1

CRISTEA, MIHAI

Ingrediente pentru o drumeție reușită/

Mihai Cristea. - București, 2018


ISBN 978-973-0-27865-1

Schițe la creion și copertă: Alina Militaru


Corectură: Cristina Călinescu 

Grafică: Flavia Bureța




Copyright © 2018 În Drumeție, 2018 All rights reserved.

Comenzi online: www.in-drumetie.ro 

Comenzi prin e-mail: mihai@in-drumetie.ro 

Comenzi prin telefon: 0721 783 962

2
 Mihai M. Cristea


Ingrediente pentru o drumeție reușită

- ghid de buzunar -

3
CUPRINS


Introducere
Cine sunt și de ce fac ceea ce fac 


Partea I - Atitudinea
De ce să mergi în drumeții
Despre ce nu se vorbește
Psihologia din spatele drumețiilor
#Drumeția în natură este terapeutică?
Stări de spirit, nu învățăminte
Tu cum îți încarci bateriile?

Oraș vs Pădure

Prea puțină hrană sufletească printre ziduri de betoane
Termostatul stării de bine

Partea a II-a - Partea Tehnică

Echipamentul
Alimentația și hidratarea în drumeție
Semnificația marcajelor montane


4
Categorisirea traseelor pe grade de dificultate
Responsabilitățile ghidului
Calitățile pe care ar trebui să le aibă un ghid

Ghidul nu are voie să greșească
Relația ghidului cu turiștii săi

Partea a III-a - Noțiuni de bază în orientare

Ce faci dacă te rătăcești?
Cum aflăm direcția Nord-Sud pe timp de zi
Cum aflăm direcția Nord-Sud pe timp de noapte
Cum aflăm direcția Est-Vest pe timp de zi
Cum aflăm direcția Est-Vest pe timp de noapte

Partea a IV-a - De vorbă cu natura sau cum să citim semnele naturii


Semne care prevăd înrăutățirea vremii

Semne care prevăd îmbunătățirea vremii

Clasificarea norilor

Partea a V-a - Tips & Tricks despre drumeții - idei și povestiri

Prima mea drumeție organizată

5
Cum ne informăm în legătură cu un traseu specific?
Drumeții de o zi
Drumeții de mai multe zile

Partea a VI-a - Pericole pe munte sau ce faci când pericolul te pândește

Întâlnire de gradul 0 cu ursul

Ursul, fiară neîmblânzită sau patrimoniu național?
Câinii de stână - realul pericol
Despre avalanșe
Despre fulgere
Estimarea greșită a timpului

Verifică-te înainte de drumeție


Încheiere

6
 Tuturor turiștilor mei care m-au însoțit

și care vor veni mai departe

în drumeție

7
‘’… a călători, a drumeți, este o 

nevoie sufletească’’.

Nicolae Iorga

8
 INTRODUCERE

Cine sunt și de ce fac ceea ce fac

Ca să fiu clar. Ceea ce urmează să descoperi sunt lucuri trăite pe pielea mea și voi
vorbi, pe cât se poate, din experiența mea. Cu siguranță că sunt mulți oameni
experți în România într-ale muntelui și pentru care port un deosebit respect.

Am 24 de ani când scriu aceste rânduri. Nu am zeci de ani de experiență în spate,

doar că în ultimii ani a intrat microbul și încep să molipsesc din ce în ce mai multă
lume cu drumețiile mele.

Numele meu este Mihai M. Cristea, iar celălalt M nu vine de la munte, vine de la
Marian.

N-am prea fost pe munte când eram mic și cât am fost la școală, deși mi-aș fi dorit și
de-abia acum, că m-am făcut mare am început să merg mai des în excursii, poate
prea des. Nu că m-aș plânge. Dar povestea mai pe larg despre sistemul educațional
o găsești detaliată în prima mea carte.

9
Am scris două cărți până acum: Fabrica de sclavi - Ceea ce școala nu te învață
niciodată - și Pași înspre necunoscut.

După ce am descoperit că mă entuziasmez foarte tare doar la ideea de a pleca într-o

excursie, mi-am zis că asta vreau să fac și ca meserie.

Eram posedat de a învăța cât mai repede, cât mai multe. Așadar, m-am înscris la
două școli de ghizi în paralel. Am învățat multe lucruri acolo și cu fiecare aplicație
mă întorceam acasă cu încă o experiență. Și aplicație după aplicație, începeam să
cunosc cât mai mult din ceea ce înseamnă geografia. Nu doar pe hartă, ci în
experiențe trăite. Și pentru mine asta era wow!

Au aflat cei care conduceau școlile că mergeam la ambele în paralel și am fost

tachinat pe treaba asta și nu numai :)

Am făcut multe greșeli, am fost lăsat să învăț pe pielea mea, uneori a fost usturător.
Dar am mers mai departe.

Am terminat Facultatea de Geografie și am obținut și atestatul de Ghid de turism,

Ghid Național și ultima specializare, cea de Ghid Montan. Pentru cei sceptici,
numărul atestatului este: 5507.
10
De doi ani de zile organizez drumeții pe munte și nu știu de ce, dar oamenii au fost
super mulțumiți de excursie și mai mulți au revenit cu drag. Și mă bucur!

Spun astea nu ca să mă laud, ci mai mult să îți faci o idee (dacă nu mă cunoști)
despre cel care îți scrie. Dar peste toate, vreau să îți faci o idee despre pasiunea asta
și de unde izvorăște ea.

Când eram mic, în clasa a III-a am fost în prima mea excursie și la începutul clasei a
IV-a am fost în doua mea excursie. Am stat mai multe zile atunci. Nouă mai exact.
Nouă zile plus prima excursie au fost suficiente să rodească semințele și dragostea
pentru munte.

O curiozitate nemărginită mai exact. Eram al dracului de curios de ce se află mai

departe de muntele ăla înalt. De-asta m-am dus la geografie. Să descopăr despre
munți, despre orientare, să călătoresc mai mult.

Și poate ăsta este și motivul pentru care citești aceste rânduri. Poate vrei să mergi
mai mult pe munte, să te plimbi, să călătorești. În continuare am să prezint din ce am
învățat pe pielea mea, ingredientele esențiale pentru o drumeție reușită. Așa că hai
să explorăm împreună!
11
Partea I - Atitudinea

12
13
De ce să mergi în drumeții

Într-o lume a orașului, copleșiți de probleme cotidiene, gălăgia din jur și distragerea
atenției, există câteva activități care ne liniștesc. O metodă pe care am descoperit-o
și pe care o promovez este mersul în natură. Drumețiile montane.

De fiecare dată când mergem în natură, cu fiecare excursie în parte, cu fiecare

drumeție, ne creăm o experiență din care învățăm mai multe despre noi înșine în
primul rând.

Despre ce nu se vorbește

Am o problemă cu programarea socială și cu tradițiile, standardele societății după

care ne este cântat să dansăm. Am ajuns la concluzia că sistemele ne servesc într-o
anumită măsură și că foarte ușor putem aluneca pe un drum greșit care nu este al
nostru.

În lipsa discernământului și în ascultatul vocilor exterioare, uităm, de cele mai multe

ori, să mai ascultăm și de vocea aia a noastră care ne șoptește încet și blând.

14
Și am descoperit că fiind prezenți în natură, suntem automat puși față în față cu noi
înșine.

Psihologia din spatele drumețiilor

#Drumeția în natură este terapeutică?

Foarte pe scurt, am să redau o filozofie explicată pe înțelesul tuturor și care constă în

faptul că încă de când suntem copii, suntem expuși la pericole. Și când spun
pericole, mă refer la situații care, din cauză că suntem vulnerabili, ne pot traumatiza.

Acum, există mai multe situații care ne pot traumatiza în copilărie despre care nu se
prea vorbește. Și îndrăznesc să pomenesc și despre traume pentru că are legătură
cu imaginea de ansamblu pe care vreau să o aduc în vedere.

Hai să ne imaginăm că suntem mici și s-a întâmplat ceva care ne-a marcat și ne-a
traumatizat. Asta înseamnă că în corpul nostru se secretă cortizol, hormonul
stresului.

Acest hormon eliminat în corp, pe termen scurt, ne poate salva viața în situația în
care ne întâlnim cu vreun animal sălbatic în pădure și eventual ne atacă, dar pe
termen lung, cortizolul ne distruge.
15
Există o corelație ridicată între o traumă din copilărie și o dependență din viața unui
adult. Dependența ia naștere când o substanță sau comportament reușește să aline
chiar și pentru un moment o agitație surdă, lăuntrică.

Depinde de fiecare dintre noi și este responsabilitatea fiecăruia să avem grijă să ne

simțim cât mai liniștiți în această călătorie.

O metodă pe care am descoperit-o și pe care o consider terapeutică este drumeția

în natură, pe munte.

Viciile și dependențele se nasc din traumele noastre, iar rolul meu este să ghidez
oamenii către această stare de liniște la care avem acces foarte ușor când suntem în
drumeție. Când totul este verde în jur, sau alb, sau auriu, depinde de anotimp,
începi să te bucuri, parcă fără să vrei, de natură. Cumva, ne liniștește.


Doar aflându-ne în acest mediu nou, în pădure, suntem conectați la viață. Se știe că
muntele leagă prietenii strânse și automat suntem conectați și la cei din jur.

Deci în drumeție suntem conectați la noi înșine în primul rând, departe de gălăgie,
apoi suntem conectați la cei din jur, prietenii cu care mergem pe munte, iar în al
treilea rând, suntem conectați la natură.
16
Vreau să subliniez asta pentru că opusul dependențelor nu este abstinența, ci
acceptarea necondiționată și conexiunea.

Stări de spirit, nu învățăminte

Dacă ar fi să aleg între a-mi informa turiștii cu informații prețioase legate despre un
anumit loc, istorie, însemnătate și-așa mai departe, sau între a le transmite
oamenilor, turiștilor, grupului meu pe care îl ghidez pe potecă, o stare de spirit de
împăcare cu sine, de armonizare cu natura, să intre ‘’microbul’’ drumețiilor și al
dorinței de a explora cât mai mult natura (și implicit stările interioare pe care acestea
le provoacă), o stare de spirit în care să îl las mai departe cu o dragoste față de
natură, fii sigur că aș alege a doua variantă de fiecare dată.

Pentru mine este mai important să știu că un turist de-al meu a reușit (cu ajutorul
meu sau nu) să descopere o sursă de bucurie, sau o activitate care să îi hrănească
sufletul, și aici fără să vorbesc în metafore. Să simtă efectiv că bă, mamă ce fain e.
Cum de n-am știut de asta până acum?

O activitate (și evident că vorbesc despre drumeții) care fără să vrei, te bucură. Ca o
normalitate. O bucurie care are loc fără încercare sau străduință. Este așa pur și
simplu. Doar din cauză că ești în mediul potrivit, în care poți simți aerul curat de
17
munte, vânticelul cum adie, peisajele care plesnesc de culoare și de viață și nu de
puține ori ți se taie respirația.

Mama natură este locul în care ne simțim cei mai bucuroși, este locul în care ne
încărcăm bateriile cel mai bine și primim cele mai bune răspunsuri la întrebările
noastre.

Aaa, că printre specia homo sapiens, există și diferite derivate (aka. porkus turistus
manelaris) pentru care un petic de natură este egal cu tomberonul, asta este partea
a doua și ține de educația fiecăruia. Dacă atât îl duce mintea?

Punga, sticla, petul ce-o fi, de ce să o lași în natură când nu acolo îi este locul?
Natura nu a avut nevoie de om pentru a deveni ceea ce este, deci nu ne este
datoare cu nimic. Să o respectăm, deci. Dar asta ține de bunul simț al fiecăruia.



Îmi place să mai glumesc cu turiștii mei, adică eu, în calitate de ghid, mă fac că
arunc, chipurile, la întâmplare, o hârtie pe jos, apoi pe sub gene, arunc o privire la
reacția lor :))) Haha, este amuzant de fiecare dată. O dată am fost tăiat cu laserul din
priviri 😂

18
Hai să facem un pact. Toți cei care citim cartea asta, de fiecare dată când vedem pe
cineva că aruncă (din greșeală sau din inconștiență) vreun gunoi nelalocul lui, să-l
atenționăm în cel mai politicos mod posibil:

‘’Mi se pare că v-a scăpat ceva. Este a dumneavoastră?’’ și iei de pe jos cu mâna și i-o
întinzi. Pam-pam!

Tu cum îți încarci bateriile?

Suntem experți la a ne consuma, dar amatori la a ne încărca bateriile. Pentru că nu

ne-a învățat nimeni.

Ba chiar e și la modă să fii toată ziua ’’burnt out’’, epuizat și să nu mai faci nimic. Și
atunci, ce ne rămâne de făcut?

Păi o metodă în care cred foarte mult, este un pic de deconectare de la stresul
cotidian și conectare cu natura.

Noi așa ne încărcăm bateriile. Mergem în natură. Pe munte. În drumeție.

19
Fiecare dintre noi suntem responsabili cu încărcatul propriului rezervor de energie,
bucurie, iubire. Nimeni nu ne poate face să ne simțim într-un anume fel (plini sau
goliți) fără acordul nostru.



Depinde de fiecare dintre noi să avem grijă să fim cât mai mult și cât mai bine cu
bateriile pline. Și cum facem asta? Păi făcând lucrurile care ne plac cel mai mult.

Era și un banc: ‘’domnule psiholog, eu nu sunt fericit, ce să fac?’’ 


Psihologul: ‘’păi și ce te face fericit?’’
Pacientul: ‘’păi îmi place să fac asta, asta și aialaltă.’’

La care psihologul: ‘’păi și le faci?’’
La care pacientul: nu …

Să ne facem lista cu activități care ne umplu bateriile necondiționat:

Exemplu:
● să citesc cărțile preferate

● să mă plimb pe jos prin pădure
● să mă dau cu bicla prin munți (mountain bike)
● să fac rafting
● cu caiacul prin Delta Dunării
20
● să înot și să sar de pe stânci în apă adâncă
● să încerc trasee montane noi
● să stau cu cortul pe munte
● să explorez locuri noi
● să ascult muzica preferată
● să călăresc
● iubitul/iubita

● să mănânc salată de vinete

● să fac exerciții fizice și să am grijă de corpul meu

● să merg la saună, apoi să intru imediat, treptat, în apă rece

● să lucrez la proiectele mele
● orice lucru care simți că îți umple sufletul de bucurie și energie

Mai devreme sau mai târziu o să ajungem la concluzia că ceea ce ne dorim de fapt
este să petrecem cât mai mult timp făcând activitățile pe care le iubim și care ne
umplu de energie, care nu ne obosesc.

Așa că de ce să nu facem asta cât mai devreme?


Cel puțin eu așa o văd.

21
Mai devreme sau mai târziu n-o să mai reziști și ai să îți dai demisia dacă din
nefericire se întâmplă să faci ceva care nu îți aduce neapărat satisfacție și care în
mare parte doar îți toacă timpul. Și știi de ce?

Pentru că sufletul e șefu’. Nu șefu e șefu.

Sufletul.

Și dacă sufletul zice că bă, asta nu este pentru mine, e pa-pa jobul plictisitor. Punct.
End of story. Piua. Dar ne vom da seama de asta fiecare dintre noi, mai devreme sau
mai târziu.

Oricum, până la urmă, tot ce ni se întâmplă este spre binele nostru.

Aaa, că din nefericire, se mai întâmplă să nu ne dăm seama de asta, poate niciodată
și să mergem o viață întreagă pe un drum care nu era al nostru încă de la început,
este o altă poveste, și intuiesc că asta se mai numește și deconectare de la propriul
sine. 


Adică eu nu mai simt când ceva îmi provoacă plăcere, și altceva nu mă împlinește.
Nu le mai deosebim, fără discernământ, mergem înainte, mecanic. Și asta e trist.
22
Tocmai de aceea, dacă vreunul din turiștii mei care vine într-o drumeție, (fără să
judec pe nimeni) se simte bine și cumva se molipsește cu ‘’virusul’’ drumețiilor și al
mersului pe munte, în natură, atunci eu sunt cel mai fericit. Atunci mi-am făcut
treaba.

Stări de spirit, nu învățăminte. Toate se leagă.


Oraș versus Pădure

Fără să desconsider importanța orașelor și rolul acestora în economie și societate,

vreau să pun punctul pe i în legătură cu câteva aspecte.

Am stat și eu la bloc, cum ar veni, în anul II la Facultatea de Geografie, dar mi-a

ajuns. Norocul meu e că stau la vreo 20 km de București, iar asta mi-a permis să mă
bucur de natură (sunt înconjurat de pădure) în timp ce beneficiez de avantajele
statului la oraș.

Spre bucuria mea, nu mă prea simt singur oriunde aș fi, chiar dacă sunt singur, mă
bucură solitudinea. Doar că, atunci când am venit prima dată în oraș, m-am speriat.

23
Agitație, oameni pe fugă, totul în mișcare. Nimeni nu stă pur și simplu. Cel mai mult
m-a șocat cum oamenii treceau unii pe lângă alții fără să se salute între ei.

Când eram mici, ne-au învățat la școală să salutăm pe toată lumea, și chiar dacă nu
ni se răspundea înapoi, însemna oricum că ne respectăm în primul rând pe noi prin
acest gest.

Înconjurați de atâția oameni, ne simțim atât de singuri. Am simțit-o pe pielea mea. Și

ghici când. Exact, când am stat la bloc.

