Cu ceva a ani in urma am vorbit despre fata cu parul colorat, cea care ne va aduce bucuria in

suflet si va fi totul pentru noi. Acum avem alt caz cu impact asupra noastra, ceea ce visam, ne
dorim si scriem despre ele uneori sunt fantezi, doar pur emotii care se infiripa in suflet si
seamana a speranta, doar o speranta ne indeplinita care continua sa existe in suflet, in urma cu
ceva vreme aparuse ea, fata cu parul colorat, frumoasa. Nu a fost sa se intample faptul ca ea sa isi
doreasca sa ne sustina visele si dorintele care cresteau in Noi, acum fiecare dorinta ce o avem se
maturizeaza si se concretizeaza intr-un filtru atent ales ce vrea sa aleaga persoana potrivita pentru
noi, si noi ne dorim cel mai mult sa traim cu sufletul fericit si apoi sa oferim tot ceea ce o va face
fericita, dedicarea nu vine singura si independenta de nevoia ce o avem de-a vedea dragostea fata
de Noi. Daca se va intampla sa nu apara fata cu parul colorat sa ne spuna ca este langa noi si isi
doreste sa ne aduca fericirea ce o oferim, nu va fi o problema pentru ca fericirea o creem doar noi
pentru Noi.

11.02 2019

Sunt mort, nu stiu ce se intampla sunt cu niste oameni, nu ii cunosc bine nu stiu cine sunt ei.

Stiu doar despre mine, ma mint in fiecare zi cu o problema reala, ma mint ca asta ar fi motivul sa
am un grup.

Despre noi nu mai cunosc nimic, inca ne mintim ca suntem bine dar stim cum am gresit, inca nu
stim cum sa platim sau ce ni se va cere. Inca sper ca avortul si copilul mort imi sunt plata pentru
tot ce am facut, faptul ca nu am familie si ca probabil suntem trecatori pe langa oameni, o
fantoma comica ce va fi uitata repede iar singuratatea ne va primi cu bratele deschise iar dorul de
ce a fost sa ne insoteasca. Trecutul si momentele in care ne simteam invigatori sau cand stiam ca
ce am primit nu meritam, acestea probabil ca vor fi ultimele ce vor ramane langa noi. Ar fi cazul
sa vedem lumea cu alti ochi, sa ii oferim credibilitate si incredere, nimic nu este rau cat timp nu
te implici iar daca o faci sa iesi cat mai repede de acolo, cu orice risc. Singuratatea se apropie cu
pasi repezi, ne aflam la bariera de 30 de ani, moment critic pentru unii oameni ori sunt atat de
ocupati si nu mai au sansa de a avea o familie ori fac miscarea din disperare cu oricine le pica in
cale si mai este varianta de oameni fericiti cei care se casatoresc din iubire. Sunt oameni rari, cu
o educatie despre familie si cum arata ea. Cazul nostru nu este asta, noua ne este frica sa aratam
ce simtim, sa ne exprimam in orice situatie. Acum se intampla, vedem adevarul despre ce si cine
suntem. Un adevar crunt dar adevarat, oamenii sunt programati sa fie cum vrei tu, problema este
ca le dai drumul pe strada si nu ii mai poti controla, ei vor fi exact cum le ai spus sa fie. Tu, cel
ce devii parinte fara sa ai un scop in viata, o dointa sa fie mai bine pentru cei pe care i-ai creeat
“copii” tai, vor fi niste fiinte reale, ei sunt creeatia ta pe pamant. Prin ei te vezi pe tine, ei sunt
oglinda ta.
Acum ei au puterea sa decida ce isi doresc asta daca au o dorinta in viata, daca nu au vor pune
capat cu mana lor. Doar au puterea sa o faca. Cand se va intampla nu se stie, poate curand sau
mai tarziu cand vor ajunge la exasperare ori niciodata.

Noi doi nu avem nimic doar o ultima speranta ca cineva va sosi sa ne salveze la timp, asta inainte
sa facem ultimul pas. In speranta asta pun un singur gand “sa fie bine” inca nu stiu ce este bine.
Dorintele mele aici se schimba de la un minut la altul, acum vreau sa fiu singur, sa ma plimb pe
strazi sa vad oamenii cum se plimba cate doi de mana si zambesc, apoi vreau sa stau cu ea, (Cine
naiba o fi si EA) nu stiu acum, o fi speranta zilei de maine ca voi fi salvat, ajung la punctul limita
al rabdarii, nici pe tine nu te vreau uneori dar esti cu mine in fiecare secunda si vrei sa vorbim.

Nu cred ca mai am subiecte de discutat cu tine dar te trezesti si ma bati la cap cu discutiile, si mie
imi este greu sa nu am cu cine sa vorbesc nici eu nu pot sa stau “mut”, tocmai de asta te ascult.
Esti langa mine de foarte multi ani si vei fi mereu, tu poti sa imi arati drumul spre o decizie, mai
ramanem aici sau nu?

Azi, am gasit-o pe Ica acasa, imi spusese ca ar vrea sa ia casa dar nu departe pentru ca nu ma
poate controla. Normal ca nu vreau sa fiu controlat. Poate vom reusi noi doi sa ne luam o casa
doar pentru noi doi, acolo este noapte tot timpul si putem dormii fara trezire nu simtim nici frig
nici cald, tot anul este la fel.

Vreau sa fiu bucuros, sa mai zambesc si eu, dar tu plangi si nu pot sa nu iti fiu alaturi as plange si
eu cu tine, nu pot sa fac asta. Toti vor vedea ca suntem slabi si vor sarii ca hienele la gat. Voi
reusii sa ii opresc, sa nu vada. Cand vom putea vom merge intr-un loc frumos, promit. Am auzit
ca acolo este iarba verde si curata. Odata am adormit si am visat cum zburam, apoi am cazut si
am simtit durerea, mi-a placut sentimentul. Acum as vrea sa mergem sub ape, chiar mi-ar placea
acolo.

Ma intreb, ce este o decizie? Este o hotarare pe care o iei pentru ca esti barbat si se face intocmai
sau pentru ca ti se cere sa o faci, mai este decizie cand trebuie sa o iei pentru doi dar celalat nu
este deacord sau este o propunere? Niciodata nu am stiut sa fac diferenta intre a decide sau a
avea o discutie, am fost acuzat ca nu am facut-o.

Probabil ca nu sunt capabil sau mai rau, imi este frica de un “NU” continuu, la fiecare pas cate
un “NU”, deciziile le iau pentru noi doi, sa fim noi fericiti sa putem face doar ce ne dorim, atunci
avem doar “DA”, chiar daca gresim suntem fericiti pe moment. Tot timpul cand am fost doar noi
nu am avut reprosuri, probabil cand bucuria de moment se transforma in esec si nu avea cale de
intoarcere.

Cine este Ea?

Ea este o fiinta cu parul colorat, uneori zambeste, ne asculta si ii pasa de noi ( doar nu te voi
parasi ). O vom numi Speranta, acum este destul de departe, nu stie ca existam aici si o asteptam
(acasa), imi vine sa rad. Noi nu avem casa, noi umblam in vietile altora pentru ca ne leaga ceva.
Aici nu este casa mea, ii spunem casa pentru ca o bucata de hartie a facut asta.
Mi-ar placea sa vina la noi sa ne ierte toate greselile, sa stim ca putem face ceva in viata si sa ne
sustina. Vreau sa ii ofer ceva cand vine, as vrea sa ii ofer un zambet o imbratisare si sa ii spun
multumesc. Nu am mai mult de atat, sunt sarac. Vreau sa o sarut dimineata cand este buimaca
inainte sa se spele pe fata, seara sa o astept cu masa pusa, muzica in surdina si sa visam
impreuna. Ziua a trecut greu, abia asteptam sa visam impreuna.

Ma simt ca un copil care asteapta craciunul, vrea sa stie ca a facut bine in anul care a trecut,
cadourile sunt multumirea celor din jur.

Despre cadouri

Nu am primit prea des cadouri deci nu am facut lucruri bune, acum nu stiu sa primesc nici sa
ofer. De ziua mea imi doresc o imbratisare si un la multi ani, ambele sa fie sincere sa imi bata
inima de bucurie cand mi-se ofera. Nu vreau lucruri materiale, pe alea le cumpar si eu, le uiti
dupa un timp si nu mai esti fericit. Tot ce am, vreau sa cred ca eu am cumparat. In rest vreau
doar traire, sunt idealist, daca nu iubesti nu poti sa fi cu cineva.

Acum sa schimbat ceva, trec intr-o alta poveste, nu in momentul asta defapt nu stiu cand se va
intampla asta dar stiu ca nu mai am nici o legatura cu cea pe care o iubesc, pentru cea care am
investit si am oferit cum am putut. O astept pe urmatoarea, stiu ca va veni la momentul potrivit.
Nici nu imi voi da seama de asta. Sigur va fi ceva neasteptat, sunt inca un copil dar unul cu
responsabilitati.

Trebuie sa ne ocupam de noi, sa ne refacem fizic si emotional, nu a fost o pierdere ci nu a fost

momentul pentru noi. Totul sa intamplat prea repede, poate nici nu a fost o relatie. Sa terminat.

Am planuri mari sper ca intr-o zi sa realizez tot ce mi-am propus. Iarna asta mergem pe partie iar
in vara voi vedea ce activitati voi avea.

Sper sa rezolv toate problemele pe care mi-le-am creeat, totul se face cu rabdare, vreau sa nu mai
gandesc in avans sa ma concentrez doar pe ce se intampla cu mine. Acum eu sunt important, nu
conteaza nimic din ce este in jur doar dorintele mele. Viata nu este asa urata cum o vedeam.

Pana la urma noi ne facem viata si tot noi luam deciziile importante. Este simplu sa faci totul
usor.

