Experienta personala

Destinul meu a atarnat de porunca a saptea. De mic copil am vrut sa fiu fericit. Am crezut ca
a avea o sotie, o familie frumoasa este fericirea. Mai crede cineva asa ceva? Probabil ca da. De mic
visam sa ma casatoresc. La 8 ani mi-a fost frica ca vine Domnul si eu nu am sa fiu căsătorit. La 8
ani ma rugam: ,,Doamne mai stai putin sa gust si eu din casatorie”. La 8 ani asta! La 18 ani m-am
casatorit si am zis ca am intrat in rai. Din pacate nu a fost rai. Am așteptat de la sotia mea sa imi
dea fericirea. Merge? Nu. Am facut si eu ceva, mai zambeam. Dar eu traiam din ea. Si eram
constient de aceasta? Nu. Nu eram constient ca sotia mea era locul de unde eu imi luam iubirea. Eu
aveam nevoie de armonie. Sotia mea..., nu sunt toate femeile la fel.
Eu am visat o femeie liniștita, placuta, parfumata, care zambeste si totul este fain. Este rau
visul acesta? Dar pentru cine este? Pentru mine. Si asa in momentul in care nu iei chiar asa o
persoana, sotia mea este mai nelinistita uneori, e mai mult omul managerului. Ea intotdeauna a fost
șeful pentru ca asa s-a nascut. Unii se nasc sefi, cei mai multi. Pentru mine asta nu era armonie.
Stiti ca daca mananci dintr-un om dezarmonios cum devii? Ca si el. Si atunci nu ai incotro, dar nu
eram constient de acest lucru. Daca eu voiam ceva si ea nu voia.
Ea are mereu grija sa ma îmbrac frumos. Intr-o zi trebuia sa mergem undeva si ea imi spune
ca trebuie sa imi iau haina si cravata. Eu am zis: ,,M-am rugat Domnului si mi-a permis sa merg
doar in camasa”. Atunci ea a spus ca nu mai vine. Am zis: ,,Bine, stai acasa daca vrei”. Dar nu
putea ea sa nu vina. Asa ca am mers in masina, eram 4 barbati si o asteptam sa vina. Cu ce iese din
casa? Cu haina si cravata. Nu sunt bune soțiile noastre? Câtă grija au de noi! Slava Domnului ca eu
am reacționat bine, am zis in gandul meu: are voie sa o duca ca e treaba iei daca o cară. Am ajuns si
imi pune iarasi haina. Inainte sa intram voia sa ma îmbrac. Eu i-am spus ca nu ma imbrac, va fi bine
si in camasa.
Alta data sa stiti nu a fost asa. Alta data ea zicea asta imbraci. Chiar daca protestam, pana la
urma imbracam. Eu nu aveam incotro. Din ala din care iei ala iti este sef și destin. Nu ai incotro.
Sper sa intelegeti. De aceea dau aceste exemple, nu ca sa imi fac sotia rea. Ea este buna, eu sunt rau
pentru ca iau din ea.
Trebuie sa intelegem ca noi toti suntem la fel. Daca ne uitam in oglinda vom vedea cu totii
ca noi vrem ceva de la ceilalti. Dar ce ne datorează ei? Asa am ajuns dupa 20 de ani sa
spun: ,,Doamne, nu mai pot, trebuie sa fiu fericit”. Este si cel rau acolo prezent care spune: ,,Nu
trebuie sa il parasesti pe Domnul definitiv”. Eu nu am vrut niciodata sa il părăsesc pe Domnul. Din
copilărie voiam sa fiu un serv al Domnului. Aveam textul meu preferat: ,,Eu si casa mea vrem sa
slujim Domnului”. Acesta era textul meu. Dar dupa 20 de ani, cel rau a venit la mine cu o idee: ,,Tu
te separi putin de Domnul si iti gasesti femeia care e tot timpul parfumata, si cand o gasesti si esti
feiricit, te intorci la El. Poate va fi excludere, dar cum Dumnezeu i-a iertat pe altii te va ierta și pe
tine. Nu e plan bun?! Nu pierzi nimic, doar faci un ocol.”
Si chiar asa am inceput sa ma gandesc. Am decis ca indiferent ce se intampla eu am sa
divortez si am stabilit si data. Pe 26 iulie 2003 trebuia sa fie despartirea. Cei 6 copii pe care i-am
luat, am zis cei care erau sub 18 ani sa mearga inapoi la mamica lor. Eu m-as fi dus inapoi la mama
mea si sotia inapoi la mama ei si am fi inceput amandoi o viata noua. Dar Dumnezeu a fost asa bun!
Pe 1 iunie 2003 eram intr-o conversatie cu un cuplu care face consiliere de mariaj. In acea
conversatie ni se spune ca ar fi bine sa ma mai gandesc odata. 3 ore s-au chinuit. Sotia mea plangea
si la fel si sotia consilierului. El era destul de degajat iar eu eram tare, nu voiam sa ma las. Si dupa 3
ore am zis ca nu mai are rost sa continuam, am încheiat discutia si am plecat.