Dar nu vreau să desconsider în nici un fel orașul, chiar dacă în trecut am făcut-o,
între timp mi-am dat seama că mulți oameni de-acolo mănâncă. Adică fără
economia orașelor, din ce să trăiască? Și pe bună dreptate.


Doar că, mirajul confortului orașelor cumva ne-a momit, ne-a păcălit să rămânem în
mrejele lui mai mult decât ne-am dori.

24
25
Prea puțină hrană sufletească printre ziduri de betoane


Prea puțină conexiune.

Cu noi.

Cu ceilalți.

Cu natura.

Aici e buba. Sau cel puțin eu așa o văd. Și atunci ne medicamentăm. Cu substanțe. Și
orașul ne servește. La orice chioșc. La orice colț de bloc. 



Ne dă ce avem nevoie.. ca să uităm. Să uităm ce? Poate te întrebi?
Să uităm durerea deconectării. De noi, de ceilalți, de natură.

‘’Gândim tot mai mult despre tot mai puțin, până când ajungem să gândim totul
despre nimic.’’ Horia Francisc Țurcanu

26
Termostatul stării de bine

E o stare sufletească de spirit pe care noi toti o putem avea. Este starea în care simți
că ești împlinit, în care acel gol interior sau sete de întregire din adâncul sufletului,
este satisfăcută cu adevărat și sănătos din interior.

Noi oamenii alergăm în exterior pentru a satisface acea sete interioară. Doar că
rezervorul nostru de energie nu prea are legătură cu alți oameni din jur sau cu
lucruri din exterior.

Există însă o altă categorie de oameni care se simt împliniți și fericiți permanent
indiferent de circumstanțele exterioare sau comportamentul celor din jur.

Starea de plin interior pe care o ating în urma suficientei munci cu mine însumi.
Când realizez că nu am nimic de demonstrat, nimic de ascuns, nimic de pierdut. Și
atunci simplific lucrurile la ceea ce contează și ce este cel mai important pentru
mine, și fiecare pentru el.

Încet, încet, îmi dau seama că puterea e la mine, toată. Și că pot fi bucuros indiferent
de circumstanțele exterioare și comportamentele celor din jur.

27
Nu vreau să merg nici în extrema cealaltă, cum că nu contează ce se întâmplă în
exterior și că trebuie să rămâi zen în mijlocul oricărei furtuni. Acesta este un ideal,
ceva de dorit, însă nu este practic și uman. Totuși, factorul exterior nu poate fi
neglijat.

Tocmai de aceea, consider că mediul în care conviețuim reprezintă o piesă

importantă în acest joc. Mediul exterior. În natură. În drumeție. Scopul acestui ghid
este de a te încuraja în schimbarea mediului, de a ieși în natură mai des, dacă asta
este pentru tine.

Drumețiile nu sunt pentru oricine. Nu toată lumea rezonează cu asta. Și e ok.

Mergi cu caiacul vreo 5 zile în Delta Dunării și vezi cum te simți.

Stai în mijlocul unui oraș aglomerat și vezi cum te simți.

Este vreo diferență?

Tu ești aceeași persoană, dar uite cum doar schimbarea mediului te face să te simți
în feluri diferite.

28
De obicei, schimbarea mediului necesită un efort, iar oamenii nu sunt dispuși să facă
efortul.

Hai și tu pe munte! Să vezi cum e, măcar încearcă. Dacă este pentru tine, super tare,
dacă nu, măcar ai încă o experiență pentru discernământul propriu.

Scopul meu cu acest ghid este acela de a-ți oferi toate informațiile de care ai nevoie
pentru o drumeție reușită.

Vezi partea tehnică.

29
Partea a II-a - Partea Tehnică

30
31
Echipamentul

După cum bine știm, vremea la munte fluctuează chiar și de la o oră la alta, cu variații
mari de temperatură, de aceea este bine să nu depindem de vreme, să fim îmbrăcați
cât mai adecvat astfel încât să nu fim afectați.

Cei mai mulți oameni preferă mersul la munte vara, întrucât echipamentul nu este
chiar așa încărcat de accesoriile în plus necesare iarna.

Echipamentul montan ne oferă un confort ridicat chiar și situații mai greu de îndurat.
Este rezistent, impermeabil, călduros, ușor și oferă o respirabilitate ridicată
organismului.

Dacă pe vremea lui Calistrat Hogaș, oamenii se echipau cu ce găseau,

confecționându-și singuri materialele de la propriile animale și nu numai (șubă,
opinci, cipici, bocanci de armată etc.), ne-am modernizat și în ultimii ani s-au
dezvoltat diferite materiale sintetice, folosite la echipamentele montane, cum ar fi
Gore-Tex, Vibram și altele.


Un echipament bun și complet se construiește în timp, bucată cu bucată, iar pe

măsură ce mergi tot mai mult în drumeții îți dai seama de ce ai nevoie și ce
32
componente le cărai degeaba. 


În timp, îți vei da seama de calitatea, confortul și rezistența fiecărei componente a

echipamentului tău și tocmai de aceea am să le enumăr și explic mai departe, după
cum urmează:

Bocancii – Sunt cei mai importanți în mersul pe munte. Întrucât ne deplasăm cu

picioarele, trebuie să le protejăm de frig, umezeală, entorse, luxații.

Când ne alegem bocancii, aceștia se aleg cu un număr mai mare decât numărul
nostru normal. Bocancii sunt pentru toate anotimpurile: bocanci de vara, bocanci 3
sezoane și bocanci de iarnă. 



În funcție de sezon, ne adaptăm. Pentru expedițiile de la noi din țară, se recomandă
bocancii 3 sezoane, datorită climei și a munților cu o înălțime relativ mică. Iarna sunt
indicați bocancii de iarnă deoarece ceilalți bocanci se udă ușor și nu țin de cald.


O pereche de bocanci bună îți asigură confort termic, lipsa simțirii fiecărei pietricele
în talpă, la fiecare pas, lipsa intrării apei în bocanc, aderență bună, de aceea, în
mersul pe munte, mai bine investești mai mult în echipament de calitate și pe

33
termen lung îți va fi mai bine, decât să schimbi un echipament ieftin și de slabă
calitate de mai multe ori.

‘’Lucrurile ieftine sunt mai scumpe pe termen lung.’’ Bill Gates

Ciorapii – Ciorapii să nu se lase, adică să formeze cocoloașe. Să fie lungi, mai lungi
decât bocancul întrucât acesta poate creea iritații datorită frecării. Recomandați sunt
ciorapii cu material dublat în vârf și în călcâi. 



Să ne luăm mai multe perechi la noi în caz că ne udăm, transpirăm ș.a. în funcție de
câte zile alegem să drumețim.

O pereche de șosete bune îți asigură confort indiferent de traseu, echilibru termic,
ferindu-te de bătături și mirosuri neplăcute.

Pantalonii – aici este de menționat că NU mergem în blugi pe munte! De ce? Pentru

că dacă se udă, îngheață și ne îngheață piciorul, nu sunt impermeabili, nu sunt
călduroși, materialul nu ne permite să facem mișcări ample. Se aleg pantaloni
impermeabili, iarna din polar pe interior să ne țină de cald. Dacă vei alege pantaloni
de ski cel mai probabil vei transpira bine.

Vara se alege ceva lejer, colanții sunt foarte comozi.

34
Tricoul – de preferat să nu fie de bumbac. De ce? Bumbacul absoarbe transpirația și
stăm uzi în spinare. Plus că se usucă greu. Să ne permită o bună respirabilitate a
organismului și să se evapore transpirația (material sintetic).


Polarul (fleece-ul) – polarul este cel mai indicat aici, întrucât are un confort termic
ridicat și respirabilitate mare.

Este avantajos să purtăm polar pentru că este ușor, moale și plăcut pe piele, este
respirabil și respinge apa, se spală ușor. Polarul este bun izolator termic, aerul reținut
în interior va menține temperatura corpului prin puterea naturală de izolare, iar
țesătura nu permite aerului cald să iasă.

Geaca (Gore-Tex & windstopper) – să nu ne lipsească niciodată ori de câte ori ne

aventurăm în drumeție, indiferent de sezon. Este binecunoscut faptul că pe munte
vremea se poate schimba de la o oră la alta, iar ca să nu fim luați prin surprindere (ca
autoritățile iarna), geaca noastră va avea o bună protecție împotriva vântului și va fi
termoizolantă. Și cât mai ușoară, bineînțeles (ca cele din Gore-Tex).
Windstopper este un material anti-vânt și respirabil. Cea mai uzuală utilizare
presupune dublarea unui produs windstopper cu interior de polar pentru sporirea
calităților termice.
35
Materialul contine și o substanță hidrofobă care nu permite umezelei exterioare să
ajungă la interior.

Permeabilitatea la aer – măsoară cantitatea de aer care trece printr-un material. Când
se întâmplă aceasta, aerul rece înlocuieste aerul cald din haina respectivă, scăzând
astfel temperatura corporală. Permeabilitatea este opusul protecției la vânt și diferă
de respirabilitate.

Respirabilitatea este capacitatea de a permite umezelii interne să iasă prin material.

Pufoaica – nu plecăm iarna fără pufoaică. Temperatura scade mult sub minus iarna,
așadar nu vrem să avem probleme. Ne luăm pufoaică. Rolul ei este de a ne asigura
un confort termic foarte bun, nu să ne protejeze de precipitații. Volumul poate fi
redus datorită sacilor de compresie putând fi purtată cu ușurință și neocupând mult
spațiu în rucsac. Cele mai indicate sunt cele confecționate din puf de gâscă + rață. 



Pufoaica nu este impermeabilă, iar pentru a evita îmbibarea acesteia cu apă, vom
pune o pelerină peste ea (dacă este cazul) sau o luăm pe sub geaca de Gore-Tex.
Dacă se udă pufoaica, se îngreunează și nu vrem asta. Se găsește și în Decathlon
pufoaică bună (aka. pentru munții noștri).

36
Pelerina de ploaie - concepută din material impermeabil, nu trebuie să lipsească din
rucsac. Pe munte vremea poate fluctua de la o oră la alta, și uneori o pelerină uitată
îți poate strica excursia. 



Un rol important îl joacă și pelerina de rucsac. Pentru a ne proteja hainele uscate din
rucsac, le putem pune mai întâi în pungi/saci de plastic închiși și apoi în rucsac.

De asemenea, putem folosi pelerina de rucsac pe post de pernă, introducând în ea
haine, atunci când campăm.

⛔ Umbrela este contraindicată în mersul pe munte, din mai multe motive: ai o mână
ocupată, crescându-ți șansele să te lovești, în caz că aluneci. Dacă bate vântul, poți fi
ușor dezechilibrat și poți accidenta persoanele din jur. Umbrela poate acționa
asemenea unui paratrăznet în caz de furtună. În plus, vizibilitatea drumețului și a
persoanelor din spatele său pe traseu scade cu 40-50%. 



Respectă oamenii din jur, chiar dacă plouă, vor și ei să se bucure de peisaj. Poartă
haine impermeabile/pelerina de ploaie!

Căciulă – iarna nu plecăm fără căciulă (evident). Aceasta va proteja urechile, fruntea,
dar și ceafa de frig și vânt, indicată fiind cea din polar sau lână. Cagula ne va proteja

37
de viscol, acoperindu-ne toată fața. Vara ne putem lua o șapcă, buff sau batic
(bandană) împotriva radiațiilor solare.

Mănuși – sunt indicate cele din polar (pentru că sunt călduroase) atât timp cât mai
avem și o pereche de supramănuși (din fâș). De ce? Pentru că cele din polar nu sunt
bune la viscol, se pune gheață pe ele și devin friguroase.

Mănușile trebuie să asigure confort termic și protecție asupra înghețului, dar și

mobilitate în același timp.

Rucsacul (NU trolerul😂 ) – la rucsac, cel mai important este sistemul de prindere pe
bazin, întrucât acesta permite transpunerea greutății și pe picioare (nu doar în
cârcă). Rucsacul nostru va fi impermeabil și cât mai ușor. Este indicat să existe un
spațiu între rucsac și spate pentru o cât mai bună ventilație. Bretelele vor fi
confortabile pentru a nu ne jena umerii. 



Rucsacul să aibe fermoar pentru o accesibilitate ridicată elementelor de la fund.

Rucsacurile moderne (cu bare interioare) sunt proiectate ergonomic, fiind

confortabile, eficiente, şi oferind o stabilitate ︎bun︎ă pentru purtător. Aceste avantaje

38
︎o︎feră un plus de siguran︎ţă celor care aleg dru︎meţiile montane, fie ele de o zi sau de
mai lu︎ngă durată.

Rucsacurile moderne au cadrul în interiorul rucsacului (cu una sau mai multe bare
de aluminiu). Fie că eşti ︎căţărător, schior sau excursionist, acest tip de rigidizare te
ajută să-ţi ︎men︎ţii mai uşor echilibrul pe suprafeţe accidentate.

Pentru o tură de o zi, este suficient un rucsac de 20 - 40 litri, 40-60 litri pentru 2-3
zile. Unele modele pot ajunge la 100 litri. De obicei, cu cât alegem un rucsac mai
mare, cu atât mai mult avem tendința de a băga mai multe lucruri pe care le vom
căra inutil.

Bidon de apă - Mi-am dat seama că este mult mai eficient să folosești bidoane de
apă în loc să tot rulezi sticle de plastic la fiecare drumeție.

Parazăpezile – se agață de șireturi și se prind de picior. Se poartă atât iarna, cât și

vara. Sunt foarte importante (mai ales iarna) întrucât prevenim intrarea zăpezii în
bocanci, iar vara împotriva pietricelelor și eventualelor mușcături ale animăluțelor,
dar și pentru a nu se scurge apa de pe noi în bocanci și să ne udăm la picioare.

39
Frontala (lanterna) – este indispensabilă. Dacă ne prinde noaptea, ne putem
deplasa în continuare. Noaptea pe munte este BEZNĂ. (în lipsa stelelor sau a lunii
pline). 



Ne ajută să ne orientăm, să nu ne abatem de la traseu. (Este contraindicat să ne
deplasăm noaptea dacă nu avem o sursă de lumină, chiar dacă știm traseul. Acum
depinde de fiecare. Nu spun că dacă este frig puternic și riscăm să facem
hipotermie dacă am rămâne pe loc, să stăm în frig, dar încercăm să ne adăpostim).


Dar dacă pleci pregătit de-acasă nu faci hipotermie, că de-asta am scris ghidul ăsta.


Bețele de trekking - ajută genunchii la coborâre, transpunând greutatea rucsacului

de la picioare și umeri spre brațe. Sunt ajutătoare și la urcuș, dar cel mai mult ajută la
coborâre. Asigură confort și echilibru mai ales când rucsacul este greu și intervine
oboseala.

Aceste bețe de tură sunt realizate din materiale ușoare (aluminiu, titan, composit),
sunt telescopice pentru a ocupa cât mai puțin spațiu atunci când nu sunt folosite și
vin cu sisteme de fixare diferite (înșurubare, clapetă tensionată, etc). Sistemele de
fixare sunt în regulă indiferent de tip atâta timp cât bețele de tură sunt de calitate și

40
se întrețin de către utilizator (curățare și uscare după fiecare tură mai ales în zonele
de fixare).

Atenție: în timpul deplasării, puteți accidenta sau puteți fi foarte ușor accidentat de
către coechipieri, mai ales în urcuș cu pantă. De aceea, este responsabilitatea
fiecărui drumeț de a păstra distanța față de cel de dinaintea lui.

Genunchiere - dacă ai probleme cu genunchii, poți folosi o pereche de genunchiere

și te vor ajuta mai ales la coborâre. 


Dacă ești genul de persoană care merge mult pe munte sau face mult sport în
general, fie că alergi la maratoane, fie că alergi doar în parc sau la sală, în timp,
genunchii se vor resimți. Și eu am purtat pentru prevenție. Mai bine să previi decât
să tratezi.

Trusa de prim ajutor - va conține: comprese sterile de tifon, fașă de tifon, leucoplast,
fașă elastică, bandaje adezive, pansament uscat autoadeziv, apă oxigenată, alcool
medicinal, betadină, forfecuță, pensetă, săpun, mănuși medicinale, analgezice,
antiinflamatoare, antialergice, spray anti-insecte și anti-căpușă, pastile recomandate
în cazul problemelor digestive, săruri de rehidratare, magneziu, nurofen și alte
medicamente (fiecare știe ce îi trebuie), prezervative (poți transporta o cantitate
41
mare de apă în lipsa a orice altceva, cu condiția să alimentezi de la o apă
curgătoare).

Nu trebuie să lipsească din rucsac, de la o banală tăietură/zgârietură se poate

întâmpla să te infectezi, lucru pe care l-ai fi putut preveni cu un simplu pansament și
apă oxigenată.

Colțarii – ajută la străbaterea porțiunilor de gheață sau zăpadă înghețată, fiind

prevăzuți cu 8-12 colți de oțel. Aceștia se prind de bocanci, cei mai stabili fiind cei cu
prindere mecanică față-spate.

Pioletul – este asemănător unui târnăcop, cu un vârf ascuțit zimțat și o porțiune mai
lată în partea opusă (lopățică). Sunt de două tipuri, pioleți de tură (cei drepți) și
pioleți tehnici (sunt mai mici și cu coada puțin curbată). Cei de tură sunt obligatorii
iarna, ajutându-ne să urcăm pantele, asigurarea corzii și oprirea în cazul alunecării
pe o pantă de zăpadă sau gheață. Cei tehnici se folosesc la escaladare pe pereți de
gheață (încă nu am făcut asta).