Pana la urma, poate ca am o familie, una lipsita de educatie emotionala. Sare in ajutor cand ai
nevoie dar nu stie sa zambeasca sau sa iti spuna ceva frumos. Fiecare din ei este individualist,
egoist. Probabil ca acelasi tratament au primit si ei, rece si nepasator. Am vazut asta cand am
cerut sa fiu ajutat cu practica la facultate, nu a avut legatura directa cu “cineva” dar a facut un
efort sa gaseasca ocazia sa ma ajute. Ar fi cazul sa spun un multumesc sau sa nu mai fiu rece cu
ei chiar daca nu imi ofera ce am nevoie, inca mai sunt afectat de trecut, nu am sters ranile si
poate ca nu vor trece de la sine. Le pastrez sa nu le provoc celor pe care ii iubesc. Viitorului meu,
familiei care urmeaza sa o am alaturi si cea pe care o voi forma eu. Sper sa fie candva familia,
poate ca ea va aparea si eu “noi”, vom fi fericiti.
Discut cu o tipa, nu stiu ce se va intampla dar imi place, pare ca este genul de mijloc, nici
aventuriera nici statornica, ii place sa fie impaciuitoare, face lucrurile dupa cum simte, nu cauta
sa faca dupa cum dicteaza societatea.

Asa cred momentan. (Urmeaza) cand voi stii mai multe.

Persoana este reala dar totul se intampla in mintea mea, am senzatia ca totul este bine, defapt nu
este nimic bine. Ajung la un moment dat sa cred ca eu agasez cu mesajele, asta imi spune sa
incetez si sa imi vad de drumul meu fara sa mai incerc sa relationez cu alte persoane desi tanjesc
dupa afectiune sau o persoana care sa fie langa mine. Cred ca este cazul sa opresc orice actiune
indreptata spre ea, nici ea nu imi da un raspuns, are destule optiuni; sa imi spuna ca nu mai vrea
sa vorbeasca cu mine, sa ma scoata din aplicatia unde discutam.

Ori nu stie cum sa o faca ori este o persoana ocupata si are nevoie de timp sa raspunda. Nu stiu
care varianta este corecta doar ca eu nu sunt in stare sa am o conversatie cu o femeie, sunt ok si
asa singur, imi duc zilele de la una la alta, asta pana in primavara, cand va fi cald ma voi simti
mai bine.

Povestea chiar era o iluzie, discutii fara sens si intrebari fara raspuns uneori. Acum vedem ce
rezerva viitorul, mergem inainte.

Frigul asta si perioada dec, nu imi sunt favorabile. Sarbatorile inseamna mult pentru unii dar
pentru mine sunt un motiv in plus sa “plang”, nu ma pot bucura nici daca imi cumpar eu
“cadou”, nu stiu ce vreau. M-am bucurat pe moment de unele lucruri ce mi-le-am luat. Alte ori
ma multumeam cu chestii fara semnificatie, consumabile.

In vara lui 2019 am scris un bucket list, imi doream ceva. Unele lucruri nu le-am scris pentru ca
stiam ca nu se pot intampla si am avut dreptate. Altele mi-le propun pe parcurs si le repet in cap
sa nu le uit, suntem in decembrie (cea mai nasoala luna), ma repet dar nu am ce sa fac.

Dorintele pe care nu le-am notat ca scopuri si le repet in cap sunt niste idealuri antiumame,
oamenii nu reusesc sa le inteleaga. Toti care le-ar auzi vor spune imediat “de ce”, imi doresc sa
dispar din societate, sa devin o fantoma sa elimin partea in care am niste “prieteni”, bine ca la
locul de munca nu exista asa ceva, pentru 8 sau 9 ore suportam oamenii dar evenentele cu grupul
nu, mergem si ne facem treaba cat mai bine. Cand se organizeaza o iesire o vom evita, oricum
suntem pe limita prapastiei nu vrem sa stie toti unde suntem. Sa mintim ne pricepem sau sa dam
senzatia ca avem o viata minunata.

In relatia cu “Ele”, nu mai putem sa o intretinem defapt nu suntem in stare sa mintim atat de
mult, zi de zi ca suntem bine, iar o stare de genul asta ne ar impinge de pe marginea prapastiei,
oricum asta ar fi ultimul pas, suntem pe limita. Drumul ar fi asa: mintim odata dar pana la urma
explodam si va vedea asta, nu va putea sa ne tina in frau si va pleca asa cum a facut toata lumea.
Nu mai sunt in stare sa le ofer ce isi doresc, nici macar noua nu ne pot oferi ceea ce vrem.

Cum sa dispar din societate nu stiu clar, incerc in fiecare zi noi metode. Ultima este sa ma
perfectionez cu mintitul, sa mint de fiecare data ca am altceva de facut, poate sa mintim asa bine
ca avem pe cineva, cu o minciuna buna evitam orice relatie cu “EA”, nu va fi nimeni care sa
caute atentie. Dar noi avem nevoie de atentie. Ne vom obisnui intr-o zi fara, este cazul sa oprim
acum orice cautare, nu ne aduce nimic benefic. Este o nevoie care la un moment dat ne
entuziasmeaza cand credem ca am intalnit pe cineva dar aflam destul de repede ca a fost o iluzie
si ne intoarcem de unde am plecat. Inutil, mai bine ne obisnuim cu o stare constanta si cei din jur
vor spune ca asa suntem noi. Nu cred ca trebuie sa arati cum esti tu defapt, poate ca daca vom
reusi sa mintim ca suntem bine, intr-o zi vom crede si noi asta. Imi este greu sa mint dar as face
un efort sa zambesc putin si sa spun “Da, sunt bine”.

Nu vom fi niciodata bine, de fiecare data cand ne vom intalni cu o situatie care sa ne dea
impresia ca exista cineva, nu vom reusi sa ne stapanim si ne vom entuziasma apoi adevarul va
iesi in fata. Totul este o iluzie, nu cred ca mai exista cineva pentru noi. Cine oare sa fie capabil sa
ne tina in “viata” sau cine vrea pe cineva ca noi. Suntem terminati, experientele pe care le-am
avut ne-au schimbat radical iar una noua va fi diferita, stiu.

Cele vechi se vor alatura celei noi, fricile si faptul ca nu stim ce si cand sa facem ceva, daca duci
ceva mic va fi “doar atat”, sau daca nu este va fi un “de ce nu” astea sunt afirmatiile care ne pun
la pamant, ne arata ca suntem inutili, normal ca nu vrem inca pe cineva care sa ne arate asta, stim
foarte bine si ne este de ajuns.

Eforturile noastre s-au terminat, nu mai avem energie sa suportam inca o ploaie plina de
reprosuri si certuri fara rezolvare.

Singuratatea ne este cea mai aproape, este liniste si nu auzim cuvinte care sa ne supere, asa doar
noi stim ce vrem.

Candva auzisem ceva despre zodia noastra, ca avem 3 iubiri. Au fost 3, fiecare cu minusurile lor,
pe prima o regret pentru ce am facut, a doua nu a reusit sa imi spuna ca vrea sa fim impreuna iar
ultima mai mult a fost ceva ce nu stiu sa descriu.

Au fost 3, a patra nu va mai veni pentru ca nu vom avea o a 4a. Probabil ea ar putea fi cea de
care avem nevoie, ea ar fi tipa perfecta. Acum doar am o iluzie despre ce imi doresc cand ma
gandesc la “Ea”, o vreau dar nu mai vreau sa o caut, nu imi doresc sa distrug inca un om pentru
ca sper ca el sa fie ce am nevoie.

Nevoia asta este ceva egoist, este “nevoia mea”, dar a ei care este? Trebuie sa ii oferim si ei
dar...ne este teama. Daca facem ceva corect sau nu.

Stim si ne repetam in fiecare zi: “ Stai linistit, totul va fi bine”.

Vreau sa mor, cel putin social, asta cat mai rezist pe marginea prapastiei. Sper sa raman aici sa
stau cu picioarele atarnate, sa privesc in gol. In jur nu este nimeni, doar vantul care adie pe la
urechi. Sunt bine aici, este lumea mea, gandul meu si viata mea. Poate ca intr-o zi voi sari de
aici, nu va dura mult pana jos. Acum cand ma gandesc la asta parca simt cum cad, prind viteza si
imi place, zambesc pentru un moment pentru ca imi va fi bine cand ajung jos. Macar atunci voi
zambi sincer, nu am nevoie de mila nimanui sau de cineva care sa aibe grija de mine. Ne
cunoastem bine, am trecut prin destule momente rele sa stim ce este bine pentru noi. Bucuria ne-
a parasit de mult, nici noi nu o mai cautam, daca unde suntem asta meritam, ne acceptam soarta.

Nu mai sunt capabil sa am o conversatie, toate vor ceva interesant. Nu am asa ceva “de unde sa
stim noi ce vrea”?

Uite ca nu stim, nici ce vrea nici cand. Cum am spus, doar pentru noi stim ce vrem, uneori.

Acum, stim ce vrem pe moment. Sa avem libertatea de a alege ce ne dorim, sa nu depindem de

dorintele celorlalti sau sa fim influentati de ei. Inca mai sper.

Ea, incepe sa dispara din gandul meu. Ramane o enigma daca o voi mai cauta candva, la
inceputul anului ne-am promis ca daca vom atinge 30 nu mai vom face pasul spre o familie
( casatorie ), am decis sa ma izolez cu tine. Avem un nume unic in romania si doar Ea il poate
avea, ideeile astea se bat cap in cap, ori ma izolez si nu mai vreau pe nimeni ori va fi Ea care sa
merite acest nume unic. Iar sunt in ceata, prefer sa ma izolez si sa le apar pe toate de ce suntem
noi, oricum nimic bun pentru ele, doar o fiinta cu prietenul sau bun care nu se lasa la greu.

Dupa cateva zile ma intorc la “tine”, nu am mai scris pentru ca vad in unele vise lucrurile cum ar
putea fi, asta ma linisteste. Acum sunt iar in grupul acela mare de oameni cu care nu avem multe
de povestit dar pare ca suntem “uniti”, fiecare vorbeste cu cine are ganduri de schimbat. Noi am
ramas doar 2 ca de obicei vorbim aici, in scris. Asteptam sa treaca anul, sper sa vina unul bun
cum ne promisesem anul trecut. Din pacate a fost un an zbuciumat si plin de momente dificile.
Nu am stiut cum sa il gestionam, sa punem punct la ce ni se intampla negativ, avem obiceiul sa
ne sacrificam pentru ceilalti, apoi sa suferim. Acum ma simt ca intr-o penitenta dar platesc
pentru tot ce sa intamplat. In viitor imi doresc pentru noi sa decidem doar ce ne face pe noi
fericiti, contam foarte mult, stim ca eforturile noastre nu se vor concretiza daca le facem pentru
ceilalti, trebuie sa ne privim doar pe noi. Daca “EA” este fericita cu deciziile ce le luam pentru
noi atunci va fi bine, oricum ne aflam intr-un moment de cumpana/teama.