Cum am plecat de la acel loc de unde am discutat, pe trepte in jos imi vine un gand: daca tu
vei asculta de poruncile mele Eu voi avea grija de nevoile Tale! A fost un gand fantastic. Nevoile
mele sa fie implinite? Ce bine ar fi! M-am bucurat, dar in al doilea moment m-am gandit care e
conditia. Atunci mi-am dat seama ca conditia e sa nu comit adulter. Am zis: ,,Doamne, eu am stat
20 de ani cuminte, de ce nu am fost fericit? Si acuma Tu ceri de la mine sa raman aici si atunci voi
fi implinit?” Nu intelesesem pe moment. Dar Dumnezeu mi-a dat o saptamana timp, si dupa o
saptamana, pe 7 iunie 2003 intr-o zi de sabat, dupamasa, am stat din nou de vorba cu acea familie
de consilieri.
Deodata, barbatul familiei ma intreaba ca din pusca, zice: Esti hotarat sa stai cu familia ta?
Cand el a zis esti hotarat..., eu banuiam ce vrea sa ma intrebe inainte de a ma intreba si am crezut ca
ma întreabă daca sunt hotarat sa plec, caci asta era hotararea mea. Dar el a pus intrebarea exact
invers cum eu am asteptat-o. In momentul acela cand el a zis esti hotarat... eu nu am mai asteptat sa
zica mai departe si am zis tare DA. Raspunsul meu a venit odata cu sfarsitul propozitiei sale si toti
copiii care erau de fata si au auzit (ei stiau ca noi o sa ne despartim in 6 saptamani) deodata un da
hotarat ca eu vreau sa stau la familie s-au bucurat. Vedeti ce bun e Dumnezeu! El stie problema
inimii noastre, dar in ciuda acestei probleme, El foloseste greseala noastra spre binele nostru. Daca
nu ma incurcam cand am raspuns, poate azi nu mai ajungeam sa va povestesc acestea. Dumnezeu
este bun, m-a lasat sa zic ,,da” inainte de a stii pentru ce. Cand a iesit acel da din gura mea, desi l-
am spus pentru altceva, cu totii au privit la mine cu ochii mirati. In acel moment eu trebuia sa iau o
decizie. In acel moment eu a trebuit sa ma hotărăsc, pentru ca nu ar fi putut fi posibil ca eu sa ies
din camera, copiii sa spuna ,,O, ce bine, vom sta impreuna, nu ne mai despartim”, iar eu sa spun ca
a fost doar o gluma, m-am repezit. Asa ceva nu puteam sa spun in fata copiilor pentru ca nu s-ar
mai fi uitat in ochii mei. As fi fost descalificat pe viata.
Nu stiu exact ce s-a intamplat in inima mea, dar m-am hotarat pe moment daca iau acest da
inapoi sau ma arunc dupa el. Ce m-a determinat sa ma arunc dupa el nu stiu exact, dar m-am
aruncat dupa el. In acea clipa, tot ce cautam eu, toate nevoile mele au fost implinite. Vreau sa va
spun ca eram asa disperat sa fiu iubit, nu va puteti inchipui. Cu cateva luni inainte eram in Australia
pe faleza undeva, si cautam o femeie sa ma iubeasca. Voiam sa ma iubeasca cineva. Nu era vorba
de intimitate, ci doar sa fiu iubit. Eram asa ravasit in interiorul meu ca nu va puteti inchipui cata
sete de iubire era acolo. Dumnezeu asa procedeaza cu fiecare. Trebuie sa devenim asa setosi incat
aproape sa murim de sete.
In momentul in care am zis da, ce s-a intamplat cu toata setea mea adunata de 20 de ani? A
disparut intr-o clipa. Acele sentimente ravasitoare care le are un om in eroarea mintii sale au
disparut si nu au mai aparut de atunci. 7 iunie 2003, o după-amiază de sabat, Dumnezeu vine in
inima mea prin Duhul Sfant si eu devin satul de iubire. Asta a promis Isus femeii de la Fantana lui
Iacob. A spus ,,Daca vei bea de la mine nu iti va mai fi sete”. Si asa este! Asta nu înseamnă ca nu
ma mai duc sa beau, dar am gasit fantana de apa de unde sa beau. Am gasit acel loc de unde pot sa
iau. De atunci viata mea s-a schimbat. Pacea pe care Dumnezeu mi-a dat-o de atunci si pana azi este
cea mai mare dovada pentru mine ca El este de atunci cu mine pentru ca mi-a luat toate adictiile
care le-am avut si le-am adunat. Cand esti nefericit trebuie sa cauti surogate. Barbatii nu mananca
dulciuri neaparat. Ei se uita pe calculator, pe internet, jocuri, filme, sport, toate prostiile si esti
dependent de ele, dar nu ai nicio satisfactie.