Rachetele de zăpadă - se folosesc pentru a nu cufunda bocancul în zăpada adâncă.

Se prind de bocanci cu ajutorul sistemelor special concepute. Sunt dotate cu colțari
specifici care permit traversarea pe zăpezile înghețate.
42
Hamul - este confecţionat din chingă de cel puţin 5 cm. lăţime. Anumite modele
sunt prevăzute cu cureluşe pentru reglarea şi ajustarea în funcţie de grosimea
piciorului, aceste modele numindu-se scaune reglabile. Mărimile variază în funcţie
de lungimea taliei (XS- XXL) iar greutatea scaunului este de aproximativ 300-400 g.

Casca - este un obiect foarte important în practicarea alpinismului, rolul ei fiind de a

absorbi maximul de energie (datorat contactului cu un corp dur) prin deformarea
până la rupere, cu respectarea valorilor de şoc impuse prin normele UIAA.

Numeroase accidente s-au produs datorită pietrelor prăvălite din zonele superioare
ale traseelor sau prin lovirea capului de stâncă în timpul unei căderi necontrolate
(ruperea unei prize, ieşirea pitonului, etc.)

În prezent ne stau la dispoziţie modele omologate cu greutatea între 250 şi 500 g.,
cu o bună ventilaţie, poziţionate stabil pe cap, cu chingi de legătură sub bărbie şi la
ceafă.

Carabinierele - se confecţionează din duraluminiu. Forma uzuală este cea

trapezoidală, care evită încărcarea clapetei.
Conform normelor UIAA sarcina de rupere minimă a unei carabiniere este de 20 KN
pe direcţia axei longitudinale şi 7 KN pe direcţia axei transversale.

43
Pentru a se evita deschiderea involuntară a clapetei se folosesc carabiniere cu şurub.
Ele îşi găsesc utilizări la dispozitivele de asigurare şi la rapel. Greutatea unei
carabiniere variază între 55 - 100 g.
Coarda - reprezintă cel mai important material tehnic, de calitatea si folosirea ei
corectă depinzând securitatea și viata membrilor echipei. La achiziționarea unei
corzi, unul din principalele criterii este eticheta UIAA care atestă faptul că produsul
respectiv respectă normele de calitate și securitate impuse de Uniunea
Internatională a Asociațiilor de Alpinism.

Pentru turele la cort mai sunt necesare și:




●Sac de dormit (confortul termic să fie ales în funcție de anotimp și fiecare
persoană)

● Izopren

● Primus (pentru gătit)
Atunci când ne alegem un cort, sunt mai multe criterii după care îl putem alege: în
funcție de greutate, de temperatură sau în funcție de formă. Sau în funcție de bani :))

Există corturi de iarnă realizate din materiale cu caracteristici speciale ce permit

utilizarea lor pe zăpadă la temperaturi scăzute sau corturi de trei anotimpuri cu

44
materiale rezistente la abraziune și foarte bine aerisite pentru zonele cu temperaturi
ridicate.

Mai sunt corturile joase și rezistente la vânt pentru zone alpine înalte sau corturi
înalte confortabile pentru ieșirile la mare sau zonele de campare montane cu familia.

Sacii de dormit - sunt categorisiți pe grade de confort/toleranță la temperatură. Să

fim cu băgare de seamă atunci când ne alegem sacul de dormit, în funcție de
anotimp, destinație și tipul expediției pentru care îl vom alege.
Adică să nu ne alegem un sac de iarnă cu confort termic la -15 grade și să îl folosim
vara în Deltă, sau viceversa, cu un sac pentru Deltă să mergem în Făgăraș. Dacă nu
alegem potrivit sacul în funcție de aceste limite, starea de odihnă și de refacere a
organismului lasă de dorit.



Alte elemente pe care e bine să le ai în rucsac:

● o sursă de aprins focul (brichetă + într-o sticluță de esență de rom un servețel
îmbibat cu benzină)

● cuțit/briceag

● folie de supraviețuire

● saci de gunoi pentru a ne căra resturile

● alte pungi pentru a ne repartiza hainele și a le păstra uscate în caz de vreme

45
ploioasă

● termos pentru păstrarea temperaturii băuturilor

● protecție solară (UV50)

● hartă fizică (foarte utilă și aplicația pentru telefon: Munții Noștri)

● baterie externă

● baterii de rezervă pentru frontală

● fluier

● stații emisie-recepție sau walkie talkie pentru o bună comunicare cu coechipierii

● o carte la tine (dacă îți place să citești)

● ciocolată (sau miere cu nucă)

● petarde împotriva câinilor de stână

● spray cu piper

● căști sau dopuri de urechi în cazul înnoptării cu persoane străine care sforăie

● protecție impermeabilă pentru rucsac

● lopată de zăpadă (dacă este cazul)

● anou chingă (dacă este nevoie)

● cordelină

● fiecare ce mai are nevoie specific

● instalată Aplicația : ‘’Munții Noștri’’ pe telefon


46
De unde ne procurăm echipamentul?


Sunt multe magazine specifice: Himalaya, Montrek, Craimont, Ascent, Proalpin,

Nootka etc. doar că pentru început unele pot părea scumpe. Mai ales dacă încă nu
îți este clar că le vei folosi mult în timp. Putem alege o variantă mai accesibilă
financiar: Decathlon. Există multe articole de calitate la preț accesibil. (Mai puțin
bocancii serioși)

Atenție: nu de puține ori mi-am umplut rucsacul cu chestii de care nu aveam

neapărată nevoie și pe care le-am cărat în cârcă degeaba.

În timp, ne vom dezvolta obiceiul de a ne selecta cât mai bine fiecare element în
parte de care avem neapărată nevoie. Dar asta vine odată cu experiența. La început
avem tendința de a nu uita nici placa de păr sau fierul de călcat, dar așa ne formăm
discernământul.


Încă una: nu de puține ori, parcă aveam tendința de a mânca mult. Zici că mă
duceam la război și cine știe când voi mai fi apucat să mănânc. Și băgam în mine și
mă îngreunam aiurea pe traseu. Îmi luam inclusiv mâncare multă cu care de obicei
mă întorceam fără să îmi dau seama, cu ea înapoi acasă.

47


Ține minte: nu există vreme nefavorabilă, ci doar echipament neadecvat.


Alimentația în drumeție

Am avut plăcerea de a testa un traseu în Munții Ierzer-Păpușa și mi-am dat seama de

un lucru foarte important. Alimentația. Mai exact, cum ne poate îngreuna asta
situația doar din cauza faptului că ignorăm cum să ne alimentăm pe munte, de cele
mai multe ori.

Așa cum am ignorat și eu în drumeția aceea. Dimineața am mâncat ceva prăjit,

sandvișuri neconsistente și alte porcărele pe drum. Să n-o mai lungesc, mi-a picat
greu și mă mișcam foarte încet și nu știam de ce, în ciuda condiției mele fizice bune,
cred eu.

Apoi am fost în alt traseu, mai exact pe creasta Făgărașului, pregătit de data asta. Și
m-am simțit ca un zmeu, iar alimentația a avut un rol important în buna desfășurare a
drumeției, mai ales că a fost un traseu lung. Dar despre trasee vom mai discuta într-
un alt capitol.


Acum vreau să vă împărtășesc câteva alimente bune care m-au făcut să mă simt plin
48
de energie, fără a avea burta plină și fără să mă simt greu la stomac. Vi le spun din
ce-am mâncat și mi-au prins bine pe traseu.


Nu plecați la drum pe stomacul gol. Micul dejun este cea mai importantă masă a
zilei!

Așadar, câteva alimente indicate:

● Mierea: alimentul care intră cel mai repede în sânge.

(mi-am pus miere într-un borcănel ușor, din plastic și mi-a îndulcit drumeția! Miam)

● Miezul de nucă

● Mango, avocado și alte fructe preferate

● Sandvișuri făcute cu cașcaval, brânză topită, telemea de vită/oaie, salată verde,
ardei gras sau gogoșar, alături de ceva mezeluri.
(e bine să fie consumate cât mai devreme pentru a nu se altera, evitând astfel
toxiinfecțiile alimentare)
● Ghimbir
(nu știam despre el dacă nu întâlneam o super-doamnă care a avut bunăvoința de a-
mi împrumuta câteva cubulețe de ghimbir, sănătate curată, nu alta. Grijă să fie fără
zahăr.)
● Biscuiți digestivi cu scorțișoară
49
(mie îmi plac foarte mult și e bine să avem un aliment preferat în rucsac pentru
momentele mai dificile de pe traseu care să ne readucă în zona de confort)

● Ton/scrumbii

● Porumb dulce

● Gulie și ridichi 

● Curmale, fructe confiate, smochine, musli și altele

● Biscuiți oreo

● Halva

● Napolitane cu cremă de alune

● Giant bar
(Giant bar este un fel de prăjitură baton vegetarian&vegan, o bombă calorică și
plină de energie care nu ar trebui să ne lipsească din rucsac când plecăm de-acasă)



● Cașcaval
● Banane: dar mâncate în prima parte a zilei pentru că altfel se ˝sclifosesc˝ în rucsac
și nu vrem asta. Plus că, mâncate pe stomacul gol, sunt ca un pansament gastric


● Alte fructe preferate


● Mâncărurile calde și tradiționale de la cabane

50
(de fiecare dată când trec pe la vreo cabană, îmi place să pap o ciorbă bună, caldă.
Mă liniștește de fiecare dată)



● Limonadă cu miere, sau alte sucuri naturale preparate acasă din portocale,
mandarine, grapefruit, mere sau roșii.



● La drum lung, se mai poate lua Magneziu pentru a preveni crampele musculare. 

De asemenea, pentru a preveni durerile de genunchi este recomandat să se ia un
anti-inflamator înainte de tură. De ce înainte? Pentru a-și face efectul în timpul
desfășurării drumeției, nu după, când deja se resimte durerea.

Sigur că mai sunt și alte alimente, dar astea sunt principalele care mi-au venit acum
în minte.

Pe lângă alimentele enumerate mai sus, vreau să mai subliniez faptul că marea
majoritate dintre ele nu ne îngreunează foarte tare rucsacul. De ce? Pentru că conțin
valoare energică ridicată în cantitate mică.

51
Să nu ne abatem de la subiect, vă spun în încheiere și câteva alimente
contraindicate:



● carnea în general (cârnați, tobă etc) pentru că se digeră greu, iar stomacul va
consuma mai multă energie digerând decât ne oferă alimentul în sine

● castraveții (se digeră greu)

Una peste alta, e bine să ne ascultăm corpul, să vedem ce ne priește și ce nu. Și o

faci doar testând. 




52
Hidratarea

Necesarul zilnic de apă (fără a include alte lichide) este de 3 l/zi. La altitudini mari,
chiar și mai mult. Sigur că depinde de la organism la organism, dar pe munte e bine
să ne hidratăm constant. Cu înghițituri mici, nu toată gâl-gâl-gâl și să avem senzația
de broaște în burtă.

Sucurile sintetice și alcoolul nu dau senzația de potolire a setei pe care o dă apa, nu

conțin săruri minerale și în plus consumă și energia (mai ales iarna).

Dacă rămânem fără apă, nu e cazul să disperăm, Carpații noștri sunt bogați în
izvoare potabile, cu câteva excepții (creasta Pietrei Craiului etc.) dar e bine să ne
informăm înainte.

Vom avea o senzație de lejeritate de fiecare dată când ne-am pregătit cum trebuie
înainte de drumeție. Beți multă apă! Mi-am dat seama că ori de câte ori am o stare
de spirit mai ‘’posomorâtă’’ beau multă apă și mă simt în mod natural mult mai bine.
Doar pentru că am băut apă! 

Când suntem în drumeție, cantitatea de apă necesară crește cu 50% chiar 100%

53
peste necesarul zilnic obișnuit. 


Apa se găsește și în fructe, legume și alte alimente.

Beți apă înainte să vi se facă sete. Când ni se face sete, creierul ne trimite semnale că
suntem deshidratați. Este recomandat să se consume 300 ml pe oră pe parcursul
traseului. Nu vom pleca la drum fără să bem apă înainte, 0.5 litri dimineața.

Putem crește cantitatea de apă băută înainte de drumeție cu câteva zile înainte,
pentru a porni bine hidratați.

Consumul de alcool și tutun nu sunt compatibile cu mersul pe munte. Este

contraindicat a se consuma băuturi alcoolice, întrucât acestea reduc foarte mult
capacitatea de efort a organismului, conducând la deshidratare și oboseală.

54
Semne că ne-am deshidratat

● simțim gura uscată, dar și pielea

● ne doare capul, ne simțim obosiți, uneori amețiți
● urina este puțină și închisă la culoare
● sistemul imunitar este scăzut
● tensiune arterială scăzută
● dureri articulare

Pe munte, deshidratarea este mai mare din cauza transpirației, a hiperventilației și a

aerului uscat (la altitudini mari).











55
Semnificația marcajelor montane

Marcajele de pe traseele montane din România sunt formate din trei culori: roșu,
galben și albastru, obligatoriu cu fundal alb și sunt împărțite, după cum urmează:

●bandă
●triunghi
●cruce
●punct sau cerc


Marcajele ‘’bandă’’ sunt folosite pentru a arăta traseele principale și pentru traseele
de creastă.

Marcajele cu ‘’triunghi’’ sunt folosite pentru a arăta traseele secundare.

Marcajele cu ‘’cruce’’ sunt folosite pentru a arăta traseele de intersectie, de legătură.


Marcajele cu „punct rosu”, „cerc rosu” sunt folosite pentru a arăta traseele în circuit.

56


Semnele de marcaj sunt aplicate în ambele sensuri de circulaţie, la distanţe astfel
apreciate încât să fie uşor vizibile de la un semn la altul, perpendiculare pe direcţii
de mers şi la înălţimea de 1,5 - 2 m faţă de sol.

Sunt vizibile pe copaci pe traseele forestiere, pe pietre stabile și la vedere, iar în

golurile alpine şi în poienile foarte mari semnele de marcaj sunt pe stâlpi
confecţionaţi din ţevi metalice. Pe unele trasee cu marcajele deteriorate sau
inexistente, pot fi găsite așa-zisele ‘’momâi’’ așezate de alți drumeți. Sunt pietre
așezate una peste alta.


Mai putem întâlni unele marcaje care nu indică neapărat un traseu montan, ci
delimitarea unor areale naturale, cumpene de ape etc.

De exemplu, ‘’pătratul roșu’’ este folosit pentru delimitarea zonelor de rezervație.


57
Alte marcaje forestiere

Aflați în pădure, mai putem întâlni și alte marcaje cu care nu suntem familiarizați de
cele mai multe ori pentru că nu indică un traseu turistic.

Două benzi orizontale roșii, separate de o bandă albă care

înconjoară copacul, iar alături un număr, înseamnă intersecții
de linii parcelare: desparte două parcele alăturate. În
apropierea acestui semn se poate afla
o bornă de piatră cu numărul parcelei.
Se găsește pe culme sau pe vale (pe
malul pârâului).

Litera H cu vopsea roșie reprezintă

limita dintre două ocoale silvice. Se
întâlnește numai pe culme și separă
două bazine hidrografice alăturate.
Astfel, cu un minim de cunoștințe despre zona care este
străbătută, urmându-se semnul H vom ști că ne aflăm pe
cumpăna apelor, adică pe culmea ce separă două râuri.

58
 O bandă verticală pe scoarța copacului făcută cu vopsea roșie
înseamnă limita de parcelă. Ea se întâlnește de obicei pe
piciorul de munte care coboară spre albia unui pârâu sau chiar
pe lângă albia pârâielor. Deci, urmând o astfel de bandă se va
ajunge la un pârâu, apoi urmând cursul acestuia, mai devreme
sau mai târziu se va ajunge la o localitate.

Întâlnind o intersectie de
parcelare se poate porni
pe limita de parcelă și se
va coborî în valea unui
râu.

59
Categorisirea traseelor pe grade de dificultate

● grad de dificultate: mic ➡ durează aprox. 3-6 h, diferența de nivel este între 300 -
700 m și efortul fizic este redus;

● grad de dificultate: mediu ➡ durează 4-8 h, diferența de nivel este între 500 - 1
000 m și efortul fizic depus este considerabil, însă traseul devine greu în lipsa
condiției fizice;

● grad de dificultate: mare ➡ durează 5-9 h, diferența de nivel este între 800 - 1 500
m, efortul fizic este sporit și aveți nevoie de ceva antrenament înainte, întrucât
urcușul este continuu și abrupt.


60
Responsabilitățile ghidului

Pentru cei care aleg să meargă pe munte într-un grup organizat, cu ghid autorizat,
voi prezenta în continuare responsabilitățile ghidului.

Ghidul are misiunea de a-și conduce turiștii în siguranță și a le oferi acestora o

experiență cât mai bogată și plină de însemnătate.


