare, sau să prepare și să
servească mâncarea celorlalți membri
ai familiei.
Dar te-ai gândit vreodată cât de
importantă este joaca de-a gătitul
pentru dezvoltarea lor personală și
pentru dobândirea respectului de
sine?
Trebăluitul prin bucătărie, sub
supravegherea ta atentă, îi va face mai
încrezători în ei înșiși si îi va pregăti
pentru asumarea independenței de la
o vârstă cât mai fragedă.
Atunci când ajută la prepararea hranei,
majoritatea copiilor sunt mândri și
simt că li se acordă importanță.
Împărțiți treburile casnice cu restul
familiei pentru a le dezvolta celor mici
sentimentul de apartenență.
Gătitul nu e doar distractiv, ci și
educativ. Micuții vor putea măsura,
număra și observa felul în care se
transformă ingredientele, odată
procesate.
Ce mai, matematică și chimie în
adevăratul sens al cuvântului!
Unde mai pui că puiul tău va învăța,
cu această ocazie, noi cuvinte şi
simboluri.
În timp ce pregătești mâncarea,
vorbește-i despre ceea ce se întâmplă
acolo.
La ce e bun fiecare aliment și cum faci
ca să iasă o friptură sau o prăjitură
delicioasă.
Știai că până și unii mușchi, de mărime
mică, lucrează atunci când copilașul își
folosește mânuțele pentru a ajuta în
bucătărie?
Când gătești împreună cu năzdrăvanul
tău, înveți și tu meseria de părinte.
Vei vedea că gătitul vă apropie și se
transformă, peste timp, în amintiri
minunate.
Este și o ocazie ideală pentru a sta de
vorbă cu el și a afla ce anume îl bucură
și ce îl înspăimântă.
Chiar dacă procesul de preparare
a mâncarii va dura ceva mai mult,
lasă-ți copilul să te ajute.
Gătitul împreună înseamnă timp de
calitate petrecut împreună.
129
REȚETE SĂNĂTOASE, GUSTOASE ȘI
ASPECTUOASE PENTRU CEI MICI
Rețetele următoare sunt sănătoase și
au avantajul că permit transformări
în funcție de preferințele copilului. O
mâncare pe care copilul vă ajută s-o
pregătiți va fi savurată de acesta.
Folosiți acest prilej pentru a corecta
obiceiuri alimentare proaste sau
pentru a-l convinge să mănânce mai
multe legume și fructe. Cere-i părerea
asupra ingredientelor și la sfârșit
spune-i că fără ajutorul lui mâncarea
n-ar fi ieșit așa gustoasă.
1. Hamburger ca acasă
Ingrediente: chifle cu susan (sau
fără), piept de pui, cartofi, salată
verde, ceapă verde, ardei gras,
ketchup/pastă de roșii făcută în
casă.
130
Se face un grătar din pieptul de pui,
se fac cartofi prajiti și o salată.
Se încălzește chifla, se taie un
capac și se umple cu bucățele mici
de carne, cartofi si salată, peste
care se pune ketchup/pastă de roșii
făcută în casă.
Lăsați copilul să aleagă ordinea
și cantitățile. O variantă mai
sănătoasă este cu cartof copt în
locul cartofilor prăjiți.
2. Ouă umplute
Aici se pot face multe variante. Practic,
de fiecare dată putem obține alt gust.
Ingrediente: ouă fierte, brânză de vaci,
smântână, ceapă verde, verdeață.
Ingrediente: ouă fierte, brânză de vaci,
smântână, ceapă verde, verdeață.
Ouălor fierte li se taie un mic căpăcel
în partea de jos (ca să le putem așeza
în picioare) și un capac mai mare sus,
ca să putem scoate gălbenușul.
Gălbenușurile se amestecă cu brânza,
ceapa tăiată fin, o lingură de smântână,
verdeață, se condimentează și se
umplu la loc ouăle. Se vor face
căpușoare dintr-un piure de cartofi
și căciulițe din morcovi fierți sau roșii
cherry scobite.
Se poate pune în umplutură morcov
ras sau țelină rasă.
Variante:
• Cu ton și puțină zeamă de lamâie
• Cu pateu sau ficat fiert
• Cu sfeclă roșie
• Fileuri de anșoa sau somon afumat
• Ciuperci
Toate rețetele cu pește vor include și
zeama de la o lamâie.
3. Clătite cu diverse umpluturi
Prezentăm câteva rețete de clătite
aperitiv
Se separă gălbenușurile de albușuri.
Gălbenușurile se amestecă cu un
praf de sare, mărar (sau alte ierburi
aromate), piper și un pahar cu lapte.
Se adaugă aprox. 250g făina.
Acest aluat gros se subțiază cu apă
minerală până capătă consistența unei
smântâni lichide (dacă aluatul e prea
gros clătitele vor ieși prea groase) și se
pun albușurile batute.
Se lasă la frigider minim o jumătate
de oră, apoi se prăjesc. După aceea
se umplu cu diverse amestecuri, se
rulează și se taie.
Umpluturi:
•Cu o pastă de brânză, smântână,
mărar, ceapă verde, morcov ras și
somon.
•Cu umplutura anterioara în care
somonul se înlocuiește cu ton, anșoa,
mușchi file, șuncă presată.
•Cu un amestec de ciuperci călite cu
ceapă, mărar, smântână la sfârșit.
•Cu brânză rasă de capră, smântână,
ardei gras, ceapă roșie, mușchi afumat,
avocado.
Puteți adăuga după gust oregano,
busuioc, cimbru, ienibahar sau ardei
iute pentru un gust picant.
O variantă interesantă este de
clătite pane: Clătitele se umplu cu o
umplutură de carne tocată călita cu
ceapă, verdeață.
Se închid bine, se dau prin făină, ou
bătut, apoi pesmet și se prăjesc.
131
4. Clătite desert
Pe lângă umpluturile clasice de
dulcețuri se pot folosi:
• 4-5 mere rase și călite cu câteva
linguri de zahăr.
• Brânza de vaci amestecată cu zahăr,
smântână/iaurt, coajă de lamâie/
portocală (atentie, spălați bine citricile
sau folosiți din cele netratate).
• Cu finetti si banane.
5. Tort răcoritor de vișine.
Se tapetează o tavă rotundă cu unt, se
așează vișinele fără sâmburi în două
straturi, se pun 8 linguri de zahăr și
apă să nu depașească nivelul vișinelor.
Se dau la cuptor până se topește
zahărul. Apoi se face un pandișpan
din 4 ouă mari, 4 linguri de zahăr si 4
linguri de făină.
Se pune aluatul peste vișine și se dau
la cuptor 40 minute aproximativ.
Se scoate din cuptor, se trece cu cuțitul
pe margine și se lasă în tavă până
absoarbe tot siropul. Se răstoarnă și
se poate servi când se răcește, simplu
sau cu frișcă.
După prima încercare vă veți da seama
câtă apă trebuie pusă pentru ca siropul
să nu fie nici prea mult, nici prea puțin.
Se pot folosi căpșuni în locul vișinelor.
132
6. O rețetă prin care putem să rezolvăm
problema unor copii cărora nu le plac
legumele sunt supele cremă.
În funcție de legumele folosite, supa
poate avea mereu alt gust (pentru cei
mofturoși).
Rețeta este simplă: se fierb legume
(morcovi, țelină, ceapă, cartofi,
dovlecei, ardei gras, o roșie eventual,
dovleac, spanac, broccoli, linte evident
nu toate odată, ci în combinația dorita
– 3-4 feluri de legume), se pasează și
se pun din nou la fiert cu apa în care
au fiert legumele sau supa de pui.
Se servesc cu crutoane pe care le
poate face chiar cel mic decupând din
felii de pâine prăjtă diverse figurine.
Opțional se poate îmbogăți cu o
lingură de smântănă.
Putem strecura și legume pe care
copilul nu le prea mănânca.
7. Bruschetele se pot dovedi foarte
apreciate, mai ales că cei mici pot
contribui din plin la realizarea lor.
• Bruschete mini-pizza: o alternativă
pentru fanii pizza. Se taie o baghetă
în felii, se așează într-o tavă, se ung cu
ketchup/pastă de roșii făcută în casă,
se pune apoi cașcaval ras, bucățele de
mușchi file/carne fiartă, se pune din
nou puțin cașcaval și oregano. Se dau
la cuptor 15 minute.
• Bruschete cu roșii: feliile de baghetă
se stropesc cu ulei, peste care se
așează ceapă verde și roșii tocate
mărunt, apoi se presară oregano și se
dau la cuptor
• Bruschete cu somon: ca cele cu roșii
dar se adaugă și somon afumat
8. Tartă cu ouă, roșii și brânză
Ingrediente:
- 4 ouă
- 2 roșii mari
- 200 gr telemea
- sare, piper
Mod de preparare
Batem ouăle cu sarea si piperul.
Adăugam telemeaua dată pe
răzătoare.
Dăm roșiile pe răzătoare , le adaugăm
peste ouă și mestecăm ușor ca să se
omogenizeze.
Ungem o tavă cu margarină sau unt si
turnăm compoziția. Dăm la cuptor , la
foc potrivit până se desprinde ușor de
marginile tăvii. Lăsăm să se răcească
apoi porționăm.
9. Desert cu iaurt si piersici
După un somn bun, îi poți oferi
copilului un desert delicios. Un desert
poate fi delicios și în același timp
sănătos, iar pentru asta vă recomand
“Desertul cu iaurt și piersici”: biscuiți,
iaurt cu fructe, compot de piersici,
toate combinate într-o prăjiturică
irezistibilă!
Ingrediente:
- 2 iaurturi de piersici (800 ml)
- 1 compot piersici (400 ml)
- 250 gr frișcă lichidă
- 1 pachet biscuiți
- 2 plicuri gelatin
Se bate frișca până se întărește.
Se adaugă iaurturile și se bate în
continuare. Adăugăm apoi două-trei
piersici tăiate cubulețe.
Dizolvăm gelatina în câteva linguri
de compot și o punem pe foc câteva
secunde până se topește.
Mare atenție, nu trebuie adusă la
punctul de fierbere pentru că își
pierde proprietățile. Se încorporează
în compoziție. Feliile de piersici se
așează pe fundul unor recipiente Se
toarnă peste piersici compoziția apoi
se așează deasupra biscuiții înmuiați
putin în zeama de compot.
Se dă la frigider pentru cel putin doua-
trei ore, apoi se răstoarnă cu grijă, ca
să nu se rupă (pe un platou) și se taie
felii.
133
REŢETE IEFTINE ŞI RAPIDE
Iată un secret pe care eu l-am învăţat
petrecând o periodă în bucătărie.
Uneori, pentru a găti ceva gustos nu
trebuie să fii neapărat cel mai priceput,
ci trebuie doar să ai puţină imaginaţie.
Iată, deci, cum am descoperit eu, cu
puţin ajutor, una dintre cele mai bune
reţete de mâncăruri pe care le-am
încercat până acum: chifteluţe în sos
picant. Dacă ţi-am stârnit curiozitatea,
iată ce ai de făcut.
/// Chifteluţele în sos picant se prepară
având următoarele ingrediente:
- 500 gr carne de porc (sau amestecată
carne de porc şi de vită)
- 250 ml apă
- 50 ml sos de soia
- 2 ardei iuţi
- 3-4 căţei de usturoi
- O legătură de pătrunjel
- O legătură de ceapă verde
- Sare, piper, ulei
- Făină
- O conservă ananas
- 2-3 castraveţi
În primul rând trebuie tocată carnea.
Este bine să dai carnea de două ori
prin maşina de tocat pentru a fi mai
măruntă. Usturoiul se pisează şi se
adaugă odată cu ceapa verde tocată.
Se presară jumătate din pătrunjelul
tocat, ardeiul iute şi se amestecă
foarte bine carnea.
134
Potriveşte carnea de sare şi piper
după care poţi începe să formezi
chifteluţele. Udă-ţi mâinile în apă
rece, formează biluţele de carne după
care dă-le prin făină până se acoperă
bine. Pune-le apoi în tigaie la prăjit.
/// O salată gata în 5 minute: salată
turcească
Dacă aţi auzit de Geagic, înseamnă că
aţi auzit de salată turcească. Acesta
este numele său cel mai des folosit. Ce
este cu această salată?
Este una extrem de răcoritoare,
perfectă pentru această perioadă
a anului, care se prepară în nu mai
mult de cinci minute. Iar nouă ne plac
mâncărurile rapide, nu?
Aşadar, ce conţine o salată turcească şi
cum se prepară ea?
Pentru a te putea delecta cu o salată
turcească, trebuie să ai la îndemână
următoarele ingrediente:
- 2-3 căţei usturoi
- 1 l iaurt
- 3 castraveciori verzi
- O legătură de mărar
Asta este tot. Vezi bine că ingredientele
sunt unele extrem de sănătoase.
/// Caşcaval pane
Ingrediente:
- 100 - 200 g caşcaval
- un ou
- pesmet
- făină
- ulei
Mod de preparare:
Tai caşcavalul în felii de 1 cm grosime,
în bucăţi potrivite. Feliile le treci prin
lapte sau apă şi apoi prin făină, ou
(bine bătut cu furculița până când se
face puţină spumă) şi la urmă prin
pesmet. Pregăteşti astfel toate feliile.
Pui la înfierbântat o tigaie goală, 3
- 4 minute, la foc mic (nu direct pe
flacără). Se pune ulei cât să o acopere
în strat subţire (2 - 3 mm) şi imediat
se aşază feliile de caşcaval care se
prăjesc pe ambele părţi, până când se
rumenesc şi caşcavalul se înmoaie.
Trebuie să le serveşti imediat, altfel se
vor întări.
/// Gogoşi pripite
Ingrediente:
- 100 g brânză de vaci
- 100 g caşcaval ras
- 100 g telemea rasă
- 2 ouă mari
- 50 g făină
- mărar
Mod de preparare:
Amesteci bine brânzeturile cu dosul
furculiței ca să se omogenizeze.
Adaugi peste ele ouăle întregi, făina şi
mărarul tăiat mărunt.
Compoziţia trebuie să fie mai
consistentă. Iei din compoziţie câte o
lingură cu vârf, o rulezi pe masă sau pe
o foaie de nailon presărată cu făină,
formând un sul de 2 cm diametru,
pe care, apoi, îl tai în bucăţi de 2 cm.
Acestea le modelezi în formă de bilă şi
le dai prin făină. Le pregăteşti pe toate
şi le aşezi pe masă. Torni 1/2l ulei într-o
cratiţă de 1 l şi laşi să se înfierbânte.
În ulei pui o bucăţică de aluat, cât
un bob de porumb şi, când acesta se
ridică la suprafaţă şi se rumeneşte,
înseamnă că poţi pune gogoşile. Le
aşezi unele lângă altele, neînghesuite,
deoarece cresc la copt. Le întorci ca să
se rumenească frumos de jur împrejur,
apoi le scoţi cu spumiera sau cu o
furculiţă.
Se servesc imediat fierbinţi, pe măsură
ce se scot, ca aperitiv.
135
/// Cartofi cu smântână la cuptor
Doar două ingrediente principale:
smântână şi cartofi. Se maipun
obişnuitele condimente: sare şi piper.
Şi mai sunt aromele opţionale: hrean
şi nucşoară. Atât de simplă e reţeta de
azi!
Ingrediente:
- 6 cartofi făinoşi (aprox 1kg)
- 500 ml smântână dulce pentru gătit
(grasă 32 %)
- 2 linguriţe cu vârf hrean preparat
- 1/8 linguriţă nucşoară măcinată
- sare, piper negru
Porţii: 4-5
Se pune smântâna pe foc mic şi se
încălzeşte pentru a se lichefia un
pic (aşa e mai uşor de turnat peste
cartofi).
Se adaugă hreanul, nucşoară şi sare
după gust. Gustaţi să fie plăcut sărată,
altfel smântână e destul de fadă.
Condimentarea e importantă aici.
Dacă în loc de hrean doriţi să folosiţi
verdeţuri sau usturoi: înfierbântaţi
smântâna, adăugaţi-le în ea, acoperiţi
cu un capac şi lăsaţi să se infuzeze
măcar 10 minute; scoateţi-le apoi din
smântână şi continuaţi cu paşii de mai
jos.
Tăiaţi cartofii felii subţiri ca pentru
chipsuri (am folosit răzătoare cu lama
simplă, la cea mai mică poziţie).
136
Într-o tavă termorezistentă (de 23
x 15 cm) turnaţi un strat subţire de
smântână, doar cât să acopere fundul.
Începeţi să puneţi feliile de cartofi în
straturi. Condimentaţi fiecare strat cu
sare şi piper.
Când aţi pus jumătate din cartofi
turnaţi jumătate din smântână (aveţi
grijă să luaţi şi hrean, are tendinţa să
se adune la fund).
Continuaţi să puneţi straturi de cartofi
condimentați până îi terminaţi (sau
până se umple tava; trebuie să vă
rămână sus spaţiu măcar de un deget,
fiindcă smântâna se va umfla un pic
la cuptor). Turnaţi restul de smântână
peste cartofi.
Scuturaţi un pic tava să intre smântâna
printre straturi şi să se aşeze în tavă.
Smântâna trebuie să fie suficientă cât
să acopere cartofii. Daţi tava la cuptor,
la 160C, timp de 1 oră şi 20 minute.
După acest timp, înțepaţi cu cuţitul în
centru şi dacă intră uşor, cartofii sunt
gata. Smântâna ar trebui să fie uşor
rumenă deasupra. Lăsaţi să stea 10
minute, apoi se poate felia. Sunt buni
calzi, reci sau reîncălziţi (la foc mic, în
cuptor).
/// Salată de cartofi cu bacon
Ingrediente:
-500 grame cartofi noi mici (fierţi) cu
tot cu coajă
-200 grame bacon
-2 cepe
-200 grame ciuperci (tăiate feliuţe
şi apoi călite în puţin unt cu sare şi o
linguriţă de zeamă de lămâie)
-busuioc (şi) mentă
-ulei de măsline
-opţional puteţi adauga şi 2 - 3 ouă
fierte / roşii cherry / usturoi copt/
măsline / porumb (totul ţine de
inspiraţie)
Mod de preparare:
Fierbem cartofii, apoi luăm compoziţia
şi adăugăm peste ea zeamă de la
lămâie, un strop de ulei de măsline şi
sare după gust!
Îi scurgem apoi îi băgăm 10 minuțele
la cuptor împreună cu bacon-ul şi
ciupercile călite!
Apoi luăm compoziţia şi adăugăm
peste ea zeamă de la lămâie, un strop
de ulei de măsline şi sare după gust!
Poftă Mare
Pentru un gust desăvârşit adăugăm
un pic de praf de usturoi eventual un
usturoi copt!
137
SFATURI PRACTICE V

138
Cine le ştie oare pe toate şi nu are nevoie de sfaturi practice şi utile în gospodărie
cu care să rezolve acele mici sau mari probleme neprevăzute şi generatoare de
stres?