Casatoria pentru noi este importanta, dar apare momentul in care ne este frica de viitor, o
multime de “daca ....”, atunci ce se va intampla? Pot sa fiu sincer si simplu, “urmatoarea”, asta
pana cand, pana in momentul de final!!??, nu se poate asa ceva, sa tot caut ceva...total
necunoscut pentru ca stim ce vrem la momentul asta, acel lucru simplu despre care am mai
vorbit. Bucuria din suflet este mai de efect, ar fi o problema efectele lumii materiale, discutiile pe
care nu le poti opri, incapatanarea sau momentele cand nu avem un punct de mijloc. “Eu vreau”,
nu este normal doar sa vrei. Oferi si primesti asta este normalitatea, nu te astepta sa te inteleaga
cineva cand lovesti cu pumnul in masa, daca o faci apre frica si teama, asta va fi momentul in
care lucrurile vor merge doar in acest sens, apoi bucuria dispare dar apar iar certuri pentru
motivul ca sunt momente cand nu iti doresti sa se intample acel lucru, dispare colaborarea.

Acum ce ramane de facut, sa continui cautarea pana voi imbunatati orice la noi, ce nu am facut
pentru una sa fac pentru urmatoarea. Sa fiu un om mai bun de fiecare data, apare si dilema daca
ce a vrut una nu vrea cealalta, ce schimbam pe noi sau pe ea sa fie cum vrem noi?
Sa depunem efort in sensul asta, sa investim timp pentru a gasi un rezultat in dorintele ei. Si noi
vrem sa primim ceva, avem asteptari si nevoi. Lucrurile ieftine uneori poate nu sunt apreciate,
dorintele noastre in care vedem doar partea emotionala sunt doar ale noastre, nu sper la “EA” sa
fie acolo cand facem ceva “dragut”, atunci doar noi suntem fericiti pentru ca asta ne dorim sa
primim. O imbratisare si ceva mic sa stim “imi pasa”, mergem incontinuare cu asta, o vom face
la nesfarsit pana cand va aprea “EA”, cea fericita pentru gesturile mici, neinsemnate pentru
altele. Nu ne place “este prea putin” sau “doar unul”, atunci pentru noi a cazut cerul si suntem in
genunchi, incercam sa ne ridicam, Eu asta simt, ma bucur sa o fac dar sunetul “nu este bine”
doare, cand le-am facut parca zburam spre o alta lume, evoluam si zambeam.

Poate ca este adevarat, unele femei sunt facute sa te darame pana nu mai ramane nimic din tine,
altele sa te ridice. Doar tu esti important si bucuria ta, sunt egoist si sunt om. Nu mai este egoism
cand lasi prietenii pentru cea pe care o iubesti, renunti la tot ce faceai cu ei sa faci ce isi doreste
ea. Mai devreme citisem “nu esti intrebat de ce te-a impins sa o faci ci cum ai reactionat”, nu
contezi pentru ei. Trebuie sa fi doar cum vor, indiferent de situatia ta, ai o vina ca esti acolo.

Mai sunt 10 zile pana trece anul asta, am “uitat” de bucket list. Sunt dorinte materiale, cele de
ordin emotional le am in suflet, le strang acolo sa fie aglomerate si sa nu stiu ce sa fac cu ele. Voi
exploda candva si asa va pleca si “EA”, cand exagerezi nu este in regula.

Am fost luat la intrebari, de ce sunt asa. (Nu am participat la Secret Santa), am fost nevoit sa imi
spun povestea “de ce”, sunt sigur ca este deja uitata, ma simt bine sa fie asa. Bine ca a trecut,
lumea uita repede.

Raspunsul a fost un fel de amenintare : “vei fi izolat de oameni, cu totii avem nevoie de oameni
in jur”, mie nu imi pasa. Ma pot izola si sa fac lucrurile pentru ca TREBUIE, pot sa falsific orice
traire, ma voi antrena mai mult pana cand sunt “autentic”, nu ma bazez ca va aparea cineva
candva. Cand promit asa ramane, ti-am promis si ma tin de cuvant.

La final de an voi reseta toate amintirile, le sterg din telefon si vom fi doar noi, noi doi pana la
final. Ea va trebui sa munceasca mult sa ne aduca in lume, va trebui sa ne facem amintiri singuri,
sa fie ultimile doar cu noi. Mergem in aceleasi locuri si retinem ca acolo am fost doar noi.

Suntem in pulia undeva, nu putem sa meditam nici sa stam cu gandurile noastre. Iar intru-un
grup de oameni adunati de undeva. Noi suntem in exterior, uni trag de mine sa fiu eu (cica),
suntem noi doar acolo unde ne simtim in siguranta. Ca o relatie interzisa, nu trebuie nimeni sa
stie ca existam sau ca suntem impreuna. Aici ma simt ca un intrus, nu apartin acestei lumi. Noi
ne simtim bine doar cand avem liniste si suntem doar noi doi. Te iubesc frate. Intr-o zi vom fi
doar noi, promit iar si ma tin de cuvant. A trebuit sa plec pentru un moment dar m-am intors.

Am ales un drum sa fim doar noi dar avem de asteptat putin, am facut niste greseli pe care le
corectez apoi ma intorc la tine, promit. Vreau sa fiu cu oamenii doar cat sunt/em la lucru apoi sa
fim doar noi doi, asta doar daca nu vom merge pe pajistea verde.

Cred ca cineva ne-a desconspirat, azi am gresit si iti cer iertare. Am lasat pe cineva care imi
inspira incredere sa vada o parte din discutiile noastre si cred ca a spus cuiva despre ce a citit.
Acum vreau sa dorm si sa imi arati ce putem face in viitor, vreau sa stiu ca vom fi bine impreuna
si ca noi suntem unica familie pe care o avem. Purtam un nume unic dar noi suntem ultimii ce il
vor mai purta. Nu stiu cat timp, poate pana vom merge acolo unde ti-am promis. Abia astept sa
dorm si sa te vad si cei din jur sa uite tot ce stiu despre mine apoi sa fim doar noi. Inca odata Te
iubesc, jur.

Asteapta-ma ca voi veni.

Fratioru! Uite, pentru tine am mai incercat o data, am incercat sa vorbim cu cineva sa iti fie bine.
Stiu ca ai nevoie, esti disperat sa ai o familie. Dar si tu ma cunosti, nu am curaj sa cer ceva dar sa
o iau de mana. A fost destul de greu, ma simteam ca intind mana ca un “milog”, imi este frica de
un “NU” imi este si mie dificil. Daca mai ai si tu rabdare, poate scapi de gandul asta care te
bantuie si nu iti da pace. Vei fi si tu liber, ne va fi greu la amandoi. Tu ca tanjesti dupa afectiune
iar eu sa ascund asta, traiesti prin mine. Cei ce sunt in jurul nostru vor uita ca existam iar noi
vom ajunge in alt mediu unde ne ascundem in treaba noastra pana trebuie sa plecam. Vom avea o
viata linistita doar noi doi si vom fi fericiti. Deja am inceput sa fim uitati, nu am facut efort
pentru asta, doar am fost noi. Daca nu ii cautam, nu ne vor cauta nici ei. Iti multumesc ca imi esti
aproape.

Buna seara, inca ma bantuie gandurile negative. Pentru ca muncesc unde nu imi place, cu oameni
care nu imi plac si trebuie sa fac asta inca un timp (o luna ar fi de ajuns). Ma impart intre ganduri
negre si efortul sa intru inapoi pe drumul lin. Sa fiu eu, sa ma iubesc mai mult si sa ma apreciez,
vreau sa am grija de mine, sa fac si lucrurile care imi plac, vreau sa ma bucur de viata si sa
traiesc. Inca suport sa ajung unde imi doresc, cand mai fur o zi libera simt ca am renascut, asta
doar cand ma dezmeticesc putin. La final de an, am primit un impuls sa imi pese de mine. Nu am
crezut nici o data ca voi avea 7 perechi de incaltari si sa caut cat mai multe metode de a arata
bine, ce sa fac pentru piele, cum sa fac si ce sa cumpar pentru asta. Sunt bucuros, incepe sa imi
pese, cum am ajuns la asta?

Ea m-am facut sa ma imbunatatesc, poate ca asta o fac pentru “Ea”, dar nu ma vede si nu se va
bucura de noul “Eu”, nici nu a stiut sa ma pastreze. Deci ce a inceput “Ea”, noi vom continua si
se va bucura altcineva de mine. Sunt fericit, azi.

“Lumea este o cusca de nebuni”

Ce este viata, este a noastra si nu stim ce sa facem cu ea. Viata seamana cu o bucata de hartie
alba si curata, acolo trebuia sa scriem povestile noastre. Dar noi!!! Am luat-o si am mototolito
apoi am aruncat-o intre alte hartii la fel de mototolite. O cautam disperati si plangem pentru ca
nu reusim sa ne gasim viata, este amestecata cu viata altora iar de fiecare data cand gasim una o
deschidem si intram in viata lor. Citim cate un colt si credem ca stim totul, pe partea ramasa alba
scriem ceva al nostru dar ii afecteaza si pe ei, apoi o facem ghem si o aruncam la loc, nu ne
apartine. Cautam “hartia” noastra dar nu o gasim, poate cand vom muri vom reusi sa o gasim dar
noi deja ne-am scris viata pe “hartiile” altora. Amintirile noastre au plecat cu amintirile lor. Sunt
toate la gramada, am vrea sa reusim sa le adunam si sa le scriem pe hartia noastra. Asta cand o
vom gasi undeva intr-o gramada ce creste la nesfarsit. Unde este viata noastra?!!?? Vrem
“hartia” NOASTRA. Altceva nu avem, doar o foaie pe care am aruncat-o in gramada cu visurile
si dorintele altora. Ne cautam printre ei, nu stim ce este al nostru si cautam ceva. Acel ceva ce
credem ca ne apartine, ne identificam cu visele lor si credem ca le-am gasit pe ale noastre. Dar
nu sunt, timpul trece repede. Am 29 de ani, mintea inca viseaza si crede ca va reusi sa gaseasca
“hartia” noastra, crede ca intr-o zi va scrie tot ce isi aminteste, fragmente de geam spart, mii de
cioburi lasate in drum incearca sa le puna in ordine. Sa vada ce a fost si unde mergem, pana
atunci clepsidra va scurge tot nisipul si viata odata cu el. Mintea oboseste si vrea sa se
odihneasca. Se intinde pe marginea drumului in praful din jur si doarme. Incepe o alta viata, alte
hartii aruncate in gramada isi incep drumul.