OBLIGAȚII ȘI COMPETENȚE: 

● Răspunde de securitatea turistilor și o asigură; 

● Se adaptează la orice situație apărută și acționează în consecință; 

● Acționează cu stăpânire de sine și calm în situații de criză; 

● Avertizează turiștii cu privire la respectarea normelor de protecția mediului; 

● Furnizează informații despre vreme; 

● Informează turiștii asupra potențialelor riscuri; 

● Aplică regulile de prim ajutor; 

● Folosește mijloace de alertare a formațiunilor de salvare specifice zonei;
● Efectuează periodic deplasări în zona de activitate pentru a fi informat despre
evoluția traseelor turistice (testarea traseului);

● Are un comportament respectuos față de turiști; 


61
● Evită atitudinea preferențială față de anumiți turiști indiferent de atitudinea
acestora;
● Comunică egal cu toți membrii grupului; 




Obligațiile plecării dinainte de excursie:

●Ghidul va cunoaște traseele turistice cât și zona geografică în care își desfășoară
activitatea
● va informa turiștii cu privire la condițiile meteo, echipament și alimentație
● va pregăti în detaliu itinerariul
● va avea întotdeauna un plan B în cazul situațiilor neprevăzute (condiții meteo,
situații critice etc.)
● pregătirea echipamentului din timp
● pregătirea teoretică a desfășurării excursiei (parcurgerea numerelor de telefon de
la unitățile de cazare sau mijloacele de transport)
● actualizarea trusei medicale
● pregătirea psihologică

Obligațiile din timpul excursiei:

● se va prezenta la fața locului cu aproximativ 30 de minute înaintea grupului, cu
legitimația de ghid la vedere
62
● verificarea prezenței (lista turiștilor)
● verificarea echipamentului particular a membrilor grupului
● primirea turiștilor, prezentarea traseului și prezentarea personalului de bord
● anunțarea din timp a sosirii la destinație sau când urmează un popas pentru a fi
toată lumea pregătită
● verificarea prezenței tuturor membrilor grupului la coborâre
● va comunica turiștilor durata corectă a timpului pe traseu
● deplasarea în siguranță pe traseul stabilit
● deplasarea este recomandat să fie făcută în monom
● va exista o persoană responsabilă (al doilea ghid) pentru a nu rămâne nimeni în
urmă. Dacă se rupe monomul, se va comunica ghidului din față cu ajutorul stațiilor
emisie-recepție
● prezentarea la unitatea de cazare (cabană/pensiune/hotel etc) și cazarea turiștilor
● se vor asigura serviciile de masă
● ora trezirii, micului dejun și deplasarea pe traseu se va comunica din timp
● predarea camerelor în ultima zi (camerele vor fi aerisite, așternuturile așezate la
locul lor, ca în ziua în care s-a primit camera, iar gunoaiele se vor arunca la
tomberonul din fața cabanei)
● pe toată durata excursiei, ghidul nu va consuma băuturi alcoolice
● ghidul va răspunde tuturor întrebărilor și curiozităților turiștilor lui și va fi
permanent la dispoziția acestora pe toată durata excursiei.
63
Calitățile pe care ar trebui să le aibă un ghid

Consider că un ghid își asumă responsabilitatea pentru întregul grup, este

responsabil pentru deciziile întregului grup, iar deciziile pe care le ia, le ia asumat,
bazat pe experiență. Acum, să nu se înțeleagă greșit că dacă mergi cu un ghid pe
munte, trebuie să faci ce spune el orbește, fără discernământ, nu. Fiecare turist va
urma ghidul, în cunoștință de cauză și cu asumarea deciziilor prin propriul filtru de
gândire.

Cel mai bun ghid, fără să o dau în metafore, pentru fiecare dintre noi, chiar dacă ești
cu un ghid în excursie, este ghidul tău interior, intuiția ta, sau cum vrei tu să-i spui. 



Dacă ai așa un feeling de ți se întoarce stomacul pe dos la gândul de a parcurge un
anumit traseu propus de oricare ghid, consider (și chiar îmi încurajez turiștii) să
aleagă să nu parcurgă un eventual traseu propus de mine. Mai bine îți asculți
feelingul și stai potolit dacă simți că nu e pentru tine, decât să mergi cu frica în sân.

Astfel, nici tu nu devii o povară pentru ghid, nici ghidul o povară pentru tine.

64
Ghidul nu are voie să greșească

Ca și ghid montan, trebuie să cunoști zona montană în care urmează să aduci turiștii
ca pe Tatăl Nostru. Adică fără să conteze condițiile meteo, tu să ai încredere că vei
conduce grupul în siguranță. Să cunoști zona chiar dacă nu or să se cunoască
marcajele. Adică expertiza ghidului să nu conteze de marcajul traseului, ci de poziția
geografică în care se află.

Permanent am o viziune asupra poziției în care mă aflu, ca și cum aș fi filmat cu

drona. Nu de puține ori mi s-a întâmplat ca ceața să reducă vizibilitatea la 2 metri în
față, suficient de mică cât să nu mai vezi următorul marcaj. Ce te faci atunci? Sau
mersul noaptea. Fără o frontală bună (care nu ar trebui să lipsească din rucsac)
noaptea poate deveni un coșmar. Orientarea este mult mai grea noaptea, când vezi
doar copaci în jur și în rest beznă. Plus că mai intri și în panică. Tocmai de aceea, într-
o drumeție de-a mea, fără să mă laud, am pus la punct un traseu noaptea, iar
oamenii au fost super încântați. Chiar dacă am cântat ca nebunii (mai mult de frică,
decât de dragul de a cânta), după, senzația că am reușit să merg noaptea este unul
foarte liniștitor. Când ne-am oprit toți frontalele și ne-am uitat la stelele sclipitoare în
cea mai deplină liniște, doar bălăbănitul vârfurilor de brazi pe fundal, pentru o
secundă parcă timpul a stat în loc. Pentru fiecare în parte. Toți am trăit acceași
senzație în același timp. Unic, ce să mai.
65
Dar până la urmă, pentru a fi un ghid bun, în primul rând pornește de la a fi o
persoană bună, un exemplu, iar prin puterea exemplului să facem lucrurile să se
întâmple. Pentru că, până la urmă, fiecare dintre noi suntem ghizi și ghidușe în viața
de zi cu zi și influențăm pe cei din jurul nostru fie că ne dăm seama de asta sau nu.

Dar sper că fiecare dintre cititori să își ia ce este mai bun pentru el, iar ceea ce încerc
să fac, cu acest ghid de buzunar, este să ofer o imagine de ansamblu care să
răspundă la întrebarea: care sunt calitățile unui ghid?

Relația ghidului cu turiștii săi

Mi-a ridicat mingea la fileu acest subiect și mă bucur mult că am ocazia să dezbat
aici subiectul.

De multe ori am observat că pasiunea unui om pentru ceva reușește să inspire alt
om prin dedicarea față de respectivul domeniu, și nu neapărat domeniul în sine. Și
chiar cred în asta.

Ce vreau să spun: mie nu-mi place istoria. Asta nu înseamnă că o desconsider, sau
că nu îi respect importanța, doar că pentru mine personal este cam irelevantă,
66
nepractică (ce-a fost a fost) și asta o spun în calitate de ghid, care ar trebui să
cunoască istorie, să povestească minute în șir despre ce s-a întâmplat în trecut și
cum anumite locuri devin pline de însemnătate grație istoriei. Corect până aici. Total
adevărat. Una e să treci pe lângă o catedrală sau cetate, iar ghidul să îți creioneze
întreaga istorie a locurilor și cum ele sunt cele care sunt astăzi grație deciziilor
oamenilor importanți din trecut, iar alta este să vezi doar niște ziduri vechi lipsite de
orice substanță, doar că nu ai habar despre ce au însemnat odată, cândva.

Doar că nu este pentru mine.

Apropo, de-a lungul timpului, mi-am dat seama că nu contează dacă am dreptate
sau nu. Ceea ce contează este dacă este UTIL. Nu mă bat cu pumnii în piept că eu
am dreptate. Pentru mine este mai important să găsești utile informațiile din acest
ghid. Așadar, dacă se vor strecura mici greșeli în acest ghid, le corectăm împreună :)

Mai bine începem să ne jucăm, să stârnesc râsete și pe alocuri să mai arunc câte-un
banc (nu sunt bun la spus bancuri), să cântăm Mihăiță (știu că vă place și parcă nu vă
mai săturați din cântat), să mai povestim fiecare din experiențe și să ne conectăm
întreg grupul între noi, să se creeze o armonie generală al bunului mers al lucrurilor
și toată lumea să fie satisfăcută de drumeția în sine. Să ne bucurăm fiecare de

67
natură, de munte, de aerul curat și de camarazii și domnițele care ne însoțesc în
respectiva drumeție.

… decât să risc să devin plictisitor, eventual să mă chinui să memorez în memorie

(iar sunt redundant) informații pe care oricum nu sunt sigur cine le-a scris și oricum
le-a scris din perspectiva sa asupra lucrurilor, deci de unde știu eu că așa a fost?
Informații care oricum pot fi găsite cu ușurință pe internet? Pentru mine nu are sens,
și chiar dacă m-aș strădui, mai devreme sau mai târziu s-ar simți. Aici mă refer la
istorie, nu la informații ce țin de instructaj, lucruri practice. Să mă înjure cei care sunt
cu istoria, oricum nu poți mulțumi pe toată lumea și nici nu încerc să fac asta :))

Să încerci să mulțumești pe toată lumea este calea sigură de a te face neplăcut. O să

se simtă și nici cei care probabil ar fi mulțumiți dacă nu te-ai strădui nu te vor mai
plăcea. Mai devreme sau mai târziu. Nu vorbesc de bunul simț, mă refer la a încerca
cu disperare să faci pe toată lumea mulțumită, doar așa.

Ce am vrut să spun cu asta, e că, mai bine te exprimi în felul tău, chiar dacă te piși pe
tine de emoții decât să fii distant și formal cu grupul. Și am simțit asta jucând ambele
roluri.

68
Am avut un bal mascat la casa Folea, de la poalele Pietrei Craiului care, să mor eu
dacă n-a ieșit chiar tare. A fost o drumeție de două zile, iar peste 90% dintre turiști,
mai fuseseră cu mine înainte. Ne cunoașteam. Și mi-am dat voie să mă exprim din
inimă, să povestim cele mai tâmpite situații, să ascultăm muzica pe care o ascult eu,
(surprinzător le-a plăcut și mi-au cerut playlistul). Am intrat într-o stare de flux pe
care fiecare scriitor și-ar dori să o aibă atunci când scrie. De când am plecat, până la
Ploiești am povestit și parcă trecuseră doar 5 minute. Și astfel, fiecare și-a dat voie să
fie în felul său. Să se simtă în largul său. Pentru că eu mi-am dat voie să mă simt în
largul meu în mijlocul lor. Dacă ar fi să mă pui să cer o mărturie cu cei care au
participat, poate să confirme fiecare 😉 Îi salut pe această cale. Se știu ei.

În acel sat pitoresc, am simțit cum este să locuiești în aceste locuri pașnice și pline
de nuanță și parcă rupte de cotidian. Am mâncat și am stat în gospodăria omului,
am vizitat ce era de vizitat, am făcut drumeții, am stat la soare, în mijlocul naturii,
unde timpul parcă stătea în loc, iar seara ne-am adunat în jurul focului de tabără.

Peisaje memorabile, brândușe cât vezi cu ochii și multe ore petrecute la soare, cu
muntele în față! Ne-a plăcut ☺

Pe de altă parte, la o săptămână distanță, am plecat în Munții Măcin. Cumva nu am

reușit să mă simt în largul meu, îmi uitasem și stickul cu melodiile mele (eram
69
convins că era la mine). Nu știu dacă a contat sau nu, dar din cei 26 de turisti, doar 5
dintre ei mai merseseră cu mine în drumeție. Ideea e că, cel puțin pentru mine, nu
am simțit grupul, nu m-am simțit conectat cu ei cu adevărat, ci doar mai mult formal.
Și îmi pare rău pentru asta. Oricum, traseul a fost genial și nu mă îndoiesc că le-a
plăcut. 


Doar că asta e cu chimia. E sau nu e. Și asta se simte cu fiecare grup în parte. Cu

fiecare drumeție. Dar consider că totul pornește de la mine, în cazul meu. De la
atitudine. Despre care vom vorbi mai pe larg în acest ghid. Abia aștept☺

70
Partea a III-a - Noțiuni de bază în orientare

71
72
Ce faci dacă te rătăcești?

M-am rătăcit în total de vreo trei ori. Prima dată în New York, dar este irelevant
pentru ce vorbim noi aici, a doua oară în Bucegi, iar a treia oară în Măcin.

În Măcin nu a fost prea grav, adică puteam oricând să mă întorc înapoi, dar voiam să
ajung pe vârf neapărat. Deci nu se prea pune. Adică aveam situația sub control, doar
că nu mai știam pe unde să o iau.


Dar am să povestesc puțin despre rătăcirea din Bucegi și depre rătăciri în general.
Tips & tricks despre ce să faci atunci când te rătăcești.

Deci mă întorceam de la cabana Padina și voiam să cobor în Sinaia, urmând izvorul

dorului, traseu marcat cu bandă roșie. Zis și făcut, doar că la un moment dat traseul
marcat făcea dreapta, dar eu mai fusesem înainte cu alții care știau și o luaserăm prin
altă parte. Tot pe un traseu forestier, doar că nemarcat.

‘’Lasă că știu eu’’, mi-am zis. Și-am pornit înainte străduindu-mă să îmi amintesc pe
unde o luasem cu vreun an în urmă. Merg ce merg, iar la un moment dat văd două
coarne ce răsăreau de după un copac, fapt ce mă sperie un pic.

73
Era o văcuță, iar eu m-am speriat de ea. Pfaaa… merg ce mai merg, altă pereche de
coarne din cealaltă parte. Deviez un pic de la poteca obișnuită pe care o știam.
‘’Lasă că știu eu’’, mi-am zis.


Fără emoții merg înainte, ca un tigru în căutarea pradei. În cazul meu traseul.

‘’Eu sunt puternic, ce dreacu’’

Și tot mergând, din ce în ce mai multe perechi de coarne îmi răsar înaintea ochilor,
lucru care mă debusolează un pic. ‘’Firar să fie, ocolesc prea mult. Ale dreacu vaci’’
Nu că m-aș fi speriat de ele sau ceva, doar că parcă nu îmi venea să merg așa, pe
lângă ele.

‘’Ăsta e taur. Mamă, dacă mă-mpunge ăsta… am belit-o.’’

Iar ceea ce știam eu că trebuia să semene cu traseul pe care mai mersesem, numai
traseu nu era. Deja intram într-o pădure în care distanța dintre copaci devenea
foarte apropiată. Înspăimântător de apropiată.

‘’Taurul ca taurul, dar dacă vine ursu’ acum? Așa singur pe aici, fără să fac zgomot că
nici scuipat în gură nu mai am, dacă dau ochii cu el, mă cac pe mine, ce să mai…’’ și

74
monologul cu mine însumi continua, manifestându-se ba prin îmbărbătare, ba prin
tremurat din genunchi.


Inima deja îmi bătea cu putere. Deschid telefonul. Noroc că aveam google maps, iar
GPS-ul mergea. ‘’Aha, deci sunt aici, dacă merg în direcția aia, ar trebui să ies din
pădure.’’


Mă mai liniștesc un pic. Dar parcă mergeam degeaba. Abia se mișca bulina care
indica unde eram. ‘’Și chiar dacă știam traseul, tot trebuia să merg. Asta e. Să merg
încontinuu. Trebuie să ajung undeva.’’

Vreau să vă spun că gândul ăsta mi-a dat cea mai liniștitoare stare. Și am mers
înainte. Merg și merg înainte. Fără oprire. Abia dacă mai fusese cineva pe-acolo. Nu
era deloc bătătorit, nici măcar de ciobani. Copacii se apropiau din ce în ce, cu cât
înaintam mai mult în pădure.

Eram speriat, dar și liniștit în același timp. Ceva mă calma, dar încă nu știu ce anume.
Și am mers prin pădure, printre copacii aceia atât de apropiați de nu mai încăpeam.

Într-un final am răzbit. VICTORIEE!

‘’Eu sunt puternic mă, ce dreacu’’
75
Nici nu ies bine din pădure, că înaintea mea răsare un cap de cal. Ce-o fi căutând
calul ăla acolo nu știu, dar știu că sperietură ca aia n-am mai tras în viața mea.

Aproape că m-am căcat pe mine.

M-am întors instant. Ca un câine pechinez ce adulmecă în aer mirosul unui câine mai
mare ca el și, simțind primejdia, fuge numaidecât.

Nu mai conta că mă întorceam din nou în pădurea neîmblânzită. Dar numai copite și
nechezat de cal înfuriat îmi mai trebuia…


Probabil că era un cal inofensiv, care săracu’ mânca și el iarbă verde, dar în mintea
mea deja mă vedeam atacat și lovit cu copitele în burtă…

Într-un final, în depărtare, văd stâlpii marcajelor de pe traseul în care trebuia să dau
(bandă albastră). Plaiul lui Păcală se numește zona aia. Potrivit nume.

Și ca să răspund la întrebarea: ce faci dacă te rătăcești?


76
Mergi înainte, ce să faci? trebuie să ajungi undeva, doar să ai grijă să nu te rătăcești
și mai tare. Adică să ai o idee despre direcția în care te îndrepți. Depinde mult de
situație. În cazul cu Măcin, m-am întors până la urmă înapoi. În New York am luat un
taxi.

Deci ca idee, depinde foarte mult de situația în care te afli. Am mers și pe ceață de
nu puteam vedea înainte 2 metri, dar știam unde sunt și care este traseul. Însă dacă
nu eram sigur de situație aș fi făcut cale întoarsă. 


