Sunteți pe pagina 1din 12

ALEGEREA PARTENERULUI…CONSTINETA SAU INCONSTIENTA?

Inca de mici copii visam la iubire…la cuplu…la sentimentul de fericire pe care l-ar aduce
in sufletul nostrum cineva drag, iubitul cu care dorim sa ne impartim viata, cele bune si
cele rele, tot ceea ce traim.

Ne uitam la filme, la desene animate si ne cream un model. Alteori vedem in jurul nostru
anumite modele si creierul nostru si-a fixat scopul, moment in care iti spui: “vreau sa fie
frumos”…ca fat frumos? Poate vrei sa vina si pe un cal alb…sau poate vrei sa fii
Cenusareasa si sa fii luata de un print…

Cam la asta se gandesc fetele in general, dar la ce se gandesc barbatii? E putin mai ciudat
sa raspund la intrebarea asta. Cred ca in cele mai multe cazuri pentru ei modelul principal
este mama, cea care i-a dat viata, cea care l-a hranit si l-a invatat primii pasi. Nu spun ca
nu este bine, doar ca este foarte important cum era mama.

Din experienta mea pot spune ca putine sunt cazurile in care fericirea vine prin inlocuirea
mamei cu o alta care seamana cu ea. De ce spun asta? Pentru ca nu de fiecare data mama
poate fi un model pentru ceea ce ne dorim. Insa asa alegem pentru ca asta stim si
cunoastem.

Cum a fost mama ta?


Cum se comporta?
Care era relatia mamei cu tatal tau?
Care era relatia mamei cu tine?

Acestea sunt intrebari pe care ar trebui sa ni le punem fiecare dintre noi, doar asa putem
ajunge la motivele inconstiente care ne determina actiunile si deciziile in alegerea
partenerului.
Cat de constienti suntem cand ne alegem partenerul?
Care sunt motivele inconstiente care stau la baza deciziei in alegerea partenerului?

Fara a generaliza si cautand si alte motive care stau la baza deciziei in alegerea
partenerului de poate spune ca suntem atrasi de cei care ne sunt atat similari cat si
compelementari cu noi din punct de vedere al valorilor, normelor si statutului.

Pe de alta parte putem fi atrasi si de cei care ne sunt in totalitate diferiti pentru ca tocmai
asta este ceea ce ne atrage mai mult la ei. Au ceea ce noi nu avem sau se comporta intr-un
fel in care ne-am dori noi sa ne comportam. Vrem sa fim ca ei si in felul acesta ne
intregim imagina noastra.

Imi aduc aminte cateva imagini din copilaria mea. Am crescut si devenind o adolescenta
deja primeam de la mama sfaturi in ceea ce priveste partenerul. Eu fiind catolica, trebuia
sa imi aleg un iubit catolic, pentru ca asa erau vremurile si mentalitatile, ca de altfel
“corceam familia”, asa zicea mama mea. Raspunsurile mele de razvratita sunau cam asa”
uite mama eu o sa imi pun o pancarta pe care sa scrie: “Vreau barbat catolic!” si discutiile
pe tema asta se tineu lant. Imi spunea: “ai curajul sa-mi raspunzi?”, “nu ai ce cauta acasa
cu un baiat ortodox!”

Cum e posibil asa ceva?


Cati dintre noi nu am trecut prin experiente de genul acesta?
Este bine sa ne ascultam parintii?

In anumite situatii se comporta ca si cum am alege pentru ei, ca si cum ar trebui sa traim
pentru ei, iar ei prin noi. Vor sa facem ceea ce ei isi doresc, sa traiasca prin noi.

Stiu ei care sunt nevoile noastre?


Stiu ei ce ne dorim noi cu adevarat?
Inteleg ei ce simtim atunci cand ne influenteaza deciziile?
In una din discutiile purtate cu cei din jur am auzit un pasaj din biblie care mi-a atras
atentia. Eu marturisesc ca nu am citit biblia si nu stiu prea multe despre eu, cu toate ca
sunt credincioasa. Pasajul suna cam asa: “lasa pe tatal tau si pe mama ta si urmeaza-ti
sotia ”.