Eram asa flamand de iubire ca nu puteam stinge televizorul. In ultimul timp faceam de garda
la spital si aveam o camera de gardă si la picioarele părului era televizorul. Era miezul noptii si eu
tot schimbam canalele televizorului. Cautam ceva care sa imi sature setea. Nu puteam opri
televizorul. Ma gândeam ca daca vine cineva cu o urgenta eu nu il voi putea ajuta pentru ca nu
puteam sa ma las de televizor. Domnul ma mai lasa uneori sa adorm cu telecomanda in mana pentru
ca eram prea obosit. Nu aveam control pentru ca cautam ceva sa imi sature setea. De atunci mai
credeti ca ma uit la tv? S-a dus definitiv televizorul, care era prietenul meu cel mai bun. Mai demult
cand voiam sa scap de el il bagam in pivnita sa nu ma mai uit. Cand era fotbal il aduceam iar sus
pentru ca eu credeam ca fotbalul nu e rau. Dar cand Dumnezeu m-a scapat de toste adictiile, si
fotbalul a fost printe ele. Ce e bun la fotbal de cat sa bati pe altul cu iubire?
Cand Dumnezeu a intrat in viata mea, aceasta experienta a fost asa de puternica incat cei 3
copii care erau acolo cu noi la consiliere au devenit ca niste miei. A doua zi cand ne-am sculat si
am mâncat era o pace intre noi nemaipomenita pana atunci. Mai aveam o saptamana de concediu.
Toate aceste lucruri s-au intamplat in America. Unul dintre baieti a intrebat daca nu putem merge
acasa. Ce sa mai cautam distractie in lumea aceasta?! Disparuse acea nevoie cu care noi eram plini.
El s-a pocait tot in ziua aceea. El initial voia sa spuna pentru totdeauna nu lui Dumnezeu pentru ca
nu vazuse iubirea Lui Dumnezeu. Am mers doar prin padurile Muntii Canadei si am vanat urși.
Oricum am avut o saptamana cum nu am mai avut niciodata cu copiii si cu sotia mea. Acolo unde
este Dunmnezeu este liniste si pace.
Am venit acasa. Nu am scos televizorul care era in sufragerie, cum faceam inainte. A stat
televizorul un an intreg si nimeni nu s-a uitat la el. Daca tot nu ne-am uitat la el l-am scos afara
pana la urma. Toti eram inainte nebuni dupa televizor, înafară de sotie.
Aceasta experienta pe care Dumennezeu mi-a dat-o a fost inceputul vietii mele noi cu
Dumnezeu. Credeti ca am fost schimbat complet? Nu, doar partial. In acea zi am inceput sa iau din
Dumnezeu. Dumnezeu mi-a devenit apa vietii si s-a intamplat in sabat. De atunci invat sa imi
cinstesc mama si tata. Este o porunca greu de implinit pentru ca o poti implini doar atunci cand nu
mai iei din parinti. Daca mai este ceva care parintii iti datoreaza atunci nu ii poti cinsti. Cei mai
multi oameni cred ca părinții lor undeva le datoreaza ceva. Nu exista asa ceva. Parintii nu datoreaza
copiilor lor nimic, niciodată. Copiii nu sunt ai lor si ei nu au niciun drept sa ceara sau sa pretinda
ceva. Ei sunt ființe create si părinții sunt doar datori fata de Dumnezeu pentru ceea ce fac cu copiii.
Copilul nu isi poate trage parintii la rost. Doar Dumnezeu poate trage la rost pe parinti pentru ce au
facut cu copiii Sai. Si ii va trage la rost. Pentru ca ei au raspundere foarte mare ca sa ii invete pe
copii ca ei sunt avutia lui Dumnezeu. Noi trebuie sa punem pe toti oamenii la dat. Dumnezeu mi-a
facut clar ca am nevasta ca sa ii dau ceva, nu ca sa iau de la ea. De atunci invat sa dau. De atunci
invat sa iubesc pe sotia mea, nu pentru mine, nu ca sa imi dea ceva, ci ca sa ii dau ceea ce iau din
Dumnezeu. Ceea ce ii dau din Dumnezeu este bun. Inainte ne certam mult. Eram mereu in
dezacord. Acuma, in timp Dumnezeu m-a ajutat sa scot orice tensiune din relatie, sa nu mai raspund
la provocare.
Odata sotia mea a reusit sa ma supere. Am vazut cat s-a bucurat ca a reusit sa ma supere.
Am zis ca nu o sa ii mai fac favoarea aceasta de a fi bucuroasa cand ma vede suparat. Asa m-am
rugat Domului, sa nu ii mai dau aceasta favoare de a vedea ca eu cad pentru ca ea poate sa ma
provoace. Nu am ajuns inca unde doresc sa ajung si unde Dumnezeu doreste sa ajung dar sunt pe
drum. In fiecare zi ma rog Domnului sa pot sa iubesc. Cata iubire am de la mine? Niciuna. Eu atata
pot, sa ii iubesc pe cei buni. Dar cei care nu sunt asa armoniosi, sau cei care au probleme si greseli
ii iubiti? Aia ne provoacă pe noi sa vedem daca într-adevăr iubim.