Mai departe, vom descoperi câteva metode practice pentru a afla punctele
cardinale și astfel să ne fie mai ușor să înțelegem unde ne aflăm ca și poziție
geografică.


Să-i dăm bice.

77
Cum aflăm direcția Nord-Sud pe timp de zi

Ziua, doar cu ajutorul ceasului de la mână (cu limbi) și cu ajutorul soarelui ne putem
da seama foarte ușor de direcția Nord-Sud. Cum? Simplu.


Din poziție orizontală, îndreptăm acul orar spre Soare.


La jumătatea unghiului format între acul orar și ora 12 se află Sudul. În direcție opusă
se află evident, Nordul.

Și aflând doar Sudul, le identificăm pe toate.

În Emisfera Sudică este invers. Adică îndreptăm ora 12 spre Soare, iar la jumătatea
unghiului format între ora 12 și acul orar se va afla direcția Nordului, iar în direcție
opusă
sudul.



Cu cât te apropii de Ecuator, precizia metodei scade întrucât e greu să determini
direcția soarelui când astrul se află deasupra capului tău.

78
79
Cum aflăm direcția Nord-Sud pe timp de noapte

Prima oară cauți nordul, adică Steaua Polară. Toată lumea știe Carul Mare, dar hai
mai bine să explic.



În raport cu stelele, rotația Pământului în jurul propriei sale axe are loc în 23 h 56 min
4 sec, iar aceasta este durata unei zile siderale. Sensul rotaţiei Pământului este invers
celei de mișcare aparentă a Soarelui, Lunii şi stelelor. Deoarece aceste corpuri par să
se deplaseze spre V pe bolta cerească, aceasta înseamnă că Pământul se rotește
spre E.

Steaua Nordului se află la un grad de Polul Nord Ceresc, punctul în jurul căruia,
aparent, se roteşte tot cerul nordic. În concluzie, Steaua Nordului, după cum arată şi
denumirea, va indica întodeauna N.

Steaua Nordului nu este cea mai strălucitoare stea de pe cer însă axa de rotaţie a
Pământului este orientată către această stea şi astfel o face să pară lipită pe cer în
timp ce restul stelelor se învârt în jurul acesteia.
Pentru a vedea Steaua Nordului, trebuie să recunoaştem constelaţiile: Carul Mare,
Carul Mic şi Cassiopeia.

80
81
După ce identificăm cele două roţi (stele) din spatele carului, prelungim imaginar de
5 ori distanţa dintre acestea două, în aceeaşi linie cu acestea şi vom afla Steaua
Nordului.
Steaua Polară este de asemenea şi prima stea din osia Carului Mic (Ursa Minor).

Cassiopeia are forma literei M sau W, iar dacă tragem imaginar o linie direct prin
centrul acesteia, aceasta ne va indica Steaua Nordului. Steaua Nordului se află la
jumătatea distanţei dintre Ursa Mare şi Cassiopeia.

82
Cum aflăm direcția Est-Vest pe timp de zi

Această metodă mai este numită și metoda

cadranului solar, iar aceasta presupune să înfigi un
băț drept într-o suprafață cât mai plană. Vezi unde
cade umbra bățului, iar la capătul umbrei
marchează cu o piatră (a).

După minim 15 minute umbra bățului va fi

modificată, iar la capătul umbrei vom pune o altă
piatră (b).

După ce vom uni cele două puncte, vom avea

direcția Vest-Est.

(a) - Vest

(b) - Est

83
Cum aflăm direcția Est-Vest pe timp de noapte




De data asta, vom folosi luna ca reper. Luna nu are lumină proprie, ci o reflectă pe
cea a soarelui. Deoarece se învârte în jurul pământului în 28 de zile, forma luminii
reflectate variază în funcție de poziția satelitului.

84
Atunci când luna se află de aceeași parte a pământului ca și soarele, nu se vede
nicio lumină și are loc faza de ‘’lună nouă’’.

Apoi luna se va reflecta în partea sa dreaptă, într-o zonă din ce în ce mai mare.
Înainte de a atinge faza de ‘’primul pătrar’’, luna va trece prin faza de ‘’seceră’’.
Urmează faza de ‘’primul pătrar’’, apoi faza de ‘’lună convexă’’, apoi va fi ‘’lună plină’’.

Din lună plină, va deveni din nou convexă, apoi, ultimul pătrar, apoi iar seceră și din
nou lună nouă.
În faza de lună plină, luna se află în partea opusă a pământului în raport cu soarele.

Fazele lunii pot fi folosite pentru orientare.

Dacă luna răsare ÎNAINTE să apună soarele, partea ei luminată va fi spre vest. Dacă
luna răsare DUPĂ miezul nopții, partea luminată va fi către est.

85
Cum afli câte ore mai sunt până la apus?

Ţine mâna orizontal astfel ca brațul să fie paralel cu solul. Ţine şi degetele tot în
poziţia orizontală însă ascunde degetul mare. Poziţionează-le începând de la baza
soarelui. O mână reprezintă aproximativ o oră sau fiecare deget reprezintă 15
minute. Distanţa de la baza soarelui până la linia orizontului reprezintă numărul de
ore sau minute până la apus.

În imaginea de mai sus mai sunt aproximativ 60 de minute până când soarele va
apune.

86
Sau să zicem că vrei să traversezi un râu sau ceva, și vrei să știi cât e de lat.

Cum poți afla lățimea unui râu?

Pentru a măsura lăţimea unui râu de exemplu, stai pe marginea râului drept şi
priveşte direct malul opus. Apleacă-ți capul până când bărbia va sta pe piept. Pune
mâna pe frunte astfel încât marginea din faţă a palmei tale pare să atingă malul opus
(similar unui salut militar). Întoarce-te 90o şi observă unde marginea palmei atinge
solul. Distanţa până la acest punct reprezintă lăţimea râului.

87
Partea a IV-a - De vorbă cu natura
sau cum să citim semnele naturii

88
În continuare am să vă prezint mai multe Tips&Tricks legat de natură, cum să citim
mai bine semnele naturii, mai bine să știm decât să nu știm.

Vreți?
Bine, hai!

Semne care prevăd înrăutățirea vremii

Un banal semnal care ne arată că se va înrăutăți vremea este atunci când observăm
vrăbiuțele că se ‘’scaldă’’ cu aripioarele în praf. Înseamnă că umiditatea este în
creștere, iar penele s-au umezit și îngreunat, iar acest gest este un indicator că se
apropie ploaia.

Sarea absoarbe umiditatea crescută din aer și nu curge bine din solniță.



Albinele sunt într-o mare agitație la orificiile de intrare și de ieșire din stup atunci
când simt apropierea ploii.



Corbii se adună în stoluri, croncăne și se deplasează perpendicular pe direcția
furtunii care se apropie. 



Mirosul copacilor și al plantelor devine mai intens înainte de ploaie.


89


De la mamaie mai știu că dacă vaca stă cu burta pe pământ, vine ploaia.



Sau atunci când micile animăluțe se reîntorc în ascunzișuri, șoareci, șopârle, șerpi
etc.



Timpul se strică în aceeași zi dacă vântul bate într-o direcție, iar norii pe cer merg în
direcție opusă.

Dacă dimineața vântul bate tare dintr-o direcție pe coasta muntelui și din direcție
opusă pe creastă, vremea se strică repede.
Dacă soarele se vede prin nori și are un cerc în jurul lui, vremea se schimbă în două
zile.

Dacă vezi tipul de nor Cumulonimbus (nori cu dezvoltare verticală, arată ca o vată
pufoasă, precum conopida) înseamnă că vine frontul rece și implicit și furtuna cu
descărcări electrice.

Tipul de tor Cirrus (nori înalți precum niște linii care zgârie cerul) prevestesc
schimbarea vremii în următoarea perioadă (1-2 zile).

90
Dacă plafonurile de ceață sau de nori, în loc să coboare în vale, se prind de vârfurile
munților, în următoarea zi va ploua.

Dacă dimineața cerul este alburiu, nu albastru închis, aerul este puțin încețoșat,
vântul slab și soarele arzător, în după-amiaza aceleiași zile va fi furtună cu ploaie
abundentă și trăznete.

Dacă dimineața aerul este cald și cerul senin, iar vântul bate slab, în cursul după-
amiezii, vara va fi furtună, iar iarna, seara va fi ceață.
În Carpați, norii care aduc timp rău sunt, în general, cei care vin dinspre Vest și Nord-
Vest.

Pe versantul sudic al Carpaților Meridionali, norii ce vin din Est și Sud-Est dau ploi
abundente și de lungă durată, mai ales toamna și primăvara.
Când vârfurile munților se acoperă seara cu căciuli de ceață, vremea se strică în
câteva zile.

La răsărit, dacă soarele este printre nori colorați, cerul la orizont fiind violet sau
vișiniu este un indiciu de timp ploios.

Tot la răsărit, dacă soarele este într-o vâlvătaie noroasă, colorată în arămiu este
indicație că vremea devine ploioasă.

91
La apus, dacă soarele apare mai mare ca de obicei, iar norii din jur au culori diferite,
a doua zi va ploua.

Seara, când luna răsare palidă și pare mai mare decât în mod obișnuit sau are fâșii
de nori în dreptul ei, putem deduce că vremea se va strica.

Dar heiii, oare care or fi semnele care anunță îmbunătățirea vremii?

Bună întrebare.
Un vechi proverb legat de vreme: ‘’Cer roșu seara, bucuria păstorului, cer roșu
dimineața, grija păstorului.’’


92
Semne care prevăd îmbunătățirea vremii

Vremea frumoasă se menține atâta timp cât oile pasc liniștite, vulturii planează la
înălțimi mari, animăluțele (șopârle, șoareci, șerpi) stau afară, iar albinele și furnicile
sunt în plină activitate, trifoiul își pleacă tulpina și își pliază frunzele sau când iarba se
umple de rouă seara. De asemenea, animalele sălbatice vor fi vizibile pe creastă.

Dacă aprinzi focul, iar fumul se ridică în mod constant, vremea s-a stabilizat și va
rămâne probabil frumoasă. Dacă începe să se învolbureze sau scade brusc după ce
s-a ridicat puțin, e semn că se apropie ploaia.

Dacă vântul bate dinspre Sud-Est sau Est, vremea se menține frumoasă.

Dacă dimineața este cald și senin și vântul suflă tare dinspre Sud, vremea se menține
frumoasă mai multe zile.
La răsărit, dacă soarele este pe un cer alburiu sau portocaliu, prevestește timp
frumos.

Un cer albastru închis la amiază înseamnă timp frumos.

Cerul gri de dimineață anunță de obicei o zi fără ploi. Culoarea închisă provine din
aerul uscat de deasupra ceții, formate din stropii de rouă de pe particulele de praf
din atmosfera joasă.

93
Un cer senin noaptea e semn de vreme bună și stabilă. La sfârșitul verii, poate fi și o
atenționare de ger: noaptea, protejează suprafața pământului, ca să nu se piardă
căldura. Fără ei, e mai probabil să fie ger. Aerul rece, fiind greu, umple depresiunile.
Ceața care se ridică dimineața dintr-o vale e semn de vreme frumoasă. Într-un ținut
deluros, dacă ceața nu se ridică până la prânz, va persista toată ziua și probabil se va
transforma în ploaie pe seară.

Un cer senin într-o noapte, urmat de unul pe care se văd doar câteva stele, indică
schimbarea vremii.

Seara, când soarele este strălucitor și apune într-un cer colorat în roșu sau
portocaliu, vremea rămâne frumoasă.

94
Clasificarea Norilor

Mai departe, vreau să vă prezint clasificarea norilor, așa cum i-am învățat la
Facultatea de Georgrafie, mi-a plăcut foarte mult și nu de puține ori eram cu vreun
atlas în brațe și cu ochii pe cer.

Sunt 10 genuri de nori și mai multe variații ale acestora, dar ne vom rezuma la o
clasificare generală, să nu intrăm în ceață ☺


Din imaginea de alături ne putem da seama de poziționarea lor pe cer în funcție de

altitudine. Am zis să nu umplu acest ghid de buzunar cu poze, mai bine căutați voi
pe google images doar numele norului și veți găsi cum arată fiecare nor în parte.
Buun.

Acestea ziind fise, hai să îi clasificăm în funcție de înălțimea lor:

95
96
Norii din etajul inferior (între 0,1 - 2 km): Stratus (St), Stratocumulus (Sc) și
Nimbostratus (Ns).

În general, norii Stratus acoperă întreaga boltă cerească, iar soarele nu se mai vede.
Aceștia sunt cei mai de jos, au o culoare cenușie și seamănă cu ceața înaltă. Sunt
alcătuiți din picături de apă, uneori amestecate cu picături suprarăcite.

Stratocumulus sunt nori de vreme bună, sub formă de grămezi stratificate. Apar mai
ales dimineața și seara și nu dau precipitații.
Norii Nimbostratus au mare extindere orizontală și din ei plouă câteva zile în șir. Cu
toții cunoaștem acele zile lungi în care stăm în casă 3-4 zile în șir (și eventual citim)
pentru că afară plouă. Ei bine, norii Nimbostratus sunt de vină 😊 


97
Norii din etajul mijlociu (între 2 - 6 km): Altocumulus (Ac) și Altostratus (As).

Altocumulus se deosebesc de norii aflați în etajul mijlociu prin grosimea

transparentă, mică, cu structură filamentoasă. Aceștia prevestesc schimbarea de
vreme, anunță timp ploios.

Și norii Altostratus prevestesc înrăutățirea vremii. Aceștia au o structură ondulată sau

sunt ornamentați ca niște grămezi, dispuse în șiruri. Sunt nori frontali, în cadrul
fronturilor atmosferice.
Știți când plouă cu soare? Gospodarii o mai numesc ‘’mană’’. Mană a plantelor din
grădină, mai ales roșiile. Acele ploi scurte în care plouă cu soare timp de 10 minute,
apoi gata.

Din nori altostratus a plouat. Așa ne-a zis doamna Ionac la cursul de meteorologie, și
acum țin minte.


98
Norii din etajul superior (între 6 - și peste 8 km): Cirrus (Ci), Cirrostratus (Cs) și
Cirrocumulus (Cc).

Cirrus sunt nori situați la înălțimi foarte ridicate, alcătuiți din cristale sau particule de
gheață, și arată pe cer precum niște zgârieturi. Acele dungi care parcă zgârie cerul.
Prevestesc schimbarea de vreme în următoarele zile.

Cirrocumulus se deosebesc de Cirrus prin structura ondulată sau în formă de

smocuri, grămezi, dispuse în șiruri. De asemenea, prevestesc schimbarea vremii.
Cirrostratus sunt tot nori de gheață, au forma ca o pânză care mângâie cerul, fiind
relativ transparenți, omogeni și compacți. Aceștia prevestesc venirea frontului
atmosferic cald.

99
Norii cu dezvoltare verticală : Cumulus și Cumulonimbus (Cb)

100
Cumulonimbus sunt acei nori cu dezvoltare verticală și reprezintă un real pericol
pentru avioane. Și nu numai. Din ei se formează descărcările electrice.

Se pot observa foarte ușor datorită formei lor impunătoare. Arată precum vata de
zahăr sau conopida. Sunt foarte pufoși, mai ales spre vârf.

Perioada de existență a norilor Cumulonimbus este de 1 - 5 ore, iar procesul de

distrugere este de aproximativ 30 de minute.

Un indiciu privind formarea norilor Cumulonimbus este apariția, pe timp de vară

înainte de răsăritul Soarelui, a unor frânturi de nori cumuliformi cu înălțimea limitei
inferioare de aproximativ 2.000 m.

Din punct de vedere al compoziției, de la bază până la nivelul izotermei de 0 grade

C, norii se compun din picături de apă cu temperaturi pozitive; de la izoterma de 0
grade C, din cristale de gheață și picături suprarăcite, iar peste izoterma de -20
grade C predomină cristalele de gheață.
Acești nori groși, de culoare închisă la bază și albi spre vârf, se înalță ca niște mase
enorme precum niște munți, acoperind în general, cerul complet. Din ei cad
precipitații sub formă de averse, însoțite adesea de descărcări electrice, vijelii și
căderi de grindină.

101
Cumulus sunt acei nori groși cu baza orizontală cenușie sau albăstruie și vârful
albicios. Acești nori pot evolua în norii Cumulonimbus.

Unde ne informăm în legătură cu prognoza meteo?

Dacă semnele de până acum ne pot ajuta la fața locului, live, când suntem în
drumeție, este foarte important să verificăm dinnainte de a pleca de-acasă și
prognoza meteo. Mai departe am să prezint mai multe site-uri de încredere pe care
le putem consulta înainte de a porni la drum:

https://www.ventusky.com/
https://www.meteoblue.com/
https://www.mountain-forecast.com/
http://www.meteoromania.ro/anm2/
http://wxcharts.eu/
http://ro.viewweather.com/

Rămâi cu băgare de seamă indiferent de prognoză întrucât vremea pe munte este

schimbătoare.

102
Partea a V-a - Tips&Tricks despre drumeții
idei și povestiri

103
104
Despre începuturile mele : prima drumeție organizată de mine

Woaaauuu.

Îmi aduc cu plăcere aminte despre prima mea drumeție organizată de mine, dar și
cu un nod în gât. Dar ce să mai, hai să vă povestesc.

