Relatare anonima exceptionala

Sunt de 4 ani intr-o relatie de tip triunghi: eu, sotul meu (cu care sunt in relatie de 28 de ani)
si iubitul meu . Locuim impreuna de 4 ani, apartmentul meu are 4 camere, deci este loc
suficient, fiecare are camaruta noastra. Intre noi este o armonie pe care nu cred ca am
castigat-o in aceasta viata, am mai fost impreuna, am si avut cateva vise revelatoare in acest
sens, in care eu si iubitul meu eram femei si sotul meu era barbat si ne iubeam foarte mult.
Conjunctura era altfel, dar armonia este extraordinara si acum. Daca apar neantelegeri, noi
credem ca orice tensiune apare din lipsa de intelegere a anumitor aspecte si noi ne adunam
impreuna si nu stam deoparte daca unul nu a inteles ceva. Ne oferim opinia, cum vede
fiecare lucrurile, suntem f receptivi la parerea celuilalt, si totdeauna parerea celuilalt este
vindecatoare pentru noi, chiar si momente in care unul are o tendinta mai mercuriana, sa zic
mai manipulatoare celalalt intreaba ce credeti, este o tendinta a mea de a manipula
lucrurile? Niciodata nu pornim de la ideea ca „Esti manipulator!” Noi stim ca exista in noi
oamenii tendinte incostiente sau mai putin constiente pe care noi le putem manifesta si
atunci am stabilit ca un angajament ca atunci cand avem o tensiune generata de o
neantelegere sa cerem ajutorul celuilalt, nu sa acuzam pe celalalt si venim si vorbim si
fiecare isi spune opinia din acel moment ne simtitm efectiv luminati parca simtim sprijinul
lui Dumnezeu. E foarte usor de depasit. Daca ar fi doar ei doi si ar aparea un conflict, poate
nu l-ar rezolva, dar pentru ca suntem 3 si doi vin cu aceeasi opinie, pentru cel care pune
intrebarea si roaga sa fie ajutat sa inteleaga profund lucrurile, apare ca un fel de iluminare
sufleteasca, mentala, o stare de liniste, de eliberare, ne simtitm foarte usori. Acesta este
semnul pentru noi ca am primit ajutorul de care aveam nevoie si intelegerea pe care nu o
puteam avea de unul singur.
Facem impreuna si separat anumite sarcini pe care le-am impartit. Daca unul dintre noi are
impresia ca sarcinile lui sunt mai multe, mai grele, ca nu e corect, ceilalti 2 vin in
intampinarea lui si zic, hai sa reimpartim sarcinile. Nu ajungem sa comentam, sa luam pe
celalalt ca te plangi, nu acuzam. Totdeauna suntem atenti la nevoia celuilalt, cu iubire
extraordinara ca acela ne cere ajutorul. Nu stam sa cantarim ca noi fecem mai mult sau
celalalt mai mult. Daca apare aceasta situatie, luam si citim karma yoga. Ce inseamna Karma
Yoga? Si atunci ne dam seama unde gresim, care este cognitia gresita cu care noi venim in
acea situatie. Unde nu am integrat corect sarcina pe care noi ne-am asumat-o? Nu apar
certuri. Se porneste de la o nemultumire si se ajunge la o stare de armonie extraordinar de
inalta, aproape ca ne dau lacrimile la toti 3 de fericire ca ne avem unul pe altul si
intotdeauna ne amuzam, se termina cu glumite foarte frumoase discutiile dintre noi in
sensul ca ajungem sa constientizam cum incearca orgoliul sa disocieze, sa separe, sa
desparta, sa elimine armonia care este intre noi. Aceste discutii dintre noi apar sa zic la trei
luni cel mai devreme sau 6 luni. Nu prea avem discutii pentru ca lucram foarte mult. Iubitul
meu are tapas de 9 ore, are serviciu, are copil, noi 2, eu si sotul meu il ajutam foarte mult,
chiar si cu copilul cand are nevoie, ne asumam noi sarcini pe care ar fi trebuit sa le faca el, ca
el sa-si poata duce tapasul la capat, sotul meu are 4 ore de tapas, are serviciu, facem
impreuna asane, meditatii. Cand ne intalnim ne oferim 20 minute, sau maxim jumatate de
ora de a fi liberi impreuna, de a vorbi de a manca, de a fi fericiti impreuna si de a ne spune
ce am facut, nu avem timp de mai mult; poate ca avem multe de spus, dar pentru ca ne-am
asumat tapas, eu am 5 ore de tapas... Tinem post negru la unison, mergem la grupuri
impreuna. Cand am un ritual amoros cu unul dintre ei celalalt ne pregateste camera, este
foarte atent, ne intreaba ce aveti nevoie, cu ce pot sa va ajut? Pregateste el supica,
mancarea, adica preia din sarcinile noastre fara ca noi sa-l rugam. Aceasta reflecta armonia
dintre noi. Ne-am trezit ca suntem foarte dornici sa fim impreuna, ne bucura lucrul acesta.