Sa stiti ca singurul loc de intalnire al oricarui om este la cruce. Daca ceva in noi nu moare si
ceva nou nu se naste, nu avem nicio sansa la viata. Putem face orice tratament, orice leac, doar vom
pune boala, din umar in coapsa, din coapsa la spate, din rinichi la ficat, etc. Doar o vom transpune
in alta parte daca pe cruce nu rezolvam ceea ce ne face dependenti de oameni.
Pe 7 iunie 2003 intreaga mea viata pacatoasa a fost preluată de Hristos. Toate faptele mele
au fost luate de El, tot ce am facut eu pana atunci si am primit in loc viata Lui. Viata Lui cate fapte
rele a facut? Niciuna! Viata Lui m-a facut pe mine sa fiu liber. Eu am facut destule lucruri rele in
viata pana Dumnezeu m-a pocait. Ma bucur ca pot sa ma uit inapoi si pot sa zic ca nu mai sunt
faptele mele. Nu trebuie sa le uitam. Ele trebuie sa ne ramana in minte ca o avertizare ca sa vezi din
ce te-a scos Dumenzeu, din ce incapacitate te-a facut capabil. De aceea uitatul nu este o soluție,
Dumnezeu nu ne da o pilula de uitat. El ne elibereaza si ne da o viata noua. Eu ma uita inapoi si vad
si zic: ,,nu mai vreau sa repet, dar nu mai este al meu”. Chiar daca cateodata sotia mea imi aduce
aminte, eu ii atunci spun: ,,draga mea, aia nu mai este viata mea, plange-te la Mantuitorul meu daca
mai ai ceva de socotit cu El, dar eu am rezolvat toate socotelile pe 7 iunie 2003”. De atunci am
invatat ceva. Avem o viata si dupa cruce, trebuie sa mergem mai departe in viata. Nasterea din nou
este doar inceputul alergarii, nu sfarsitul. Daca nu alergam pana la capat nu vom avea cununa.
In parabola Lui Hristos cand El pune samanta in 4 tipuri de pamant in cate din ele
incolteste? Doar in pamantul roditor a incoltit. Ce inseamna incoltirea, ce inseamna ca iese din
pamant? Inseamna ca s-au nascut din nou, dar nu aduc rod. Numai un singur pamant aduce rod si
sper ca aici suntem din acest fel de pamant pentru ca atunci samanta poate aduce rod. Dar trebuie sa
stim ca atunci cand ne nastem din nou nu suntem inca gata, dar suntem pe cale. Ce credeti, din 7
iunie 2003 eu am fost pus in fata multor ispite, sau nu? Sigur ca da.
Dupa 3 ani eu am intalnit un prieten din Australia si el a vazut ce s-a intamplat cu mine,
experienta mea. Ne-am intalnit si mi-a zis ca el credea ca la mine a fost doar un foc de paie. Eu ma
bucur ca nu a fost doar un foc de paie. Dumnezeu m-a tinut si imi da tot mai mult de lucru si ma
tine tot mai aproape de el asa incat sa stau focusat la lupta. Cu totii va trebui sa luptam si sa
dovedim credinciosia noastra fata de El. Nimeni nu va intra in cer daca nu isi dovedeste
credinciosia fata de El. Dumnezeu mi-a dat dupa nasterea din nou sa ma simt bine 3 saptamani.
Dupa aceea a venit cel mai greu eveniment din viata mea. M-a lovit direct in inima. Insa Dumnezeu
mi-a dat un text cu 3, 4 zile inainte, Iacov 1-2. De atunci Dumnezeu mă fericeste cu acest text.
Ferice de omul care rabda ispita si va fi gasit credincios! Va primi cununa biruintei! Un inceput bun
nu garanteaza un sfarsit bun. Credinciosia in Dumnezeu trebuie sa fie verificata. De aceea nu o
considerati ca pe ceva strain daca aveti multe probleme si incercari. Ele lucreaza spre bine daca
credinta este adevarata. Sa stiti, in acestia 15 ani orice lucru care l-a adus Dumnezeu in viata mea a
fost spre castig, niciodata spre pierdere.
Am crescut de atunci si a trebuit sa dau jos ochelarii acestia tot mereu si mereu. Sunt in
lupta, nu stiu unde ma aflu in acest proces de sfintire, eliberare, dar sunt hotarat sa merg pana la
capat. Eu doresc ca nimic sa nu ma impiedice ca sa ajung intr-o zi sa am pe Hristos in mine,
nadejdea slavei. Eu iau biblia foarte personal si de aceea vorbesc si despre experienta mea pentru ca
vreau sa ajung sa iubesc ca Hristos. Acesta este visul meu.
Daca iubirea Tatalui o iau de la El ce voi da celor din jurul meu? Exact iubirea Tatalui. Isus
a spus: ,,credeti in Mine datorita faptelor pe care le fac pentru ca nu sunt faptele Mele”. Cine le
facea? El le facea, dar erau faptele Tatalui Sau. ,,Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în
Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele”
(Efeseni 2:10). Dar faptele noastre vor dovedi o iubire si o atitudine care nu este omeneasca. Daca
faptele noastre doar dau pe fata ceea ce un om e posibil sa faca cat vom convinge lumea ca
Dumnezeu si iubirea Lui exista? Nicio dovada. Ce imi va da aceasta favoare ca intr-o zi (eu cred in
aceasta zi si cred ca este cea mai fericita zi din viata mea ca d increderea mea in Tata va fi deplina.