Se pare ca incepem sa conturam o decizie de viata, sa pastram un colt mic si sa scriem. “MANIE
MOR”, poate ca nu o mai vreau pe EA, cineva a spus ca nu as gasi-o pe cea care sa se gandeasca
in fiecare zi ca noi vom fi aproape de moarte in fiecare moment. Si asta vrem, sa facem cat mai
multe lucruri pline de adrenalina si risc, vrem sa atingem coarda subtire dintre viata si moarte.
Daca nu va fi Ea, vom fi noi doi si adrenalina data peste cap. Moarte la limita si viata pe un fir de
par. Asa cum paianjenul zboara pe panza si oricand poate sa moara, la fel vom fi si noi.
Adrenalina va fi cea care sa ne fie sotie, sa iubim mai mult in fiecare zi sa o dorim in fiecare
moment. Sa fim una cu lumea. Ne iubim prea mult sa atarnam de un fir de speranta, sa disperam
ca vrem si noi. Vrem ce, ce nu putem sa avem. O familie, pentru unii este usor, pentru noi nu.
Clar ca nu ne vrea nimeni, cine ne-a vrut a fost pentru un timp limita, cu conditii si clauze. Noi
eram “sclavi”, daca voiam ceva trebuia sa cumparam iubire. Am stiut de la inceput, iubirea nu o
primesti pentru ca esti tu, iubirea se da la schimb. Iubirea este sex cu portia, singuratatea este
unica ce ramane cu tine dupa ce se termina sex-ul, stai singur in colt si plangi. Daca nu cumperi
nu ai si asta a fost tot. Poate ca doar noi stim ca ne iubim pentru ca suntem noi, uneori ne uram
dar ne vom imparti cadouri de fiecare data si ne vom zambi. Vreau sa vad un zambet larg si
frumos, plin de adrenalina apoi iti voi promite ca ne vom intoarce iar si iar acolo.

“MAINE MOR”

Iar am baut, alcoolul nu imi face bine. Am o stare care ma face sa ma spanzur in primul loc liber.
Da!! Nu ma simt bine, am iar filme cu ea, o vad si o intreb de ficare data “de ce”, sunt terminat.
Imi doresc sa nu mai beau, sa merg acasa si sa ma bucur de casa, nu este a mea dar vreau sa
reusesc sa o fac frumosa sa fie plina de copiii, sa fie numai omeni fericiti in ea. Nu sunt in stare
sa merg la “agatat”, nu pot sa ma bag in seama oricum. Este greu sa fi singur si sa nu ai pe
nimeni. Inca simt ca o iubesc, imi este dor de ea. Vreau sa o vad zambind chiar daca m-a jignit
de fiecare data cand ma vedea eu am lasat-o sa spuna orice. Eram bucuros ca o vad. Sunt un
ciudat ce crede ca locul lui nu este aici. Cu cine vorbesc ma respinge si nu sunt ok. Ok? Ce este
bine in lumea asta, cred ca nimic. Ar trebui sa ma grabesc, asta este disperare ca nu am pe
nimeni, sa muncesc pentru 3 sa fiu fericit. Ea, copii si eu. Stiam o poveste cu un tip ce a sarit de
la 10 dupa masa de seara. Nu vreau sa fiu acolo.

Raul asta de a fi singur este ceva cu care ma pot obisnui, astept momentul cand posibilitatile
mele vor putea sa ma duca la adrenalina, sa fac sa ma simt bine. Familia nu este de mine, vreau
sa zbor si sa ma gandesc doar la asta. La urmatoarea zi cand o voi face. Da, sunt idiot. Daca nu
am pentru cine nu sunt motivat. De ce o intreb pe ea orice era de noi. Eu cu ce am gresit nu stiu,
as vrea sa aflu candva. Sa o intalnesc si sa imi spuna. O iubesc si nu ii vreau raul, ma razbun pe
mine si asta este.
Nu mai stiu nimic, de ceva timp caut in bezna pe careva sa ma scoata de acolo. Sunt pierdut,
pana si orbi vad. Ei vad o lume a lor, dar una care le place. Aplicatiile de dating iti dau impresia
ca iti deschid lumea, ajungi tot mai facil la conturi ale unor persoane. Nu stiu nici ele de ce sunt
acolo, ne retardam si devenim tot mai fricosi, ne este teama sa iesim pe strada, dam de cate un
“ciudat”.

Candva ziceam ca vom face tot posibilul sa ajungem unde ne dorim, ca vom calca pe
“morminte” doar sa ne indeplinim visul, dar acum ne lovim iar de persoane pe care vrem sa le
ajutam. De ce nu putem sa ignoram si mergem mai departe. Sa ne vedem noi de drum??!!

Sa nu mai disperam dupa nevoia de a avea pe cineva, va aparea cand va fi momentul iar atunci
noi vom fi pe picioarele noastre, vom fi puternici si va veni si Ea, cea cu parul colorat si vesela.
Va fi femeia pe care ne-o dorim, frumoasa, puternica si stabila emotional si financiar. Sau doar
frumoasa si puternica, hotarata in ceea ce vrea.

Stim ca atunci cand vom avea imcredere in noi Ea va aparea, vom emana putere si incredere. Nu
ne va fi frica de nimic.

Ridica-te si lasa fata asta de milog, nu primesti daca cersesti, aici primesti doar daca ai ceva sa
dai, ea iti va da inapoi mai mult. Bucuria ta va fi cautata de toata lumea, vei fi asaltat sa iti afle
secretul. Nu vei cauta tu sa il oferi sau sa iti spui povestea.

De ce, de ce inca o iubesc. Imi este dor de ea, am facut destule am trecut peste bariere pentru ea.
Am inteles greselile mele, nu am inteles-o pe ea. De ce ma cauta cand stiam ca nu va fi bine, ca
amandoi greseam cu ceva. Nu traiam unul pentru celalalt, eu pentru ea si ea?!? Pentru ea, era un
copil nu stia ce este dragostea si nici familia sau sa il intelegi pe celalalt. De ce ma gandesc la ea,
de ce inca vreau sa stiu daca este bine, fericita si ca pot sa sufar in lumea mea. De ce nu sunt
lasat in pace de gandul asta, as sari iar din pat sa ma duc la ea in picioarele goale sa ii ofer tot ce
pot, inima si viata mea.

Oricine poate striga dupa ajutor, il ofer si sunt bucuros. Dar pentru ea, dau totul. De ce sunt
dispus sa fac asta??? Nu voi stii niciodata, doar o fac apoi plec si ma intorc la locul meu. Stau
cuminte acolo pana ma va striga iar. Trec peste tot ce a fost doar sa stiu ca este fericita, imi asum
orice vina, a mea sau a ei. Platesc pentru tot, viata mea nu este atat de usoara, stiu cine sunt si ce
imi doresc. Daca viitorul spune ca va trebui sa platesc pentru fericire asa voi face. Voi plati, nu
imi plac banii. Cu ei cumperi strictul necesar sa supravietuiesti, nu poti cumpara soarele sau
rasetul copiilor.

Imi vine sa plang, dar nu pot. Uneori plang in interior, imi plang de mila. Nu imi place mila, nu
sunt milog. Cadourile materiale nu sunt de valoare, am mai spus despre zambete si imbratisari.
Visez des la o lume ideala, unde oferim dragoste si adevar, nu ne ascundem dupa minciuni.
Traim impacati cu gandul unei vieti curate. Acum traim in frica, ne este teama ca vom fi judecati,
nu stim daca cineva se va gandi sa ne critice pentru o culoare a pieli ( oare este tigan), are
realizari??
Ceva timp in urma am intrebat “ce este o realizare?”, nu afaceri sau o reusita de a gasi o
rezolvare. Realizezi atunci cand reusesti sa fi mandru de tine ca ti-ai dorit si sa intamplat fara sa
fi ajutat. Munca spre o viata mai buna este o realizare. De asta mi-a fost frica tot timpul, sa se
puna in balanta varsta si ce am facut pana acum. Nu ma intreaba nimeni, de ce? Doar a facut sau
nu.

Prefer sa ma ascund de ochii lumi, vreau sa nu mai exist, dispar cand nu este nevoie de mine iar
apoi voi aparea pentru scurt timp. Viata este atat de scurta incat seamana cu un fir de par. Cand
se rupe sa terminat, viata a hotarat ca ti-ai indeplinit misiunea. Tu esti un pion in viata, incerci sa
iti vezi misunea sa o faci si sa pleci. Este greu si uneori frumos, vreau lucrurile sa curga de la
sine sa fie un drum curat fara gropi sau dealuri. In fiecare groapa am cazut, tot ce am avut pe
drum nu am pierdut. Am savurat fiecare lovitura, am zambit si nu voiam sa urc la loc. Era
frumos acolo, o bucurie ca iar am cazut. Nu am avut puterea sa zbor. Cand m-am ridicat, am fost
fricos si am ramas la sol intre asteptari si gropi adanci, fiecare din ele ma voia “mort”, daca
ajungeam langa una din ele ma trageau in jos si aveam de luptat cu ele sa pot continua drumul, ca
in povestile romanesti cu harap-alb si alti eroi de basm. O provocare te asteapta, in groapa asta
imi este bine, vad totul de jos. M-am asezat pe o perna si va privesc, nu vine nimeni langa mine,
este groapa mea. Sunt fericit ca am ceva al meu, o groapa in care am cazut cand visam la o viata
fericita. Priveam in sus cand mi-a zambit iar cand i-a pierit zambetul am cazut in groapa.

De cat timp sunt aici, nu am idee. Sa fie cateva zile, luni sau ani. Vreau o mana puternica sa ma
salte la drumul meu. Vreau si un sut in fund sa merg mai repede si mai vioi. Topai de bucurie,
ma doare fundul de la atata stat jos, tremur ca intr-o zi cineva ne va ingropa aici si nu mai iesim.
Sper ca nu.