Ei daca sunt asa de credinciosi ce nu inteleg?


De ce ar avea nevoie ca sa inteleaga ca decizia in alegerea partenerului, a omului
care sa ne insoteasca in aceasta calatorie in viata ne apartine in totalitate?

A fost o data ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti doi indragostiti. Ea o fata
simpla, el baiat de ingineri, lucru mare la vremea aia. Erau tineri si se iubeau, asta pana
intr-o zi cand el si-a dat jos masca de indragostit si i-a spus verde in fata ca nu mai pot fi
impreuna pentru ca parintii lui ingineri de profesie i-au interzis. Ea a acceptat decizia lui
fara sa insiste sa si-o schimbe. Anii au trecut si intr-o zi minunea s-a produs. S-au
reintalnit si au povestit cu a fost viata lor. El s-a casatorit cu o fata pe care parintii lui au
dorit-o, iar ea a avut doar relatii de scurta durata, nimic pasional.

Au decis sa fie din nou impreuna, moment in care el a trebuit sa tina piept parintilor. Era
suficient de matur acum sa faca asta, varsta si dorinta de a fi impreuna cu adevarat l-au
ajutat. Sunt impreuna, dar departe de parintii lui, cam la 20000 de km, asa si-au gasit
linistea. Parintii au ramas singuri. Cam asa se intampla atunci cand lupta, si mai ales cand
lupta nu este cinstita.

Ma intreb cum pasarile au curajul sa plece din cuib? Pleaca, ba chiar mama pasare le
impinge afara din cuib, le invata sa zboare. Asa ar trebui sa procedeze si parintii. Dar nu
ei incep cu santaje de genul: “vai, suntem asa de bolnavi, cum sa pleci, cine va avea grija
de noi? Pai ce degeaba te-am crescut, sa ma lasi singur la batranete? Stam impreuna, ce
daca ne faci si noua o camera si stam si noi cu voi?

Da, pentru ei lucrurile astea sunt foarte simple, ei nu mai au viata sexuala, intimidate au
avut, vorba aia “si-au trait traiul si si-au mancat malaiul” si acum ce mai conteaza.
Trebuie sa stam impreuna, sa ma vezi cat sunt de bolnav, sa vezi cum inghit pastille cu
pumnul, sa fii sclavul meu, ca de “eu ti-am dat viata”.

Ma intreb ei sunt normali?


Nu se gandesc ca fiecare dintre noi avem viata noastra?
Ca vrem sa stam cu iubitii nostri si ca avem nevoie de intimidate?
Ca vrem sa ne iubim in liniste?

Daca cineva ne spune ca nu-i place culoarea de la tricoul nostru o luam personal,
generalizam si avem senzatia ca nu-i place de noi, cand de fapt doar culoarea tricoului
este problema. Voiam de fapt sa ajung la modul in care ar putea sa reactioneze daca i-am
refuza atunci cand si-ar manifesta dorinta de a fi tot timpul in preajma noastra.

Plang, se vaita, spun “vai ce copil am crescut, sa ma lase singur la batranete” . Sunt
convinsa ca la randul lor au trecut si ei prin asta, dar lor nu le-a pasat. Au plecat si si-au
vazut de viata lor, au facut ce si-au dorit si acum vin cu pretentii de a le dedica viata daca
poti. Te pun pe tine in situatie de a face ce nu a vrut ei sa faca…ce pretentii!!!