Cum nimeni nu-i perfect – filozofia noastră editorială – şi orice sfat e binevenit,
ţi-am pregătit o colecţie de informaţii utile care să îţi dea o mână de ajutor în
diversele provocări pe care le întâmpini în viaţa domestică de zi cu zi. Vei economisi
timp, energie şi bani.

Vei găsi şi unele idei prin care poţi contribui la menajarea mediului ambient, prin
evitarea pe cât posibil a chimicalelor în gospodărie sau prin destinaţia pe care o
poţi da resturilor menajere.

/// Aer prea uscat, iarna

Dacă este iarnă, datorită încălzirii, aerul din apartament este prea uscat, pune apă
într-un vas de lut nesmălțuit şi aşază-l în apropierea caloriferului. Lutul are pori şi
cedează mai bine umezeală decât vasele smălţuite sau din plastic. Pentru că porii
vasului să nu se înfunde cu pietre din apă, foloseşte apă fiartă. Şi plantele verzi
îmbunătăţesc calitatea aerului din apartament.

/// Aerisire
Iarna aeriseşte locuinţa mai puţin ca durată de timp dar mai des, de mai multe ori
pe zi. Este o soluţie binevenită pentru sănătatea ta şi a familiei dar şi economică
pentru că aerul proaspăt se încălzeşte mai
repede decât cel folosit.

/// Albușul de ou
Albușul de ou se poate bate cu uşurinţă şi spuma va fi tare dacă înainte adaugi
puţin zahăr sau zeamă de lămâie. Ai grijă ca în albuş să nu ajungă şi gălbenuş,
dacă doreşti să baţi albusul spumă.

/// Abţibilduri şi etichete de preţ

Abţibildurile şi etichetele de preţ le poţi îndepărta foarte uşor; încălzeşte-le cu
aerul fierbinte de la un uscător de par. Nu ţine uscătorul prea aproape şi mişcă-l
încontinuu. Urmele de lipici pot fi spălate cu alcool.

/// Albirea perdelelor

Pune perdelele după spălare în apă călduţă în care ai dizolvat anterior un plic de
praf de copt.

139
/// Aluatul de prăjituri
Aluatul de prăjituri trebuie întins întotdeauna în aceeaşi direcţie, fiindcă
schimbând direcţia, dospirea nu va fi uniformă.

/// Antricot
Antricotul pane rămâne fraged dacă înainte de condimentare îl ţii pentru câteva
minute în apă cu oţet.

/// Apă de flori

Apa de flori miroase uneori urât, mai ales dacă tijele încep să putrezească. Pune
o bucăţică de mangal în apă şi vei evita astfel mirosul neplăcut.

/// Apă fierbinte în mâncare

Dacă trebuie să adaugi apă în mâncarea care fierbe, foloseşte apă fierbinte sau
clocotită, altfel mâncarea îşi pierde din gust.

/// Aromă de cafea

Cafeaua măcinată îşi pierde gustul repede dacă o ţii într-o cutie închisă. Pune
cutia cu cafea în frigider, în aşa fel îşi menţine aroma pentru mai mult timp.

/// Arsuri la stomac

Arsurile la stomac pot fi calmate fără ajutorul medicului. Merele răzuite, salată de
cartofi sau o cană cu ceai de muşeţel pot să ajute. Apa minerală săracă în săruri
minerale poate fi de folos.

/// Bijuterii din aur

Bijuteriile din aur vor redeveni strălucitoare dacă pui câteva picături de amoniac
într-un litru de apă şi introduci bijuteriile în această soluţie.

/// Blugii
Blugii noi nu-şi pierd culoarea dacă înainte de spălare îi introduci pentru
aproximativ o oră în apă rece sărată (o lingură de sare la doi litri de apă). Spală
blugii în apă călduţă, întotdeauna întorşi pe dos.

Blugii spălăciţi se pot împrospăta dacă îi speli împreună cu o pereche de blugi noi,
fiindcă primii preiau culoarea celor noi.

/// Buze crăpate şi uscate

Fricționează buzele puternic cu o perie de dinţi moale, apoi unge-le cu o cremă
grasă; efectul va fi mai mare.

140
/// Cafea
Cafeaua la filtru devine mai aromată dacă puneţi în praful de cafea un strop de
sare şi o linguriţă cu cacao.

/// Călcarea mătăsii

Mătasea curată se calcă cu un călcător călduţ şi doar pe dos. Este recomandabil
ca mătasea să fie umedă.

/// Călcător (fier de călcat)

Talpa fierului de călcat va fi din nou curată şi netedă dacă o frecaţi de câteva ori
pe o cârpă umezită cu oţet rece.

/// Canale de scurgere urât mirositoare

Pentru a atenua mirosul urât al canalelor de scurgere, puneţi sodă în apă clocotită
şi limpeziţi canalele cu această soluţie.

/// Capcană pentru viespi

Lăsaţi puţină bere într-o sticlă şi puneţi-o pe masă. Mirosul atrage viespile şi o
dată intrate nu mai pot ieşi.

/// Cârnaţi prăjiţi

Cârnatul nu se va contracta şi nu plesneşte dacă înainte de a-l prăji îl puneţi zece
minute în apă fierbinte. Înainte de a-l prăji, zvântaţi-l.

/// Cârpa de praf

Cârpa de praf adună mai bine praful dacă este înmuiată în apă cu glicerină peste
noapte, apoi aceasta se usucă.

/// Cârpe pentru lustruire

Cârpele pe care le folosiţi pentru lustruirea parchetului sau linoleului devin
scorţoase într-un timp scurt.

Acestea pot rămâne moi dacă le aşezaţi într-o cutie închisă etanş.

/// Cărţi
Porţiunile murdare ale cărţilor pot fi curăţate cu o cârpă înmuiată în alcool.

/// Cartofi pai

Cartofii pai ies crocanţi şi galben-aurii dacă folosiţi cartofi fierţi în coajă.

141
/// Catifea cu praf pe ea
Dacă pe o rochie sau o faţă de masă din catifea s-a aşternut un strat de praf,
acesta se poate îndepărta foarte uşor dacă frecaţi materialul cu o perie înmuiată
în sare. După periere catifeaua va arată ca nouă.

/// Dăunători în bucătărie

După ce aţi curăţat mobila de bucătărie şi rafturile, puneţi foi de dafin în dulap.
Schimbaţi-le peste 6 luni.

/// Decojirea roşiilor

Executaţi o crestătură cu un cuţit ascuţit, aşezaţi roşiile într-un vas şi turnaţi
deasupra apă clocotită. Lăsaţi să stea un minut, apoi scoateţi coaja cu uşurinţă.

/// Decuplarea siguranţei

Dacă doriţi să decuplaţi siguranţa de la o anumită cameră şi nu ştiţi care este,
porniţi un radio în camera respectivă cu volum tare, să-l auziţi şi la tabloul de
siguranţă. Când radioul nu mai funcţionează, înseamnă că aţi decuplat siguranţa
potrivită şi puteţi efectua reparaţia.

/// Depozitarea vinului

Se întâmplă foarte des să rămână puţin vin în sticlă. Turnaţi vinul în tavă/pungă de
pregătit cuburi de gheaţă şi ţineţi-o în frigider. Astfel veţi avea întotdeauna vin în
frigider când aveţi nevoie pentru condimentare şi pentru sosuri picante.

/// Diamant
Puteţi deosebi un diamant original de unul fals dacă le puneţi în apă curată, cel
original sclipeşte şi în apă exact ca la aer, pe când cel fals nu.

/// Dopuri
Dopurile rămân blocate de multe ori în sticlă. Înfăşuraţi un prosop umed pe gâtul
sticlei şi frecaţi-l până se încălzeşte. Dopul poate fi scos cu uşurinţă.

/// Faianţa şi plăcile de gresie

Faianţa şi plăcile de gresie se pot curăța repede dacă le ştergi cu un amestec de
cretă decantată şi apă. Petele mai dificile se pot îndepărta cu oţet. După curăţare
unge faianţa cu ceară de maşină şi lasă stratul de ceară să stea câteva minute.
Înainte de uscare, lustruieşte faianţa cu o cârpă moale. După tratare, faianţa
devine lucioasă, iar picăturile de apă se pot îndepărta cu uşurinţă. Petele de
grăsime de pe faianţă – de exemplu, în spatele aragazului – se pot îndepărta cu
un amestec de cretă decantată şi oţet.

142
După tratare limpezeşte faianţa cu apă fierbinte. Faianţa fără luciu redevine
lucioasă dacă o ştergi cu amoniac.

/// Fermoare
Înainte de spălare închide fermoarele, în acest fel ele vor putea fi manevrate
mai uşor. Dacă ai probleme cu blocarea fermoarelor, ia un creion şi trece grafitul
acestuia peste dinții fermoarului de câteva ori. De obicei ajută.

/// Ficat
Nu se sărează ficatul înainte de prăjire fiincă se întăreşte. Ficatul se înmoaie dacă
înainte de prăjire este ţinut în lapte timp de o ora, apoi se şterge şi se prăjeşte
după ce este trecut prin făină.

/// Fierberea rapidă a cartofilor

Cartofii fierb mai repede dacă pui o linguriţă de margarină în apa clocotită. Prin
aceasta se grăbeşte temperatura de fierbere, şi cartofii se înmoaie mai repede.

/// Fixarea părului

Un fixator excelent este berea blondă; limpezeşte părul după spălare cu aceasta.
Dă ţinută şi luciu părului, iar mirosul de bere dispare la uscarea părului.

/// Flori rupte

Lipeşte deasupra locului rupt bandă adezivă transparentă.

/// Folie de aluminiu

Nu folosi folie de aluminiu pentru acoperirea tăvilor din metal pentru că determină
reacţii chimice în urma cărora mâncarea din tavă va primi un iz de metal.

/// Fotografii
Fotografiile pătate sau murdare se pot curată cu alcool. Umezeşte o bucată de
vată cu alcool şi şterge fotografiile cu grijă.

/// Friptura arsă

Friptura arsă se poate salva. Înlătură părţile înnegrite şi pune carnea cu sosul şi
cu un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu într-un vas curat şi continuă frigerea.

/// Friptura de porc

Friptura devine mult mai crocantă, dacă înainte de frigere ungi carnea cu bere sau
apă sărată şi o frigi la temperatura mare.

143
/// Friptură de vacă
Carnea de vacă se frăgezeşte dacă înainte de frigere este cufundată pentru o
secundă în apă clocotită, apoi se scurge bine de apă.

/// Fructe
Fructele proaspăt tăiate nu se închid la culoare dacă torni imediat câteva picături
de zeamă de lămâie peste ele.

/// Furnici
Poţi scăpa de furnici astfel: toarnă câteva picături de miere pe un carton şi pune-
le în calea furnicilor (dar nu peste!). Furnicile vor rămâne lipite pe carton. Pune
un burete înmuiat în oţet, peste noapte, în calea furnicilor.

A două zi pune buretele în apă fierbinte; furnicile prinse vor fi nimicite. Furnicile
nu agreează scotisoara. Dacă doreşti să le stârpeşti, pune scorţişoară în calea
lor. Ca otravă poţi folosi praf de copt uscat. Presară praful în locul unde circulă
furnicile.

OŢETUL
Distruge buruienile din grădină
Aplicat cu atenţie pentru a nu distruge
culturile folositoare, oţetul poate fi folosit
pentru “arderea” buruienilor nedorite din
grădini, acidul acestuia fiind deosebit de
eficient pentru această sarcină.

Îndepărtează mătreaţa
Aplicat după spălare, în combinaţie de o
cană de oţet la două căni de apă caldă,
oţetul îndepărtează până la sută la sută
(vorba reclamei) mătreaţa. Atenţie la scapul
sensibil deoarece poate provoca arsuri.

Curăţă lentilele ochelarilor

Pentru a îndepărta urmele grase de pe
lentilele ochelarilor, puneţi câte o picătură
pe fiecare lentilă şi ştergeţi-le cu o cârpă
curată.

144
Îndepărtează petele de deodorant
Una dintre cele mai frecvente probleme în folosirea deodorantelor solide (roll-
on) constă în apariţia pe haine, în special cele de culoare închisă, a petelor “de
deodorant”.

Din fericire aceste pete se pot îndepărta prin spălarea manuală cu apă, detergent
şi oţet.

Îndepărtarea negilor
Se amestecă oțet din mere cu glicerină pentru a obține o loțiune ce aplicată zilnic
pe negi duce la dispariția acestora.

Hidratează pielea
Oțetul ajută la hidratarea pielii; adăugați 2 linguri de oțet în apa din cadă și veți
vedea diferența.

Reduce durerile din gât

Gargara cu oțet reduce semnificativ durerile de gât. Se pun două lingurițe de oțet
într-un pahar cu apă și se face gargară 1 minut, apoi se înghite apa.

Dacă durerea persistă, se repetă gargara de mai multe ori.

Tratează arsurile solare

Dacă rămâneți fără cremă de protecție solară, puteți folosi otețul ca soluție
alternativă pentru tratarea arsurilor pielii.

Aplicați oțet pe zonele pielii afectate de arsuri solare și frecați ușor. Roșeața se va
diminua, la fel și senzația de mâncărime. Evident, cremele sunt mult mai eficiente;
folosiți oțetul doar în caz de urgență.

Curăță mașina
Oțetul nu este atât de gros ca loțiunea de lustruire pentru mașini, dar aciditatea
și consistența sa curăță foarte eficient praful și murdăria întărită.

Aplicați oțet din abundență pe o lavetă și frecați bine. Mașina va arată mai
frumoasă și lucioasă ca niciodată.

Reduce sughițul
Unii oameni scapă de sughiț cu un simplu pahar cu apă în timp ce alții trebuie
speriați bine. O altă soluție este oțetul. Înghițiți o lingură de oțet și adio sughiț.

145
Îndepărtează petele de transpirație
Nu e de glumit cu petele de transpirație. Sunt inestetice și foarte neplăcute, mai
ales pe hainele favorite. Cu o soluție ce conține o parte de oțet la 3 părți de apă,
petele se curăță foarte bine.

Alungă furnicile
Furnicilor nu le place oțetul deloc. De aceea, dacă puneți picături de oțet bine
plasate pe pragul ușilor sau pe coridoarele de acces în casă, cu siguranță furnicile
vă vor ocoli.

Pregătește solul
Există unele plante ce preferă solul acid care le ajută să aibă flori mai frumoase.
Turnați câteva picături în ghiveciul respectiv.

Atenție: studiați cu atenție ce sol preferă planta înainte de a turna oțetul.