Noapte buna gand bun, te astept sa te intorci.

Cred ca am inebunit, vorbesc cu tine ca imi esti aproape. Dar vorbesc si cu Ea, ii spun tot felul de
lucruri, o intreb lucruri ii explic altele. La un moment dat am vorbit si cu ai ei, parca am iesit la o
cafea cu ei. Am discutat destul de mult cu ei. Imi vine iar sa plang, sa urlu de durere dar nu pot.
Nici in mine nu mai pot, si tin in mine. Ma doare si incerc sa ascund. Vorbesc cu ea de foarte
mult timp, doar asa ii spun ce simt si ce imi doresc. Pentru mine nu mai merge bine, am avut
doua zile de pauza, am fost eu pentru un timp. Apoi iar m-am gandit la ea, nu pot sa o uit. O iau
razna, inebunesc si nu ma suport. A trebuit sa imi dau cu apa sa simulez un plans (fara sunet).

Nu stiu nici cat voi mai suporta starea asta, chiar daca este a noastra. Ne este greu sa o tinem sub
control. Vedem in viitor, daca nu vom gasi pe cineva pana la urma vom ramane singuri si poate
fericiti. Nu stim inca cum va fi, traim ziua.

Am iesit in oras, te scot iar sa fim noi doi. Beau un pahar de vin cu tine si meditam, pana la urma
reusim sa ne rezolvam unele probleme materiale. Iar acum sunt fericit (putin), sunt pentru ca nu
mai am foarte mult pana voi scapa de ghiuleaua legata de picior. Bucataria a fost ceva frumos, un
vis de a ajunge bucatar in cele mai mari restaurante sa terminat. De fiecare data am lasat cariera
in spate si am ales fericirea sufletului care sa spulberat ca un balon de sapun. Visam la ceva
imposibil, iubire fara limite. Va veni timpul sa ma strecor in lumea materiala, aici noi radem
cand suntem in grup si plangem cand suntem singuri. Un amestec de minciuni mici si
nevinovate, nu stim ce vrem dar ne multumim cu lucruri cumparate si dorinte de “a avea”, omul
nu este o propietate sa ii spui ce si cand sa faca. Omul este o fiinta complexa care traieste, simte
si iubeste. Ne-am legat cu ghiuleau pentru ca am crezut in faptul ca atunci cand cumperi, ai. Ai
pana cand “sclavul” se trezeste si urmeaza o “revolutie”. Scapa din lanturi si fuge.

La inceput vorbeam despre o ghiulea, a fost destul de grea, 5 luni de bucatarie mizera si oameni
de calitate indoielnica. Nu stii ce sa spui cui, iar cand ai gasit omul potrivit nu stii daca cineva te
aude dupa colt. Totul este o baba oarba, ti in tine pana cand explodezi si afla toti. Nu este jeg
doar pe jos, jeg este in ochii lor a celor ce te aud si apoi se distreaza pe faptul ca esti: slab,
sensibil sau empatic. Aici toti au putere, sunt oameni ce nu isi cunosc limitele. Pentru noi, vrem
tot mai mult, vrem sa cucerim inimile lumii, vrem sa fim auziti si sa traim fiecare moment din
viata. Vrem sa iesim in fata si sa ne spunem parerea. Asa cred ca era si un revolutionar, tacut si
ascuns, tinea in el totul pana cand a rabufnit. Noi doi nu avem cu cine sa ne luptam, in noi este
deja o lupta prea mare si incercam sa aflam un tel din ea, nu stim unde vrem sa ajungem. Am
doar cateva dorinte, sunt mici dar ti-le spun: o casa, o familie si un animal. Ma simt mai bine sa
am un mic prieten el ar fi cel pe care il vad, pe tine te am cu mine permanent stiu ca esti acolo si
ma susti. Aici este o situatie ciudata, cum sa fi si tu si lumea materiala?? Cred ca este imposibil,
cu tine simt si traiesc iar in lumea materiala alerg si aleg acolo totul este fizic. Cu tine totul este
spirit, nu te las ci pentru un timp te voi uita si lasa singur. Nu sunt bucuros ca as face asta si nici
trist. Este o stare ciudata, nu pot sa descriu. Sper ca nu vei fi suparat pe mine daca as face asta,
doar ca ma intorc cand ma simt ciudat sau nu am idee ce sa mai fac. Tu esti cel care ma
motiveaza in fiecare zi “hai ca mai este putin”, DA. Mai este putin si vom zbura acolo unde
trebuia sa fim, departe de lumea mediocra si lipsita de maniere.

Unii spun ca nici noi nu avem maniere, poate ca nu avem si inca nu spunem tot ce simtim sau
cum. Noi suntem oameni liberi fara cenzura, daca simtim ceva o spunem si gata. Este parerea
noastra si asta tinem sa fie spus. Ii lasam in pace pe cei care cred ca este bine sa ai cenzura. Fara
ea ai fi un om mort sau pe jumatate. Barfim si suntem barfiti pentru ca nu am spus tot ce credem
despre o alta opinie, cacat. Am vrea sa fim si cei care tin cu adevarul. Nu suntem si nu va fi
nimeni. Toti ascundem cate ceva, o poveste nespusa sau un gand, o facem voluntar nu omitem
nimic. Traim viata incognito, sa parem niste sfinti.

Nu urasc pe nimeni, poate pe noi pentru ca “candva”, dar aici invatam tot mai mult sa traim cu
sufletul si nu cu lumea. Nu vrem sa cumparam sa fim iubiti, chiar daca am depasit bariere. Sa te
porti frumos inseamna sa ai grija, sa iti pese. Ai si timpul tau la mijloc dar ea ti-l va oferi pentru
ca ii pasa de tine de NOI.

Azi am propus unei colege sa ne citeasca povestea, sper ca va fi ok. Descopar ca : lui florin “ii
pasa de Noi”. Il dau naibi, nu i-a pasat pana acum si se trezeste el ca vai ce contam noi. Il las sa
vorbeasca sa fie in lumea lui de basm ca cica are un copil. Nu “ne-a” vrut oricum. Cine stie cum
am venit noi aici, nici nu conteaza. Daca reusim este meritul nostru si atat.

Se mai intampla ceva, incep sa ma obisnuiesc sa fiu singur si sa ma bucur de mine iar in starea
asta de nedisperare ma simt bine. Cand va trece 30 mai sunt hotarat sa raman asa, este voia Lui si
a mea, asta a scris pentru noi si o vom respecta doar nu este capat de lume sa fim asa, fericirea
conteaza si asta este tot pentru Noi.
Despre viitor, alt capitol.

Candva eram hotarat sa nu am copii sau sa fie discutie despre a avea o familie. Ma vedeam la un
nivel inferior, eram cel ce nu poate. Ba chiar imi era frica sa am cand nu puteam sa le ofer
altceva decat o viata buna dusa la extrem, nu ii fac sa fie inca ceva pe lumea asta. Da, gandesc la
binele lor. Imi doresc si copii si familie cu cineva care sa ma vrea, nu sa imi spuna cand “se
trezeste” ca “vom fi 3”. Cred in lucrurile pentru copii si cred in ele pentru ca sunt pentru viitorul
nostru, ma entuziasmez de fiecare data cand vine vorba despre “Ei”, cred pana acum ca am
dovedit ca gandesc bine in privinta asta.

Am reusit dar mai am putin.

Sunt in momentul in care cred ca pot sa evoluez, intr-un final sunt la teatru, sunt in lumea mea de
basm, este locul unde imi place. Departe de lumea agitata si plina de haos cotidian. Aici pot sa
visez si sa fiu in povestea cuiva cu voia sa. Ultima piesa pe care am vazut-o a fost o lectie, pe
jumatate pentru ca am invatat sa plec dar nu cum sa raman plecat. Asta este cauza faptului ca
inca ma doare ceva, ma doare faptul ca am crezut tot timpul in mai bine, am crezut in schimbare.
Sper ca intr-o zi voi invata de la cineva sau ceva sa ma deschid in fata tuturor si sa strig “asta
sunt Eu”. Frica de judecata este mare, toti te judeca pentru orice. De ce sa nu ma intorc la “Noi”,
sa fim reci si directi, sa spunem adevarul la fiecare nedreptate??! Putem sa o facem, sa reusim in
totalitate sa fim noi, sa nu ne mai mulam pe fiecare persoana sau pe frica de “ce o sa zica”. Nu
ma vreti asta este nu ma voi supara, plec pentru ca stiu sa plec si devin imun in fata oricui nu ma
vrea.

Sunt destul de puternic si pot face tot ce vreau. Sa ne puna la zid si sa ne judece, daca vor sa ne
puna pe rug, o vom face noi inaintea lor, il si aprindem pentru ca ala ne va fi sfarsitul. Vom fi
vendeta pentru ei, sa le fie frica daca deschidem gura.

Am reusit sa ies la teatru, au fost destule parti cu care am empatizat. Relatii, sex fara iubire si
singuratate. O pereche de adidasi pastrati dupa o despartire care pastreaza vie amintirea iubirii
pierdute si dorul de tine tin cap de afis o viata impartita de fiecare in diferite momente ale vietii.
Eu am pastrat o geaca de blugi si un tricou negru. Sunt acolo si astept sa o vad iar sa le imbrace,
a ramas o fantoma in mintea si sufletul meu, de ceva timp (luni) vorbesc cu Ea si cu ai ei uneori.
Aseara “nu ma lasat sa dorm”, tineam ochii inchisi si vorbeam cu Ea. Speram sa adorm dar
cateva ore bune nu am reusit. Pana la urma am adormit si am resimtit lipsa ei cand am deschis
ochii. Nu reusesc sa o scot din suflet si din gand. Nu stiu de ce am nevoie, poate o relatie noua
sau sex cu cine o fi cand se poate. Cred ca nu este momentul sa schimb situatia, o astept ca pe un
mort sa se ridice din sicriu. Mintea spune ca a murit dar sufletul o simte aici. Nu sunt omul care
sa comunice cu oricine doar sa “agate”, vreau iubire sincera, vreau dragoste traita. Asa este
idealistul din mine, nu astept sa apara ceva si nu vreau sa fie un basm scurt de un timp.