Intalnim frecvent cazuri atata de femei cat si de barbati care la 40 de ani inca traiesc cu
mama si cu tata. De ce? Pentru ca nu i-au lasat sa aiba viata lor, pentru ca nici unul dintre
partenerii alesi nu au fost suficienti de buni pentru parintii lor, pentru ca din gelozie nu i-
au lasta sa plece, pentru ca daca ar putea s-ar baga in pat cu copii lor, pentru ca ea sau el
este mai bun decat ei, nu suporta. De expemplu mama nu suporta ca aleasa sa gateasca
mai bine decat ea, sa faca lucrurile mai bine ca ea. Dupa ce constata ca relatia este
serioasa dupa toate incercarile de a o sabota cauta tot felul de motive spunand: mama da
tu nu vezi ca nu stie sa faca aia sau aia, tu nu vezi cum se poarta, tu nu vezi cum vorbeste,
tu …. si tot asa incearca sa te demonteze…dar carew e dorinta incontienta care sta la baza
sabotajului? Daca ati sti..sincer imi este si teama sa o scriu …dar pana la urma poate
fiecare dintre voi vreti sa o stiti. Ei bine, t pentru ca pentru mama baiatul nascut este
penisul pe care si l-au dorit inconstient se gandesc la o relatie incestuoasa chiar cu baiatul
lor, la fel cum tata viseaza cu fata lui. INFRICOSATOR!!!
Mamelor, intotdeauna va exista cineva mai bun decat voi, lasati-va copii sa faca ce isi
doresc si cum doresc, lasatii sa isi traiasa propria viata. Puteti sa va spuneti parerea, dar
atat. Si daca gresec fiecare greseste pe pielea lui, sunt maturi si au dreptul. Si pana la
urma a gresi este omeneste, doar din asta invatam.

Acesta este doar unul din exemplele pe care le-as putea da…sunt multe motive care
ne determina alegerile pe care le voi prezenta in continuare.

La fel cum invatam sa facem primii pasi, asa invatam sa ne alegem partenerul. In
discutarea alegerii partenerului exista mai multe puncte de vedere: sociologice,
psihologice, psihodinamice, care incearca sa explice care este misterul care sta la baza
alegerii partenerului, factorii care conditioneaza alegerea unei anumite persoane si numai
a acelei persoane ca obiect al iubirii.

Fenomen foarte des studiat, este accentuat de ideea de indragostire, afectiune, sentiment
de dragoste si iubire. Cu toate astea modul de alegere amoroasa este influentat de factori
mult mai complexi decat sentimentul de iubire, care este conditionat de mediul de
provenienta, de modul in care noi oamenii ne-am dezvoltat pana in momentul alegerii, de
factori psihodinamici si socioculturali.

Astfel factorii care conteaza in alegerea unui partener sunt:

- diferentele biologice si psihologice dintre femei si barbati;


- factori sociali si culturali;
- modelul interior de alegere a partenerului.

Toti acesti factori ne influenteaza in alegerea partenerului, stabilirea unui cuplu trainic
bazat pe o iubire matura si in care alegerea obiectului iubirii este rezultatul unei
dezvoltari mature.

Diferent biologce si psihologice dintre barbat si femeie


Diferentele sunt evidente intre barbate si femeie inca de la nivellul genetic. Astfel femeia
are 2 cromozomi X, in timp ce barbatul are un cromozom X si altul Y. De asemenea
organismul uman secreta hormoni masculini si feminini care sunt implicati in dezvoltarea
carecterelor sexuale secundare.

In alta ordine de idei sexualitatea este diferita de la femeie la barbat, astfel femeia este
mai sensibila la excitatii vizuale, mai putin prompta decat barbatul in cautarea activitatii
sexuale pentru satisfactia sexuala, sexualitatea este mai putin variata si mai discontinua
decat a barbatului. Sexualitatea femeii este mai retinuta si mai spiritualizata decat cea a
barbatului. Femeia da sexualitatii un caracter mai complex decat cel de simpla dorinta
erotica de eliberare de tensiuni.

In ceea ce priveste evolutia sexualitatii, la baieti ea se trezeste la pubertate si se manifesta


imediat printr-o tensiune particulara legata de nevoile sexuale, iar la fete in aceeasi
perioada se resimte doar un sentiment neclar care invadeaza personalitatea si care se
resimte mai mult sub forma nevoii de tandrete. Astfel se poate spune ca la baieti
sexualitatea este o activitate, in timp ce la femei ea este o stare. Pentru barbat, raportul
sexual este doar unul dintre alte tipuri de raporturi pe care le intretine cu semenii, in timp
ce pentru femei sexualitatea este legata de afectivitate.