Curăță unghiile
Pentru fumători, oțetul poate fi folosit la îndepărtarea petelor de tutun de pe
unghii.

Aplicați câteva picături de oțet pe unghii și frecați bine cu o bucată de vată sau
tifon. Petele vor deveni din ce în ce mai estompate.

Curăță proteza
Cu toții ne dorim o dantură frumoasă, curată și fără bacterii nocive, nu-i așa?
Acidul din oțet ucide multe din bacterii prin simpla atingere. Țineți proteza în apă
cu oțet cât nu o folosiți.

Curăță ustensilele
De asemenea, dorim ca ustensilele din bucătărie să fie curate. Curățate cu oțet,
vor fi curate și dezinfectate. Turnați câteva picături de oțet pe furculițe, linguri,
alte ustensile înainte de a le spăla.

Îndepărtează mirosurile din borcanele folosite

Dacă refolosiți borcanele, fie pentru că sunt încăpătoare, fie pentru că vă place
modelul, puteți scăpa de mirosurile date de ce a fost înainte în ele dacă frecați
bine borcanul cu oțet.

Lasați oțetul să acționeze puțin, apoi spălați cu detergent de vase și clătiți cu apă
din abundență.

146
Curăță mobila
Mobila veche, în special cea de metal, își poate recăpăta frumusețea și luciul de
odinioară daca e curățată cu o soluție ce conține oțet și ulei de măsline.

Îndepărtează petele de pe covoare

Oțetul e aspirina celor care nu reușesc să scoată petele din covoare, în special din
cele deosebite.

Turnați oțet pe pată și frecați cu o cârpă curată până dispar.

Îndepărtează grăsimea
Când trebuie să spălați o tigaie în care grăsimea s-a învechit și doriți să economisiți
din timp, turnați oțet peste grăsime și frecați un pic.

Grăsimea se va lua mai ușor de pe tigaie.

Dă luciu pielii
Dacă doriți să redați strălucirea articolelor din piele, curățați-le cu o soluție din
oțet și ulei de in.

Împrospătează aerul
Fie că e vorba de frigiderul care absoarbe mirosurile din alimente, fie că e vorba
de camerele din casă ce au un miros stătut, puteți folosi oțetul ca “deodorant”
de cameră.

Dacă adăugați în oțet ierburi aromate, obțineți un aer proaspăt, fără mirosuri
neplăcute. Pentru frigider, turnați câteva linguri de oțet în apa cu care spălați
frigiderul pentru a înlătura mirosurile.

Ajută la curățarea peștilor de solzi

Dacă doriți ca solzii să se ia mai ușor când curâțați peștele, frecați peștele cu oțet
cu câteva minute înaite.

Oțetul va acționa ca un lubrifiant, iar solzii se vor desprinde mai ușor.

Împrospătează legumele
Dacă aveți legume cu părți mai ofilite și trecute, dar pierdeți foarte mult prin
tăiere, pregătiți o soluție din apă și oțet și spălați legumele bine.

147
TRUCURI PENTRU CURĂŢENIE

Crăpăturile farfuriilor dispar dacă acestea se fierb timp de o oră în lapte (de la
rece la fierbinte). Se lasă apoi la răcit. Vasele din sticlă foarte murdare (cu grăsimi,
răşini etc) se curată cu o soluţie de sodă de rufe şi săpun, apoi se spală cu foate
multă apă.

Pentru a preveni cocleala, obiectele de bronz se şterg energic cu pulbere fină de

cenuşă de lemn (folosindu-se un tampon), apoi obiectele se lustruiesc.

Covoarele se curăță frumos ştergând suprafaţă acestora cu un tampon înmuiat în

esenţă concentrată de ceai.

Obiectele de aur se curăţă agitându-le într-o soluţie de apă în care se adaugă

puţin praf de cretă. Se spală apoi cu multă apă şi se usucă.

Mobila de lemn de mahon se şterge cu un burete umezit cu apă în care s-a

adăugat oţet, după care se freacă repede cu o cârpă moale, până când urmele de
apă dispar. Suprafaţa uscată se acoperă cu un strat subţire de ceară albă, iar după
ce s-a uscat, se lustruieşte cu o cârpă.

Tapiseria din stofă se curăţă energic cu o perie de haine înmuiată într-o soluţie de
săpun cu apă caldă sau într-o soluţie de bucătărie (4 linguriţe) în spirt medicinal
(5 linguriţe), la care se adaugă apă rece.

După curăţare, suprafaţa tratată se şterge de câteva ori cu o cârpă umezită în apă
rece (bine stoarsă), apoi cu o cârpă uscată.

148
Obiectele de aramă de dimensiuni mici se curăţă cufundându-le într-o soluţie
concentrată de amoniac (numai în încăperi bine aerisite sau în aer liber) după
care se şterg cu o cârpă umezită în aceeaşi soluţie. La urmă se clătesc cu apă şi se
şterg cu o cârpă uscată.
Ramele de lemn de stejar se curăţă cu un tampon înmuiat în lapte dulce; după
uscare se lustruiesc cu o cârpă moale. Obiectele din argint şi din aur nu se curăţă
cu produse abrazive.

Vâsle de bucătărie căptuşite cu un strat de teflon nu se curăţă cu materiale

abrazive, ci se spală cu soluţii emoliente (sodă calcinată, detergenţi pentru vase,
cenuşă de lemn etc), folosindu-se o cârpă, buretele sau peria moale.

Pentru lustruirea suprafeţelor lemnoase vopsite în alb, acestea se ung cu un

amestec încălzit de parafină (o linguriţă) în apă (un pahar), omogenizat la cald.
După răcire şi uscare, suprafaţa tratată se lustruieşte cu o cârpă moale, uscată.

Pentru a reîmprospăta culorile unui covor, acesta se perie energic cu o soluţie

concentrată de apă cu sare grunjoasă sau se presară covorul cu sare, se rulează şi
se lasă aşa 2-3 zile, după care se perie sarea.

Astfel se îndepărtează şi eventualele pete. Pentru curăţarea ruginei de pe chei şi

alte obiecte mici :

1. se şterge energic, cu o cârpă umezită cu apă şi înmuiată în nisip fin ;

2. se introduc obiectele pentru 24 de ore într-o baie de ulei de gătit râncezit ;
3. se săpunesc şi se freacă enegic cu o cârpă aspră, pentru uscare şi lustruire.

/// Lupta cu petele

Vinul roşu - deşi pare greu de crezut, vinul alb îl va scoate pe cel roşu din haine.
Pune puţin pe pată şi abia apoi spală haina.

Untul, margarina, uleiul - foloseşte un detergent special pentru pete. Aplică-l pe

pată şi lasă puţin haina la înmuiat.

Cafea sau ceai - foloseşte din nou detergentul special pentru pete. Evită să
foloseşti săpunul în aceste cazuri. Acesta va fixa pata şi mai tare

Petele cauzate de iarbă - Pentru a le îndepărta, freacă zona pătată cu un pumn de

tărâţe. Abia apoi spală haina.

149
Cerneală - Pentru a îndepărta aceste pete atât de populare printre şcolari,
foloseşte propriul fixativ pentru par. Aplică-l direct pe pată, apoi spală normal.

Petele lăsate de antiperspirant - Cu un burete aplică în zona îngălbenită oţet.

Apoi spală normal.

Ciocolată - Îndepărtează cât mai multă ciocolată din zona afectată. Apoi scufundă
haina în apă rece şi încearcă să scoţi şi restul. Abia apoi spală haina cu detergent.

Noroi - La fel ca şi în cazul ciocolatei, îndepărtează cât poţi de mult înainte să

introduci haina în apă rece. Nu lăsa pata să stea mult pe haină. Spal-o cât de
repede poţi. Petele mai dificile le scoţi cu un cartof tăiat în două şi frecat de zona
afectată.

Bere - Amestecă o lingură de detergent cu apă caldă. Aplică pe pată şi apoi

clăteşte. Aplică o soluţie făcută din o parte oţet şi trei părţi apă. Apoi spală haina
normal.

CUM SE CURAŢĂ VASELE DE BUCĂTĂRIE

Curăţarea teflonului
Se toarnă apă cam 200 ml în tigaia de teflon şi se adaugă 3 linguri de praf de copt.
Se pune apoi tigaia la foc mic şi se ţine pe foc până când amestecul pus în tigaie
da în clocot. Se ia atunci de pe foc tigaia, se pune în chiuvetă şi se clăteşte cu apă,
potrivit de caldă. Se şterge apoi bine tigaia cu un burete fin.

Curăţarea tacâmurilor din inox

Se folosesc pentru acest săpun o lingură de cretă şi o lingură de săpun de potasiu.
Ambele se găsesc de cumpărat în comerţ. Se amestecă cele două ingrediente

150
într-un vas până când se omogenizează şi devine o pastă omogenă. Pasta poate
fi folosită punând-o pe o cârpă şi frecând tacâmurile umede. După clătire, se
lustruiesc tacâmurile, până când suprafaţa lor devine lucioasă.

Curăţarea oalelor şi ibricelor din aluminiu

Se umple oala respectivă cu apă şi se lasă timp de o ora pentru a se umezi. Se
taie apoi o ceapă în 8 felii şi se pune în apă împreună cu 2 linguri de sare. Se pune
apoi oala sau ibricul respectiv pe foc. Se lasă să fiarbă la foc potrivit de mic, până
când dă apa în clocot. Se ia atunci vasul respectiv de pe foc şi se pune în chiuvetă
pentru a se clăti cu apă potrivit de caldă. Acum, partea arsă se va desprinde şi se
poate îndepărta cu un burete fin, lăsând vasul curat.

CUM SE SCOT PETELE REZISTENTE

Lapte: frecaţi cu amoniac diluat cu puţină apă.

Cerneală neagră: înmuiati pata în lapte, apoi frecaţi locul cu amoniac diluat.

Cerneală roşie sau altă culoare: frecaţi locul cu amoniac diluat (1 lingură la 1 litru
de apă).

Igrasie: frecaţi pata cu apă călduţă cu oţet. Dacă rezistă, utilizaţi următorul
amestec: suc de lămâie, o lingură de săpun alb ras, 30 mg amidon şi 15 grame
sare fină. Se obţine o pastă care se aplică pe locul umezit înainte.

Mucegai: tamponaţi locul cu apă oxigenată diluată cu apă rece.

Noroi: lăsaţi să se usuce, apoi frecaţi cu o perie. Pata se scoate cu apă în care s-a
dizolvat puţin gălbenuş de ou (dacă e pe un material de mătase sau lână fină) sau
cu apă cu oţet (dacă pata e pe o ţesătură impermeabilă sau din cauciuc).

Iarbă: se freacă pata cu apă foarte fierbinte cu săpun, apoi cu alcool.

Nicotină: se freacă cu alcool de 90 de grade.

Gudron: se înmoaie gudronul cu o substanţă grasă (unt, vaselină), apoi se

absoarbe cu o cârpă. Se calcă locul cu fierul fierbinte, peste o sugativă. În final, se
curată cu benzină

151
LEACURI ȘI REŢETE
NATURISTE

Accident vascular: (reţeta mânăstirească), rădăcină spânz de mărimea palmei, se

toacă, se pun 2 litri de apă călduţă, se lasă la căldura camerei la macerat până face
floare deasupra, se filtrează.

Se înmoaie un tifon pus în 4 în lichid, se pune pe cap, se acoperă cu un fes timp

de 1 ora, apoi se usucă părul la aer. Tratamentul se face o dată pe zi timp de 7 zile.

Afte şi abcese: frunze de morcov 100 g. Într-un litru de apă se fierb şi se face
gargară pentru a cicatriza.

Arteroscleroză, fragilitate vasculară: pulbere de cătină 1 linguriţă de 4 ori/zi, pe

stomacul gol, ajută la elasticitatea şi integrităţii vasculare. Efecte miraculoase se
obţin cu ajutorul amestecului format din, 1 linguriţă pulbere de cătină, una de
polen şi una de miere, 4 linguriţe/zi, timp de 2 luni.

S-au recuperat destul de repede şi pacienţii cu accidente vasculare.(vezi,

medicamente…). Coada calului, 3 – 4 linguriţe pulbere/zi, cu vârsta cantitatea de
siliciu scade din organism, determinând rigidizarea si scleroza vaselor de sânge,
planta conţine cea mai mare cantitate de siliciu solubil, în cure de 2 – 3 luni.

Astenia, oboseala: tinctură de smirnă 20 – 30 pic, diluate în puţină apă, de 4

– 6 ori/zi. Efect înviorător puternic, stimulând circulaţia cerebrală, favorizând
activitatea intelectuală. Se va folosi numai smirna procurată din farmaciile şi
magazinele naturiste.

152
Macerat de isop, (1 linguriţă plantă într-un pahar de apă, la tremperatura camerei,
se macerează de seara până dimineaţa) ½ litru îndulcit cu miere. Tratamentul
durează 21 zile. Cu acţiune tonica asupra psihicului, favorizează concentrarea şi
alungă gândurile negre.

Ulei de somon (omega 3), reduce nivelul colesterolului, fluidifică sângele, reglează
tensiunea, ajută inima să funcţioneze normal. Ceai de sunătoare şi tei îndulcit cu
miere, ajută pentru un somn liniştit.

Blefarită, conjuctivită: se pun pe ochi comprese cu suc din frunze de pătrunjel, se

ţin 20 – 30 min.. Tratamentul se face 7 zile.

Căderea părului : 1 lingură gaz lampant, 1 lingură oţet de mere, 1 ou, 1 căpăţână
usturoi pisat, se amestecă, se face părul cărări şi se unge. Se lasă să acţioneze 3
ore, apoi se spală cu şampon. Tratamentul se face o data pe săptămână.

Cura cu oţet de lavandă (10 linguri de plantă mărunţită cu ½ litru de oţet, se

macerează 10 zile la temperatura camerei), se masează la rădăcina părului.

Rădăcină de brusture pusă la macerat cu alcool, timp de 10 zile, se masează capul

uşor, zilnic timp de o lună.

Amestec de ceapă cu miere, la 4 părţi de pastă de ceapă crudă se adaugă 1 parte

de miere. Se întinde amestecul pe cap, se lasă timp de 1 oră, apoi se spală capul
cu apă călduţă. Dacă părul este uscat, se poate pune în amestec puţin ulei de
măsline.

Amestecul de suc de castraveţi cu miere previne căderea părului şi contribuie la

scăderea colesterolului. 1 pahar de suc de castraveţi cu 1 lingură de miere se ia pe
stomacul gol dimineaţa şi seara înainte de culcare.

Şampon cu miere, 30 g. flori de muşeţel puse în 100 ml. apă fierbinte, se infuzează
1 oră, se strecoară şi se adaugă 1 linguriţă de miere, părul se umezeşte cu această
infuzie, după 30 – 40 min. se limpezeşte cu apă călduţă, se repetă la 10 zile.

200 ml. gaz lampant, 4 ouă, 200 ml. alcool 90, 200 ml. ulei de ricin, 200 g. usturoi
pisat, vitamina B6 4 fiole de 5 ml, 4 linguri sare de mare. Se pun la macerat, timp
de 2 săptămâni. Preparatul se foloseşte de 2 ori/săpt., se frecţionează părul la
rădăcină şi după 4 – 5 ore se clăteşte cu ceai de rădăcină de brusture sau urzică.

153
Cataractă: 1 picătură miere încălzită puţin, se unge pleoapa de sus apoi se clipeşte,
ustură puţin. Brocoli, conţine săruri minerale, fosfor, calciu, fier, potasiu, vitamine
A şi C, care au efect antioxidant. Se foloseşte sub formă de suc sau salată crudă
cu zeamă de lămâie.

Cearcăne, vase de sânge sparte pe faţă: alimentaţie greşită sau o afecţiune

hepatică. Începutul de varice, evidenţiază lipsa de elasticitate a vaselor. Dietă
fără coloranţi, arome, conservanţi, carne de porc, tutun, alcool şi cafea. Se ia
echinaceea, anghinare şi preparate cu Aloe Vera, capsule cu ulei de peşte, care
reglează secreţiile hormonale. Pe faţă se aplică unguent de gălbenele sau ulei de
măsline.

Depresia, anxietatea, stresul: tratament cu lavandă tinctură (într-un borcan se

pune ¾ plantă, se completează cu alcool de 70, se lasă la macerat 14 zile, agitând
din când în când borcanul) 1 linguriţă la ½ pahar de apă de 3 – 4 ori/zi, pe stomacul
gol, timp de 3 luni.

Sunătoarea este considerată remediul clasic antidepresiv, redând buna dispoziţie

şi alungând gândurile rele, efectul ei fiind egal cu antidepresivele de sinteză. Mod
de folosire 1 linguriţă de plantă la 1 cană de apă clocotită, de 3 ori/zi.