Dragostea nu o gasesti si nici nu o impui, o simti si o creezi. Vreau sa cred pentru viitor ca si eu
merit ceva. Ca merit sa fiu fericit si o viata clara cu teluri si vise facute in doi, nu pot sa visez la
nesfarsit singur, ne iubim si ne dorim tot ce este mai bun, dragostea pentru noi vreau sa o impart
sa ii arat ce simt si sa ma prostesc fara sa am limita. Sa fiu eu cel prostanac din faptul ca sunt
fericit. Acum alerg disperat sa ma pun pe picioare, sa am dorintele implinite, cel putin material.
Sufletul poate sa mai astepte putin, va filtra orice alt suflet care se apropie de el, o va face liber
fara cenzura. Nu mai poate fi ranit pana la sange doar ca spera. Isi va arata toata povestea si va
stii ca atunci cand cea potrivita va veni. Ea va stii sa il panseze si sa ii arate ca nimic nu este de
netrecut. Cu toti avem momente proste dar nici unul la fel, durerea iti apartine tie si doar tu o
traiesti.

Se tot aud vorbe despre cum sa iti traiesti viata, cand sa te asezi la casa ta sau cat de liber poti sa
fi. Tendinta pentru baieti a ajuns sa fie cea de a ramane la “mama”, nu o vad ceva rau, asta
pentru ca pretentiile lor sunt la un nivel inalt. Nu stii niciodata ce vor, in felul asta devenim sa
fim singuri si dorinta de a avea ceva al nostru scade. De ce sa ne luam casa daca stam singuri,
preferam sa stam cu “mama”, asa avem pe cineva langa noi. Avem cu cine sa vorbim, fizic este o
nevoie. Daca ele ar vrea sa construiasca ar fi mai usor, intre “mama” si o familie se subintelege
alegerea. Privirea spre viitor toata lumea o are dar si ochii spre siguranta. Deci toti baietii stau cu
“mama”, macar acolo sa isi faca un viitor.

Astept sa reusesc sa finalizez casa, astept sa vina.

Nu am teama ca ma ia “dea gata”, beneficiile materiale nu au importanta, nu sta nimeni cu tine

daca esti un “nenorocit”, propietatile nu iti cumpara dragostea si nici nu te fac mai bun. Esti doar
o fiinta care are ceva, esti mai bun din alte puncte de vedere.

Zambesti mai des, simti si visezi la o viata impreuna. Cu asta atragi, nu cu viata neagra gasita la
cineva. Gandul ca totul este rau atrage rau. Te bucuri de ce ai si esti fericit, dar nu multumit
pentru ca vrei mai mult de la tine. Lumea te iubeste pentru ca esti tu si nu o marioneta pe sfori ce
raspunde la apel. Tot timpul mi-am dorit sa fiu liber si sa gandesc, poate ca am avut ghinion sa
gasesc doar persoane ce isi doreau sa ma limiteze. “Tu nu gandesti”, “stanga-dreapta”. Asta nu se
va mai intalni, noi luam decizii pentru noi si le respectam cat timp nu au impact pentru ceilalti.

Acum poate ca mi-am revenit, sunt capabil sa o vad in ochii. Vreau sa ii vad reactia cand dupa 5
luni nu stie nimic despre mine. Vreau sa ma vada ca acum sunt fericit cu mine, sa vada ca am
reusit sa duc lupta asta singur iar ea, nu a facut nimic sa ma ajute in trecut. A distrus un om si a
adus un monstru in lume.

Am fost in lume, am vazut si lucruri despre noi. Am gasit de ce trebuie sa multumim pentru ceea
ce suntem astazi, multumesc pentru faptul ca m-am trezit la realitate, multumesc pentru faptul ca
imi doresc sa evoluez si sa ajung mai bine. Am parasit grupurile de oameni nocivi, profitam
uneori de ei si de faptul ca aduceau bautura, parea o viata fara lipsuri de a te distra dar era o
pierdere de timp si de minte. Singur si intreg la cap cu teluri si dorinta de a schimba ceva in tara
asta, imi pare rau pentru unii dar ma bucur pentru mine. Vad ca pot sa fac ceva, nu sunt un “bou”
veritabil si nici idiot. Am nevoie de un imbold sa “accelerez” putin. Poate ca il voi gasi eu sau Ea
ma va ajuta iar, nu ma bazez pe Ea, ma imping de la spate sa reusesc mai mult si sa ma strecor
prin “greul” vietii. O pot face mai frumoasa in fiecare zi si sa zambesc mai des.

Multumesc pentru experientele pe care le-am avut pentru ca mi-au aratat si partea de jos a acestei
lumi, este adevarat ca nivelul de cultura ii defineste mediul si oamenii cu care umblii. Deschide
ochii, largeste privirea iti spun unii oameni. Este alegerea ta daca o faci sau nu, nu te obliga
nimeni in a decide.

A fost o experienta buna intr-un fel, am inceput sa scriu despre ce traiesc eu si cum ma simt. Stiu
ce imi doresc si cine sunt acum, intradevar sunt un om sensibil care nu vrea ceva material.
Bucuria o poti simti doar cand este cineva cu tine nu trebuie sa iti ofere altceva decat incredere si
sa fie reciproc. Este o victorie pentru mine, cand ceva te doboara vei renaste mai puternic si vei
vedea lucrurile mai clar, totul este pentru tine doar sa astepti ceva nu vei primi, sa te misti spre
un rezultat vei putea sa devi mai intelept cu fiecare moment in care simti fara suflet cu toti putem
sa fim, cautam doar lucruri marunte si neinsemnate. Doar ceva special in zambet te duce mai
departe in lume, nu un material lipsit de semnificatie.

Acum ma pot opri putin si sa relflectez la cime sunt azi, sa ma asez pe o pajiste verde si sa ma uit
in zare in timp ce zambesc tamp.

Cine am fost si cine sunt azi, fac parte din doua lumi total opuse. Azi imi place sa fac lucruri si
sa ma implic, ieri voiam sa fiu lasat in pace. Maine sunt vesel si traiesc pentru urmatoarele
momente din viata mea, las grijile in pace sa se rezolve de la sine. Vreau un “cui” o bere pe plaja
si muzica in casti pentru ca NOI am reusit sa fim cineva.

Azi, este 02.03 2020, pentru unii este o zi normala sau o zi vesela ori trista. Nu conteaza cum
este pentru ei. Pentru noi este o zi frumoasa, este ziua in care zambim si suntem fericiti. Am ales
un drum si ne tinem de el, am reusit sa privim in afara gropi in care eram si este frumos afara,
este lumina si viata buna. “Vibe” cum spun uni, intr-o zi poate vom iesi, acum doar am ridicat
privirea. Nu mai visam pentru ca stim ce vrem, calculam tot ce facem sa iasa bine. Am inceput sa
pasim, cel putin aici sa ne obisnuim sa mergem sau sa alergam cand ne vom dezmorti picioarele.
Vreau sa zburdam prin lume ca si cum nu avem probleme, vin si pleaca doar noi ramanem tineri.
Candva spuneam “vreau trei blonde intr-o decapotabila in drum spre mare cand voi avea 50 de
ani”, eram un copil visator. Poate cele trei blonde vor fi : Ea si doua fete. Nu conteaza ce vor fi
copii, vor fi niste copii educati si frumosi iar eu, eu sau noi vom fi cei mai frumosi si veseli
oameni de pe acest pamant.

Simt ca am uitat-o, dar se mai intoarce in mintea mea de parca nu vrea sa plece, nu vrea ea sa ma
uite. O las in pace sa faca ce vrea, asta voiam si eu de la ea. Sa ma lase sa fiu eu, sa simt si sa
traiesc. Pana la urma stiu ca ne vom reintalni dar nu stiu in ce conditii. Soarta va decide drumul
nostru iar acum noi ne vedem interesul. Sa fim cineva in viata, meritam asta si nu o luam fara sa
muncim pentru ea.

Pana la urma gandurile nu ne lasa in pace, cred ca suntem nehotarati in ce vrem. Ba vrem sa
construim ba sa ramanem doar noi. Este iar un moment de cumpana dar totusi este o optiune
pana in final si nu o las sa treaca fara o analiza amanuntita. Sa ramanem singuri este optiunea de
analizat, ce putem sa castigam/pierde daca asta vom alege. De castigat sunt destule printre care
linistea si o viata doar pentru noi, totul fara sa dam explicatii cuiva; unde si de ce. Partea cu a
pierde include alte aspecte ale vietii; vom renunta la ideea de a avea familia si pe cineva pe care
sa il facem fericit, nu vom vedea bucuria din ochii ei si cu asta spunem aproape tot despre faptul
ca pierdem ceva. Acum vrem sa avem un drum, o cale pe care sa o alegem pentru viitor. Suntem
saturati de distractii fara sens si scop. Un pahar de vin este de ajuns pentru noi, un film acasa si
asta a fost ziua noastra.

App de ziua Noastra, ce facem anul asta??

:)) nu stiu, nu vreau sa ies iar pe strazi si sa beau tot ce prind pana ma topesc apoi sa inceapa
ploaia si sa ne udam pana la piele. Sper ca atunci ne-a spalat din pacate si am vazut o alta fata a
Ei, stiu ca am ajuns sa cer un “La multi ani” de mila pentru ca aveai nevoie si te durea fiecare
moment. A fost greu atunci si dupa a fost la fel de greu. Nu doar ziua in care te-ai trezit mort de
mahmureala ci toata perioada de dupa. Sa stii ca defapt esti singur crezand ca lumea se gandeste
la tine.

Bravo, ai reusit.

Te felicit ca pana la urma dupa 5 luni de suferinta, intrebari fara sfarsit si discutii ai reusit sa o
infrunti cat ai putut. Nu ai reusit sa o privesti in ochi si sa zambesti, sa vada ca esti fericit si nu
mai ai urme pe suflet. Ar fi fost greu sa faci asta. Te simt cum tremuri in interior si incepi sa
plangi. TE DOARE inca, dar lupti cu asta si ma bucur pentru tine. Au trecut doua saptamani de
cand ai avut discutia si te simteai impacat cu tine, impacat ca totul sa sfarsit dar ti-au ramas niste
rani pe care nu stii sa le acoperi doar pui un mic “bandaj” care cade des si cand nu mai ai iar te
doare. Te inteleg cu asta si incerc sa iti iau din suferinta sau sa te opresc in a mai vorbi cu ea. Nu
pot de fiecare data dar sunt cu Tine. Tot caut cuvinte sa te imbarbatez sa reusim impreuna sa fim
bucurosi de viata pe care o avem.