Pentru femeie stimularea receptorilor sensibili situati in organele genitale externe,


provoaca o reactie vasculara in toata mucoasa vaginala, reactie care excita alti receptori
sensibili in toata musculature pelviana, motiv pentru care orgasmul apare mai greu.

La barbat lantul de reflexe este mai scurt iar orgasmul este atins mult mai rapid. Aceasta
senzatie insoteste ejacularea. Din acest motiv dezacordurile sexuale ale cuplului se
datoreaza in mare parte acestei diferente de manifestare a satisfactiei sexuale. In acest fel
apare frigiditatea feminina, care de cele mai multe ori poate avea cauze psihogene.
Acesta pot aparea fie ca urmare a non-acceptarii feminitatii sau sexualitatii, fie partenerul
nu este considerat obiect al iubirii, nici al increderii fiind perceput cu indiferenta si ca si
adeversar.

Impotenta masculina sub cele 3 forme: absenta erectiei, absenta ejacularii sau ejacularea
precoce, atunci cand nu are cauze psihogene se datoreaza in mare parte inhibitiilor,
insecuritatii, culpabilitatii, sentimentelor de inferioritate si lipsei de afirmare sociala de
sine.

Alte diferente dintre femei si barbati sunt legate de maternitate si paternitate, care sunt
traite diferit de la barbat la femeie. Viata sexuala a barbatului este independenta, in timp
ce cea a femeii prezinta riscul maternitatii in cazul in care metodele contraceptive nu sunt
folosite. De asemenea maternitatea la femeie are un ecou biologic, in timp ce la barbat
are un ecou social si afectiv.

Exista de asemenea diferente de inteligenta si sensibilitate. Astfel in timp ce inteligenta


feminina este considerata ca fiind intuitiva, marcata de sensibilitate, de o capacitate de
intelegere globala a situatiilor, a fiintelor, inteligenta masculina este orientata mai mult
spre material, obiecte de unde si o mai buna perceptie spatiala, analitica si abstracta.

Afectivitatea feminina datorita caruia femeia este mai sensibila la calitatea relatiilor
interpersonale este total diferita de cea a barbatilor. Femeile iubesc mai mult, au o mai
pronuntata nevoie se a fi aproape de fiinta iubita, o nevoie mai mare de supunere.

Agresivitatea masculina este diferita de cea feminina. In timp ce cea masculina nu este
conditionata socio-cultural, ci legata de sex si controlata hormonal, ofensiva, deschisa,
exprimata motric si declansata mai rapid, agresivitatea feminina este mai rar intalnita si
mai des exprimata verbal.

Modul de percepere al existentei si al caminului este trait diferit in functie de sex. Astfel
viziunea asupra lumii, perceptia asupra celuilalt cat si perceptia asupra propriului corp
sunt traite diferit. Femeile au o imagine a propriului corp mai constienta, mai completa si
mai stabila.

Perceptia asupra casatoriei la femeie este o situatie vitala, esentiala de la care femeia
asteapta implinirea de sine si este considerata scop social si mijloc al implinirii de sine, la
barbat cuplul si iubirea poate fi considerata o sursa de satisfactie, insa casatoria nu este
nici un scop si nici o finalitate existentiala.

Ideea de camin este perceputa din nou diferit. Astfel in timp ce pentru barbat casa este
un refugiu in care cauta pacea, linistea si destinderea pentru femeie casa este un loc al
muncii. Pentru ea casa, organizarea si functionarea reprezinta o grija, motiv pentru care
ea se va relaxa atunci cand se afla in afara casei.

In ceea ce priveste factorii sociali si culturali de alegere care stau la baza alegerii
partenerului sau alegerii amoroase se afla si interdictiile legale si morale ale relatiilor
sexuale si stabilirii de cupluri intre rude apropiate, care vizeaza in mod clar evitarea
transmiterii unor defecte genetice si urmaresc evitarea unor rivalitati sexulale agresive in
cadrul familiilor, restictiile legate de varsta la care un cuplu poate fi recunoscut oficial.

