Salut. Miruna sunt. Poate nu mai stii care, insa eu stiu.

Nu asta e important acum, cat e important faptul ca .

Acum cateva minutele eram cu nasul intr-o carte pe care o rasfoiam din plictiseala. Am citit ceva ce pe
mine m-a pus pe ganduri; ,,daca maine as muri, care ar fi regretul meu?
Nu imi pare rau de munca mea, de misiunea si vocatia mea, pe care am indeplinit-o cu succes pana
acum. Nu-mi pare rau de ce am trait, cu toate ca viata s-a dovedit, pe cat de dura, pe atat de iubitoare
cu mine. Nu mi-ar fi parut rau de nimic
..cu exceptia unui singur lucru: ca nu am iubit destul. Sau, mai bine spus, ca nu am avut curajul sa o
exprim.
Inainte sa judeci acest mail, vreau sa stii un singur lucru: sunt in pragul unei noi relatii si nu-mi pot
deschide inima fata de acest om pentru ca nu e vindecata.
Eu am suferit precoce, de la o varsta la care fetele de varsta mea erau in club. M-am maturizat si mai
repede si mi-am invatat lectiile date de viata. Din tot ce am trait, am inteles si m-am vindecat
In afara de un singur lucru. Am fugit de mine si de inima mea atunci cand cineva a deschis-o!
M-am speriat atat de tare de forta dinauntrul meu incat am capitulat in fata ei.
Am capitulat in fata imaginii tale din mintea mea, iar acum, cand doresc cu atata ardoare sa-mi deschid
inima, simt ca nu reusesc, si nu stiu de ce pentru tine e un efort atat de mare. Acum stiu, pentru ca ai
ramas tu acolo.
Acesta nu este un mesaj la care astept raspuns. Nu astept nimic pentru nu e decat o descarcare dintr-un
coltisor de inima care acum doreste sa fie readus la viata. Cand am infaptuit tot ce mi-as fi putut dori,
cand am devenit persoana care imi doream sa devin, am ajuns eu si mi-am dat seama ca in afara de
mine, gasesc o urma in mine. O urma care nu-mi apartine si care vine de la tine.
Am incercat de nenumarate ori sa te uit, sa te sterg din memoria mea. Oo, nici nu stii. Tu nu stii cat de
mult am apasat pe butonul de ,,delete, tinanad mana la ochi ca sa nu vad cum te stergi in mine. Ori de
cate ori luam mana de la ochi si ma uitam la mine, ma vedeam alaturi de tine.
Am fost atat de indragostita de tine si imi era atat de frica de tine. Nu doream sa-ti spun, ca sa nu ma
crezi o disperata si ca sa nu cad din nou in plasa dependentei emotionale care m-a schilodit in trecut.
Acum sunt intreaga, pot spune, si am vocatia mea la mainile mele. Stiu tot ce trebuie sa stiu in asa fel
incat sa pot avea relatii armoniose. Sau.. as putea sa am, pentru ca inima mea deja striga la mine.
Ea nu mai suporta chinul interior de a-si tine iubirea in interior. Ea trebuie sa se reverse, insa intervin eu
si ii tai cursul. Pentru ca nu mai vreau sa te iubesc. Am inghetat ori de cate ori am vrut sa-ti spun cat sunt
de indragostita de tine. Si nu am facut-o.
Cand te-am auzit pentru prima oara in viata mea era inainte sa fii cu ea. Insa atunci nu m-am simtit
destul de buna pentru tine. Pentru ca imi placeai atat de mult dupa felul in care vorbeai si te simteam in
spatele meu. Eram cu fetele la un suc cand te-am auzit vorbind. Un prieten de la masa noastra se
intoarce si vorbeste cu tine. Conversezi usor si placut. Esti relaxat. Si mie imi place ce vorbesti si cum
vorbesti. In mintea mea nu se petrecea altceva decat: asta da om! Ma gandesc ce fel de femeie trebuie
sa fii pentru el! Draga de mine. Acum ma gandesc cu iubire la mine, desi atunci habar nu aveam pe ce
lume traiam.
Ma simt mai bine cand iti spun astea. Poate acum nu ma citesti, dar pentru mine nu conteaza, atata timp
cat ii ofer inimii mele iluzia ca este ascultata si inteleasa.
Crede-ma, nu vreau sa intervin in viata ta. Nu vreau sa modific sau sa daram viata ta, nu vreau sa-ti
modelez cursul prin ceea ce sunt eu si trairile mele.. dar fac acum un gest egoist, prin care imi exprim
trecutul. Pentru ca vreau sa ma eliberez de el si ca sa pot fi implinita.
E un gest egoist ce fac eu acum. Nu vreau sa ma crezi pe cuvant, pentru ca tot ce face eu este sa ma
exprim in fata ta.
Nu am mai simtit niciodata o asemenea chimie ca cea pe care am incercat-o doar trecand pe langa tine.
Am intalnit destui barbati, care mai de care.. si in tot acest timp, parca niciunul nu se potrivea. Numai
unul, pe care il recunosteam indiferent de masina in care era ,,ascuns- tu!
Am facut un gest suprauman de curaj si vitejie atunci cand ti-am scris:,, imi placi. Si amintirea asta imi
ramane vie. Pe bune ca sa vrea sa inteleg si eu de ce. Insa nu pot acum. Trebuie sa imi pregatesc
bagajele. Voi fi asteptata si pornesc la drum.
Am sa revin sa-mi dezbrac sufletul. Esti un barbat in fata caruia nu mi-am dezbracat trupul.in mod real.
Esti pentru ca ai fost.
Mereu am vrut sa-mi dau seama ce lectie imi transmit tu sau ce esti tu in viata mea, pentru ca eu.. eram
chinuita de gandul ca ai putea fi o binecuvantare.
Imi vine sa plec, sa ma ridic din pat si sa fac toate pregatirile de plecare. Sa inchid usa in urma mea asa
cum am inchis-o de atatea ori in urma ta.
Mereu m-am intors si nu am stiut de ce.
Azi stiu ca nu pot merge inainte fara sa spun persoanei respective, adica tu, ceea ce sunt eu in inima
mea.
.plec acum.
Am vrut sa fiu eu acea femeie langa tine. Insa apoi mi-am dat seama ca nu imi pot dori ceva ce nu-mi
apartine.
Insa, poate tocmai de-asta te-am dorit si mai mult.
Vara asta, cand ai trecut inca o data la cativa metri de mine, iti simteam tensiunea. Nu eram sigura ca sti
tu, insa imi dadeai un sentiment de siguranta si relaxare.
Mi-a placut eneria ta ori de care ori te zaream. Imi era fica sa stii ce simt pentru tine si ce reactii are
corpul meu la afisarea imaginii tale.
Imi era frica sa stii cat sunt de indragostita de tine, insa in acelasi timp imi doream sa sii sti
Cum ai fi reactionat daca iti spuneam ca sunt indragostita de tine?