Ne-am gandit la un moment dat sa locuim separat, daca facem niste banuti sa ne luam case
separate dar ne-am dat seama ca este atat de placut ca atunci cand terminam tapasurile,
fiecare se duce sa-l intrebe pe celalalt, cat mai ai? Hai ca mai fac si eu cu tine! Uddiane,
meditatie, shambavi, orice.. facem impreuna ca sa ne culcam cu totii in acelasi timp.
Ritualurile le facem o luna sa zic ca fac Maithuna de Tripura Sundari cu un iubit, in luna
urmatoare cu celalalt. Ritualurile din cadrul grupurilor de Maha vira si Shakti le impartim: la
unul merg cu unul, la altul merg cu altul. Ei s-au vorbit intre ei, ei au stabilit cum e bine
pentru ei: eu le-am zis ca nu pot sa aleg, sa nu ma puna pe mine sa aleg, ca aici tine si de
nevoile lor si ei trebuie sa vorbeasca despre nevoile lor impreuna, si daca eu pot sa-i ajut in
povestile lor, cu mult drag o fac. Eu am deschiderea sa ii ajut, doar sa mi ceara sprijinul. Ei
au inteles. Am o saptamana in care ma intalnesc cu cu iubitul o alta saptamana in care ma
intalnesc cu sotul in camera lor. Nu este nimic grav daca iubitul trebuie sa plece si atunci ma
vad cu sotul sau invers, e firesc, nu se supara nimeni.
De 4 ani sunt fericita ca si cum as fi in rai. N-am stiut ca se poate sa fiu atat de fericita. Imi
doresc ca toate femeile sa fie asa de fericite cum sunt eu. Rasfatate, iubite. Ne cautam inca
o iubita. Vream sa fie o persoana care sa nu intevina in mod egotic. Sotul a incercat sa se
deschida fata de o alta femeie si femeia respectiva se purta urat cu mine. Il suna pe sotul si
daca el nu raspundea, ma suna pe mine si ma lua la intrebari ca, ”Ce face? Unde este? De ce
nu ma suna? Te rog frumos sa-i spui sa ma sune! ” De parca eu eram controlorul sotului si
trebuia sa-i dau raportul de ce nu o cauta.. Incercand sa-i spun toate acestea s-a suparat. Eu
o asteptam pe iubita lui cu fructe, cu cadouri, ea nu venea niciodata cu ceva frumos catre
mine, dimpotriva, cand i-am spus ca nu e ok sa-l sune asa pentru ca el este pe sub masini
(face service la utilaje agricole) si munceste, iar eu nu-l sun niciodata cand e la munca
pentru ca stiu ca poate fi cu mainile murdare, nu poate sa stea cu telefonul dupa el. I-am
explicat eu acest lucru, i-a explicat sotul acest lucru insa ea mi-a zis sa nu ma bag, pentru ca
ea stie cum sa-l faca fericit si sa nu ma bag eu. Eu m-am retras, insa sotul nu a mai simtit sa
mai fie cu astfel de femeie. A zis ca el are nevoie de iubire, nu de control. Asa a simtit atunci,
nu s-a simtit liber cu acea femeie, desi ii placea foarte mult de ea, ca femeie, ca interactiune
amoroasa. Ii placea enorm. Facea amor cu ea mai mult decat facea cu mine. Eu inteleg
aceste lucruri, pentru ca fiind relatia la inceput, este normal sa-l sustin pentru ca apare o
stare, o energie foarte intensa si nu as fi vrut sa ma bag in acea energie sublima pe care doar
bunul Dumnezeu o daruieste celor 2. Mi-ar placea sa-i vad fericiti pe iubitii mei. Sotul a fost
6 ani de zile cu alta femeie. Atunci ea locuia cu noi. O iubeam foarte mult pe iubita mea. Nu
ne-am certat niciodata in 6 ani de zile, doar ca ea s-a casatorit cu fratele meu si au plecat in
strainatate. Acum nu mai avem contact pentru ca fratele meu nu este de acord cu relatiile
deschise. A fost foarte frumoasa si experienta cu iubita mea, cei 6 ani cat am locuit
impreuna, lucram impreuna, ne angrenam in proiecte comune. Fiecare mergea in directia
grupului, nu era niciodata impotriva valului in sensul ca fiecare sa mearga pe alte directii.