Din perspectiva homoganiei se considera ca alegerea partenerului se face in functie de o


serie de varialbile socio-culturale cum ar fi: etnia, religia, originea sociala, clasa sociala
de apartenenta actuala, varsta, la care se adauga proximitatea pe baza careia exista o
probabilitate mai mare de a stabili o legatura amoroasa.

Exista 2 situatii importante care stau la baza alegerii partenerului si anume: dragostea la
prima vedere care poate aparea pentru o persoana in cursul unei intalniri intamplatoare
sau alegem o anumita persoana pentru ca de exemplu ne place modul in care este
imbracata.

Faptul ca partenerilor le plac aceleasi lucruri este un alt criteriu de selectie a partenerului.
Astfel cei doi au celeasi valori, aceleasi scopuri in viata, aceleasi gusturi si aspiratii cat si
aceleasi interese. In acest mod ei isi ofera satisfactii reciproce ceea ce conduce la dorinta
de a intari si continua relatia. In cele mai dese situatii homofilia poate fi considerata un
efect al iubirii deja instalate, ceea ce presupune ca indragostitii se aproba reciproc in ceea
ce priveste opiniile si valorile, ceea ce face ca iubirea sa fie accentuata de orice
similitudini, indiferent de cat de modeste sunt acestea.

Un alt mod de alegere a partenerului presuspune ca fiecare dintre parteneri il iubeste pe


celalalt in masura in care acesta are o nevoie invers complementara nevoii sale.
De asemenea compatibilitatea joaca un rol important in decizia amoroasa. Aceasta ar
insemna pe de o parte o asemanare a temperamentelor, nevoilor sexuale si valorilor dar si
o similaritate in ceea ce priveste celelalte nevoi si roluri.

Modelul interior in alegerea partenerului

In cele mai dese cazuri speranta si probabilitatea determina indivizii sa se angajeze in


luarea unor decizii in ceea ce priveste partenerul. Astfel pe baza unor afinitati profunde
reciproce individul isi alege partenerul dintre mai multi indivizi, dupa tatonari si
exeperimentari decide ca EL SAU EA este persoana potrivita.

Alegerea partenerului poate fi considerata un mister, care are la baza un numar mare de
factori implicati. Dintre acestia cei mai importanti, dar si cei mai dificil de pus in vedere
sunt factorii legati de psihodimanica individuala, conditionarile noastre inconstiente cat si
cei legati de originile noastre.

Misterul legat de decizia amoroasa este un moment neprevazut. Este ceva ce se intampla
brusc. Ne indragostim aici fiind vorba de o alegere inconstienta. Alegerea constienta se
produce cel mai adesea in cazul casatoriilor aranjate.

Prezenta unui model interior poate servi ca un filtru selector, iar relatiile de ajustare sau
nepotrivire intre acest model interior si restul optiunilor se pot finaliza prin alegerea unui
partener sau prin stabilirea unui nou cadru eligibil cu o mai mare sau mai redusa
corespondenta la realitate.

Imaginea mamei sau a tatalui sta la baza modelului interior format prin raportarea la
figurile parentale. In cazul in care relatia afectiva si de iubire cu parintele de sex opus a
fost pozitiva pana la varsta de 6 ani, determina pe cel pus in fata alegerii de a cauta
parteneri cu aceleasi asemanari fizice si temperamentale cale figurii materne. In cazul in
care relatia a fost una deficitara, alegerea are la baza un contramodel, adica trasaturile pe
care se pune acentul sunt inverse decat cele ale parintelui de sex opus respins.

Identificarea cu parintele de sex opus, care duce la acceptarea de sine si asumarea


identitatii masculine si feminine este un alt criteriu de selectie. In cazul in care aceasta nu
s-a produs atrage dupa sine alterarea deciziei, deoarece parintele de acelasi sex poate
influenta prin calitatile sale morale idealizate, construirea unui ideal de calitati si care va
contribui la construirea imaginii ideale a partenerului cautat.