Voi pune in inima mea doar biruinta Lui Hristos. In următorul capitol vom discutat despre cum
Hristos a biruit si cum putem si noi ajunge ca credinta Lui sa devina credinta noastra. Sa stiti ca
daca credința Lui nu devine a ta cu cat te-a ajutat sa crezi? Cu nimic. De aceea tot ce avem de facut,
de luptat, orice ispita care vine in viata noastra, orice încercare va veni ca sa ne dam seama de unde
luam. Aici este toata lupta. Aici este toata vulnerabilitatea. Cate lucruri sunt? UNUL SINGUR.
Daca acest lucru este rezolvat in viata omului nu mai poti gresi. Din increderea in Dumnezeu
nimeni nu poate face o fapta gresita, nimeni nu poate fi nepoliticos, nimeni nu poate fi in
captivitate, indiferent ce i se intampla! Orice fapta care se intampla in jurul nostru va dovedi ca
suntem ai Lui Dumnezeu, rascumparati prin credinta Lui Hristos pe care am facut-o credinta
noastra. Cate lucruri conteaza? Pentru mine unul singur. Nu am invatat aceasta decat din lege si de
la Domnul meu Isus Hristos.
Erau doua surori, Maria si Marta. Maria s-a asezat la picioarele Domnului pentru ce scop?
Sa ia din Isus. Marta ce facea? Ea de unde lua? Lua de la Maria pentru ca ea zice: ,,Doamne, sora
mea nu ma ajuta”. Iubite femei, nu mai vreti niciodata sa va ajute barbatul. Ati fost facuti sa il
ajutati pe el. Iubiti barbati, nu mai asteptati sa va ajute femeia. Ati fost facuti sa o ajutati pe ea. Nu
ne mai e mila de noi ca cineva trebuie sa ne ajute. Isus Hristos a spus: Marta, Marta, un singur lucru
conteaza! Acest singur lucru este mult sau putin? Este unul singur, dar este totul. Maria a ales parte
cea buna. Ce vreti sa alegeti Dumneavoastră? Vreti sa alegeti acele multe lucruri care va apasa viata
sau vreti sa alegeti acel singur lucru din care vor iesi numai lucruri bune? Faca bunul Dumnezeu ca
sa nu treaca aceasta seara fara sa luam mesajul Lui si sa spunem: Doamne nu mai vrem sa ne
pierdem timpul la aceste multe lucruri care ne distrag atentia. Nu sunt lucruri rele. Facea Marta
ceva gresit? Nu, dar nu facea acel lucru care conta. De aceea sa stiti, daca noi implinim primul
lucru, vom fi cei mai buni lucratori pentru Dumnezeu. Daca nu implinim acest prim lucru, nu va fi
bine. De aceea sa ne cercetam inimile si vedem de cine este ea atasata. Sa vrem sa o atasam de acel
singur Dumnezeu de care putem sa o atasam si atunci vom fi marturia lumii acesteia, pentru ca acea
femeie, Maria, a fost marturia lumii. Peste tot unde se vesteste evanghelia numele ei este amintit.
De aceea trebuia si eu sa il amintesc. Evanghelia Lui Hristos este legata de un nume de femeie care
a invatat acea singura lectie si Dumnezeu a binecuvantat-o si a dat multă roada prin ea!

Credinta si increderea
https://www.youtube.com/watch?v=RRZEmug2Hn8

Experienta personala min 45

În copilaria mea, după doua luni după ce m am născut, m-am îmbolnăvit de aprindere de
plămâni. Am supraviețuit și am mers înainte. La vârsta de un am început sa ma legan în pat. M-am
legănat pana la vârsta de 14, 15 ani ca să adorm. Nu puteam sa adorm decât dacă ma legănam.
Duceam mana stânga la spate ca să ma legăn mai tare pana adormeam. Trebuie sa fie fost foarte
ciudat.
Apoi am urinat în pat pana la 8 ani. Nu știam bine sa vorbesc. Am făcut hernie inghinala pe
dreapta la vârsta de 6 ani. Am fost operat. Îmi aduc încă aminte. M-au dus la Sibiu sa ma opereze.
La vremea aceea se făcea și la copii doar anestezie locala în spate. Am simțit când opera doctorul, o
simteam ca pe o greutate. Nu simțeam durere dar simțeam ca se întâmplă ceva acolo.