Ginsengul ameliorează stările de oboseală şi de stres, urmând o cură de 6 – 8

săptămâni. Planta conţine vitamina B1, B2 şi estrogen producând o stare de calm.
Valeriana conţine substanţe active extrase din rădăcină, care liniştesc nervii şi
relaxează. Efectul calmant şi somnifer vine din uleiurile eterice. Se găseşte sub
formă de tinctură, ceai, drajeuri.

Medicamente cu substanţe active 100% naturale, Rhodiolin (Rhodiola Roseea) şi

Noni lichid (morinda citrifolia), se va vindeca sistemul nervos şi inunitar, Strong
Bones 2 capsule/zi cu 30 min. înainte de masă.

Macerat rece din petale de trandafir, de 3 ori/zi, câte o cană, timp de o lună.

Durere de cap, lovituri, vase sparte, cheaguri: miere si tămâie pisată în parţi
egale se unge capul despărţind părul în cărări. Se lasă să se usuce mierea, apoi se
spălă cu apă călduţă. Cura cu lavandă ulei (se obţine numai industrial, se găseşte
în magazinele naturiste), 1- 2 pic, cu puţină miere.

Ca tratament îndelungat se recomandă pulberea de lavandă (vezi ficat, dischinezie

biliară), 1 linguriţă de 3 – 4 ori/zi, pe stomacul gol.

154
Uleiul de lavanda obţinut prin macerare în ulei de măsline, (nu este toxic), se
foloseşte la masarea tâmplei, frunţii şi gâtului, îndepărtează cu uşurinţă durerea
de cap.

Mestecarea câtorva tulpini de mărar verzi combate durerea de cap, astenia şi

stresul.

Dureri de cap, febră: tinctură muguri de plop negru, 50 pic. de 3 ori/zi

Dureri de dinţi: pe dintele dureros, se pune un tampon de vată îmbibat cu suc de
ceapă.

Gripa, guturai: tinctură muguri de plop negru în alcool 90 timp de 10 – 12 zile –

macerat, 50 – 100 pic. de 4 ori /zi, nu se iau cu apă, se depreciază, se iau pe pâine
sau zahăr.

Untul de lămâie, 1 lămâie se pune în apă fierbinte 1 min., se toacă prin maşina
de tocat împreună cu coaja, se amestecă cu 100 g. unt, se adaugă 1 – 2 linguri de
miere, se foloseşte în cantităţi mari în timpul epidemiilor de gripă.

Gingiile: retracţia lor este o manifestare a paradontozei. Se iau 10 tablete de

aspirină, se pisează bine, se obţine un praf foarte fin, se amestecă cu o linguriţă de
bicarbonat de sodiu şi una de sare de bucătărie. Cu acest praf, aplicat pe periuţa
dinţi, se fac spălături de 2 – 3 ori/zi. Se sug de 2 – 3 ori/zi tablete de Proposept cu
propolis, sau se fac spălături dentare cu tinctură de propolis.

Insomnia: capsule cu o planta Rhodiola rosea, trandafir

sălbatic din Siberia, mai combat nervozitatea de peste zi,
depresia.

Amestec din plante uscate, talpa gâştei, flori de păducel,

rădăcină de valeriană, în cantităţi egale. Peste 1
lingură de amestec se pun 200 ml. apă clocotită,
se infuzează 1 oră, se bea călduţă câte 50 ml. de
4 ori/zi înainte de mesele principale şi înainte de
somn. Cura de lavandă tinctură, 1 linguriţă de 3
ori/zi.

Inflamaţii ale cavităţii bucale: 1 lingură de frunze

mărunţite de salvie, cu 200 ml. apă clocotită, se
infuzează 35 min. apoi se face gargară.

155
Mahmureala: se poate înlătura cu tinctură de mentă, 20 pic. Se pun într-un pahar
cu apă rece, se bea toată apa o dată, dispare durerea de cap şi senzaţia de cap
greu.

Mătreaţă: 2 linguri oţet de mere sau sucul de la o lămâie cu 2 linguri apă distilată
și 2 linguri ulei de măsline, se amestecă şi se masează capul, se lasă 20 de minute,
apoi se spală cu şampon. Sau, în şampon, se pun 30 de aspirine pisate și se
amesteca bine.

Migrena: cauzele sunt generate de unele

alimente. Un regim alimentar ar putea duce
la vindecare. Trebuie eliminat consumul de
ciocolată, caşcaval, citrice şi cafea.

Se reduc cantitativ ouăle, laptele, mezelurile,

carnea de porc, dulciurile pe bază de zahăr,
peştele şi conservele din peşte, produsele
conservate prin sărare excesivă, berea,
cola, zmeura, grâul, porumbul, mazărea,
ciupercile, nucile.

Pentru găsirea vinovatului, ar trebui excluse pe rând din dietă. Dacă nu se

mai declanşează nici o criză în perioada de abstinenţă, produsul incriminat se
introduce în dietă, pentru o scurtă perioadă în alimentaţia zilnică, reapariţia unei
noi crize confirmând rolul nefast al acestuia.

Alte alimente se recomandă a fi consumate sub forma unor mese mici şi

numeroase: cereale, pâine prăjită, unt sau margarină, biscuiţi, ceai, iaurt, orez,
paste făinoase, cartofi, salată, legume (varză, mărar, fasole verde, ridichi), vin alb,
brânză de vaci, sau telemea, mere, cireşe, produse apicole, care să înlocuiască
zahărul.

De asemenea sunt necesare suplimente nutritive bogate în vitaminele B2, B6, şi

E, săruri de magneziu, calciu şi zinc.

Otita: se pune în ureche un tampon îmbibat cu 10 – 15 pic. de propolis, soluţie

alcoolică de 5 – 7 %, de 2 ori/zi. Boala este cauzată de o disfuncţie a rinichiului şi a
vezicii biliare. Se consumă ceaiuri de gălbenele, lemn dulce şi păpădie. Alimentaţia
cu cât mai multe legume, fructe, suc de morcovi, ţelină, usturoi, ceapă şi cât mai
puţină carne.

156
Inflamaţia urechii medii sau otita acută se întâlneşte la copii, este o infecţie în
urechea medie provocată de răceală. gripă, scarlatină puroiul şi scade auzul.

Tratament: se pun în ureche picături în amestec în părţi egale de tinctură de

propolis cu miere, 2 pic. în ambele urechi 1 dată/zi seara. Se mai poate pune
miere caldă de 2 – 3 pic., o dată /zi seara.

Pentru a scăpa de durere se introduce în ureche o frunză proaspătă de muşcată,

care va calma durerea şi va înlătura inflamaţia. O dată pe zi se pune în ureche 1 –
2 pic. zeamă de lămâie.

Paradontoza: plante cu acţiune antiseptică, antiinflamatorie, anticicatrizantă.

Spălături bucale cu ceai de muşeţel concentrat, 3 linguri la o cană de apă, de 3 – 4
ori/zi. Sau ceai de salvie, 2 linguriţe la 100 ml. de apă.

Sunătoarea calmează durerile dentare, 2 linguri la 200 ml. apă, de 4 – 5 ori/zi.

Masarea gingiilor grăbeşte vindecarea îmbunătăţind circulaţia sângelui. Se face
direct cu degetul pe gingie, sau din exterior, prin obraji.

Esenţial este o dietă săracă în zahăr rafinat şi bogată în fibre. Importante sunt
vitaminele A, C şi E, zincul, flavonidele prezente mai ales în ceapa proaspătă.

Păr bogat: se iau cantităţi egale, câte un pumn din plantele, urzică, frunze de nuc,
de mesteacăn, de soc şi o tulpină de rostopască, se pun în 2 litri de apă rece. Se
fierbe, apoi vasul se acoperă cu un capac şi se lasă 5 min.

Cu ½ infuzie se spală părul cu săpun de casă, se clăteşte cu apă, iar cu cealaltă ½

de infuzie se clăteşte părul, se lasă să acţioneze, nu se mai clăteşte cu apă.

Păduchi şi alţi paraziţi: 3 – 4 pic ulei de lavanda se amestecă cu 1 linguriţă de oţet,

se aplică pe păr, apoi capul se acoperă timp de 3- 4 ore, pentru a forma un mediu
de vapori, care vor sufoca insectele. Tratamentul se aplica 7 – 10 zile la rând.

Pistrui: se fricţionează pielea cu suc proaspăt de ceapă. Peste o ceapă tăiată

mărunt se toarnă 100 ml. oţet de mere, se lasă la macerat, 2 – 3 zile, se fricţionează
pielea de 2 – 3 ori/săptămână.

Peste 2 – 3 castraveţi, tăiaţi cubuleţe, se toarnă 500 ml. lapte crud, se macerează
3 zile, apoi se aplică de 2 – 3 ori pe piele şi vor dispărea pistruii.

157
Rinită alergică: timp de 10 zile din lună, se beau 2 căni de ceai coada şoricelului.
A 2-a lună, 10 zile se beau 2 căni de ceai trei fraţi pătraţi. A 3-a lună se beau 10
zile 2 căni de ceai de urzică. A 4-a lună se bea timp de 10 zile câte 2 căni de ceai
de soc. Ordinea nu contează, toate ceaiurile sunt sub formă de infuzie şi cu ele se
fac şi spălături nazale. Picăturile de extract de muguri de coacăze negru.

Zilnic înainte şi după mese se face gargară cu ceai de salvie, cu 5 – 6 pic. de

tinctură de propolis. Infuzia se prepară pentru fiecare procedură. Cura durează
câteva săptămâni.

Scăderea vederii: frunze uscate şi fructe de corn, se pun în apă clocotită, se lasă 2
min. la fiert, se acoperă vasul şi se lasă la răcit. La 100 ml. apă 1 lingură de plante.
Seara înainte de culcare se picură în ochi câte 2 – 3 pic., apoi se pune un tifon
steril umed peste pleoape. Se aplică alternativ 3 seri da, 3 seri nu.

Scleroza: sucul de la o ½ lămâie, 1/2 pahar de apă fierbinte, 1 linguriţă de miere,

se bea acest amestec seara, înainte de culcare.

Sinuzită: ca remediu intern se recomandă sucul de ceapă, decoct din frunze de

eucalipt, cât mai mult ceai de cimbru, de muşeţel, sau salcie.

Sprâncene: lipsa lor se poate remedia cu ajutorul uleiului de ricin (mâna lui Isus),
prin masarea locului de câteva ori /zi, până apare un pufuşor.

9 SUCURI CU PUTERI
VINDECĂTOARE
Legumele consumate proaspete, sub
formă de sucuri, sunt excelente pentru
a-ţi menţine sau reda sănătatea. Află
care sunt cele mai hrănitoare sucuri de
legume şi ce poţi trata cu ele!

1. Sucul de ridiche neagră te scapă de tuse datorită conţinutului mare de vitamina

C şi de calciu.

Cum să-l foloseşti: Dai o ridiche prin răzătoare, o laşi trei ore, iar la sfârşit o storci
pentru a obţine sucul. Este de ajuns să iei şase linguriţe de suc de ridiche neagră

158
pe zi, că să-ţi calmeze tusea şi să scapi de răceală sau de gripă.

Extrasfat: Copiii ar fi bine să ia câte trei linguriţe de suc pe zi.

2. Sucul de ţelină depurativ natural. Pentru a elimina toxinele din organism, sucul
de ţelină este exact ce ai nevoie. Stimulează transpiraţia, drenarea bilei şi elimina
gazele intestinale.

Cum să-l foloseşti: pentru eficacitate maximă, cura cu suc de ţelină este bine să fie
ţinută timp de 15-20 de zile.

3. Sucul de castraveţi dizolvă pietrele la rinichi. Răcoritor, sucul de castraveţi este

un bun diuretic şi dă rezultate în bolile de rinichi, cum este litiaza renală.

Cum să-l foloseşti: amesteci 200 ml de suc de castraveţi cu 200 ml de suc de

morcovi şi de ridiche neagră, plus puţină miere.

Extrasfat: La fel de bun este amestecul de suc de castraveţi, morcovi şi de sfeclă

roşie.

4. Sucul de cartofi tratează ulcerul. Băut crud, sucul de cartofi cicatrizează

mucoasele aparatului digestiv, îndeosebi mucoasa stomacală, datorită mineralelor
pe care le conţine (cupru, calciu, magneziu), dar şi unei enzime din celulele
vegetale.

Cum să-l foloseşti: Pentru un gust uşor de suportat, bea acest suc în amestec cu
suc de morcovi. Pentru ulcer gastroduodenal, timp de o luna bea o jumătate de
pahar cu suc, de patru-cinci ori pe zi.

Extrasfat: Pentru diabetici, este indicată o cură de zece zile cu acest suc. Un
remediu dulce şi reconfortant, sucul de ridiche neagră este ideal în caz de bronşite,
tuşe, viroze sau de gripe. În fiecare zi, bea câte trei pahare de suc de ţelină.

5. Sucul de ardei gras întăreşte firele de par. Datorită conţinutului sau de siliciu,
sucul de ardei gras întăreşte unghiile şi rădăcina părului. De asemenea, îl poţi
încerca şi atunci când te supără crampele sau când te simţi balonat.

Cum să-l foloseşti: Cu o jumătate de oră înainte de mesele principale, bea câte un
pahar cu suc de ardei gras, cu înghiţituri mici.

159
Extrasfat: Sucul este mai eficient dacă îl combini astfel: o parte suc de ardei gras,
două părţi de suc de spanac şi două de suc de morcovi.

6. Sucul de ceapă combate arteroscleroza. Una dintre cele mai răspândite

afecţiuni, arteroscleroză, manifestată prin îngroşarea pereţilor arterelor, poate fi
combătută cu ajutorul sucului de ceapă.

Cum să-l foloseşti: În sucul obţinut dintr-un kilogram de ceapă roşie adaugi 300 de
grame de miere. Ţii sucul la frigider şi iei din el 50 ml pe zi, timp de trei-patru luni.

Extrasfat: Un pahar de suc de ceapă pe zi, diluat cu puţină apă, suc de ţelină sau
de morcovi, alungă astenia.

7. Sucul de roşii, bun pentru inima. Acest suc are proprietatea de a micşora
vâscozitatea sângelui, prin urmare reduce riscul afecţiunilor vasculare, precum
cardiopatia ischemică sau insuficienta cardiacă.

Cum să-l foloseşti: Ţine o cură de o luna, în care bei câte 200 ml de suc de roşii de
trei ori pe zi.

Extrasfat: Sucul se bea imediat după preparare.

8. Sucul de sfeclă scade tensiunea. Conţinutul mare de nitraţi naturali, pe care

îl are sucul de sfeclă roşie, dilată vasele de sânge şi-ţi este de ajutor dacă ai
hipertensiune arterială.

Cum să-l foloseşti: Bea câte un pahar de suc pe zi, în trei reprize.

Extrasfat: Bea sucul combinat cu alte sucuri, precum cel de morcovi.

9. Sucul de sparanghel, un bun diuretic. Cura cu suc de sparanghel este eficientă

în cazul tulburărilor renale. Are acţiune diuretică datorită unei substanţe numite
sparanghina.

Cum să-l foloseşti: Se bea un pahar pe zi, îndoit cu puţin suc de morcovi.

Extrasfat: În combinaţie cu suc de ţelină, alungă oboseala.

160
REGIMURI RECOMANDATE
DE VALERIU POPA
Aceste regimuri sunt adevărate
medicamente naturale.

Ele trebuie urmate fără a

modifica ceva, altfel li se
schimbă structura şi nu mai au
efectul scontat.

Am enumerat doar o parte

dintre ele, numărul celor
concepute de Valeriu Popa fiind
mai mare (59).

Au fost folosite abrevierile:

A.R. - alimente recomandate; A.I. - alimente interzise.

Produse lactate: brânză dulce, smântână, unt de ţară, lapte de ţară nefiert sau
proaspăt prins.
Băuturi alcoolice: vin de ţară, bere, în cantităţi mici (maximum un pahar). Este
exclusă tăria.
Condimente: ghimbir, dafin, mărar, pătrunjel, tarhon, chimen, busuioc. coriandru,
leuştean, piper moderat etc. - nu condimente iuţi ca: muştar, ardei iute etc.
Cafea: cicoare.
Untură: slănină crudă în cantitate foarte mică (o bucăţică cât unghia).
Ouă: 2 gălbenuşuri pe săptămână.
Legume verzi: sfeclă, ţelină, pătrunjel, gulie, ardei (nu: varză, morcovi).