Era o bucurie sa ne spirjinim. Sa zicem ca daca sotul meu cu iubita lui care devenise si iubita
mea erau colegi la facultate impreuna si ei aveau un ritual ceva, eu le faceam lectiile,
proiectele caci si eu am facut aceeasi facultate ca si ei. Totul era foarte frumos, ne doream
sa avem activitati comune. Era o bucurie sa facem impreuna cat mai multe lucruri. Nu ne
deranja. Sotul meu a facut aceasta facultate ca sa facem aceste proiecte impreuna, el nu
avea nevoie de acesta facultate, avea deja 2 facultati, dar si-a dorit sa facem activitati
impreuna. Bucuria de a face cat mai multe lucruri impreuna este foarte mare. Asa este si
iubitul meu acum. Cand l-am cunoscut nu avea nici o treaba, cand l-am cunoscut era
contabil. S-a apucat sa faca cursuri de tantra, de masaj, de astrologie, cursuri de orice tine
de spiritualitate ca sa putem functiona impreuna in domenile in care lucrez eu si sotul meu.
Eu nu i-am pretins. Lui ii place foarte mult ceea ce facem si a simtit sa si faca si munca lui. In
continuare nu poate sa si lase munca, isi castiga un venit destul de frumos, dar pe langa
acela mai face si aceste lucruri pentru a fi impreuna cat mai mult, pentru a ne dezvolta
impreuna in cat mai multe domenii. Cam aceasta este in mare relatia mea in 3. Chiar il
intrebam pe sotul meu cum ar fi daca iubitul meu nu ar mai fi? Si mi-a spus ca i-ar fi foarte
greu, ca i-ar fi dor de el, si ca simte o mare gratie. Simte forta energiei de grup care este
extraordinar de puternica. Lucrurile se materializeaza mult mai usor. Doar ne punem toti 3 o
idee forta cu care sa lucram si ea se materializeaza foarte repede. Ne este foarte bine
impreuna si sper ca bunul Dumnezeu sa ne sustina in continuare. Noi facem suficiente
eforturi, adica nu lasam ca Dumnezeu sa faca totul. Eforturile sunt ale noastre dar
Dumnezeu hotaraste ceea ce ne ofera, ceea ce ne daruieste dupa ce ne rugam. Noi facem
eforturile si e mult de munca. E foarte mult de munca. Dar rezultatele sunt pe masura.
Primim acum de 3 ori mai mult decat primeam cand eram singuri sau cand eram in 2. Este
mult, mult mai profund. Si ajutorul este pe masura. Daca este greu sa asimilezi 2 oameni
deodata, adica nu este numai unul singur, trebuie sa asimilezi lumea a 2 oameni, sa inveti
separat cum e lumea unuia, si a celuilalt, trebuie sa dezvoltam si o lume comuna, a celor 3.
Este mai greu dar si ajutorul este mult mai mare. Aceasta creeaza un comfort mental
spiritual, emotional, o stare de siguranta spirituala incredibila. Multumesc lui Dumnezeu
pentru gratia pe care o primesc pentru aceasta experienta dumnezeiasca. Ea va dura cat va
considera Dumenzeu ca este necesar, noi nu ne-am pus limita. Noi vrem sa fim impreuna
toata viata, nu simtitm ca ne plictisim, simtim ca este din ce in ce mai profund, mai frumos,
dar totul este precum voia lui Dumnezeu si noi ne-am asumat acest lucru. Stim ca toate sunt
hotarate de sus si stim ca atunci cand ceva este necesar, acea necesitate se revarsa asupra
noastra iar noi trebuie doar sa fim atenti sa nu ratam momentul. Fiecare clipa este pretioasa
si de ea depinde urmatoarea. Asta este frumusetea pemcare o observam toti 3. Suntem intr-
o stare de uimire, uluire permanenta. Suntem uluiti de cat de frumos curge ajutorul
dumnezeiesc doar pt ca noi ne-am asumat aceasta relatie. Iubitul meu este un om de o
profunzime si de o intelepciune extraordinara iar sotul meu este de o umilinta si o inocenta
si o stare de copil extraordinar de inalta si este foarte frumos. Ne gandim ca iubitul meu este
vointa care ne anima in tot ce avem de facut- deschizatorul de drumuri, sotul meu este
cunoasterea, inteligenta, informatia, el citeste foarte mult si vine catre noi cu informatii
mentine entuziasmul prin informatii noi ne anima permanent cu lucruri utile in cresterea
noastra, iar eu sunt iubirea, afectivitatea, „sfintenia” cum mi se adreseaza ei doi.