Au divorțat părinții mei când aveam 8 ani. Tata a spus ca noi trebuie sa plecam și ne-am
mutat de la sat la oraș. A trebuit sa transportam bivolita și pentru ca nu ai mijloc de transport o
transporți pe jos. Mama a luat bivolita de la tata ca să o ducă la fratele ei. Cine a mers cu mama sa o
ajute? Nu am putu sa o las pe mama sa meargă singura cu bivolita. De ce trebuia sa ma duc? Sa o
păzesc pe mama, desi eram un piticot. Când ne alineam la sport eram ultimul ca înălțime. După o
săptămână eu am primit hepatita B. M-au închis în spital pentru 3 săptămâni. Acolo, cumva, am
scăpat de obiceiul de a mai urina în pat. Probabil de rușine.
Am iesit din spital si am ajuns acasă, insa am devenit hiperactiv. Pana la varsta de 14 ani nu
a putut sa faca nimeni, nimic cu mine. În tot timpul acesta am avut amigdalita cu puroi si febra.
Când s-a oprit hiperactivitatea, am început sa am multe carii la dinți. Am primit plombe de
amalgam. La vârsta de 15 ani după ce dinții mi au fost reparați, am primit migrena. La 28 de ani
mi-am scos amigdalele și am primit atacuri de panica, apoi dureri de stomac groaznice.
Nimeni niciodată nu mi-a explicat ce se întâmplă cu mine. Acuma abia îmi dau seama ce s-a
întâmplat cu mine. Eu fiind legat de mama, nu aveam încotro. Mama și cu tata erau necăjiți, nu se
înțelegeau. Prima mea nevoie este armonia. Suntem 4 frați, dar avem nevoi diferite, de aceea
fiecare copil reacționează la aceeași ,,mâncare” diferit. Eu fiind cel mai sensibil la armonie, am
reacționat cel mai puternic împotriva disarmoniei. Reacția mea mi-a cauzat toate bolile. Era o
reacție a spiritului meu împotriva a ceea ce trebuia sa ,,mănânc”.
Eu eram neascultător de mama, dar ceea ce ma impresiona era când mama plângea. Îmi tăia
inima. Ii promiteam totul, ca o sa ascult, o sa fiu cuminte, etc. Ținea trei zile. Mama nu mai știa ce
sa faca. În fiecare seara îmi dădea bătaie.
Dumnezeu asa a condus viata mea încât sa supraviețuiesc. Voiam eu ceva rău? Nu, voiam ca
mama și tata sa se înțeleagă bine. Aceasta este dorința cea mai mare a copilului. Mama sa iubească
pe tata. Dacă tata iubeste pe mama nu e asa important. Copilul trăiește din mama, dacă mama nu îl
iubește pe tata copilul are și el o problema. Se vede pe trupul copilului imediat. De aceea mămicile
ar trebui întotdeauna sa își iubească partenerii nu din cauza lor, ci din cauza copilului. Copilul va fi
acela care va incerca sa o ajute pe mama sa fie fericita. Dacă tata este fericirea mamei, copilul va
face tot posibilul ca mama sa fie fericita.
Cand eram la varsta de 28 de ani (20 de ani după ce părinții mei s-au separat) tata nu s-a mai
recăsătorit. I-am luat, am vorbit cu ei și am vrut sa ii împac. Aveam nevoie ca să ii vad pe ei fericiți.
Acuma câțiva ani, când tata mai trăia, am luat-o pe mama și ne-am dus sa il vizitam pe tata. Am
vrut sa vad cum interacționează ei. Nu știu de ce am făcut-o, dar am făcut-o. După ce s-au
reîntâlnit, au început sa schimbe câteva vorbe, dar s-a instalat imediat acea tensiune intre ei care o
cunoasteam din copilărie. Au trecut de atunci 30, 40 de ani. Ei amândoi sunt credinciosi, seriosi.
Le-am spus: Voi nu ați învățat nimic. Tata, trebuie sa te rogi sa o iubești pe mama. Mama, trebuie
sa te rogi sa îl iubești pe tata. Iubirea este ceea ce v-ar face slobozi.” Fiecare are pretenții. Nu știe ce
se întâmplă în el. Nu ii judec pentru ca nu i-a învățat nimeni aceste lucruri. Nu ne-a învățat nimeni
ca avem o problema interna care ne păcălește (eroarea).