/// Acidităţi, ulcer

A.R.: orez, grâu încolţit, orz, supă de legume, de fasole, păstăi verzi, legume
verzi fierte, papaia, portocale, lămâi, struguri, mandarine, pepene verde, prune,
castravete, stafide, orice fructe dulci-acrişoare, lapte şi sucuri de fructe, apă între
mese.
A.I.: carne, băuturi alcoolice, alimente fripte sau prăjite, soia, alimente grase,
conopidă, varză, ridiche crudă, oţet, biscuiţi, coajă de pâine, ceai, cafea, băuturi
fierbinţi, dulciuri, prăjituri de casă, ardei iute, ulei, murături.

161
Obs:
Este esenţial să se ia masa la ore regulte.
Se poate consuma şi puţină miere.
Nu se consumă brânză de vaci şi smântână.

/// Alergie

A.R.: orez, grâu încolţit, orez, mei, porumb, ovăz, legume verzi fierte, ghimbir,
piper, struguri, ceai şi alte băuturi fierbinţi, băuturi alcoolice, ardei iute, usturoi.
A.I.: carne şi peşte, fasole, citrice, ouă, cafea, fructe coapte, îngheţate, ciuperci,
ceapă, iaurt, smântână, brânză, acizi organici, alimente fermentate, oţet, apă
rece.

/// Anemie

A.R.: orez, grâu încolţit, orz, linte, fasole (boabe, păstăi), spanac, lăptucă, sfeclă,
morcovi, cartofi, legume verzi cu condiment carminative, unt, supă de carne,
produse lactate, struguri, stafide, curmale, pepene verde, cantalup (pepene
galben), cireşe, rodie, banane, alte fructe dulci, apă.
A.I.: iaurt, fructe citrice, roşii, mei, băuturi alcoolice, soia, ulei de susan, oţet, ceai,
cafea fierbinte, chitră, băuturi fierbinţi, ardei iute, sare în exces, fructe coapte
pârguite, alimente fermentate, alimente fripte, prăjite sau coapte.
Obs.: Este esenţial să se ia masa la ore regulate.

/// Artroză

A.R.: grâu, orez, produse lactate, carne, alimente grase, toate fructele acre, ceai,
cafea şi alte băuturi fierbinţi, băuturi alcoolice după masă, preparate culinare cu
condimente, ghimbir, piper, nucşoară, dafin, fructe uscate.
A.I.: verdeţuri crude (salata în special), fructe zemoase, pepene verde şi cantalup,
dovleac, iguană, nap, sfeclă, cartofi, ciuperci, mlădiţe de ferigă, conopidă, varză,
îngheţată, fasole, nuci, berbec, muguri de bambus.

/// Astm, bronşită

A.R.: grâu, orez, orz, supă de fasole, ridiche, supă de pui cu

condimente iuţi, cartofi, spanac, lăptucă, pătrunjel, ciocolată, brânză, ceai, cafea,
băuturi fierbinţi, băuturi alcoolice, struguri, stafide, portocale, miere, apă.
A:I.: lapte, unt, iaurt, peşte, porc, vită, berbec, oţet, fructe acre, dovleac, arahide,
ciuperci, conopidă, varză, mâncăruri grase.

162
/// Boli de inimă

A.R.: grâu, orez, orz, lapte cu apă, unt sau untură, legume fierte, fructe, portocale,
măr, lămâie, supă de fasole, suc de fructe.
A.I.: băuturi fierbinţi, alcool, cafea, carne, peşte, alimente fripte sau prăjite, oţet,
mâncăruri grase, condimente iuţi, fasole, soia, tuberculi, alimente fermentate
organic.

/// Boli de nervi, scleroza multiplă (leuconevraxita)

A.R.: grâu, orez, produse lactate, alimente grase, fructe dulci, nuci, migdale,
stafide, băuturi fierbinţi, cafea, condimente, alimente cu mare valoare nutritivă
(ginseng, 9 Vita, polen, Apilarnil).
A.I.: salată crudă (verde), fructe zemoase (pere), dovleac, cartofi, papaia,
conopidă, varză, îngheţată, fasole, ciuperci, morcovi, carne de oaie, băuturi.

/// Boli de ochi, epilepsie

A.R.: grâu, orez, orz, legume cu ulei sau untură (slănină), produse lactate, toate
fructele, ouă (2 gălbenuşuri/săptămână), sparanghel, spanac, lăptucă, suc dulce
de fructe, zahăr, sare în cantitate mică, miere.
A.I.: carne, peşte, băuturi alcoolice, fasole, băuturi fierbinţi, ceai, cafea, oţet,
usturoi, ceapă, praz, alimente uscate ca porumb, mei, ovăz, condimente iuţi.

/// Boli de piele

A.R.: orez, orz, porumb, mei, fasole, legume verzi, banane, măr, ceai, cafea,
băuturi fierbinţi. Se bea puţină apă după masă.
A.I: produse lactate, fructe acre, mandarine, portocale, ananas, piersică, prună,
carne, peşte, zahăr, susan, ulei, sare, alimente grase, fripte sau prăjite, fermentate.
Obs.: Aici se includ şi viermii inelari, eczema, urticaria.

/// Boli de rinichi şi boli urinare

A.R.: orz, porumb, mei, grâu, orez vechi de 1 an, fasole boabe, legume verzi
fierte cu condimente, brânză, ouă fierte, ulei de muştar, ulei de măsline, struguri,
lămâie, măr, banane şi alte fructe.
A.I.: alcool, cafea, băuturi, fierbinţi, produse lactate, alimente grase, fripte sau
prăjite, cartofi, zahăr, ceapă, orez nou, nuci.

163
/// Cancer

A.R.: orez, orz, porumb, fasole verde, portocale, linte, fasole boabe, năut, mazăre,
lăptucă, spanac, alge marine, morcov, dovleac, sparanghel, castravete, sfeclă,
conopidă, varză, produse lactate cu excepţia iaurtului, iepure, fazan, porumbel,
papaia, lămâie, struguri, cireşe,curmale, migdale, stafide, fructe dulci, miere.

/// Colită

A.R.: orez vechi de 1 an, grâu, orz, mei, fasole, legume verzi fierte cu condimente
carminative, iaurt, brânză, supă de fasole, ceai, ceafea, usturoi, ceapă, praz,
pătrunjel, anason, sparanghel, apă fiartă, rodii, stafide, curmale.
A.I.: carne, ouă, mâncare grasă, lapte, băuturi alcoolice, oţet, fructe acre,
tuberculi, îngheţată, suc de fructe reci, condimente iuţi, zahăr, melasă, prune,
mâncăruri grele.

/// Constipaţie

A.R.: orez, supă de fasole, mazăre verde, legume verzi, toate felurile de fructe cu
excepţia bananelor, produsele lactate (excepţie: iaurt, brânză, unt), băuturi reci,
inclusiv apa şi sucul de fructe.
A.I.: preparate fripte sau prăjite, carne, băuturi alcoolice, oţet, ceai, cafea, băuturi
fierbinţi, condimente iuţi, iaurt, brânză, banane, ouă, nuci, porumb, grâu, ceapă,
usturoi, praz, fasole.

/// Diabet

A.R.: grâu, orz, porumb, mei, supă fasole, legume fierte cu condimente,
carminative, mazăre dulce, năut, supă de pui, ouă, lapte, toate fructele, fructe
uscate, ceai, cafea fără zahăr.
A.I.: zahăr, cartofi, sfeclă, tuberculi, porc, peşte, bivol, orez, ovăz, ulei, grăsimi
animale, iaurt, îngheţată, melasă, dulciuri, alimente grase, ceapă, ciuperci. 4
mese pe zi, în cantităţi mici.

/// Febra în general

A.R.: regim uşor, lichid incluzând orz, supă de fasole, pâine, biscuiţi, legume
fierte, lăptucă, cartofi, castravete, vânătă, păstăi, pepene, lămâie, struguri, apă
caldă, lapte cald, ceai, cafea.
A.I.: fructe acre, alimente grase, mâncăruri grele, orez, carne, peşte, iaurt,

164
/// Hemoroizi

A.R.: orez, grâu, lapte de capră, zer, brânză, toate fructele, supă de ridichi, ceapă,
tomate, coriandru verde, pătrunjel, legume bine fierte cu condimente, supă de
linte, apă sau băuturi reci între mese.
A.I.: alcool, condimente iuţi, ardei iute, carne, oţet, soia, ceai, cafea, băuturi
fierbinţi, alimente uscate sau prăjite, alimente grase sau mâncăruri grele, ulei,
sare.

/// Insomnie

A.R.: orez, grâu, lactate, în special lapte de bivoliţă, supă de fasole, legume verzi,
fructe, băuturi reci, suc de fructe.
A.I.: peşte, carne, condimente iuţi, ceai, cafea şi alte băuturi fierbinţi, mei,
porumb, ovăz, usturoi, oţet.

/// Paralizie

A.R.: orez, grâu, supă de fasole cu grăsimi (slănină), lapte, caimac, legume verzi
fierte, fructe dulci, portocale, mandarine, lămâi, struguri, băuturi reci, suc de
fructe.
A.I.: ceai fierbinte, cafea, alte băuturi alcoolice, condimente iuţi, carne, soia, sare,
ulei, ceapă, usturoi, praz, iaurt, oţet, alimente prăjite sau fripte, mâncăruri grase
sau grele, legume verzi, ţelină, sfeclă, pătrunjel, varză.

/// Reumatism

A.R.: orez, grâu, porumb, mei, ovăz, orz, lapte, legume verzi fierte cu condimente,
supă de fasole, ceai cu ghimbir, cafea şi alte băuturi fierbinţi.
A.I.: mâncăruri grase, unt, iaurt, smântână, brânză, fructe, carne, băuturi, dovleac,
nap, cartofi, ciuperci, oţet, alimente fripte şi prăjite, ulei, nuci, arahide, nucă de
cocos, mâncăruri grele. Obs: lapte - în special zer.
Vitamina D: gălbenuş de our fiert, morcov, cartofi fierţi şi copţi de 2 ori pe
săptămână, ulei de măsline, varză puţină în salată.

Iată un model de regim pentru reumatism:

Dimineaţa:
- pentru asigurarea necesarului caloric: 1/2 litru lapte nefiert;
- 50 g pâine;
- 2 linguriţe miere;

165
- 1 ou de 3 ori/ săptămână - gălbenuşul crud sau opărit;
- seminţe de dovleac sau floarea soarelui, crude;
- 1 lingură de polen;
- 1 linguriţă de praf de glucoză (chinezească);
- cafea de cicoarea.

Prânz:
- supă de legume sau de fasole boabe;
- salată de legume (mărar, pătrunjel rădăcină şi frunze, andive, praz, ţelină rădăcini
şi frunze, morcov etc.) cu ulei presat la rece şi zeamă de lămâie;
- cartofi fierţi şi copţi cu lapte sau cu gălbenuş de ou şi ulei de măsline;
- orez sau arpacaş cu legume sau lapte adăugat suficient în orezul fiert.

Seara:
- terci de grâu încoţit cu miere şi fructe;
- suc de morcovi - 200 ml (pentru potasiu), păstârnac sau pătrunjel rădăcinoasă
(100 ml), sfeclă roşie (100 ml), varză (100 ml).

/// Tuse cu expectoraţie

A.R.: orz, grâu, porumb, mei, fasole, legume verzi fierte cu condimente iuţi,
cartofi, supă de pui fără grăsime, băuturi alcoolice, ceai de ghimbir, cafea, miere,
brânză.
A.I.: produse lactate cu excepţia brânzei, porc, vită, berbec, peşte, ceapă,
conopidă, varză, sfeclă, morcov, fructe acre, arahide, alimente grase, ciuperci,
salată, îngheţată, băuturi reci.

/// Tuse seacă

A.R.: orez, grâu, supă de carne, condimente, carminative, roşii, sfeclă, cartofi,
legume verzi fierte cu ulei, fructe, ceai, cafea, fructe uscate, lapte, apă fiartă, apă
cu sare.
A.I.: salate crude, conopidă, varză, ridiche, arahide, băuturi alcoolice, ardei iute,
dovleac, piper, iaurt, brânză, fructe seara sau dimineaţa, băuturi reci.

/// Viermi
A.R.: grâu, porumb, orez, fasole, legume fierte cu condimente şi ghimbir, brânză,
ardei iuţi, piper negru, papaya, banane, castraveţi, mere.
A.I.: fructe acre sau dulci, carne, peşte, produse lactate (excepţie brânza), zahăr,
melasă, cartofi, alimente grase, nuci, biscuiţi.

166
10 CURE DE SLĂBIRE

1) Reţeta americană şi care garantează pierderea

a 3-5 kg în 5 zile.

- ora 8:00 - o cafea fără zahăr

- ora 10:00 - un ceai de plante neîndulcit
- ora 12:00 - un triunghi de brânză topită
- ora 14:00 - 1/2 cutie brânză de vaci
- ora 16:00 - un pahar cu suc de roşii
- ora 18:00 - un ou fiert tare
- ora 20:00 - un iaurt dietetic
- ora 22:00 - un măr.

2) Cură de slăbire ce prevede mâncatul din două în două ore.

Se ţine 4 zile şi asigură pierderea a 2,5 - 4 kg.

Bineînţeles, cura poate fi repetată până la obţinerea rezultatului dorit.

Prima variantă:

- ora 8:00 - 1 ceaşcă de cafea fără zahăr

- ora 10:00 - 1 ou fiert tare
- ora 12:00 - 1 măr
- ora 14:00 - 1 felie de pâine prăjită + 100 g grătar
- ora 16:00 - 2 mere
- ora 18:00 - 1 suc de roşii
- ora 20:00 - 100 g brânză de vaci.

167
A două varianta:
- ora 8:00 şi 10:00 - la fel ca mai sus
- ora 12:00 - 1 lingură de stafide sau 1 măr
- ora 14:00 - 50 g brânză
- ora 16:00 - 1 măr
- ora 18:00 - 1 felie de pâine prăjită
- ora 20:00 - 1 cană de ceai de soc fără zahăr.

3) REGIMUL MARYCHNY

Vă cântăriţi duminică şi începând de luni, timp de 7 zile, respectaţi următorul

meniu:
- Micul dejun - o ceaşcă de ceai amar sau cafea neagră cu puţin zahăr.
- Al doilea mic dejun (ora 10:00) - 40 g brânză.
- Prânzul - un ou tare, 120 g carne la grătar, 20 g brânză.
- Gustarea de după-amiază - identică cu primul mic dejun.
- Cină (orele 19:00) - 120 g carne slabă, salată cu ulei.
- Înainte de culcare - un pahar de ceai de muşeţel (sunătoare).

După expirarea celor 7 zile veţi slabi 2-3 kilograme. Se poate relua regimul după
două săptămâni

4) Dietă de patru zile -Se pierde 1 kg pe zi

- Prima zi: 1 l de lapte sau 2 iaurturi.

- A două zi: 1 kg de fructe sau legume.
- A treia zi: 1 kg de cartofi fierţi.
- A patra zi: 400 g carne fiartă, fără grăsime.
În timpul regimului se beau multe lichide. După aceste 4 zile, se poate continua
cu regimul disociat (Regimul Montiagnarc).

5) Reţeta de slăbit “Balerina”

- Ora 8:00 - 1 cafea.

- Ora 10:00 - 2 ouă fierte
- Ora 12:00 - 1 pahar suc de roşii
- Ora 14:00 - 100 g şuncă sau 1 felie pâine prăjită
- Ora 16:00 - 1 măr
- Ora 18:00 - 100 g brânză slabă
Se slăbeşte 1 kg/zi.

168
6) Reţeta de slăbit cu borş

Durează 7 zile, în care se slăbesc lejer 4-5 kg.

Ziua I: fructe + 1 cană borş.
Ziua II: legume + 2 căni borş.
Ziua III: legume şi fructe + 3 căni borş.
Ziua IV: 3 banane + 4 căni borş.
Ziua V: carne de vită (fiartă sau grătar), roşii + 5 căni borş.
Ziua VI: carne de vită şi legume + 6 căni borş.
Ziua VII: orez (decorticat) şi suc de fructe natural, legume + 7 căni borş.

Obligatoriu:
- Se consumă 2 l apă pe zi.
- Se exclud din alimentaţie zahărul, pâinea şi sarea.

7) Dietă cu 1000 de calorii

- Dimineaţa: o chiflă cu o felie de şuncă sau piept de pui.

- Ora 11:00: un măr.
- Prânz: salată de legume fierte în aburi (fasole verde, conopidă etc.) + un grătar
din piept de pasăre sau peste alb.
- Ora 16:00: un fruct.
- Seara: o ceaşcă de supă de legume sau mămăligă cu brânză de vaci degresată
şi iaurt.

Dieta se ţine timp de o săptămâna.

8) Reţeta cu mere şi morcovi

Cura constă în mere şi morcovi. Puteţi

mânca în orice cantitate şi la orice ora.
Nu se ţine un anumit număr de zile,
ci atât cât rezistaţi (cât mai multe zile,
cât mai multe kilograme date jos - 1 kg
la două zile).