Luna mai, spre sfârșit, începea sezonul ploios. Eu, Mihai, am propus o tură câtorva
prieteni de-ai mei. Toți însumam 6 persoane. Eu împreună cu o prietenă, un alt cuplu
și doi băieți. Trebuia să ajungem (cu telecabina) pe platoul Bucegi și să coborâm pe
bandă albastră până la cabana Padina, iar de-acolo ne-am fi întors pe firul râului cu
dor, și din Sinaia am fi luat trenul înapoi spre casă.

Trei zile înainte de excursie, vremea nu se anunța prea bună pentru perioada noastră
în care urma să mergem pe munte. Ploaie și vânt. Ca’lumea.

Cei doi băieți renunță cu trei zile înainte. Mai rămăseserăm doar noi, eu cu prietena
și celălalt cuplu. Patru. Hai mă că mergem, ce dreacu. Cu o zi înainte, discuții pe
messenger, că bă eu nu știu sigur, că uite și tu ce se anunță, că stai așa că nu e așa,
că eu vreau să mă bucur de soare, nu să înot prin noroi. Pac. Celălalt cuplu renunță
cu o zi înainte.
105
Asta e, noi mergem.

În dimineața aia, până la urmă, mai rămăsesem doar eu :))

Mă duc singur, ce dreacu, dacă am zis că merg în drumeție, eu mă duc și gata!

Zis și făcut.

Am plecat. Singur.

În sinea mea mă rugam să se îmbunătățească vremea. La suprafață nu îmi pasă de

vreme, eu mă duc pe munte orice ar fi, sunt neînfricat. 


Și puternic.
Și mă duc chiar și singur, dacă vreau. Pentru că eu nu depind de ceilalți și sunt
puternic, da? Așa.

Ajung în Bușteni, de unde ar fi trebuit să iau telecabina, doar că, în bătaia vântului
telecabina este închisă. Se și înnorase un pic afară. Aolo ce mă fac…

106
Clipă în care vine la mine un nenea plinuț și mă întreabă respectuos:
‘’Unde mergi, mă, pe vremea asta? Nu vezi că telecabina nu functionează?’’

‘’Am zis să urc și eu pe platou, urc pe jos’’ îi răspund scurt.

‘’Aoloo păi e periculos. Nu te duce pe jos, te duc eu cu Jeep-ul. Unde vrei să ajungi?

‘’La cabana Padina. Aveam cazare, să vedeți…’’

‘’Te duce băiatuu… cu Jeepu’ … doar că nu mai e nimeni acum și nu pornesc mașina
doar pentru tine. Mai așteaptă și tu, plimbă-te pe aici și te sun eu când o fi.’’

Am făcut schimb de numere de telefon și am pornit singur, de voie de nevoie,

înainte. Primul instinct a fost să merg spre Mănăstirea Caraiman, mai fusesem eu cu
tati când eram mic și mi-ar prinde bine să merg în locuri de mult umblate.


Între timp începuse să plouă, se și consuma bateria la telefon, și nici nu am mai

nimerit drumul către mănăstirea Caraiman.


Schimbare de planuri. Am pornit spre Poiana Țapului, în căutarea locurilor de mult

umblate de pe vremea copilăriei, când m-a luat tati a doua oară la munte.
107
Mergeam pe lângă DN, mașinile vuiau pe lângă mine. VJJIUUU. VJIUUUU. TIIIII.
VJJJJIUUU, vuiau mașinile pe lângă mine.

Mă ploua, mergeam atent pe lângă mașinile în viteză către locuri pe care mi le

aduceam aminte doar vag.
Eram ud.
Ud și singur.

Într-un final am ieșit de pe DN și mergând tot pe asfalt, cu bocancii în picioare (nu e

prea plăcut) am intrat în Poiana Țapului spre pădure.

Mă opresc la primul copac, îmi deschid un sandviș, tremur puțin de frig și de foame.
Toate astea parcă mă consumaseră cumva. Nu așa ar fi trebuit să se întâmple, fir-ar
să fie. Și scuip vizibil dezgustat de situație. Bine, nici sandvișul nu era cine știe ce.

Nu prea fusesem atent nici cu alimentația. Noroc că aveam suficientă apă la mine.
Vreo 3 litri, să am. Ce bine. Acum o căram în spate. Degeaba.

Bravo, Mihăiță.

108
Dar ce dreacu să fac, eu dacă am zis că plec, plec și singur, în drumeție și gata! Eu
sunt puternic.

Da? Așa.

Și cum mergeam eu înainte, agale prin pădure, înotând prin noroi, mă îndreptam
din nou spre Bușteni, doar că prin pădure. Făceam circuit, cum îmi place mie. Să
explorez cât mai mult și să ajung în același punct din care am plecat. Doar doar s-or
găsi și alții care să mai meargă pe Transbucegi cu Jeepul ăla și să mă ia și pe mine
nenea.

Și cum mergeam eu așa prin pădure, consumat de toate întâmplările până la

momentul respectiv, ajung aproape într-un loc din care se vedea Muntele Caraiman
cum se înălța spre cer.

Și cum mă uitam eu așa, am început să plâng în pădure.

Bravo, Mihăiță.
…
Prima mea drumeție organizată de mine 😉 Se pune.


109
Cum ne informăm în legătură cu un traseu specific?


Am primit mai multe solicitări despre a pune la dispoziție în acest ghid de buzunar,
informații specifice anumitor zone, anumitor masive montane, cât durează traseul X,
unde pot campa în localitatea Y, să scriu despre starea marcajelor în anumite zone
sau să vin cu hărți pentru anumite zone… și vreau să spun că acest ghid de buzunar
este despre lucrurile de care să ții cont indiferent de zona specifică în care mergi.

Există hărți (colecția Munții Noștri) foarte bune pentru majoritatea masivelor din
Carpații românești și le recomand cu căldură. Nu pot printa o hartă aici, sau să mă
apuc să scriu despre fiecare locație în parte, ori durata traseelor pentru fiecare
bucată în parte - toate aceste informații specifice le găsești pe hartă pentru fiecare
traseu… deși am să încerc să fac asta în continuare pentru cele mai uzuale.

110
Descarcă-ți harta masivului în care vei merge, de aici: 



http://www.tenereclub.ro/index.php?p=harti


http://www.carpati.org/harti/


În linkurile de mai sus vei găsi orice hartă care te interesează☺


Nu ezita să suni la salvamont ori de câte ori ai o nelămurire sau incertitudine înainte
de a pleca de-acasă și cel mai probabil vei primi informații actualizate strict pentru
traseul care te interesează.


Număr dispecerat salvamont: 0-SALVAMONT adică: (0-725826668)

Starea vremii, starea zăpezii, starea marcajelor, dacă vei întâlni stâne sau dacă sunt
agresivi câinii de la stânele din imediata apropiere a traseului care te interesează…
puncte de alimentare cu apă, locuri de belvedere pentru un traseu specific, grad de
dificultate etc. - toate aceste informații le poți afla înainte de a te aventura pe traseu.


111
Drumeții de o zi

În continuare, am să fac o categorisire a traseelor pentru excursioniștii care pleacă

din București și care sunt ideale pentru o drumeție de o zi.

Mai întâi am să enumăr Masivele Montane, iar apoi intrăm în fiecare dintre ele mai în
detaliu.

Masive Montane pentru drumeții de o zi:


● Ciucaș

● Măcin
● Piatra Mare
● Postăvaru
● Baiului
● Piatra Craiului
● Măgura Codlei
● Bucegi
● Munții Buzăului (Siriu etc.)
Acești munți sunt relativ aproape de București pentru a putea face o drumeție de o
zi, pe un traseu ales dinainte.

112
Înainte de a intra în detaliu cu fiecare traseu în parte, am să te rog să instalezi
aplicația ‘’Munții Noștri’’ în telefonul tău. Descarcă hărțile și putem să îi dăm bice. Te
va ajuta pentru că este ușor de folosit și îți arată și unde te afli pe traseu, chiar dacă
nu ai net sau semnal. Merge pe GPS.

Sau descarcă-ți harta masivului în care vei merge, de aici: 


http://www.tenereclub.ro/index.php?p=harti


http://www.carpati.org/harti/

Gata? O ai?

Bun.

Vreau să menționez mai întâi că pentru fiecare traseu în parte poți afla informații
suplimentare și mult mai în detaliu pe hărțile turistice. Aici mi-am propus să le
enumăr în mare, ca și idei de potențiale drumeții pentru tine.

De asemenea, pentru o bună prevedere a riscurilor, cauzate de vreme și nu numai,

poți suna la salvamont înainte (mai ales iarna).

113
Să-i dăm bice, deci:

Munții Ciucaș: putem face mai multe trasee deosebite.




Din pasul Bratocea, (bandă roșie) pe culmea Bratocea până pe vârful Ciucaș (1954
m), apoi coborâre spre cabana Ciucaș, iar de la cabana Ciucaș (bandă galbenă)
până la cabana Muntele Roșu. 

Durata: 4-5 h până în vârf, 3/4 h până la cabana Ciucaș, 1:30 h coborâre până la
cabana Muntele Roșu. Total 7-8 h. 



Acest traseu necesită condiție fizică, deși nu este foarte tehnic.

Creasta Gropșoarele: din localitatea Cheia, (cruce roșie) spre Poiana Zăganu, spre
vârful Zăganu, vârful Gropșoarele (1883 m) apoi coborâre pe Muntele Roșu (triunghi
roșu) până la cabana Muntele Roșu.



Acest traseu este mai solicitant, diferență de nivel 1200 m, durata aprox 8 h.



Un alt traseu mai lejer, din localitatea Cheia (punct albastru) până la cabana Muntele
Roșu, iar de-acolo spre Cabana Ciucaș (bandă galbenă), de la Cabană încă 1:45 h
până la vârf (bandă roșie). Plus retur.



114
Un alt traseu pe care e fain să mergi când înflorește Rhododendronul (1 iunie - 15
iunie) este de la cabana Muntele Roșu spre Muntele Roșu (de aici și denumirea) pe
triunghi roșu, unde ajungi la răscruce, iar de aici poți face vârful Gropșoarele, sau
Circuit spre cabana Ciucaș și cobori pe bandă galbenă înapoi la Cabana Muntele
Roșu.


Cam astea ar fi principalele trasee făcute într-o zi prin masivul Ciucaș, plus că fiecare
poate jongla cu ele, în funcție de condiție fizică, preferințe…


Munții Măcin: cei mai vârstnici munți de la noi din țară, formați în orogeneza
hercinică, oferă mai multe trasee turistice pe care le putem parcurge lejer într-o
drumeție.

Sunt mai multe trasee care pot fi făcute în acești munți, dar am să vorbesc doar
despre ce știu. Întâi de toate, bine de menționat câteva lucruri:

La ce să avem grijă! În munții Măcin sunt vipere, căpușe și mistreți. În munții Măcin te
poți rătăci foarte ușor, mai ales că traseele nu sunt bine marcate.

Așadar, să pornim:

115
Din localitatea Greci, se poate porni de la centrul de vizitare (str Carabalu nr. 48) la
panouri, unde începe intrarea pe trasee. 


Prima parte a traseului este prin pădure (triunghi roșu) și la un moment dat la o
bifurcație trebuie să fii atent să faci stânga, nu există indicator. Se merge în
continuare prin pădure și se ajunge în șaua Țuțuiatu de unde se pot face cele două
vârfuri, Țuțuiatu (467 m) și Ghiumaltu. De la Țuțuiatu se poate coborî pe triunghi
albastru înapoi în localitatea Greci, sau pe lângă carieră, marcat cu [C] .


Pentru a nu rata poienile pline cu bujori din munții Măcin, recomand în perioada 1 -
15 Mai.


Am descris foarte succint traseul, mai sunt și altele și pot face diferite circuite în
funcție de preferințele fiecăruia. Mai este un traseu pe Culmea Pricopanului, dar
pentru fiecare traseu, consider că cel mai bine se informează fiecare la fața locului, la
centrul de vizitare din zonă, cu harta în față sau chiar și cu ghid local.



Aici doar am încercat să ofer startul, îndemnul. Spor






116
Masivul Piatra Mare: Un alt munte drag mie. Accesul la acest munte se face de pe
Valea Prahovei și se poate ajunge și cu trenul.

Am să descriu în continuare câteva trasee principale:

Ai harta în față, da?




Bun.


Din Dâmbul Morii pornesc 4 trasee, dar cele mai importante sau frecventate sunt
cele spre Canionul 7 scări (bandă galbenă) și Drumul Familiar (bandă roșie). Ambele
trasee conduc până la cabana Piatra Mare, iar până în vârf (1844 m) se ajunge în
aproximativ 1 h.

De la vârf se poate coborî înapoi și se alege de la cabană celălalt drum, nu cel pe

care ai venit. Ex: dacă ai urcat pe bandă galbenă, te întorci pe bandă roșie sau
viceversa.

De la vârf se mai poate coborî pe cealaltă față a muntelui, adică în Timișul de Sus, pe
bandă galbenă (2:30 h) sau în Predeal pe bandă și cruce roșie (4 h).


117
Se poate jongla cu alesul traseelor, poți porni și invers și să cobori în Dâmbul Morii.
Este un munte special. Și frumos. Și accesibil tot timpul anului. Iarna te informezi
înainte legat de starea zăpezii. Poteci însorite să ai 😉 


Masivul Postăvaru: un munte de suflet pentru mine. A fost primul meu munte pe
care am urcat.

Cei mai mulți oameni urcă pe Postăvaru din Poiana Brașov și este foarte accesibil.
Iarna este pârtie de schi. Dar mie îmi place să fac un traseu deosebit pe care nu se
aventurează marea majoritate a turiștior, dar este foarte spectaculos.



Descrierea traseelor: se pornește din Brașov, de la poalele muntelui Tâmpa, pe care
vom urca. Durează 1 h până la belvedere unde scrie BRASOV. De acolo traseul
nostru continuă și se poate vedea vârful Postăvaru în depărtare. Da, acolo vom
ajunge noi 😊

Din Șaua Tâmpei vom urma traseul marcat cu bandă albastră (3 :30 h) până la
cabana Postăvaru. Este traseu forestier. Se merge pe culmea Crucur, vom trece pe
lângă Crucurul Mare (1435 m) și se iese pe lângă lacul Ruia, acel lac artificial pentru
întreținerea zăpezii iarna. De la cabana Postăvaru în 45 min se ajunge în vârf.

118
Coborârea în Poiana Brașov, durează aprox 1:30 min.
Mai sunt și alte trasee, dar pe acesta îl recomand.


Munții Baiului: Prima dată când am ajuns în Muntii Baiului, după ce am ieșit din
pădure, am ieșit din ceață, iar în gol alpin eram deasupra norilor. Am rămas fără
cuvinte. La propriu.



Traseele din acești munți sunt foarte accesibile și pentru bicicletă, altitudinea
maximă este 1895 m - Baiul Mare.



Descrierea traseelor: din Azuga începe traseul marcat cu triunghi albastru, pe
culmea Sorica, până la ieșirea din pădure (2:30 h). Odată ieșiți în gol alpin se merge
în continuare pe lângă Telegondolă (se poate servi și un ceai cald) și se merge în
continuare pe cruce roșie spre vf Urechea (1705 m) și vf Cazacu (1753 m). Din Șaua
Cazacu spre vârful Băiuțul (1817 m) care se poate ocoli dacă nu doriți să ajungeți la
vârf și de-acolo pe culmea Zamora până în Bușteni (cruce roșie).

Acest traseu este de o zi și durează 5-6 h în funcție de mersul fiecăruia, de popasuri.

119
În muntii Baiului se poate urca și din Sinaia, pe punct albastru, dar nu prea e
spectaculos. Plus că mai sus este nemarcat. Iar dacă vrei să îl faci într-o zi, vei fi toată
ziua pe fugă, fără prea mult timp de pauze, că este lung. Asta dacă vrei să cobori în
aceeași zi în Bușteni. Dacă vrei să stai cu cortul peste noapte, sus pe munte, e ok.

Din Azuga pornesc mai multe trasee spectaculoase, lejere de o zi, cum ar fi, pe
Clăbucetul Azugii.

Se va traversa tot orașul Azuga până la păstrăvărie, de unde începe intrarea pe

traseu marcat cu bandă albastră. La intrare se va traversa un râu. Se poate omite
ușor intrarea pe traseu. Imediat ce ai intrat în potecă, în pădure, urcușul este susținut
și poate deveni descurajator, dar după prima jumătate de oră, devine lejer. Spre
vârful Clăbucetului Azugii (1586 m), este nemarcat, dar cu ajutorul GPS-ului te poți
orienta. De la vârf (este doar o piatră în vârf, nu este nici un indicator că ăla e vârful)
se merge spre stâna Clăbucetul Azugii (nemarcat), iar de la stână spre dreapta la
intrarea din nou în pădure, unde începe să se vadă din nou marcajul.

Banda Albastră se va transforma în triunghi albastru pe drumul lui Ceaușescu și se

ajunge La Susai (un restaurant unde ăștia ajung cu mașinile, și iarna cu ATV-urile). De
acolo într-o oră sunteți în Predeal.


120
Apropo de Predeal, recomand un restaurant unde se mănână bine Papanași: Hotel
Robinson. Este la 10 minute de gară. Poftă mare😋

Piatra Craiului: Un munte atât de iubit de oameni. Este plin de trasee acest masiv,
multe dintre ele încă necunoscute chiar și mie. Tocmai de aceea am să mă rezum la
cele pe care le frecventez destul de des.