Exemplul
Fata noastra, in 2017, a fost la noi si ne-am intalnit de Craciun. Am vazut ca nu era chiar in
toanele ei. Am vrut sa o iau in brate. De data aceasta a fost cam distanta, rece. Am intrat intr-o
conversatie. Ea găsise nu demult niste emailuri pe care i le-am scris in urma cu vreo 8, 9 ani. Mi-a
spus: nu esti asa un om bun cum te crezi! Mi-a spus direct. Toata iubirea mea era respinsă. Mi-a
aratat email-urile. Era in timpul cand a fost studenta in Canada. Atunci ea acolo s-a despocait si a
zis ca vine acasa, dar nu mai vine la noi, se duce la mama ei biologica, pentru ca noi suntem
credinciosi si mama ei biologica nu mai crede in Dumnezeu. Cand ea mi-a scris acele lucruri eu
cum am reactionat? Bine sau rau, cu iubire sau fara iubire? Fara iubire. I-am scris frumos,
diplomatic, dar poti spune ce vrei pentru ca unde e forta nu e iubire! M-am pus o noapte sa ma rog
neincetat, dar pe la 12 nu am mai putut si m-am dus sa ma culc. Cand ea a plecat spre mama ei cu
avionul am zis: ,,Doamne tu trebuie sa opresti acel avion si sa il intorci inapoi asa cum ai intors
corabia lui Iona, ca sa nu poata ateriza in Frankfurt”. A doua zi m-am trezit sa vad daca aterizeaza
avionul in Frankfurt sau nu. Din pacate aterizase. Suparat, m-am dus afara sa ma rog in pădure si
am zis: ,,Doamne, de ce nu m-ai ascultat”? Atunci mi-a venit un gand care zice: ,,Daca ar fi dupa
tine toti ar trebui sa faca la fel ca tine”. Cine esti cand toti trebuie sa faca la fel ca si tine? Un
dunnezeu. Astfel Dumnezeu m-a invatat ca eu nu ii ingadui fetei libertatea. Email-urile care i le-am
trimis au fost cu forta si se simte. Acuma daca scriu o scrisoare o scriu in asa fel incat daca eu as
primi-o sa nu simt nimic negativ. Daca simțiți ceva negativ cand scrieti, nu mai scrieti pentru ca
acea informatie se duce pe acel scris exact la persoana aceea si simpte acelasi lucru. De aceea daca
eu pot sa o primesc, e curata. Chiar daca te întâlnești din nou cu acel lucru sa nu iti fie rusine. Pe
atunci, in anul 2008 nu eram asa avansat in credinta. Reprosul ei era ca nu avea inca 18 ani. Mi-a
zis: ,,Tu ai facut ceva impotriva unui minor. Daca aveam 18 ani eram libera, dar eu eram un copil
victimă. Si tu si sotia ta si mama si tata m-au vatamat cand eram mica.” Aici era problema.
Dumnezeu mi-a dat o ocazie frumoasa sa vorbesc cu ea. I-am explicat: ,,Daca ai fost
vreodata o victimă, o victima ramane totdeauna o victima. Chiar daca crezi ca acuma ti-ai rezolvat
problema.” Ea de ce reacționa rece cu mine? Se credea victima. Numai daca esti un dumnezeu poti
fi o victimă. O fiinta creata nu poate fi o victima pentru ca ea nu are nimic si nu i se poate lua
nimic. O victima este prin definiție intotdeauna un dumnezeu. Ganditi-va! De aceea i-am explicat
acest lucru ca nu poate niciodata sa spuna ,,am fost atunci victima si acuma nu mai sunt”. Trebuie
sa intelegi ca nu ai fost niciodata o victimă, ca sa fii liber. A fost o conversatie placuta si am
incercat sa ii arat, ca, da, eu am gresit pentru ca voiam binele cu forta (Dumnezeu si iubirea nu sunt
asa), insa daca ea continua sa gandeasca asa ea se va imbolnavi si nu va fi bine pentru ea. A fost
frumoasa conversatia si ne-am despartit calzi. Este datoria unui crestin sa vada cand greseste. Nu
am gresit pentru ca am vrut. Nu puteam altfel pentru ca nu stiam inca ca fata are voie sa se intoarca
si eu nu am nicio paguba prin aceasta pentru ca nu este fata, proprietatea mea. Faptele si existenta
altora sunt cele doua lucruri care ne arata ca jucam pe Dumnezeu.
Daca altul poate prin nedreptatea lui sa imi ia mie nevoia de dreptate inseamna ca ceva in
capul meu nu este corect. Nimeni nu poate sa imi ia neprihanirea mea prin fapta lui rea, ar fi ridicol
si absurd. Ganditi-va ca cineva i-ar fi putut face lui Hristos nedreptate. Nu se putea. Ideea ca eu
sunt un dumnezeu duce la toate aceste lucruri. Eu cred ca nevoile mele trebuie sa fie satisfăcute de
ceilalti. Cred ca altii daca fac nedreptate, imi iau dreptatea mea. Eu cred ca ei trebuie sa fie in viata
ca eu sa traiesc bine. Eu cred ca trebuie sa fiu iubit, respectat, laudat, onorat. Altii nu trebuie sa imi
greseasca. Eu ii judec pe ei si ii condamn cand fac lucruri gresite. Trebuie sa controlez timpul,
circumstantele, banii, bunurile din jurul meu. Cu cat am mai multa putere asupra altora cu atat mai
bine ma simt si cred ca nevoile imi sunt implinite. Orice stres, frica vine din faptul ca eu cred ca
sunt dumnezeu si vreau sa controlez ce nu pot controla de fapt. De acolo vine orice conflict, razboi,
dezbinare, depresie, cancer, diabet, hipertonie, inflamatie si toate bolile. Omul este o fiinta care nu
poate sa nu se increada si daca el crede ca este dumnezeu atunci el totusi se increde in oameni
(pentru ca nu poate sa nu se increada in nimeni, asa a fost creat) si astfel oamenii pot sa il distruga
prin ceea ce fac. Acum va mai vatămă un email de 10 ani? Sper ca nu.