Simti si traiesti.

Traiesti momentul acum, nu iti pasa de ce gandesc ceilalti din jur, asta cel putin pentru lucrurile
pe care le faci tu pentru tine. Daca infuenteaza si alte persoane, da. Iti pasa si te gandesti mai
mult la asta. Ai reusit sa simti fiecare lucru pe care il faci, nu iti mai este frica de asta. Sa le spui
ce gandesti fara nici o remuscare, uneori vrei sa le rupi capul apoi sa il arunci cat de departe poti.
Dar ii lasi in pace pentru ca poti sa ii filtrezi si sa te inconjori de oameni care iti seamana si sunt
cu tine. Pana acum unele relatii s-au filtrat odata cu timpul si acum esti cu adevarat Tu. Putem
spune ca evoluam cu fiecare zi ce trece.

O vorba spune :”nu te intoarce de unde ai plecat”.

Stiu ca inca a ramas ceva in suflet si nu stim cand va disparea de acolo. Urma asta te face sa
tremuri, sa iti bata inima la cote imense pare ca va iesi candva de acolo si se va muta la ea. Acolo
va ramane daca va scapa, poate ai vrea sa te intorci iar dupa nenumarate dati cand ai facut-o si nu
a fost corect pentru tine. Oare vrei sa iti amintesti fiecare jignire primita gratuit, fiecare ridicare
de tot fara motiv? Nu vei suporta asta la nesfarsit. Inima va fi fericita iar tu vei suferi, nu vreau sa
te las sa faci asta. Imi doresc binele pentru tine si sa fi fericit. Singur sau nu vei putea sa fi fericit
sa alegi ce iti doresti fara sa conteze ce spun altii din jur ci doar tu.

Cu toti cerem dar nu oferim nimic in schimb, cand totul se bazeaza pe material devi un om cu
sufletul mort, traiesti doar sa supravietuiesti, de pe o zi pe alta pana cand iti poti lua o vacanta de
doua zile si sa intreti o bucurie de moment, se va pierde imediat ce gandul iti fuge la faptul ca
trebuie sa platesti. Bani, bani atat vezi si simti, parca se scurg printre degete si nu ii mai ai. Viata
ta sa dus impreuna cu ei, bucuria cu momentul nu mai sunt. Te intorci la lumea ta in care ii
strangi sa fie toti gramada dar nu stii ce sa faci cu ei. Cumperi tot ce nu ai nevoie, mananci cat
mai putin sa nu ii pierzi, te multumeste faptul ca Ai. Ai si ce daca, inima ta nu se hraneste cu
bani, nu ma refer la inima fizica ci la suflet, acum dupa multi ani sufletul tau a disparut. Nu il
vrei si nu mai sta acolo, sa ofilit si a murit in tine. Cari o povara grea ce nu isi are rostul, daca
fericirea inseamna doar sa consumi “material”, iti urez o viata la fel de fericita cum vrei sa o ai.
Asta ai ales involuntar si esti multumit.

Scrisoare pentru un om ce nu mai are suflet.

Am incurcat apele, am crezut ca o practica la stat ma poate ridica undeva dar vezi ca nu. Sunt
acte oficiale si sunt protejate in fata practicantilor. Am incurcat totul pentru ca am luat un
concediu fara plata si nu ma pot intoarce la munca inainte. Pacat, asta este legea.

Am discutat sa schimb locul de munca, poate am timp sa fie liniste pana reusesc sa termin
problemele pe care mi-le am facut, mai am ceva de plata apoi pot sa caut un loc de munca fericit,
sa fie in domeniul pe care il doresc apoi sa fac ceva cu viata mea, sunt saturat sa alerg dupa
locuri de munca intr-una si sa muncesc ceva ce nu imi place. Gata cu asta, voi cauta singur sa
acumulez o experienta. Poate trag de mine sa invat mai mult decat sa stau in loc si sa pierd
timpul in van. Simt ca ma ratacesc inca o data in lumea asta. Caut sa ma agat de o speranta.

Azi am reusit ceva si sunt multumit de rezultat, am discutat conditiile de a putea sa fac investitii
in casa. Sa pot schimba lucrurile invechite si sa o aduc la un nivel de trai uman si pentru acest an.
Deja toata mobila are ani mai multi decat avem noi. Chiar comic, gasim aceiasi situatie intr-o
casa identica cu situatia din tara si anume nepasare. Poate ar trebui sa inteleg atitudinea ca sunt
lucruri care tin ani si alti ani. Dar in timp se schimba situatia si ajung sa fie vechi nu
nefunctionale. Dar nu putem sa intelegem faptul ca sunt momente cand cu vechimea lor ajungem
sa platim mai mult la facturi sau ca nu isi mai fac treaba ca la inceput. Nici macar un om nu isi
mai face treaba ca la inceput daca ii oferi aceleasi conditii dupa ani de munca.

Ma bucur ca am primit acordul de a locui cu Ea, acum o astept sa vina. Si Ea ma astepta undeva
ramane sa ne intalnim. Pana atunci ne vom ocupa timpul cu scopurile noastre, doar avem destule.
Cum am mai spus, nu ne pasa daca vine si gaseste totul de a gata, plata o ofera prin a fi Ea, a fi
cea care ne ofera bucuria sa o vedem si sa fie mama. Asta pentru ca nu conteaza banii pentru noi
sunt prea putini sa ii avem. Fericirea sufletului este mai importanta decat cea materiala. Cu ce
rost sa ai daca nu te bucuri de ei??? Daca nu ii investesti pentru viitor, a strange si a cheltui prost
sunt identice. Nu ai un castig din nici una din ele.

Azi iar am facut-o.

Astazi dupa ce ieri am tras niste concluzii am decis, ii trimit mesaj. Concluzia a fost faptul ca
banuiesc ca este gravida. Dupa cateva informatii primite si a faptului ca are vizite dese. Am scris
ce credeam atunci ca este important, acum ma gandesc ca nu a fost si nici cele mai esentiale
lucruri, astept sa imi raspunda desi nu cred ca o va face, este prea orgolioasa pentru asta si nu
este om, a profitat de orice ocazie sa jigeasca sau sa se situeze in cel mai inalt nivel. Superioara,
nu este fata de noi. Ea crede intr-o iubire perfecta fara situatii limita si fara faptul ca intr-o zi poti
avea certuri si discutii in contradictoriu. Perfectiunea nu exista, cu toti gresim si reparam. Traim
intr-o lume unde totul se corecteaza iar nimic nu va fi pe veci.

Pana aici am reusit sa scriu, tot ce voi mai simti poate ca va fi din viitor, imi doresc sa o simt pe
Ea, sa o iubesc cum pot mai bine pentru ca nu cred in perfectiune ci in sentiment si liniste
interioara, calm si intelegere reciproca.

In final a raspus sec, multumesc. Ieri pe drum am tras concluzia ca pana la urma karma va veni,
nu poti sa ai un copil cu o persoana pe care nu o cunosti ci ai niste asteptari dupa cum se
comporta. Daca intradevar este adevarat este prea devreme, cand va aparea nu se stie la ce se
ajunge. Se poate sa fie dintr-o disperare ca pierzi ceva, pierzi o persoana sau pierzi timpul. Nu
stiu pe ce se bazeaza relatia aceea, poate fi reala si pe bune sa merga pana la final. Este viata ei,
nu mai conteaza ce sa intamplat cu noi, a fost o lupta fara rost.

Acum noi trebuie sa reusim cu drumul nostru, sa avem si noi o familie cu cineva potrivit pentru
noi, amestecul asta de generatii ne afecteaza. In special eu am, egoismul dus la extrem si faptul
ca nu ne gandim la generatiile viitoare. Ele sa isi faca, si sa multumeasca ca sunt pe lume. Asta
este o problema dar sper ca o pot gestiona in asa fel in cat sa ne fie bine, mie si ei.

Nu stiu clar cum vreau sa fie ea, sa am un tipar dupa care sa ma uit, fiecare are ceva in plus sau
in minus. Cand oferi sentiment primesti la fel.

Vreau sa o intalnesc inainte de 30, totusi am zis ca atunci ma opresc din a cauta sau a vrea, vreau
o femeie libera sa fie stabila in decizii sa spuna tot timpul ce vrea concret. Sunt saturat de ideea
de a primi da si nu in acelasi timp. Vreau sa fiu si eu liber fara sa imi fie frica sa fac ceva ca.....,
viata este doar a mea cat timp nu influentez oamenii din jur. Astept sa rezolv ultimele probleme
apoi sa ne dovedim ca putem si nu suntem ce spun altii.

Am ajuns sa cred in faptul ca ne este scris sa ni-se intample niste lucruri, altii vorbesc despre
soarta. Cu gandul asta ma multumesc si merg inainte, astept sa vad ce se mai intampla, pe drum
putem sa luam niste decizii care sa ne duca pe drumul bun, pana acum au fost doar niste
experiente care sa imi arate un traseu.

Ce am invatat de aici, sa nu mai tin in mine. Tot ce simt pot sa vorbesc liber, conditii sunt sa ma
asculte si sa vrea sa stie ce ma doare si sa fie ea. Perioada de inceput este cea in care inveti cat
mai mult despre celalat, poti sa vezi daca te vrea sau nu.

Mintea mea este acum aglomerata de foarte multe ganduri, ce pot sa fac cu timpul meu in care nu
mai sunt bombardat cu mesaje si telefoane. Vreau sa il concentrez asupra mea, am o facultate de
terminat si o viata de recuperat. Pare ca nu stiu ce sa fac prima data, dragul de a invata pare ca sa
pierdut printre gandurile venite din senin, pentru nimic bun le am si ma fortez sa le alung din
mintea mea.
Pana acum totul sa intamplat cu viteza luminii, nu stiam urmatoarea miscare sau ce se va
intampla cu mine. Dar acum simt ca renasc si sunt iar eu cel de la inceput. Dupa o moarte apare o
viata, este viata mea care sa intors. Acum vreau sa o traiesc, imi este putin greu pentru faptul ca
sunt nevoit sa recuperez totul un din urma, am pierdut mult timp sa nu ajung la un rezultat
palpabil, in raport cu varsta trebuia sa fiu situat la nivelul celor ca mine, trebuie sa incep o lupta
de afirmare cu toata lumea din jur, sa acumulez atatea informatii cat au si ei. Nu mai pot sa pierd
zile si nopti fara rost. Greu nu este, am nevoie doar de putina motivare si un tel puternic.