Merele şi morcovii conţin fibre, de

aceea sunt foarte săţioase. În plus,
beţi multă apă şi ceaiuri (neîndulcite)
şi faceţi cât mai multă mişcare.

169
9) Regimul cu ouă

Cură constă în:

- DIMINEAŢA, în fiecare zi (de luni până duminică): 2 ouă, cafea neagră fără zahăr,
1 grapefruit.

- PRÂNZ (luni-vineri): 2 ouă, cafea neagră fără zahăr şi o salată verde sau din
legume fierte. Sâmbătă: salată de fructe fără zahăr (exclus struguri, prune, pere).
Duminică: carne de pui fiartă sau friptă, rece, salată de roşii, 1 grapefruit.

- SEARĂ: luni - 2 ouă, salată, o feliuţă de pâine prăjită; marţi - o felie de carne slabă
fiartă (rece), salată verde cu puţină ţelină rasă, un castravete şi câteva măsline;
miercuri - 2 ouă, salată şi lapte bătut (o cană); joi - 2 ouă, salată de varză albă, 1
feliuţă de pâine prăjită, 1 cană cu lapte bătut; vineri - peste fiert, salată verde, 1
felie de pâine prăjită, 1 grapefruit, cafea neagră fără zahăr; sâmbătă - carne fiartă
sau friptă (după dorinţă, de această dată), salată cu puţină ţelină, castraveţi, roşii,
cafea neagră fără zahăr; duminică - puţină supă, carne de pui rece, salată din
varză crudă şi roşii.

Ouăle se vor consuma fierte, tari (dar nu răscoapte). Masa de seară să nu

depăşească orele 19:00. Salatele să aibă foarte puţină sare şi ulei. Să se consume
circa 1,5 l apă sau ceai neîndulcit pe zi, la temperatura camerei.

10) DIETĂ JAPONEZĂ

- Ziua I - ziua orezului. Se fierb 250 g de orez la foc mic, timp de 20 de minute.
După ce s-a răcit, se adaugă câteva picături de lămâie sau un măr ras. În prima
zi a dietei, se împarte în porţii orezul astfel preparat şi nu se consumă nici un alt
aliment.

- Ziua II - ziua peştelui. Se mănâncă doar peşte fiert sau la grătar, fără nici un
adaos. Nu se va depăşi cantitatea de 500 g de peste pe tot parcursul zilei.

- Ziua III - ziua orezului. Se urmează aceeaşi dietă ca şi în prima zi. În timpul dietei
se vor consuma lichide (apă, ceai).

Dacă dieta se ţine trei zile consecutiv, veţi slabi 3 kg.

170
Un organism sanatos este camera de
oaspeţi a sufletului, un organism bolnav
o inchisoare
Francis Bacon

171
 FRUMUSEŢE VI
& SĂNĂTATE

172
Adevărata frumuseţe nu înseamnă că te-ai născut cu un
corp frumos şi cu trăsături frumoase.

Este mult mai mult de atât.

Oamenii pot să fie frumoşi atunci când au un zâmbet

minunat şi sunt multumiţi de ei înşişi şi radiază o strălucire
care-i face să iasă în evidenţă din mulţime.

Frumuseţea unui om, de asemenea, se reflectă prin vocea

lui calmă şi liniştitoare pentru ascultător şi mai presus de
toate, ea poate veni din interiorul acelei persoane.

Când cineva are timp şi pentru alţii şi sare în ajutorul lor,

de asemenea, are propria lui strălucire interioară.

În timp ce frumuseţea fizică dispare, cea interioară va

persista. Având o personalitate frumoasă, sănătoasă,
fiind şi generos şi nu lacom şi răspândeşte bunătate în
jur şi niciodată nu critică, poate să fie în cele din urmă,
o persoană cu adevărat simplă, dar cu un suflet frumos.

Frumuseţea fizică poate capta atenţia, dar, în realitate,

frumuseţea interioară, captează inimi. Fiecare om are
ceva frumos al lui, dar un om cu o personalitate frumoasă,
este mult mai greu de găsit.

Frumuseţea este mult mai profundă, decât ceea ce se

vede la suprafaţa pielii, adevărata frumuseţe vine din
interior.

Frumuseţea înseamnă integritate, adevăr, bunătate

şi simplitate. Ea transcede frumuseţea fizică şi atinge
frumuseţea spirituală care te face să fii curajos şi nu slab
şi să nu reacţionezi cu teamă şi nici să porţi pică cuiva.

Frumuseţea se poate vedea într-o atingere moale sau un

zâmbet cald, într-un cuvânt tandru şi calm sau în natură.

Frumuseţea este pacea ce-o are cel umplut cu mulţumire.

173
 Frumuseţea poate să fie complexă, dar trebuie să fii
înţelegător ca s-o poţi înţelege.

Frumuseţea este atemporală, ce nu-şi pierde luciul odată

cu înaintarea în vârstă.

Poate părea ciudat, dar frumuseţea se află în ochii

privitorului.

Atunci când tu eşti cu adevărat într-o relaţie de dragoste

cu cineva, înseamnă că te iubeşte atât cu defectele fizice,
cât şi cu cele de personalitate.

Chiar dacă suntem fiinţe de sexe diferite, atracţia fizică

nu joacă un rol important în relaţiile romantice, aşa că
pe toată perioada de convieţuire nu se aşteaptă ca tu să
arăţi tot timpul bine, dorindu-se o frumuseţe, reală şi
naturală. Frumuseţea reală fiind ceea ce este cu adevărat
real şi este ceva ce te face să te simţi bine, neavând niciun
regret. De fapt este senzaţia de bine fără nici un regret.

Pentru mine, frumuseţea înseamnă o decizie. Decizia

de-a începe să-mi placă ceea ce văd în oglindă şi să nu mă
limitez la ceea ce nu este perfect la aspectul meu. Este
decizia de-a fi blând cu alţii, astfel încât să fiu apreciat
şi iubit pentru ceea ce sunt şi iertat atunci când fac o
greşeală.

Frumuseţe pentru mine este să ştiu cine sunt eu şi cum

este sufletul meu.

Frumuseţe pentru mine înseamnă: onestitate, iertare,

curaj şi să fiu capabil să mă iubesc şi pe mine, pentru că
nimeni nu te poate iubi mai mult, decât, tu pe tine însuţi.

174
40 DE CITATE DESPRE FRUMUSEŢE
Frumuseţea este definită ca un aspect care aduce
bucurie persoanei care o deţine. Când spunem că
ceva este frumos, recomandăm celorlalţi că ar
trebui să se bucure de această frumuseţe?

De unde ştim că ceea ce nouă ni se pare frumos,

apare la fel şi în ochii altora? Frumuseţea depinde
de gusturi, dar este ea vreodată obiectivă?

Putem să justificăm logic dacă ceva sau cineva este

frumos sau nu? Răspunsul instinctiv ar fi, desigur,
„nu”.

Ţi-am pregătit mai jos o selecţie de 40 de

citate despre frumuseţe, aşa cum a fost ea
văzută de-a lungul timpului de către diferite
personalităţi din diferite domenii.

1. Frumuseţea personală este mult mai mare decât orice recomandare – Aristotel

2. Dacă oferi dragoste, frumuseţea va creşte şi toate acestea pentru că dragostea

este frumuseţea sufletului – Saint Augustine

3. Unii oameni, indiferent cât de bătrâni sunt, niciodată nu îşi pierd frumuseţea.
Au mutat-o din fetele în inimile lor – Martin Buxbaum

4. Frumuseţea rămâne, indiferent de împrejurimile urâte – Chazal

5. Frumuseţea este… când te uiţi în ochii unei femei şi vezi frumuseţea în inima
ei – Nate Dircks

6. Cel mai frumos lucru pe care îl putem experimenta este misterul. Este sursa
tuturor stintelor şi artelor – Albert Einstein

7. Dragostea de frumuseţe este Gust. Crearea de frumuseţe este Artă – Ralph

Waldo Emerson

175
8. Gândeşte-te la toate lucrurile frumoase de lângă tine şi fi fericit – Anne Frank

9. Când lucrez la o problema, nu mă gândesc dacă e frumoasă. Mă gândesc doar

cum să rezolv problema. După ce termin problema şi rezultatul nu este frumos,
înseamnă că soluţia nu a fost cea corectă – Richard Buckminster Fuller

10. Când ajungi să iubeşti viaţa, vei vedea frumuseţea în toate lucrurile posibile
– Kahlil Gibran

11. Păstrează-ţi încrederea în toate lucrurile frumoase. În soarele ce a apus, în

vara ce a trecut – Roy R. Gilson

12. Oricine are abilitatea de a vedea frumuseţea, nu va îmbătrâni niciodată –

Franz Kafka

13. O femeie ce nu poate fi urâtă, nu poate fi frumoasă – Karl Kraus

14. Cel mai frumos make-up al unei femei este pasiunea, dar cosmeticele sunt
mai uşor de cumpărat – Yves Saint Laurent

15. Te iubesc pentru că eşti frumoasă sau eşti frumoasă pentru că te iubesc? –
Richard Rodgers and Oscar Hammerstein

16. Viitorul aparţine celor ce cred în frumuseţea viselor lor – Eleanor Roosevelt

17. Frumuseţea este promisiunea fericirii – Stendhal

18. Viaţa este frumuseţe – admir-o – Mother Theresa

19. Frumuseţea tot timpul promite, dar nu oferă nimic – Simone Weil

20. Există unele lucruri frumoase, care păstrează mai multă strălucire când rămân
imperfecte, decât când sunt desăvârşite. Francois de La Rochefoucauld

21. Suntem în căutarea frumuseţii deoarece, indiferent cât de frumoasă ar fi o

persoană, ea nu crede că este frumoasă cu adevărat. Don Miguel Ruiz

22. Prin însăşi firea sa, omul este un artist. El caută să aducă pretutindeni în viaţa
sa, într-un fel sau altul, frumosul. Maxim Gorky

176
23. Frumuseţe. Puterea cu care o femeie farmecă un iubit şi înfricoşează un soţ.
Ambrose Bierce

24. Frumuseţea este eliminarea surplusului. Michelangelo

25. Frumuseţea este umbra lui Dumnezeu asupra universului. Gabriela Mistral

26. Frumuseţea este călăuza sufletului tânăr. Gabriela Mistral

27. Frumuseţea este darul lui Dumnezeu. Aristotel

28. Frumuseţea este eternitatea care se priveşte lung în oglindă. Khalil Gibran

29. Frumuseţea este doar imaginea sensibilă a Infinitului. George Bancroft

30. Frumosul este simbolul binelui moral. Immanuel Kant

31. Frumuseţea chipului este o podoabă fragilă, o floare trecătoare, strălucire de

o clipă şi care nu-i legată decât de epidermă. Jean-Baptiste Poquelin (Moliere)

32. Percepţia frumuseţii este un test de moralitate. Henry David Thoreau

33. Frumuseţea trezeşte sufletul la viaţă. Dante Alighieri

34. Lumea e nebună când vine vorba de frumuseţe. Richard David Bach

35. Cea mai de preţ parte a frumuseţii este cea pe care un tablou nu o poate reda.
Francis Bacon

36. Frumuseţea lucrurilor există în sufletul celui care le admira. David Hume

37. Adevărată frumuseţe izvorăşte din sublim şi simplitate. Voltaire

38. Frumuseţea este însemnul lui Dumnezeu pe creaţie. Henry Ward Beecher

39. Dacă adevărul înseamnă frumuseţe, atunci cum de oamenii nu merg să-şi
aranjeze părul într-o bibliotecă? Lily Tomlin

40. Frumuseţea e totdeauna o ţară a făgăduinței, în care Moise nu intră. Lucian

Blaga

177
 SFATURI DE
FRUMUSEŢE PENTRU
BĂRBAŢI

Universul frumuseţii nu este numai

apanajul femeilor, căci criteriile acestei
însuşiri sunt valabile şi pentru bărbaţi.
Este necesar să luăm în considerare faptul
că frumuseţea ambelor sexe este şi un
indicator de sănătate.

De aceea, bărbaţii ar trebui să-şi dea silinţa

mai mult, atunci când ţin cu adevărat la
imaginea lor.

Deşi unii critici au început să vorbească

de fenomenul feminizării masculilor, cu
certitudine un om frumos, bine îngrijit,
rafinat, nu neapărat top model, va plăcea
femeilor.

178
1. Părul
Agresat vara de soare şi băile în mare,
de căldură sau stres, podoaba capilară
poate să se deterioreze, să se umple
de mătreaţă. Respectând o anumită
igienă şi utilizând produse adecvate,
puteţi scapă de aceste neplăceri.
Se ştie că o mulţime de produse de
calitate au apărut pe piaţă, pentru a
da părului dumneavoastră un aspect
natural. Se găsesc în saloane speciale,
dar şi la marii distribuitori.
Lăsaţi-vă imaginaţia şi mâinile, ca şi
cum ar fi două instrumente de creaţie,
să realizeze o coafură inedită.
S-a tot pomenit, adesea, de vopsitul
părului la bărbaţi, mult timp
schimbarea culorii în cazul acestora
fiind marginalizată. Manechinul Satya,
de origine indiana, ca să dăm doar un
singur exemplu, nu ezită să afişeze un
blond dincolo de natural. Procedeul e
folosit mai ales de tinerii care preferă
să-şi schimbe mai degrabă culoarea
părului decât garderoba. Nu e aşa de
costisitor.
Tratează părul ud cu mare grijă.
Principala componentă a firului de par
este keratina. Apa întinde şi slăbeşte
moleculele de keratină, astfel că părul
este mult mai fragil când este ud. Din
păcate, acest lucru se întâmplă când
podoaba capilară primeşte cel mai dur
tratament: spălat, uscat şi aplicarea
diferitelor produse de ”îngrijire” a
părului. Pentru a diminua problemele,
spală-ţi părul doar când este nevoie.
Dacă ai textura grasă în mod natural,
te poţi spală zilnic, dar spălatul prea
des poate să lipsească părul de
strălucire din cauza eliminării uleiurilor
protectoare. Fă în aşa fel încât rutina
să fie delicată – foloseşte apă caldă,
nu fierbinte, masează scalpul, nu-l
scărpina, şi usucă-ţi părul cu un
prosop, decât cu un aparat de uscat
părul. Şi pentru descâlcire, foloseşte
un pieptene cu dinţii rari.
În cazul alopeciei, greu acceptată
de bărbaţi, pentru că aceştia cred
că afectează stima de sine, viaţa
sentimentală, forţa psihică, s-a recurs
la diferite strategii: unii s-au tuns
scurt, alţii s-au ras (ca fotbaliştii sau
cântăreţii). Majoritatea şi-au acoperit
capul cu o pălărie, şapcă, beretă (acum
revenind în trend).
2. Zâmbetul strălucitor
Dinţi albi, zâmbet radios sau o
respiraţie proaspătă sunt atuuri ale
seducţiei. Cu toate acestea, există
tendinţa ca bărbaţii să neglijeze
sănătatea dentară. Periajul regulat,
limitarea consumului de zahăr,
controlul la dentist, iată câteva
metode de prevenire. Întrebare: sunt
ele respectate?
Nu uitaţi: periaţi dinții după fiecare
masă (cu o periuţă moale, schimbată
la cel puţin 3 luni).
179
Se poate folosi şi cea electrică. Tehnică
bună este de jos în sus, inclusiv gingiile,
apoi efectuaţi mişcarea de rotaţie (3
minute).
Consultaţi anual dentistul, faceţi
detartraj la 6 luni, gândiţi-va la o
alimentaţie corectă, fără agresiuni
acide.
3. Piele perfectă
Tenul bărbaţilor este mai gros, mai
gras, mai rezistent. Nu îmbătrâneşte
atât de repede ca la femei. Dar când
ridurile îşi fac prezenţa, luaţi măsuri.
Lăsaţi pielea să respire, fără să va
bărbieriţi, măcar o dată pe săptămâna,
chiar dacă nu agreaţi look-ul ariciului.
Şi fiindcă în timpul zilei se adună
impurităţi, din cauza poluării, secreţiei
de sebum şi transpiraţiei, apelaţi la
săpun, un produs de curăţire sau la
gomaj. Îndepărtează celulele moarte
şi dau strălucire tenului.
4. Bronzatul
Prea mult bronz poate fi nociv. Folosiţi
creme speciale solare, cu indicatori
de protecţie, autobronzanti (creme,
geluri, spray-uri).
5. Transpiraţia
În exces, aceasta devine jenantă (la
axile, picioare). Duşurile şi odorizantele
sunt recomandate.
180
Dacă nu ajută, există o toxina care
împiedică sistemul nervos să transmită
glandelor sudoripare mesajul sau de
secreţie. În acest sens, este de ajutor
toxina botulinica.
Această exercită o acţiune benefică la
persoanele care suferă de transpiraţie
excesivă.
Nu se întrebuinţează pentru mâini
transpirate, deoarece poate paraliza
nervi cruciali.
6. Talasoterapia
Sau tratamentul terapeutic care
constă în băi de mare, folosite şi în caz
de reumatism sau sinuzită, devine tot
mai populară.
Curele rezervate bărbaţilor se
înmulţesc, întăresc muşchii, destind
corpul şi creierul, regenerează (elimina
toxinele).
Pot fi adaptate cu uşurinţă aşteptărilor
dumneavoastră. Contează să ştiţi
să alegeţi un centru bun, unde veţi
descoperi variate metode.
7. Chirurgia estetică
Implanturile capilare, liposuctia şi
rinoplastia nu sunt doar pentru femei.
Medicii va oferă soluţii, important e să
va adresaţi unuia competent.
SFATURI DE
FRUMUSEŢE
PENTRU FEMEI

Eşti femeie şi, în mod firesc, îţi doreşti să fii cât mai frumoasă şi strălucitoare...
Prin urmare, te îngrijeşti conştiincios, foloseşti cele mai recente produse de
îngrijire a pielii şi te străduieşti să te fardezi astfel încât chipul tău să fie perfect
pus în valoare. Bravo!