Succesul Ce este? Este sa ne îndeplinim scopul existentei noastre. Acesta este succesul care
pot sa îl am. Nimeni nu poate avea succesul în rezultat, ci doar în ceea ce face. Eu am fost chemat
sa fiu învățător ca medic. Dar de cine depinde succesul meu? De împrejurările conduse de
Dumnezeu. Depinde de oamenii pe care Dumnezeu i-a pregătit de dinainte ca să sa ii am în cabinet.
Cu zeci de ani înainte Dumnezeu pregătește omul ca el sa fie la mine în cabinet și el sa îmi fie dat și
eu contribui în locul solicitat. Acolo este contribuția mea. Am fost făcut sa pescuiesc, în sensul
spiritual al cuvântului. Pot sa pescuiesc toată noaptea și sa nu prind nimic, cum au făcut ucenicii.
Ziua, Domnul Isus le-a spus aruncați plasa și au scos-o plina. Au fost ei atât de iscusiți? Ei știu sa
pescuiască, știau unde sunt peștii, cum sa arunce plasa... Dar puteau sa facă ce vor ei, pentru ca
oricum peștii asculta de Domnul. Ei sunt acolo unde Domnul ii trimite.
 Am văzut in cabinetul meu mereu o plasa de prins pești pentru împărăția Domnului. Eu doar
stau acolo și astept, dacă Domnul nu îmi trimite pestii, eu nu fac nimic. Asta e conlucrarea mea cu
El. El știe unde sunt peștii, El mi trimite. Eu am doar plasa sa ii trag la mal. Mai mult nu pot. Este o
conlucrare între mine si Dumnezeu. Dumnezeu da succesul și binecuvântarea. Poți tu sa îți faci câte
planuri de succes vrei. Nu ai nicio șansă. Succesul nu depinde doar de o singura persoana, ci
depinde de multi factori. Poate fi planificat succesul? Cu siguranță că nu. Cel puțin pentru ca nu sta
în mâinile mele efectul. Eu am în mana mea doar cauza, ceea ce am eu de făcut. Depinde de mai
multi factori și persoane. Eu pot sa îmi dau toată silința sa ii explic pacientului meu cum
funcționează omul și sa fac tot ce este necesar ca el sa devina sănătos. Ce pot face eu ca el sa devina
sănătos? Absolut nimic, doar ei înșiși pot să aplice ceea ce eu ii explic. De aceea nici nu urmăresc
dacă pacienții mei fac ce le spun eu pentru ca nu este sfera mea de acțiune. Sfera mea de acțiune
este sa știu ceea ce fac eu. Providența lui Dumnezeu nu este cunoscuta și nu poate fi calculata.
Totul depinde de această Providența.
Eu îmi fac planul, acest plan este necesar pentru un flux ordonat de activități. Dumnezeu m-
a învățat sa îmi planific activitățile în timp, dar este așa de bine sa știu ca în spatele planului meu
mai am le Cineva care are ultimul cuvânt de spus. Când El spune că așa e mai bine, planul meu sa
da la o parte și se împlinește planul Lui. E așa bine sa știu dacă vreodată planul nu merge, în spate e
Domnul care știe mai bine.
Succesul nu-l pot planifica pentru ca nu este sub controlul meu. Planurile nu pot fi
determinate de oameni pentru ca Dumnezeu controlează toate efectele. Succesul consta în aceasta
conlucrare împreună cu Dumnezeu în care eu îmi fac chemarea și Dumnezeu da binecuvântarea. Nu
mergem pe ideea ca este rezultatul lucrului meu ce am făcut, ci este rezultatul cooperării între mine
și Dumnezeu.
Isaia 53 ultimele 2 versete
Dacă te uiți la viața Fiului lui Dumnezeu ai zice ca a avut succes pe pământ? Am zice ca nu.
Va fi un rezultat al muncii noastre dacă lucram ca angajați ai Domnului? Absolut. Dar Isus nu
vedea niciun rezultat. Când era pe cruce cați si-au mai adus aminte de El? Dar ce spune Dumnezeu?
Va vedea rostul muncii sufletului Sau. Și noi vom vedea rosul muncii sufletului nostru in cooperare
cu Dumnezeu. Eu sunt convins ca în ceruri voi avea o comoară mare... Când vom vedea roada
muncii noastre oare vom zice: vai, ce succes am avut? Vom zice ca și Petru, când a văzut cât peste
a prins: Doamne pleacă de la mine căci sunt în om pacatos. Asa vom face și noi. Vom da toată
onoarea lui pentru ca vom vedea ca El a lucrat slinos Ei și în mine și ne-a ajutat sa ajungem în cer și
fiecare ii vom da Lui toată cinstea pentru succesul mântuirii noastre și a celorlalți! Putem doar
planifica conlucrarea noastră cu Dumnezeu. Putem doar lucra la aceasta unitate împreună. Lucrând
la aceasta unitate împreună mergem prin credință ca ea va duce succes prin binecuvântarea lui
Dumnezeu.