Dacă te interesează o tură lejeră, de o zi, în care să îți scoți membrii familiei sau
prietenii la o gură de aer proaspăt, recomand cu căldură cabana Curmătura.

Este accesibil tot timpul anului și sunt mai multe căi de a ajunge la cabană. Începe în
Zărnești, mai exact spre intrarea în Parcul Național Piatra Craiului.

De la Fântâna lui Botorog începe traseul (bandă galbenă) și în 2:30 h se ajunge la

cabană, apoi poți alege să te întorci prin altă parte, mai exact pe bandă albastră sau
pe punct galben (ambele merg în paralel și ajung ambele în același loc) care ne va
purta până în Prăpăstiile Zărneștilor, un traseu minunat. Din prăpăstii se ajunge în
locul de unde am plecat, și în 6-7 h cu totul, ne-am încărcat bateriile pe un traseu
minunat. Merită :)

121
Pentru cei care vor mai hard, Piatra Mică, doar că este foarte tehnic, mare parte din
traseu este cu lanțuri, iar dacă este umed se alunecă foarte ușor pe pietre crescând
șansele pentru accident.



De pe vârful Piatra Mică se ajunge în șaua Crăpăturii, iar de aici înspre Cabana
Curmătura sau spre Creasta Nordică a Pietrei Craiului. Primul vârf este Turnu (1923
m) apoi se intră pe creastă.

Este foarte tehnic și necesită condiție fizică, pregătire, dar și pregătire mentală, dacă
stai rău cu înălțimea, nu recomand. De asemenea, un lucru de menționat aici, este
lipsa apei. Piatra Craiului este mare parte calcaroasă, iar apa lipsește cu desăvârșire.
De aceea, în funcție de cum îți planifici tura, să ai în vedere că îți vei căra apa, care
recomand să nu fie puțină. Mai bine cari mai multă și să nu o bei pe toată, decât să
rămâi fără apă.

Atunci am prețuit apa mai mult ca oricând. Nu vrei să ți se usuce gura până rămâi
fără scuipat și încă să mai ai de mers.

Sunt foarte multe trasee, chiar și locuri pitorești pline de însemnătate, de exemplu
satul Măgura. Din satul Măgura se ajunge în Moeciu de jos, sau chiar și în satul
Peștera.
122
Din satul Peștera, reprezintă o zonă importantă a Agroturismului și a turismului rural.
Prima care îmi vine în minte și pe care o recomand cu căldură este Casa Folea. Noi
am fost cuceriți de cât de ospitalieri pot fi unii oameni. Am avut ocazia de a mânca
din gospodăria lor, mâncare bio, și seara am făcut foc de tabără.

De la casa Folea, traseul marcat cu cruce roșie ne poartă până în Șaua Joaca unde
covorașul de brândușe și întreaga Creastă a Pietrei Craiului se ivesc sub ochii noștri.
Nu poți decât să te bucuri în sinea ta. Nu-ți mai rămâne altceva de făcut.

Din Șaua Joaca se continuă până în Șaua Vlădușca și La Table, iar de ‘’La Table’’, la
Refugiul Grind 1, apoi urmează urcușul susținut până în vârful La Om (Piscul Baciului
2238 m) cel mai înalt vârf al Pietrei Craiului.

123
Creasta Nordică a Pietrei Craiului

Am avut plăcerea de a parcurge un traseu… cu adevărat special. Cu multe momente

în care, mi-e și greu să descriu.. adică așa.. pur și simplu, rămâi mut, cu privirea
ațintită în depărtare, în lungul peisajelor. Dar hai mai bine să explic traseul:

În prima zi, am ales să ne relaxăm așa pe la poalele munților, până în satul Peștera.
Ne-am cazat la Casa Folea, iar a doua zi la 7 dimineața eram pe traseu.

Marcaje: cruce roșie - bandă albastră - bandă roșie - punct roșu - bandă galbenă


Ruta propusă: Șaua Joaca - La Table - Refugiul Grind 1 - Vf La Om (2238 m) -Vf

Ascuțit (2150 m) - Vf Turnu (1923 m) - Șaua Crăpăturii - Cabana Curmătura - Fântâna
lui Botorog

Durată totală: aprox 13 h


Am plecat de la 7 dimineața și am ajuns la mașină după ora 21. Am mers lejer, în

stare de negrabă, deși am scos timp foarte bun.
Traseul împărțit pe timpi: Până în Șaua Joaca: 1h - până la refugiul Grind: 45 min -
până în creastă (vf La Om) 2h:30 min - până la vf Ascuțit: 3h - până la vf Turnu: 2h -
124
până la Curmătura 1:30h - până la Fântâna lui Botorog 1:30h + popas la cabana
Curmătura, unde am mâncat.

Ascensiunea cea mai grea este de la Refugiul Grind 1 până în creastă la vârf: 700 m
diferență de nivel în 2:30 min scrie pe indicator. Înainte de creastă, vei întâlni
grohotiș. Dar sunt șanse de a întâlni și capre negre! Odată ajuns în creastă, trebuie
să fii cu băgare de seamă, unele porțiuni ai hău în stânga și în dreapta.

De asemenea, sunt multe porțiuni în care trebuie să te cațeri. Dacă e prima dată
când mergi pe munte, recomand să alegi alt traseu deocamdată.

Pe la Țimbale (Țimbalul Mic și Țimbalul Mare) consider porțiunea mai grea de

creastă, dar surprinzător, cel mai dificil este de la Turnu spre Șaua Crăpătura.
Porțiune dificilă și cu lanțuri, iar spre Piatra Mică este la fel de dificil. Dacă plouă, deja
devine periculos datorită alunecării pe pietre.

Recomand acest traseu când prognoza meteo este foarte bună, nu îți permiți
suprize, nu e plăcut să te surprindă furtuna cu fulgere pe creastă. Nu vrei să te
grăbești pe creastă. Plus că dacă vremea e nefavorabilă, e păcat să nu te bucuri de
peisaje.

125
Poate fi parcurs și pe bucăți, nu tot odată, de la vârful Ascuțit se poate coborî direct
la cabana Curmătura. Traseu marcat cu triunghi albastru, sunt porțiuni cu grohotiș.

Buuun.

Capre negre, garofița Pietrei Craiului, floare de colț, abrupturi spectaculoase și

priveliști parcă rupte din povești. Cine a fost, știe despre ce vorbesc, nu îmi iese
descrierea. Traseul merită!


Măgura Codlei: un loc plin de nuanțe (mai ales toamna), iar în spatele piscurilor
armonios reliefate, descoperim raiul ascuns, satul Holbav.

Măgura Codlei nu este foarte înaltă (1292 m), dar este foarte spectaculoasă. Oferă
mai multe priveliști asupra Bucegilor, Pietrei Craiului, chiar și Postăvaru și Piatra
Mare. 


Din localitatea Codlea se urcă pe traseul marcat cu triunghi roșu și triunghi albastru.
La un moment dat, cel roșu urcă direct către vârf, pe un urcuș mai susținut, iar cel
albastru conduce până la Cetatea Neagră (aka. o stâncă, nu e nici o cetate),
intersecția cu traseul marcat cu punct roșu. Traseul cu punct roșu nu trebuie
subestimat, timp de 1 h până la vârf și poți aluneca dacă este umed.
126
Înapoi la Cetatea Neagră, traseul continuă către colțul de rai de care pomeneam
anterior, pe calea Scărișorii și dealul Bârnei. Traseul este lejer de tot și cu priveliști de
vis.


Pe alocuri se poate auzi lătrat de câine de pe la gospodăriile oamenilor de pe

dealuri, dar sunt inofensivi. Apoi se ajunge în satul Holbav. Este ideal pentru o tură
lejeră de o zi și pentru încărcatul bateriilor.


Măgura Codlei mai este numit de către localnicii zonei, fenomen meteorologic
natural, în sensul că oamenii nu au nevoie de Busu sau de meteoblue, ei se uită
dimineața la vârful Măgurei, iar dacă este plafon de nori deasupra, sub forma unei
pălării, înseamnă că va fi înnorat toată ziua, iar dacă este senin de dimineață,
înseamnă că se va păstra senin toată ziua. Tare, nu?


127
Drumeție de o zi în Munții Siriu: Lacul Vulturilor, Poarta Vânturilor și vf Mălâia (1664
m)

O altă drumeție de o zi, pe un traseu mai puțin umblat, dar foarte spectaculos, avem
în Munții Siriu care fac parte din ‘’Munții Buzăului’’, nume împrumutat de la râul ce
străbate partea centrală a Carpaților de Curbură.


Din localitatea Crasna, începe traseul forestier marcat cu triunghi albastru. Primii 4
km pot fi parcurși cu mașina, până la cel de-al doilea pod. De aici indicatorul ne
arată 3 h până la Poarta Vânturilor și Lacul Vulturilor.


Înainte de Poarta Vânturilor, se poate ajunge și la vârful Mălâia (1664 m), traseu
marcat cu cruce roșie. Durata aprox 1 h. Sunt localnici care oferă servicii de transport
cu tractorașul pe traseul forestier. Dacă te interesează contacte, scrie-mi.

Este un traseu relaxant, cu o fizionomie și cu un anumit har turistic. Sunt mai multe
trasee, dar ca de fiecare dată, am să mă rezum la cele pe care le-am parcurs deja și
pe care le cunosc.


128
Drumeții de mai multe zile


4 zile de hoinărit prin Apuseni


Am avut plăcerea de a explora pentru 4 zile munții Apuseni care mi-au lăsat o
impresie plăcută. Relieful carstic este foarte pronunțat și specific și parcă te anunță
de fiecare dată că te afli într-un loc aparte.

În cele 4 zile de hoinăreală am făcut mai multe drumeții pe care le voi descrie mai
departe, ca și idei de trasee dacă veți ajunge prin zonă.

Așadar: în prima zi am ajuns în Arieșeni unde ne-am cazat la casa Binu, și cum eram
obosiți după drumul lung, am ales să facem totuși o drumeție mai lejeră, în limita
timpului.

Am ales să mergem către Pătrăhăițești, un sătuc aflat în inima munților, departe de

forfota orașelor, unde oamenii își duc traiul în liniște, aer curat și muncă. Am trecut
mai departe până la cascadă, și ne-am întors înapoi. Durează 2 h dus plus 2 h întors.

Seara, am avut cea mai plăcută senzație când, după o zi lungă, bogată în peisaje, dar
un pic obositoare, ne-am băgat în ciubărul cald la 37 de grade C. Pârâu de munte
129
pe fundal, cer senin și plin de stele, pădure de brazi lângă și aburii care ies din apa
fierbinte care îți relaxează fiecare celulă a corpului. Orgasm atotsituaționar, ce să mai
😉

P.S: cuvântul ăla nu există.

A doua zi, am ales să mergem până în depresiunea Bălileasa, aproape de Padiș,

unde începea traseul marcat cu punct albastru spre Cetățile Ponorului. Erau foarte
mulți oameni cu corturile și m-am bucurat. Nu era un gunoi pe jos! Se poate, deci.

Cetățile Ponorului mi s-au părut impresionante, traseu practicat de foarte multă lume
în acea zi călduroasă de Mai. Punctele de belvedere sunt înspăimântătoare, la modul
cel mai serios, în sensul că o clipă de neatenție este suficientă pentru un final tragic.
Și sunt mai multe puncte de belvedere din astea.

Mai departe, pe traseu, exceptând partea frumoasă, prin pădure, potecă faină, cum
îmi place mie în drumeție, la un moment dat am coborât spre lanțuri, zona care nu
mi s-a părut deloc sigură. În sensul că, până să ajungi la lanțurile respective, aveai de
coborât (sau urcat, depinde cum faci circuitul) o zonă în care grohotișul era instabil și
se aluneca destul de ușor. Mai ales pietrele. În fine.

Una peste alta, în 5-6 h reușești să parcurgi Cetățile Ponorului, este impresionant.
130
Noi, cum mai aveam câteva ore la dispoziție, nu ne-am săturat de drumeție și ne-am
aventurat pe un alt traseu de pe lista noastră: Groapa Ruginoasă!

Pe indicator scria 50 min. Noi am făcut 15. Bine, ne și grăbeam, că aproape apunea
soarele, dar ca idee. Este impresionantă și în continuă mișcare.

Seara, exact: ciubăr. Pârâu de munte pe fundal, cer senin și plin de stele, pădure de
brazi lângă și aburii care ies din apa fierbinte care îți relaxează fiecare celulă a
corpului.

A treia zi, deja eram pregătiți pentru Circuitul Galbenei, doar că am ales să mergem
din Cobleș și să nu mai ocolim atâta cu mașina. Zis și făcut.

Am intrat direct pe Cheile Galbenei. WOW! Cățărare, te ții de lanțuri și bare de

metal bine înfipte în stâncă. Foarte impresionant, mai ales Cascada Evantai. Poate
pentru că nu este atât de accesibilă o face atât de spectaculoasă.

Mai departe pe traseu, la ieșirea din chei, am dat peste izbucul Galbenei. Sau cum
îmi place mie să îi spun, locul unde nivelul piezometric întâlnește suprafața
topografică.

131
Apoi am intrat pe Circuitul Galbenei care este marcat tot cu punct galben. Cu totul
durează undeva la 9 h. Am ajuns și la Ghețarul Focului Viu. Se spune că în intervalul
11:30 - 14:00 să îl vizitezi, că atunci razele soarelui cad perpendicular pe el și devine
foarte spectaculos. A fost frumos oricum.

Din Poiana Florilor, am ocolit cheile și ne-am întors înapoi de unde am plecat.
Genial, vă spun!

Seara: ciubăr. Pârâu de munte pe fundal, cer senin și plin de stele, pădure de brazi
lângă și aburii care ies din apa fierbinte care îți relaxează fiecare celulă a corpului.

În a patra zi ne-am conservat energia pentru drumul lung ce urma, ne-am relaxat
doar în ciubăr.

Mai sunt și alte trasee pe care le puteți vizita în Apuseni, cum ar fi: Cheile Someșului
cald, traseul Vlădeasa, Bihor și multe altele pe care încă (la vremea în care aștern
aceste cuvinte) nu am avut ocazia să le explorez și nu vreau să le amintesc în
necunoștință de cauză.

Cheile Râmețului mi-au mai plăcut mult. Traseu care te poartă prin apă, prin albia
râului. E recomandat să mergi vara când e cald și când nu este debitul umflat.
132
3 zile prin Retezat

Și-am pornit de-acasă cu gândul de a ajunge într-un loc cu adevărat special,

deosebindu-se atât prin aspectul său ’’bolovănos’’ cât și prin minunatele priveliști pe
care ți le arată. Este vorba despre Masivul Retezat, o bijuterie a țării noastre.


Două blocuri mari de roci granitice și granodioritice, intercalând o mare fâșie de
șisturi cristaline.


Să vă descriu traseul, poate vă va inspira.

De menționat aici că perioada în care am plecat este început de Septembrie, în

această perioadă a anului Retezatul fiind foarte prietenos. Vară pe munte.

Ne-a primit cu rhododendronul înflorit, gențiane, marmote și vreme stabilă. Adică

tot ce-și poate dori un drumeț!

În prima zi, mai mult am fost pe drum, am luat-o pe valea Jiului, dar ne-am bucurat
de drum, mai ales de merele, dar și de nucile pe care le-am cules. Aveam la noi și
miere din gospodăria omului, pe care am combinat-o cu miezul proaspăt de nucă și
măr dulce-acrișor de munte, din copac, nu de pe raft.
133
Însă am apucat să facem și o bucățică din traseu, mai exact, de la cabana Codrin,
până la cabana Gențiana, în vreo 2 h.

Am poposit acolo, departe de căldura câmpiilor, la propriu! Dar ne așteptam să fie

răcoare.

A doua zi, am plecat de dimineață, de la ora 08:00 spre vf Peleaga (2509 m) și vf

Păpușa (2508 m). Zis și făcut. În prima parte a traseului, marcat cu bandă albastră
spre Șaua Bucurei, ne-am bucurat de rhododendronul care a plesnit de culoare,
contribuind la o drumeție completă!

Din Șaua Bucurei, am continuat pe creastă spre Custura Bucurei, colții Pelegii și
vârful Peleaga (bandă roșie). Din Peleaga ne-am îndreptat direcția către vf Păpușa, la
o oră distanță între ele (vara). Am ajuns și pe Păpușa, apoi ne-am întors din nou pe vf
Peleaga și am coborât la lacul Bucura. Deja era 16 după amiaza, dar eram uimiți de
peisajele de care avuseserăm parte. De la lac, ne-am întors spre Șaua Bucurei și
întoarcere la Cabana Gențiana, unde am dormit peste noapte.

Am ales dormitul la cabană, să nu ne îngreunăm rucsacii și cu cortul și cu mâncarea

pe care le-am fi avut de cărat. Am ales să facem un traseu mai lung, cu un rucsac mai
ușor. În total 12 h fix a durat drumeția în acea zi.
134
În ultima zi, tot de dimineață, tot spre Șaua Bucurei, dar de data asta în direcție
opusă, adică spre vf Bucura I (2433 m) și vf Retezat (2482 m). Din șaua (sau
curmătura) Bucurei, spre vf Bucura, traseul este format din bolovani. Dar nu a fost o
surpriză. Imediat la coborâre de pe Bucura, spre Retezat a fost o porțiune în care a
trebuit să fim cu băgare de seamă. Din vf Retezat ne-am întors pe triunghi albastru,
spre lacul Stânișoara, apoi spre Cabana Pietrele, iar de-acolo spre cabana Gențiana.