Trebuie sa renuntam la a visa, visele acelea cu daca as avea si imi doresc un lucru dar pe viitor,
nu se vor intampla pentru ca nu facem nimic pentru ele, doar zburam prin lumea de basm si
asteptam. Parca ne multumim cu ele ca si cum deja avem acele lucruri. Este necesar sa discutam
doar pe ce avem acum, dorinta sa o pastram in gand pentru momentul cand putem sa o
indeplinim. Am pierdut prea mult pentru a vedea lucruri pe care nu ni-le permitem si sa visam la
ele. Ok, ne uitam si formam un tel, asta vreau dar nu lasam sa merga de la sine. Asa trece timpul
si tot nu avem ce ne dorim, nu ne motivam noi nu o va face nimeni si apoi vom fi acuzati de
orice posibil, asta va duce la frustrari si ne vom inchide in noi. Suntem puternici si putem sa ne
aratam asta.

Este o perioada scurta sa atingem maximul de care suntem in stare, cum am spus, putina vointa si
am reusit. Nu trebuie sa ne comparam cu ceilalti pentru ca ce avem noi este cel mai bun. Totusi
pentru noi o facem, ceilalti se bucura de alegerile lor si poate si de ale noastre. Fericirea lor
consta in fericirea noastra, suntem noi sunt si ei. Reusim noi sunt si ei fericiti, avem o victorie in
asta.

Tot ne gandim ca ea va veni candva, asta este adevarat. Va veni cand vom fi gata sa o primim cu
bucurie si intelepciunea pe care am acumulat-o pana acum. Despartirea de bariere si puterea de a
spune ce gandim sa nu ne ferim de ceilalti pentru ca ne este frica sa nu fim acuzati de ceva
incorect. Cu cat ei te cunosc mai bine se pot mula pe caracterul tau si tu pe al lor.

Am vrut sa plec din societate sa devin o umbra care apare si dispare, acum stiu sigur ca vreau
defapt sa le arat tuturor ca sunt viu si traiesc. Am tot schimbat decizii in ultimul timp, ba am vrut
una ba alta. Au fost in functie de starea de spirit, ba ma simteam bine ba rau. Stiu cine sunt, ce
traiesc si ce vreau. Gandurile astea negative nu vor face un lucru bun pentru noi, mai mult ne vor
ingropa mai adanc si nu vom mai iesi de aici. Abia am reusit sa iesim la suprafata din groapa in
care stateam cu curul pe acea perna si nu ne vom intoarce iar acolo, pana acum toti au incercat sa
ne infunde din ce in ce mai rau. Oare cred ca daca ma voi ridica de acolo ii voi distruge sau voi
ajunge prea bun?

Clar ca voi ajunge cel mai bun, dorinta lor de subminare este din cauza frustrarilor lor ca ei nu au
reusit si nu vor pe cineva sa fie mai sus ca ei, clar ca asta nu este uman dar ca in urma unei
revolutii cineva se ridica din groapa in care este si devine mai bun.

Schimbarea incepe astazi.

Inca o data simt ca imi place ceva la mine, afara ploua si suntem intr-o cafenea cozy si placuta.
Aroma de cafea se simte in tot localul, am reusit sa iesim in lume sa vedem oameni. Nu mai stau
inchis in casa ca la final de an, singur si mohorat. Despre schimbare pot vorbi foarte mult de azi
pana la final, pe langa cele 7 perechi de incaltari imi doresc o garderoba mare si frumoasa. Sa fie
a mea si sa ma bucur de ea, viitorul pare ca este luminos pentru noi, doar un mic efort si vom
reusi sa ne atingem scopurile pentru anul asta chiar daca va dura destul de mult pana le finalizam
pe toate. Lupta nu este doar financiara ci si cu partea de familie care nu isi doreste schimbare. Cu
pasi mici ii vom convinge sa faca si schimbarile necesare pentru acest secol ||| va fi o victorie
pentru toata lumea. Am tot intalnit ideei preconcepute ca : totul se face in doi, va vrea altceva.

Este adevarat si faptul ca poate nu voi sta foarte mult acolo, poate voi avea o alta casa impreuna
cu ea dar pentru moment vrea sa vina intr-o casa moderna si primitoare.

O data cu schimbarile facute ei vor profita de ele, le vor folosi si se vor bucura si ei de o casa
frumoasa, nu gandesc ca daca am facut eu folosesc doar eu. Nu ma vad un om egoist vreau sa
impart totul cu toata lumea. Nu tin ranchiuna pe ce sa intamplat in trecut azi conteaza doar ce se
intampla azi si in viitor, sper sa reusesc sa ii conving sa fie o familie, asta cel putin de acum pana
la finalul vieti lor, asta cat vor mai avea de trait.

Eu sunt schimbarea in viata lor, le voi arata cum trebuia sa fie facut de la inceput si atunci vor
reusi sa inteleaga ce sa intamplat si cu ce au gresit. Traim sa gresim dar si sa corectam.

Imi doresc o casa cu familia de sarbatori si anul acesta va fi primul in care sa ii strang pe toti
langa brad si o masa mare pentru toata lumea. Sa fim uniti si sa legam iar relatia care sa pierdut
in timp.

Am reusit. Sunt fericit.

In final pot sa spun multumesc ca sa intamplat, a atins punctul de maxim si acum coboara spre
normalitate. As putea sa ii spun multumesc si eu, dar o las in lumea ei de bine pe care o are.
Despre noi sunt fericit ca povestea noastra si faptul ca am trimis-o cuiva care sa dovedit sa fie o
persoana de incredere si inteleapta m-a ajutat sa redevin eu. Sunt acel eu care are inca o lectie
invatata si ii spune Curajul, curajul de a spune ce simte, ce gandeste si ce traieste. Este curajul pe
care nu il are toata lumea, este curajul pe care il am doar eu datorita povestii mele. Cea care va
veni va fi o femeie fericita, va fi cea care va zambi doar cu gandul la mine si va astepta
momentul sa apar, va fi agitata ca nu stie ce sa faca sa fiu multumit. Imi doresc doar sa fie
bucuroasa ca am venit la ea si ca o iau in brate. Nu vreau nimic fancy sau facut cu prea mult
efort, ca o vad voi fi si eu fericit. Viata este simpla si usoara cand iubesti pe cine trebuie, abia
astept sa apara momentul in care suntem noi doi si familia caruia sa ii spunem, suntem fericiti.

Banuiesc ca a trecut si ea printr-o poveste dura, nu stiu acum ce se intampla cu ea, stiu doar ca
femeia care este pentru mine ma asteapta undeva.

Bravo, inca nu spunem final.

Finalul va fi atunci cand ne asezam si dormim zambind ca am reusit sa avem bucuria de a realiza
familia pe care ne-am dorit-o in fiecare zi. Ca tot ce am invatat pana acum am putut sa le oferim
si celorlalti. Copiilor nostri.
Fratiorul, iti doresc o viata implinita si sa realizezi tot ce ti-ai propus. Nu te las, doar stii ca te
iubesc.

Acum, relatia cu fata cu parul colorat se termina, a fost o relatie tensionata in care fiecare dintre
noi a tinut de partea sa si traumele sale. Este greu pentru fiecare, poate pentru noi este mai usor
pentru ca stim ca nu suntem destinati unei relatii sau sa aducem o “lumina” in viata unei femei,
ce putem face este sa ii aratam ce este mai nociv dintr-o relatie si apoi sa plecam sa o putem lasa
sa isi aleaga relatia potrivita pentru ea si sa fie fericita. Asta imi doresc, sa fie fericita sa aibe o
viata frumoasa la care sa putem visa cand ne gandim la ea, cand dormim si visam la noi si la ce
puteam noi sa fim. Astazi, sa intamplat al doilea scandal, scandal cu lovituri, injuraturi, tras de
par si genti aruncate afara. Nu stiu deloc ce se intampla cu noi doi, nici cu mine si nici cu
fratiorul. Ii-am promis ceva cu mult timp in urma dar nu am reusit sa o fac, poate ca voi reusi la
anul, nu stiu iar ma simt intre doua lumi, a mea si a lui, nu este o senzatie frumoasa dar incerc sa
supravietuiesc. Voi mai scrie cand imi revin, asta clar ca de acasa sau cel putin din acel loc in
care viata ma protejeaza de aceste situatii neplacute. Doamne ajuta, inca ma rog la asta.

O noua serie de ganduri, sentimente si trairi.

Inainte cand ma simteam “rau” scriam fiecare traire si gand care ne afecta, inca mai suntem un
copil in interior. Acum am pierdut o parte importanta din ceea ce am scris, asta pentru ca am fost
neglijenti cu amintirile noastre. Nu este o problema pentru ca acum scriem altele, candva scriam
despre Ea, fata cu parul colorat, cea care ne ofera suportul si dragostea de care avem nevoie.
Acum nu mai scriem despre Ea pentru ca se pare ca este o iluzie fantasmagorica in mintea
noastra, mintea care viseaza si isi doreste sa primeasca iubire si sa o poata oferi, fantasma noastra
se opreste la un moment dat si ne lovim de realitate si dorinte reale care pot fi indeplinite. Cat
despre fericire ea apare cu o nota de plata de fiecare data, de parca este cineva acolo care spune :
“ai zambit, esti fericit?” Ai de plata pentru asta, apoi vine nota si o platim, plata este in
“realitate”, ca lovim peretele realitatiii si ne inchidem in noi apoi intelegem ca daca zambim
avem de plata, bucuria este o stare temporara iar realitatea noastra este permanenta. Cum ar fi sa
nu mai visam, sa intelegem ca asa arata lumea noastra si sa o traim, poate ca reusim sa evitam
plata si vom face cumva sa aducem o stare de bucurie minima. Asta este finalul povestii din
ultima perioada, poveste poate frumoasa sau o demonstratie ca bucuria pentru unele persoane
exista dar noi suntem diferiti si traim cu sentimentele noastre, copilul din noi care vrea sa ofere o
bucurie celorlalti nu va muri curand, este cu noi si incercam sa ii aratam ca suntem langa el.