Cu toate acestea, există încă atât de multe lucruri pe care nu le ştii, atât de multe
sfaturi de îngrijire şi prevenire a diferitelor probleme - extrem de simple, eficiente,
uşor de pus în practică şi care pot face adevărate minuni pentru frumuseţea şi
chiar sănătatea ta...

Un chip îngrijit şi luminos va fi admirat De aceea, săptămânal, aplică un strat

de toţi cei din jur...
Atunci când te demachiezi, nu uita să
acorzi importanţa cuvenită nasului.
Este recomandabil să cureţi cu atenţie
întreaga suprafaţă - părţile laterale,
trunchiul şi baza. Dacă pielea nasului
nu este curăţată în mod corespunzător
şi persistă straturi de sebum, atunci
va fi congestionată, nu va putea
“respira” şi nu uita că este una dintre
cele mai delicate zone ale feţei - un
adevărat “paradis” optim de apariţie
şi proliferare a punctelor negre!
subţire de gel exfoliant blând. Poate
părea paradoxal, dar una dintre cele
mai eficiente metode de curăţare şi
împrospătare a tenului este uleiul -
mai ales dacă ai peste 30 de ani.
Cu o dischetă de bumbac, aplică un
strat subţire de ulei de migdale sau
de floarea soarelui pe gât şi pe faţă
(nu uita de pleoape) şi masează cu
blândeţe.
După un minut, îndepărtează uleiul cu
ajutorul unui tampon de vată umezit.

181
La sfârşit, foloseşte o cremă hidratantă.
Tendinţa multor femei de a exagera
în aplicarea produselor de îngrijire a
pielii poate conduce la apariţia unui
dezechilibru - epiderma ajunge să se
“obişnuiască” astfel şi dezvoltă un fel
de dependenţă. Bineînţeles, aceasta
nu înseamnă că trebuie să te neglijezi
(dimpotrivă), dar nu-ţi transforma faţa
într-un mediu suprasaturat de produse
de îngrijire, loţiuni, creme, geluri şi aşa
mai departe.
Pentru a-ţi hidrata eficient pielea
fără a face abuz de astfel de produse,
obişnuieşte-te ca, atunci când aplici
crema dimineaţa şi seara, epiderma să
fie uşor umedă. Astfel, conţinutul de
apă şi substanţe nutritive va fi reţinut
în profunzimea pielii.
De două-trei ori pe săptămâna,
masează-ţi obrajii. Zona această a
fetei se va destinde, fapt altminteri
important, pentru că tensiunea
acumulată poate cauza dureri de cap
şi chiar probleme ale danturii.
Pentru a preveni apariţia punctelor
negre pe obraji, ciupeşte cu blândeţe
epiderma din această zona şi “trage”
delicat pielea spre lobul urechii (fără
a forţa!), pentru că în acea parte este
“ascunsă” o glanda limfatică al cărei rol
este acela de a filtra toxinele. Fă acest
exerciţiu de două-trei ori pe zi, până
observi o îmbunătăţire a aspectului
pielii şi apoi, pentru menţinere, o dată
pe săptămână.
182
Poţi preveni apariţia pilozităţii faciale
masând, de 3-4 ori pe săptămână,
zonele problematice cu o dischetă
îmbibată în zeamă de lămâie.
Ochii sunt oglinda sufletului... ajută-i
să zâmbească!
Când îţi demachiezi ochii,
supraveghează-ţi mişcările - nu freca
pielea, nu insista până se înroşeşte
epiderma, pentru că acest lucru
constituie un factor de agresivitate
- pleoapele şi pielea din jurul ochilor
sunt zone extrem de sensibile şi,
procedând astfel, rişti ca nu peste mult
timp să observi că au apărut riduri
fine. Oricum, se va întâmpla şi acest
lucru, mai devreme sau mai târziu, dar
de ce să “dai o mâna de ajutor”?
Ochii tăi se vor simţi foarte bine şi
răsfăţaţi dacă, în fiecare dimineaţă,
aplici pe pleoape, timp de 3-4 minute,
câte o compresă îmbibată în lapte
rece. Vei observa cum privirea ta este
de două ori mai luminoasă...
Nu folosi, pentru ochi, demachiant
pentru faţă. Compoziţia acestuia este
diferită şi este recomandabil să utilizezi
numai produse speciale pentru zona
delicată a ochilor.
Dacă nu ai la îndemână demachiant
special pentru ochi, tot laptele este
soluţia. Sau, in extremis, chiar apă
rece. De asemenea, nu aplica pe ochi
loţiune tonică.
Nu cădea în capcana de a folosi prea
multă cremă hidratantă în regiunea
ochilor, sau un produs extrem de
gras. Nu vei reuşi să redai supleţea
epidermei din această porţiune, ci
doar vei suprasolicită ţesuturile şi
ochii tăi nu vor avea nici un beneficiu.
Câteodată, mai puţin înseamnă mai
mult. Dacă ai ochii umflaţi, aplică, timp
de 15 minute, două comprese călduţe,
îmbibate în infuzie de ceai negru.
Pleoapele lăsate se pot corecta, într-
un stadiu incipient, fără a fi nevoită
să apelezi la chirurgia plastică.
Problema aceasta apare, de obicei, ca
urmare a slăbirii muschiului pleoapei
superioare, în coroborare cu efectul
forţei gravitaţionale. Dacă îţi masezi
pleoapele cu regularitate, există şanse
ca muşchii specifici să-şi recâştige
tonusul şi vitalitatea.
Un zâmbet strălucitor şi buze
senzuale...
Pentru a stimula circulaţia sângelui şi
a înlătura stratul de celule moarte de
la suprafaţă buzelor, masează-le blând
cu periuţă de dinţi, după fiecare periaj
al dinţilor. Instantaneu, vei observă
cum buzele tale sunt mai “pline”, mai
strălucitoare şi mai senzuale...
Pentru a-ţi întări gingiile, masează-
le, săptămânal, cu sare. Respiraţia ta
se va împrospăta şi vei fi mai puţin
expusă riscului de a face paradontoză.
Buzele “crăpate” reprezintă o
consecinţă directă a deshidratării.
Aşadar, rezistă tentaţiei de a-ţi umezi
buzele de fiecare dată când le simţi
uscate, pentru că nu vei obţine decât
o senzaţie plăcută, dar trecătoare, în
timp ce deshidratarea se agravează.
Foloseşte cu regularitate un balsam de
buze, şi, săptămânal, aplică o mască
nutritivă pe bază de miere.
Mâinile - cartea de vizită a oricărei
femei
Foloseşte crema de mâini de fiecare
dată după ce mâinile tale au intrat în
contact cu apa.
Un sfat util este acela că seara, ultimul
lucru pe care să-l faci înainte de a
încheia pregătirea pentru culcare, este
de a aplica un strat subţire de cremă
de mâini pe baza de glicerină.
Produsele de acest tip nu sunt grase,
aşa încât nu rişti să pătezi aşternutul,
şi contribuie la regenerarea în
profunzime a epidermei.
183
Dacă simţi că musculatura braţelor
este slăbită, în afară de a trece la un
program de gimnastică regulat, aplică,
după fiecare dus sau baie, un strat
subţire de ulei de măsline sau migdale.
Masează-te cu blândeţe timp de 3
minute.
Nu neglija gâtul şi bustul
Nu uita ca, atât dimineaţa cât şi seara,
să acorzi gâtului aceeaşi importantă ca
şi feţei. Epiderma din această porţiune
a corpului este foarte sensibilă şi doar
nu-ţi doreşti să ai un ten frumos şi
luminos şi un gât “presărat” cu riduri -
fine, dar care nu mai dispar niciodată...
Evită apariţia ridurilor fine, circulare,
de pe gât, menţinând în permanentă
gâtul cât mai drept şi întinzându-l la
maximum de câteva ori pe zi, pentru a
menţine supleţea şi elasticitatea pielii.
Ridurile de pe gât pot fi prevenite şi
prin stimularea epidermei cu ajutorul
unui masaj efectuat zilnic, dimineaţa şi
seara, după ce în prealabil ai aplicat un
strat subţire de ulei de migdale.
Îngrijeşte corespunzător zona bustului!
Aplică, regulat, un strat de loţiune
hidratantă sau ulei de migdale, având
grijă să acoperi întreaga porţiune a
sânilor. Toxinele acumulate la nivelul
epidermei vor fi înlăturate, iar pielea
va deveni mult mai fermă.
Părul - un apanaj al feminităţii...
Dacă părul tău are un aspect mat şi
este lipsit de volum, foloseşte o masca
din ulei de nuca de cocos.
184
Aplică produsul începând de la
rădăcina şi masează, pentru că
uleiul să se întindă uniform pe toată
lungimea părului. Pune-ţi o cască de
protecţie şi lasă masca să acţioneze
toată noaptea. Dimineaţă, spală părul
cu un şampon blând.
Pentru a scapa de nesuferita mătreaţă,
amestecă un gălbenuş de ou crud
cu o picătură de zeamă de lămâie
şi câteva picături de ulei de camfor.
Aplică amestecul pe pielea capului,
masează şi lasă-l să acţioneze timp de
10 minute. În felul acesta, scalpul îşi
va redobândi necesarul de proteine.
Clăteşte-te cu apă rece din belşug.
Câteva recomandări pentru machiaj...
Când foloseşti tuşul de ochi, trasează
linia cât mai aproape de gene, dintr-o
singură mişcare, pentru a evita
discontinuităţi inestetice.
La aplicarea fardului de ochi, aplică
un produs de nuanţă închisă la
baza sprâncenei (în “orbită”), iar pe
pleoapă, aceeaşi nuanţă, dar într-un
ton mai deschis. Fii atentă că trecerea
dintre cele două nuanţe să fie lină,
insesizabilă şi graduală. Pentru a te
“îmbujora” natural, aplică pe osul
pometului un strat subţire de fard de
obraz (produs crema, nu pulbere).
Ai grijă că în prealabil să hidratezi
corespunzător epiderma.
Dacă ai de ales, este preferabil că
nuanţa rujului să se asorteze cu restul
machiajului şi nu cu vestimentaţia.
TOP 10 CELE MAI SIMPLE MĂŞTI
COSMETICE NATURALE
Produsele cosmetice preparate de
tine acasă, din ingrediente naturale,
sunt poate cele mai sigure modalităţi
de a obţine măşti hrănitoare, eficiente
şi deloc costisitoare.

Ai nevoie doar de ou, gelatină, care se

foloseşte în industria cosmetică, miere
şi fructe sau legume. Sunt eficiente,
hrănesc în profunzime pielea şi o
protejează de posibilele infecţii.

Pentru tenul uscat, una dintre cele

mai folosite măşti faciale preparate în După 20 de minute se îndepărtează
casă se obţine din gelatină cosmetică, cu apă rece şi eşti gata de încă o
o lămâie sau portocală şi un ou. săptămână la serviciu.

Obţii masca perfectă pentru redarea În topul celor mai la îndemână şi

strălucirii şi elasticităţii tenului tău,
stimulând producerea de colagen.
Gelatina se aşează pe foc, într-un vas,
împreună cu sucul de la o lămâie sau
portocală. După ce s-a omogenizat,
ia vasul de pe foc şi amestecă până
se răceşte, fără a se întări. Adaugă şi
gălbenuşul unui ou şi masca ta este
gata. Se aplică pe faţă şi decolteu şi se
lasă 20 de minute să acționeze .
O altă mască de faţă se poate obţine
din miere şi avocado.
Se amestecă fructul de avocado pisat
cu miere şi se adaugă pe faţă seara,
înainte de culcare.
comune măşti faciale se află şi cea
cu miere simplă, pentru că produsul
poliflor sau cel de salcâm este bogat
în vitamine şi minerale şi ajută la
îndepărtarea acneei sau a semnelor
inestetice, hrănind în profunzime
pielea.
Tot pentru pielea uscată, se foloseşte
foarte mult masca facială de grefă şi
miere. Se amestecă energic până se
obţine o pastă omogenă şi se aplică pe
faţă.
După 25 de minute poţi clăti faţa şi
vei repeta tratamentul de trei ori pe
săptămână, pentru ca tenul tău să fie
complet hidratat.