Ne cunoastem foarte bine hartile astrologice, harta natala toti 3 si de cate ori nu intelegem
un anumit comportament pe care uneori il manifestam si apar semne de intrebare atat
pentru noi insine cat si pentru celalalt, ne uitam pe harta si pentru ca noi cunoastem toti 3
astrologie dezbatem, cautam sa intelegem si sa gasim solutii caci harta arata si solutia acelor
probleme. Vedem cu ce tendinte am venit in aceasta viata pentru a nu ne simti acuzati,
judecati gresit si ne deschidem ca sa primim ajutor prin celalalt, si suntem bucurosi sa
discutam despre defectele noastre o facem cu mult simt al umorului ne amuzam de
defectele moastre si ale celorlalti si cand vrem sa corectam ceva folosim usoare momente
de teatru in care il citam pe acela cum ar face acela in locul nostru si aceasta ne amuza
foarte tare. Asadar defectul celuilalt nu este pentru noi o criza. Poate 5-10 minute analizam
toti 3 situatia dar nu este o criza, sau o drama, e o situatie la care stim ca exista o solutie, nu
e ceva batut in cuie. Noi stim ca putem fi o varianta mai buna a noastra in fiecare zi. Avem
acest lucru atent sadit in constiinta noastra. Probabil aspiratia ne ajuta foarte mult. Fiecare
vrea sa fie mai bun. Sa aduca bucurie celuilalt, avem o mare dorinta sa vedem pe celelalt
zambind Nu ne simtim bine cand unul este tacut, retras in coltul lui. Dupa ce ne facem
treaba facem imbratisari de grup si atunci strigam „Imbratisare de grup! Se poate? ” si asa
facem, in patutz, toti 3 ne lipim unii de altii si avem si o catelusa care vine peste noi si ne
linge pe toti, ca sa ne arate ca si ea ne iubeste. Dupa aceasta imbratisare de grup ne
intrebam daca cineva e suparat, daca vrea sa impartaseasca sau nu e momentul, nu fortam
lucrurile. Suntem foarte delicati cu sufletul celuilalt nu ne place sa-l bruscam pe celalalt
pentru ca-l simtim ca nu e bine si atunci nici noi nu suntem bine. Imbratisarea aceea de grup
care poate sa dureze si 10 minute ne ajuta mult. Ne deschide inimile si ne face sa simtim
unul. Este o stare incredibila sa simtitm ca toti 3 suntem 1. In momentul acela inimile se
deschid foarte, foarte tare. Si simtim dint tot sufletul sa povestim celuilalt ce ne preocupa. E
ca o spovedanie, explicam celorlalti ce se petrece in sufletul nostru si in mintea noastra si
atunci se rezolva o mare parte din problema. E ca o stare de usurare. Si cum sufletul era
incarcat, greutatea se imparte, nu mai e singur. Ca si cand luam fiecare cate o bucatica din
greutatea lui si fiecare spune „Uite am putea sa facea asta, cum ti se pare?” Este o bucurie
mare ca celalalt nu e deranjat de greutatea care ne apasa sufletul. Primim cu sfintenie
nevoia celuilalt. Cu recunostinta. Este ceva inimaginabil sa fii bucuros ca celalalt sa-ti
impartaseasca problema lui si sa o imparta cu tine chiar daca nu e usoara. Este incredibil de
frumos. Cred ca avem toti 3 o stare de bunavointa dumnezeiasca foarte trezita. Acest
atribut dumnezeiesc este foarte trezit la toti 3 si bucuria de a ajuta e foarte mare la toti 3.
Aproape facem concurs de bunatate, fara a ne lua un angajament e o stare, parca fiecare
vrea sa fie mai bun ca celalalt. E o stare ce porneste sincer, firesc nu e nimic care sa epateze.
Cand mergem in oras 2, mereu ne gandim hai sa-i luam ceva care stim ca-i place si celui de-
al treilea. Dorinta de a ne face surprize este extraordinara. Aici trebuie sa recunoasc ca eu
sunt privilegiata pentru ca imi vin bucuriile din doua locuri si sunt mai rasafata un pic pentru
ca sunt singura femeie, insa fiecare primeste prin mine dublu: de la mine si de la cellalt.
Adica pana la urma primim toti din 2 locuri. E un echilibru pe care-l mentinem. Simt ca acest
triolet este o modalitate de a aduce echilibru extraordinar de mare. Daca oamenii ar putea
accepta relatiile asa senin cum e in relatia noastra, cred ca am fi mai echilibrati ne-ar fi mai
usor. Mie mi se pare mai usor in 3, mi s-ar parea ca si in 4 ar fi frumos, dar deocamdata
suntem 3, cu voia lui Dumenzeu o sa putem fi si 4 si 5 daca este voia lui Dumenzeu, cu drag!
Energia, forta grupului este minunata, miraculoasa.