De asemenea influenta exercitata de ceilalti membri ai familiei pot modela in mare parte
calitatile cautate ulterior la iubit/iubita si pot interveni inconstient pentru a determina
atractia actuala.

Iubirile infantile cum ar fi de exemplu sentimentele de iubire pe care le nutresc copii de


regula fata da mama prietenului, de educatoare, de verisoara mai mare sau de vecina sa
mai mare pot conduce la o fixatie pe anumite caracteristici adesea pur fizice sau
comportamentale. Cele fizice se refera la o anumita culoare a ochilor, parului, formei
nasului, privirea, mersul, vocea sau mirosul iar cele comportamentale se refera la moduri
de a fi, de a gandi, atitudini si grija acordata individului.

Un alt factor care merita luat in considerarea de refera la recunoasterea propriei noastre
imagini in celalalt, ceea ce poate declansa alegerea amoroasa. Este ca si atunci cand
auzim pe cine va spunand “ este sufletul meu pereche sau dublul meu”.
De asemenea recunoasterea la celalalt a idealului nostru poate declansa o identificare
numita aspiratie, altfel spus celalalt are ceea ce eu imi doresc sau este ceea ce eu vreau sa
fiu. In acest caz celalalt este perceput ca si “sufletul meu” nu ca si “suflet pereche”.

Din dorinta de a oferi celuilalt ceea ce ii lipseste ne poate delcansa alegerea unui
iubit/iubita. Stam langa el si ne comportam ca si cum celalalt fara noi ar fi doar imagine
pe jumatate. Alegem astfel de persoane din dorinta de a ne arata cat de capabili suntem,
cat de buni si cate putem face pentru ei. Este ceea ce se numeste in literatura de
specialitate rolul de “salvator”. Este exemplul persoanelor care desi resping alcoolul,
gasesc sau aleg ca si parteneri persoane dependente de alcool in incercarea de a-i face sa
renunte la acest viciu. La fel si in cazul dependentilor de droguri.

Din dorinta de a ne satisface unele nevoi care de cele mai multe ori sunt considerate
infantile si obsedante se poate declansa atractia si astfel alegem ca si partener o persoana
pe care o consideram capabila de a ne da ceea ce cautam, care de multe ori poate fi
incapabila de a oferi, iar noi din dorinta de avea ceea ce ne lipseste o investim cu putere.

Modul de operare a “modelului interior”

Acest tip de model opereaza ca si filtru in cautarea fie a semnelor fie a rolului. Semnele
se refera la atractivitatea fizica in care un rol important il are “privitul, ocheada,
aruncarilor de priviri” in situatiile de atractie potentiala. De asemenea un rol important il
au si culoarea ochilor, tonalitatea vocii ca si forma si conturul buzelor. Toate acestea la
un loc ofera individului aflat in plina cautare anumite calitati afective asteptate. La semne
se adauga si evaluarea intuitiva a rolului pe care celalalt ar putea sa-l joace in raport cu
sine sau in raport cu rolurile pe care le asteptam de la el sau pe care ni le dorim.

Aceste modalitati inconstiente ne conduc la alegerea partenerului, iar cu cat acestea se


produc mai repede cu atat sunt mai reduse sansele cunoasterii in profunzime a celui ales.
Astfel probabilitatea de eroare este mult mai mare.
Ce ne impinge spre un anumit tip de persoana?
Care sunt motivele care stau la baza alegerii?
Cum suntem influentati?

Reflectati asupra motivelor care au stat la baza deciziei in alegerea partenerului vostru.
Este un moment foarte important, deoarece ne asigura succesul sau insuccesul relatiei.
Cautati, analizati si intrebati-va: “este el ceea ce eu imi doresc?”, este el cel sau cea cu
care vreau sa calatoresc?”, “ este el sa ea potrivit pentru mine?”, “ce imi ofera?”, pot sa
imi petrec viata alaturi de el sau ea”, cine a decis ca e potrivit pentru mine?

Astept parerile voastre sincere!!!