185
Iaurtul este un alt ingredient care
poate fi folosit ca mască facială.
Se recomandă cu preponderenţă
persoanelor care au tenul uscat, se
exfoliază, iar punctele negre nu le
dau pace. Se aplică de trei ori pe
săptămâna, pe faţă şi decolteu şi se
îndepărtează după 20 de minute.
Apa în care ai adăugat bicarbonat
de sodiu poate fi şi ea o masca de
faţă eficientă. Dacă nu vei aştepta
să se dizolve întreg bicarbonatul, vei
obţine o masca abrazivă cu care îţi
vei curăta faţa în fiecare seară pentru
îndepărtarea celulelor moarte.
Pentru cearcăne, ochi umflaţi sau
roşii, poţi aplica fie felii de castravete
pe fiecare ochi, după care aştepţi 20
de minute să acţioneze în profunzime,
fie măr proaspăt. Poţi opta însă
pentru pliculeţe de ceai de muşeţel, la
o temperatura suportabilă, pe care le
foloseşti în acelaşi mod.
Pentru un păr strălucitor, prepară în
casă o mască din puţină miere în care
ai adăugat ulei de măsline.
186
Se aplică pe toată lungimea părului şi
se îndepărtează după 30 de minute.
Poţi obţine o altă mască de întreţinere
a părului tău din miere, ou şi ulei de
măsline. Se aplică după ce te-ai spălat
cu şampon, se masează scalpul timp
de cinci minute şi se îndepărtează la
duș complet. Masca poate fi aplicată
de două ori pe săptămână pentru a-ţi
hrăni părul în profunzime.
Balsamul preparat în casă se obţine
din maioneză proaspătă, puţin ulei
de măsline şi trei gălbenuşuri de
ou. Se amestecă până obţii o pastă
omogenă şi se aplică pe întreg scalpul,
insistând pe zona vârfurilor. Menţine
zona călduroasă cu un prosop pe care
îl păstrezi timp de pe 20 de minute în
cap.
Se îndepărtează cu şampon şi apă
caldă şi se aplică de două ori pe
săptămână. Este balsamul perfect
pentru firul de păr despicat, deteriorat
şi lipsit de strălucire.
CE MĂŞTI PENTRU TEN ÎŢI POŢI FACE ÎN
CASĂ
Dacă banii sunt prea puţini şi nu mai
ai resurse pentru a aloca şi măştilor
pentru faţă din comerţ, asta nu
înseamnă că trebuie să renunţi la a-ţi
mai îngriji pielea. Soluţia constă în
produsele naturale pe care le poţi găsi
cu uşurinţă în magazine alimentare, cu
bani mai puţini, sau pe care chiar le ai
deja în casă.
Specialiştii recomandă însă să faci un
test înainte, care constă în a aplica
amestecul pe partea interioară a
antebraţului şi a aştepta câteva ore
pentru a vedea dacă apare vreo reacţie
neplăcută.
1. Măşti lichide
Miere. Pentru un ten uscat, aplică un
strat subţire de miere pe faţă, lasă-l
să acţioneze câteva minute şi apoi
clăteşte cu apă caldă.
Ulei de măsline. Acesta are multe
proprietăţi benefice. De preferat este
să foloseşti unul extravirgin.
Miere şi ulei de măsline. Amestecă
două linguriţe de oţet de mere,
o linguriţă de ulei de măsline şi o
linguriţă de miere. Aplică şi lasă 10-15
minute. Clăteşte cu apă călduţă.
Iaurtul simplu. Acesta tonifiaza orice
tip de ten. Aplică, lasă câteva minute
şi apoi clăteşte.
2. Masca cu ovăz
Amestecă puţină făină de ovăz sau
câţiva fulgi râşniţi şi adaugă apă până
se formează o pastă.
Da-ţi pe faţă cu această şi, după câteva
minute, clăteşte-te.
3. Masca cu seminţe de in
Într-un bol mic amestecă două linguriţe
de seminţe de in cu puţină apă.
Seminţele se vor umfla în scurt timp,
iar apa va începe să aibă consistenta
unui gel. Da-ţi cu acest gel pe faţă, lasă
l să se usuce şi apoi spală-te cu apă
călduţă.
4. Masca cu albuş de ou
Bate un albuş de ou până se face
spumă şi apoi dă-ţi pe faţă cu el. Lasă-l
să se usuce şi clăteşte-te.
Albuşul are efect relaxant şi dă
strălucire tenului.
5. Masca cu argilă naturală
Chiar dacă se găseşte un pic mai greu,
argila naturală este foarte bună pentru
îndepărtarea impurităţilor.
Amestecă o linguriţă de argilă cu
puţină apă şi aplică pe faţă. Lasă să se
usuce, iar apoi clăteşte.
187
TRATAMENTE COSMETICE CU LAPTE
Cleopatra făcea baie în lapte - deloc
întâmplător. Laptele este un aliment
minunat, plin de beneficii. Partea cea
mai frumoasă este că poate fi folosit
acasă, iar combinat cu alte ingrediente
stă la baza unor tratamente cosmetice
incredibil de eficiente.
Combinaţia specială de proteine,
grăsimi şi alte substanţe specifice
face din lapte un ingredient ideal, iar
măştile cu lapte se pot adapta perfect
fiecărui tip de ten în parte sau pot
rezolva probleme specifice.
Cel mai simplu mod în care poţi
să foloseşti laptele este să înmoi o
dischetă de bumbac în lapte integral şi
să-l aplici pe faţă. Repetă operaţiunea
de mai multe ori.
Lasă-l să acţioneze 10-15 minute, apoi
clăteşte-ţi faţa cu apă. Pielea ta o să fie
strălucitoare şi foarte bine hidratata.
Dacă aplici acest gen de tratament în
fiecare zi, efectele sunt incredibile.
O masca cu lapte cu efecte speciale
este următoarea. Amestecă două
linguriţe de lapte cu o linguriţă rasă
de sare. Întinde pe faţă amestecul
circa 30 de minute. Este un tratament
foarte bun pentru un ten cu tendinţe
acneice, dar şi pentru tenul gras.
Amestecă pudra de migdale cu lapte,
până rezultă un fel de pastă.
188
Întinde crema pe faţă şi ai răbdare
circa 20-30 de minute.
Dupe ce vei îndepărta masca, nu te
vei mai recunoaşte. Pielea devine
catifelată şi strălucitoare, iar repetarea
acestui tratament are rezultate
surprinzătoare. Poţi îmbunătăţii masca
adăugând câteva picături de ulei de
migdale şi/sau ulei de trandafiri.
Ştie toată lumea că laptele face pielea
mai luminoasă. O combinaţie perfectă,
care te face să străluceşti, este un
amestec între două linguriţe de lapte
praf şi apă oxigenata. Trebuie să
rezulte o pastă pe care să o poţi întinde
pe faţă. Lasă masca să acţioneze 15
minute. Faţa ta o să strălucească.
Brânza de vaci proaspătă simplă este
în sine o masca perfectă pentru tenul
gras. Întinsă pe faţă curată porii şi
hidratează. Trebuie lăsată să acţioneze
cel puţin 20 de minute.
Ca să-ţi hrăneşti în mod natural pielea,
adaugă un litru de lapte integral în apa
de baie. Nu mai pune spumant şi nici
alte soluţii de baie.
Un ultim sfat util şi pentru siluetă şi
pentru frumuseţe. Bea în fiecare zi
un pahar cu lapte. Este benefic pielii,
dinţilor, părului şi unghiilor. Nu în
ultimul rând, calciul din lapte este un
ajutor pentu menţinerea greutăţii.
TRATAMENTE PENTRU PĂR
Ouăle, iaurtul şi mierea sunt, la prima
vedere, componentele unui mic dejun
gustos şi sănătos, dar ele sunt şi
ingrediente incredibil de bune şi cât se
poate de ieftine pentru un păr frumos
şi mătăsos.

În afară de acestea, mai sunt şi alte

alimente care vor hrăni efectiv părul,
din exterior.

Ştiai că uleiul de avocado este cel care

seamănă cel mai mult cu cel eliminat în
mod natural de piele sau că aciditatea
blândă din lămâie este de preferat
produselor cosmetice dure? Iată ce
mai poţi folosi pentru a-ţi conserva
frumuseţea podoabei capilare.
Pentru toate tipurile de păr
Oul crud este una dintre cele mai
hrănitoare şi variate măşti de păr, fiind
plin de proteine, grăsimi şi hidratând
datorită gălbenuşului. Albusul conţine
enzime care consumă bacteriile şi
îndepărtează uleiul în exces.
Pentru păr normal, aplică oul întreg pe
păr, după ce l-ai bătut puţin. Pentru păr
gras, foloseşte doar albusul, iar dacă ai
părul uscat utilizează gălbenuşul.
Foloseşte o jumătate de cană de
“materie primă”, aplicând pe părul
umed, curat. Lasă să acţioneze 20 de
minute, clăteşte cu apă cât poţi să
suporţi de rece şi şamponează.
Tratamentul complet poate fi aplicat o
dată pe lună, în timp ce acela cu albuş
poate fi folosit de două ori în acelaşi
interval de timp.
Pentru păr lipsit de strălucire
Produsele de aranjare a părului îţi pot
lăsa podoaba capilară încărcată, lipsită
de strălucire şi cu un aspect aproape
de “nespălat”. Produsele lactate, în
schimb, curăţă, graţie acidului lactic.
Masează o jumătate de iaurt gras
în părul umed şi lasă-l să acţioneze
pentru 20 de minute, după care
clăteşte. Tratamentul poate să fie
aplicat o dată pe săptămână.
Pentru mâncărimi de scalp
Pentru a scapă de scalpul iritat, apărut
din cauza dietei, cel mai adesea, a
stresului şi a climatului, încearcă un
amestec din zeamă de lămâie şi ulei
de măsline.

189
Aciditatea din lămâie ajută la curăţarea
pielii şi la îndepărtarea bucăţilor
descuamate de piele, în timp ce uleiul
hidratează şi calmează.
Foloseşte 2 linguri de suc proaspăt de
lămâie, 2 linguri de ulei de măsline
şi 2 linguri de apă şi, după ce le-ai
amestecat, masează pe scalp. Lasă să
acţioneze 20 de minute, putând repeta
procedura în fiecare săptămână.
Pentru păr fragil, subţire
Pentru a adauga volum părului,
apelează cu încredere la bere. Băutura
fermentată are drojdie, care îngroaşă
firele. Aplică pe părul curat, umed
şi lasă timp de 15 minute, după care
clăteşte cu apă rece. Poţi repeta
procedura în fiecare săptămână.
Pentru păr uscat şi tocit
Oricât de uscat ar fi de soare, vopsea,
căldură sau din altă cauză, părul tău,
foloseşte mierea pentru a-l readuce
la viaţă. Masează o jumătate de
ceaşcă de miere pe părul umed şi
las-o timp de 20 de minute, după care
îndepărteaz-o cu apă călduţă.
Poţi pune şi 1-2 linguri de ulei de
măsline pentru a face ca mierea să
poată fi aplicată mai uşor.
Mai poţi adăuga şi avocado sau
gălbenuş de ou, acestea ajutându-
te să înlocuieşti keratina distrusă de
razele ultraviolete. Tratamentul poate
să fie folosit o dată pe lună.
190
Pentru păr gras
Amidonul de porumb poate fi pus
într-un recipient de sare şi presărat
pe păr. După 10 minute foloseşte o
perie pentru a-l îndepărta.Tratamentul
poate să fie repetat o dată la două zile.
Pentru păr indisciplinat
Experţii în frumuseţe spun că avocado
nu ajută doar la repararea părului
uscat, uleiul şi proteinele sale netezind
totodată firele de păr şi făcându-le
să se aranjeze mai bine. Zdrobeşte
o jumătate de avocado şi masează-l
în păr, putând adăuga smântână ori
gălbenuş de ou. Poţi face asta o dată la
două săptămâni.
Pentru păr plin de reziduuri
Nimic nu este mai eficient decât
bicarbonatul de sodiu atunci când
vine vorba de curăţarea reziduurilor.
Amestecă o lingură din acesta cu
puţină apă, până se formează o pastă.
Masează pe păr şi lasă 15 minute,
după care clăteşte cu apă. Poţi repeta
operaţiunea peste 2 săptămâni.
TRATEAZĂ-ŢI MÂINILE
CU REMEDII DE
PRIN CASĂ
Iarna este o perioada îngrozitoare
pentru mâini. Acestea au nevoie să fie
în permanenţă hidratate şi “răsfăţate”
pentru a nu avea de suferit.
O idee bună ar fi să apelezi la remedii
de casă. Prepară o baie cu ulei de
măsline. Umple un bol cu apă călduţă.
Adaugă patru linguri de ulei se măsline.
Înmoaie mâinile în bol timp de 10-15
minute. Clăteşte cu apă călduţă. Apoi,
dacă vrei, poţi aplica şi o cremă uşor
hidratantă.
Înainte de culcare, aplică pe mâini un
strat de vaselină specială, cunoscută
şi sub numele de petroleum jelly.
Acoperă mâinile cu mănuşi subţiri de
bumbac, sau nişte şosete de bumbac.
După ce îţi dai cu vaselină specială,
poţi să umpli chiuveta cu apă caldă şi
să plasezi mâinile deasupra aburului.
Ţine-le acolo cât de mult rezişti. Apoi
clăteşte şi usucă-le.
Cumpără o plantă de aloe vera. Taie
una dintre frunze şi freac-o de mâini
pentru a netezi pielea. Acesta este un
remediu excelent şi pentru arsuri.
Gălbenuşul de ou este ideal pentru
ceea ce ai tu nevoie. Aplică gălbenuşul
pe mâini şi ţine-le aşa timp de 15-30
de minute, în funcţie de cât sunt de
uscate. Clăteşte apoi cu apă călduţă.
Uleiul de migdale poate înlocui cu
succes crema hidratantă. După ce
îl foloseşti, evita să bagi mâna în
apă, pentru a permite uleiului să fie
absorbit.
Udă mâinile cu apă, scutură fără să
le usuci şi apoi aplică miere. Lasă să
acţioneze cinci minute şi clăteşte.
Trebuie ştiut că, după 40 de ani,
mâinile devin noduroase, osoase,
venele mai proeminente şi asta se
întâmplă deoarece pielea mâinilor
este foarte subţire.
Odată cu trecerea anilor, pielea se
subţiază şi dispare grăsimea de sub ea.
Expunerea prelungită la soare poate
duce şi la apariţia unor pete şi asta
pentru că multe femei nu-şi îngrijesc
mâinile cu atenţie, neştiind că pielea
lor îmbătrâneşte mult mai repede
decât cea a fetei, de exemplu.
191
Poate cel mai recomandat produs
pentru îngrijirea pielii mâinilor şi
menţinerea tinereţii ei este uleiul de
măsline. Înainte de a folosi uleiul de
măsline pentru uz extern, acesta se
sterilizează.
Sticluţa cu ulei sau borcanul, bine
astupate cu un dop sau capac, se pune
la fiert, la foc mic, într-un vas cu apă.
Poate fi lăsată să fiarbă şi câteva ore.
După răcire, se poate adauga în uleiul
astfel pregătit şi o picătură de ulei
sfinţit, mir. Mâinile se masează de
câteva ori pe săptămâna cu uleiul de
măsline astfel pregătit. Este bine însă
să ungem mâinile cu ulei de măsline
după fiecare spălat, ori după ce am
folosit diferite substanţe chimice.
E bine ca apa de tărâţe să nu se
păstreze de pe o zi pe alta.
Dacă pielea mâinilor este prea aspră,
se recomandă o baie călduţă cu apă de
tărâţe, care o înmoaie şi o curăţă. În
acelaşi fel se procedează, la nevoie, şi
cu coatele.
Ca să preîntâmpini asprirea sau
crăparea pielii de pe mâini, protejează-
le împotriva interperiilor, nu ieşi iarna
din casă fără mănuşi, nu ieşi cu mâinile
ude în frig, pe vânt, nu le baga în apă
prea rece sau prea caldă.

Apa de tărâţe de grâu, bogată în

vitamine din grupul B, minerale
precum sodiu, potasiu, magneziu,
calciu şi aminoacizi, poate face, de
asemenea, minuni pentru mâinile tale.

Pregăteşte-ţi apă de tărâţe acasă,

în felul următor: ca să obţii un litru
de apă de tărâţe, toarnă un litru şi
jumătate de apă plata peste opt linguri
de tărâţe şi lasă vasul acoperit, peste
noapte, timp de opt - zece ore.

Dimineaţa, separă zeama de tărâţe,

iar lichidul rezultat bea-l peste zi sau
foloseşte-l la spălarea mâinilor.

192
PICIOARE FRUMOASE ŞI SĂNĂTOASE CU
TRATAMENTE PREPARATE ÎN CASĂ
Poţi avea grijă de corpul tău cu
tratamentele cosmetice preparate
în casă, din ingrediente naturale,
care îţi vor reda aspectul sănătos
al pielii şi o vor proteja de vremea
rece. Frumuseţea picioarelor este
importantă pentru orice femeie.
Dacă ai pielea crăpată şi dură, de la
vremea rece şi încălţările strâmte, ori
perechile de şosete pe care le porţi
pentru a evita degerăturile, te poţi
trata în casă la fel de bine ca la salonul
cosmetic.
Ai nevoie de mentă, tărâţe, sare amară,
ulei esenţial de migdale, levănţică
şi extract de vanilie pentru aspectul
sănătos şi răsfăţul picioarelor tale.
Uleiul esenţial de mentă îţi va înmuia
pielea călcâielor. După baia fierbinte,
masează picioarele cu acest ulei şi
îndepărtează-l dimineaţă, după ce el a
acţionat în profunzime. Vei avea pielea
moale şi vei fi astfel pregătită pentru
pedichiură şi curăţarea călcâielor.
Poţi prepara o pastă abrazivă din
tărâţe, sare şi ulei esenţial de mentă.
Vei masa uşor călcâiele şi porţiunea
dintre degete mai bine de zece minute,
după care poţi clăti cu apă caldă.
Poţi opta pentru un tratament
cosmetic din sare amară amestecată
cu puţină apă până obţii o pastă, după
care poţi picura ulei esenţial de mentă.
Aplică pe picioare tratamentul printr-
un masaj delicat, iar după 30 de
minute îndepărtează-l cu apă caldă.
O altă reţeta eficientă pentru
frumuseţea picioarelor tale se obţine
din sare, uleiul de mentă şi de
migdale. Se aplică în acelaşi mod şi se
îndepărtează cu apă din abundenţă.
Un tratament tonic pentru picioarele
tale, care are şi rolul de a îmbunătăţi
circulaţia periferică, se obţine din
sare de mare, extract de vanilie, ulei
esenţial de migale, levănţică şi mentă.
Amestecă bine şi aplică tratamentul
după baie.
Vei avea călcâiele înmuiate, iar pielea
va fi catifelată, ca a unui bebeluş. Îţi
poţi răsfăţa picioarele cu tratamentele
obţinute de tine acasă şi poţi repeta
procedura de fiecare dată când ai
nevoie.
193
Dragi participanți la tombolă!
Pentru dumneavoastră am construit o serie de seminarii extraordinare, cu
oameni extraordinari!

Personalități, oameni de afaceri, oameni politici, inventatori, oameni care au

marcat puternic domenii întregi, cu toții vă vor vorbi și se vor descoperi în fața
dumneavoastră, le veți putea pune întrebări și veți putea găsi căi spre success
împreună cu ei!

Veți găsi programul și invitații seminariilor pe site-ul nostru www.mixpanda.ro.

Seminariile sunt gratis și vor fi organizate astfel încât să fie o experiență plăcută,
într-un cadru plăcut pentru a putea socialize relaxați servind o cafea caldă și
o specialitate din bucătăriile restaurantelor partenere care vor participa la
evenimente.

Nu uitați să vă abonați! Veți avea șansa suplimentară de a câștig pentru cel de al

doilea premiu , de 500 euro al tombolei abonaților!

194