Zis și făcut, peisaje de care nu ai parte în alte locuri. 


135
3 zile prin Maramureș


Îmi amintesc și acum când am plecat singur în Maramureș, nu știam cât stau, doar un
plan cu locurile pe care mi le doream să le văd.

Și-am pornit. Am luat trenul până în localitatea Romuli, tren de noapte care culmea,
a ajuns la destinație la ora 04:30 dimineața. Era beznă, eram aproape pe un câmp
unde m-a lăsat.

Mi-am aprins frontala, am mers puțin pe jos, am pătruns un pic spre localitate, mi-am
instalat cortul pentru câteva ore și am încercat să ațipesc. Aveam să parcurg un drum
luung.

Cucuriguuu! Cucuriguuuu! sunase alarma :))

M-am trezit, mi-am strâns cortul și cu rucsacul mare și greu în spate am pornit la
drum, în Munții Rodnei, spre vârful Bătrâna, apoi spre vârful Pietrosul Rodnei (2303
m) cel mai înalt. Apoi urma să cobor la lacul Iezer de lângă stația meteo.
Cu alte cuvinte, aveam drum lung înainte, nu glumă. Plus că, până să intru efectiv pe
traseu, aș mai fi avut vreo 10 km de drum forestier, dacă nu m-ar fi luat un domn
amabil cu mașina lui de pădure.
136


După ce am mers cu mașina prin pădure (o senzație tare, apropo), am mers mai
departe spre vf Bătrâna. Rucsacul mă apăsa greu, dar eram determinat.

Când ești singur, parcă te miști mai repede.

Eram singur, dar nu recomand mersul pe munte singur. Nici eu nu mai merg singur.

Și ies în gol alpin, unde mă întâlnesc cu câinii de la stână despre care am povestit la
capitolul despre câinii de stână - realul pericol pe munte.

Spre creasta Pietrosul Rodnei, pe indicator scria 5 h până în vârf. M-am speriat, deja
era târziu, eram pentru prima dată pe acel traseu și mai eram și singur. Culmea, că
nu văzusem nici alți turiști pe traseu până atunci. Mi-era dor de glas de om.

Am băgat viteză și din alea 5 ore am ajuns în 2:30 h. Nu neapărat că am mers

repede, cât mai ales că am mers constant și cu puține popasuri. Dar mă mai opream,
mai luam o lingură de miere cu nucă.

137
Și într-un final ajung la vârf, unde am întâlnit mai multe persoane cu care m-am
împrietenit rapid. Am rămas mut când am văzut Maramureșul de pe vârf. Aveam să
ajung în curând să îl vizitez. De când așteptam…

A doua zi, aveam de gând să merg în Maramureș, să cobor pe bandă albastră în

Borșa, iar din Borșa spre stațiunea Borșa, de unde se poate vizita Cascada Cailor și
lacul Știol de la poalele muntelui Gărgălău. Zis și făcut.

Cu maxi taxi am ajuns în stațiunea Borșa, aflându-mă într-o dilemă. Să iau

telescaunul urcând un deal, sau să merg mai departe pe jos, dar să vizitez totul pe
fugă din cauza timpului?

Spre rușinea mea, am luat telefericul :)) M-am simțit atât de vinovat, de nu-mi vine să
cred.


M-am spălat pe ochi cu apă din cascada Cailor și m-am îndreptat spre lacul Izvorul
Bistriței sau Tăul Știol. În dreptul lacului, la poalele muntelui Gărgălău (2159 m), am
ațipit cu soarele în față cam o oră și jumătate.

Apoi am dormit la o stână. Era prima dată pentru mine.

138


A treia zi, aveam de gând să merg cu Mocănița pe Valea Vaserului. La 8 dimineața
eram în Vișeul de Sus, de unde se ia trenul plin de tradiție, cel mai vechi tren de
munte funcțional.

Se stricase vremea în cea de-a treia zi și mi-era răcoare. A fost interesant și cu

Mocănița.

Și gata, am plecat acasă cu trenul de noapte. A fost tare…

139
5 zile cu Caiacul prin Delta Dunării

Vă spun din capul locului că această experiență trebuie avută măcar odată, dacă vrei
să simți că te contectezi cu natura în adevăratul sens al cuvântului. Un fior îmi trece
pe spinare acum când scriu aceste rânduri.

Ieri m-am întors, iar acum, seara, m-am băgat în vizuină și retrăiesc această
experiență.

Traseul nostru: Tulcea - Mila 23 - Lacul Rădăcinos - Lacul Trei Iezere - Lacul Miazăzi -
Lacul Lungu - Lacul Matița - Lacul Babina - Lacul Merheiu - Canalul Letea - satul Letea
- Pădurea Letea - (am prins cea mai lungă eclipsă totală de lună, romantic, ce să mai)
- Golful Musura - Sulina.

Să nu mai spun de nenumăratele canale prin care ne-a purtat Florin, de păsările și
nuferii specifici Deltei.

Plus mâncat din gospodăria localnicilor pește gătit de ei. Ăla pește… Îmi vine apă în
gură numa’ când mă gândesc la borșul acela de pește de la Letea, saramura
zemoasă de la Mila 23, plachia de pește sau carasul, somnul și știuca prăjite la foc de
tabără. De cazat, am stat cu cortul și am campat în locurile cele mai potrivite pentru
a echilibra distanța dintre zile.

140
Eu mai fusesem și anul trecut și mi-a plăcut la fel de mult. De data asta am văzut o
herghelie cu peste zece cai săbăticiți în Pădurea Letea, iar la întoarcere, pe înserat, s-
a întâmplat ca vremea să se liniștească și luna plină să fie umbrită de planeta
noastră, generând o lungă eclipsă totală de lună.
Dar oricât aș scrie, parcă tot nu reușesc să transmit ceea ce am simțit. Și e frustrant.
Pe unele nu prea poți să le descrii. Asta e. Oricum, până la urmă, pentru fiecare este
diferit, dar trebuie neapărat avută această experiență.
Bineînțeles că au fost și lucruri neplăcute, cum ar fi prezența țânțarilor (se activează
dimineața între orele 05 - 07 și seara între 21 - 23). Sau a musculițelor de pe pajiștea
înierbată de la Letea unde am campat, dar le înduri pe toate atunci când știi că locul
merită. Spunea o prietenă că Delta este ‘’locul în care devii parte din natură şi trăieşti
după regulile ei ca să o poți înțelege!’’.

Cum ar fi să te afli într-un loc unde în loc de asfalt și străzi să fie apă, în loc de mașini
și biciclete să fie vapoare și bărci, iar în loc să mergi pe jos, să mergi cu caiacul. În
loc de buticuri la colț de bloc, să vezi vad pentru pescuit, în loc de case, să fie câmp
unde să campezi.







141


Cum ar fi să te afli laolaltă cu pelicanii, egretele, pescărușii, nuferii și întreaga
biodiversitate care mișună de viață la orice colț. Cum ar fi să pătrunzi în mijlocul
liniștii, cu coloniile de păsări planând armonios pe cer, orăcăit de broască sau bâzâit
de țânțar.

Și oriunde îți atunci ochii să fie numa’ verde! Nesfârșitul stuf, nenumăratele salcii,
apa peste tot delimitată de nuferi, trestii și ciulini de baltă, verdeața împrejur și cerul
albastru sau creionat de nori.

Cum ar fi să tragi aer în piept și totul să fie ok. Nicăieri unde să te grăbești. Nimic de
ascuns. Nimic de demonstrat. Nimic de pierdut. Ești doar tu și natura.
Cred mult că planeta noastră are atâtea de oferit cu adevărat, doar că depinde de
noi să ne deschidem ochii și sufletul pentru a le întâmpina. Nu vreau să o dau în
metafore și d-astea, dar mai cred că există multe locuri care îți trezesc anumite trăiri
pe care nu le-ai putea avea și simți, fiind în altă parte.

Iar Delta este un astfel de loc. Cine a fost, știe despre ce vorbesc.

Cascada Niagara, Delta Dunării, Carpații Românești (fiecare Masiv este unic în felul
lui) și câte și mai câte sunt de explorat că îmi vine să plâng că n-am să apuc să le simt
și văd pe toate.

142


Tânjesc după ele. Asta e slăbiciunea mea, iar această sete și curiozitate, atâta timp
cât vor continua să mă stârnească, aventura nu se va opri. 



Avem atâtea de vizitat, doar în România, darămite în toată lumea. Câte locuri exotice
există. Câte locuri are planeta noastră să ne arate. Spectacolul naturii e amețitor pe
toate meridianele și el nu datorează nimic omului.



Pe scurt despre Carpați

Ceahlău, Iezer-Păpușa, Cozia, Buila-Vânturarița, Munții Rodnei, Munții

Maramureșului, Călimani, Făgăraș, Parâng, Bucegi, Retezat, Godeanu, Cernei,
Trascău și câte și mai câte… despre care nu am apucat să intru în detalii, dar pe care
le îndrăgesc nespus. Fiecare masiv este unic în felul lui și nu le putem compara între
ele. Ba chiar dacă ai să mergi de mai multe ori în același masiv, vei avea o surpriză
de fiecare dată, întrucât peisajele se schimbă permanent.

Aceste masive montane ce alcătuiesc Carpații Românești, ne servesc cu adevărat și

reprezintă o sursă de plăcere, bucurie, amestecate cu uimire, recunoștință și
smerenie. Dacă avem grijă să ne pregătim.

143
 Partea a VI-a - Pericole pe munte
sau ce faci când pericolul te pândește

144
145
Întâlnire de gradul 0 cu ursul


Există mai multe pericole pe care le putem întâmpina pe munte, iar unele dintre ele,
dacă le luăm la cunoștință ne va fi mai ușor să le prevenim.
Până acum, m-am întâlnit live de 4 ori cu ursul. Prima a fost în Poiana Brașov când
ursul a trecut pe lângă hotelul la care eram cazat. Era seară, l-am văzut și fascinat, am
fugit afară după el. Sărăcuțu’ căuta de mâncare și nu despre asta vreau să povestesc,
unde eram într-o relativă siguranță: dacă se întâmpla să mă atace sau ceva, fugeam
repede în hotel.

Vreau să vorbesc despre a doua întâlnire pe bune, cu ursul pe traseul nostru. Ceață
afară, umiditate ridicată, vremea ideală pentru … întâlnit animăluțe. Eram în testarea
traseului și mergeam împreună cu două colege. Eram pe creasta Gropșoarele din
Munții Ciucaș. Apropo, un munte deosebit dacă nu ai avut încă ocazia sau
curiozitatea să mergi.

Și cum mergeam noi pe traseu, imediat după lanțuri, după un versant, prima fată
care era în față se întoarce către noi și spune:


- Aoleu, ursul! Pe bune!

146
Inițial n-ai fi crezut-o, dar după ne-am dat seama că ursul era chiar foarte aproape, la
cam 100 de metri de noi. Nu era înspăimântător, cum e ursul de cele mai multe ori,
în mintea noastră. Era chiar blând și imediat ce ne-a simțit, s-a simțit și el și a plecat
în drumul lui. 


Pe măsură ce se depărta, se mai uita din când în când și în spate, ca un cățeluș ce se

uită în spate după stăpânul lui, dar care e nevoit și gonit să plece acasă. Totuși, am
așteptat minute bune până să plece. Inițial era la nici zece metri de poteca traseului
nostru. După ce ne-am strâns toți la un loc să părem mai mari decât el și după ce am
tot fluierat, a coborât ușor la vale. Nu aveam încotro, sau ne întorceam și renunțam la
excursie, dezamăgiți, sau așteptam să treacă după care să trecem și noi, mai
departe, pe drumul nostru, dar cu inima cât un purice. Am ales varianta a doua.

A fost o experiență interesantă din care am tras ceva învățăminte, dar mai ales mi-am
analizat și observat sentimentele legate de această întrevedere.


M-am mai întâlnit când eram cu grupul pe Valea lui Stan, de fapt la finalul traseului,
aproape de barajul Vidraru. Erau trei urși mari! Probabil ursoaica cu doi pui mari. La
aproximativ 50 m în pădure i-am zărit printre copaci. Ei s-au oprit, noi ne-am oprit.
Câțiva turiști curioși au scos telefoanele pentru poze, dar i-am chemat imediat
înapoi. Noi eram pe șosea și s-a întâmplat ca fix atunci să treacă încet 2 mașini pe
147
care le-am oprit. Am așteptat puțin să se depărteze în pădure, apoi grupul a trecut
prin spatele mașinilor.

Erau atât de aproape de șosea din cauza mirosului ademenitor de grătar al unor
turiști campați cu cortul pe lângă care trecuserăm mai înainte.


Urșii s-au dovedit inofensivi dacă nu s-au simțit amenințați.



Și am mai întâlnit, tot cu grupul pe valea cerbului din Bușteni ursoaica cu 2 pui
mititei. Erau tot ademeniți de mirosul de grătar de la rulote. De data asta, oamenii
opreau cu mașinile să le facă poze, oamenii din rulote erau minunați de urși și erau
cu telefoanele în mână.

Despre urși
Urșii mănâncă aproape orice, scurmă în pământ, despică buturugi și scotocesc prin
cuiburile de insecte în căutarea hranei. Au probleme cu dinții datorită hranei dulci
pe care o preferă.

148
Hrana urșilor este de tip omnivor. Dentiția lor arată preferința pentru hrana vegetală
și nevertebrate.

Urmele de urs au o dimensiune de circa 30 x

18 cm, cu cinci degete lungi, prevăzute cu
gheare. Pernițele sunt apropiate, iar urmele
lăsate de gheare sunt distanțate.


Urmele lăsate de membrele inferioare sunt

înguste la capăt și pot fi confundate cu cele
umane.


Labele din spate sunt mai largi decât cele din
față, dar ghearele sunt mai mari cele din față
decât cele din spate.


Dacă e nevoie ursul de deplasează în galop. Ajunge în cele mai neaccesibile zone.
Se cațără ușor în copaci.

149
Ursul, fiară neîmblânzită sau patrimoniu național?


Ursul este un animal solitar, care are nevoie să se apropie de semenii lui doar în
perioada de împerechere (mai-iunie). Totuși, în primii 2-3 ani de viață, puii și juvenilii
au nevoie de prezența unui ‘’coleg’’.

Adevărul este că omul a dat buzna peste habitatul ursului. A intrat la el ‘’acasă’’.
Defrișăm, exploatăm forestier, culegem fructe de pădure, ciuperci, mergem cu ATV-
uri sau alte vehicule, turism haotic etc.

Toate aceste intervenții antropice reprezintă sunete, mirosuri noi pentru urs. De voie
sau de nevoie, ursul se obișnuiește cu ele și devine normal pentru el să se apropie
de omul pe care, până nu demult, îl evita.

‘’Un ac de pin a căzut în pădure. Vulturul l-a văzut, căprioara l-a auzit și ursul l-a
mirosit.’’ proverb al indienilor din America de Nord

Ursul are mirosul foarte dezvoltat și reprezintă principalul factor de discernământ, ca

să zic așa. Ursul poate să detecteze urme ale prezenței umane la mai mult de 40 de
ore de la trecere. De aceea este indicat să nu părăsiți traseele marcate atunci când
vă deplasați pe potecă.
150


Și cu auzul stă bine. Ursul aude în banda de ultrasunete 16-20 Mhz și probabil mai
sus, fiind un ajutor important pentru localizarea prăzii de sub pământ. Urșii aud un
dialog între oameni de la circa 300 m și pot auzi declanșatorul aparatului foto de la
circa 50 m.

Dacă ne întâlnim cu ursul în pădure, este important să nu intrăm în panică, pentru că

de cele mai multe ori, în situații limită, panica, frica din mintea noastră este cea care
ucide și nu neapărat pericolul în sine. 


̋În 95% din cazuri, frica este doar în mintea noastră. ̋ 


Așadar, ursul nu este un animal prădător, nu atacă omul decât în următoarele situații:

● dacă este în perioada de împerechere;

● dacă este ursoaica cu puii și se simte amenințată;
● pătrunderea prea aproape de puii ursoaicei;
● dacă dai buzna peste el și l-ai speriat, întâlnirea bruscă pe care nici omul, nici ursul
nu au prevăzut-o;
● mai rar situațiile în care ursul apără o pradă ascunsă sub pământ.

151
În orice caz, dacă e să atace, atacul este scurt, iar intenția ursului este de a goni
intrusul și nu de a-l pedepsi, așa cum tindem noi să credem.


Și totuși, ce e de făcut?

● ursul are vederea slabă, așadar, dacă îl vedem, ne păstrăm starea de calm,
eventual ne ascundem după un copac;

● ursul aleargă mai repede ca noi la urcuș sau la coborâre. Dacă din orice motiv
ursul se îndreaptă totuși către noi, ne vom îndepărta pe curbă de nivel, vom lăsa
ceva în urma noastră, eventual rucsacul, o haină sau ceva cu mâncare, astfel ursul va
fi preocupat de mirosul obiectului, câștigând astfel timp prețios;

● dacă suntem în grup, ne adunăm toți la un loc astfel în ochii ursului părem mai
mare decât el;


● poate cea mai importantă măsură pe care o putem lua pentru a preveni toate cele
de mai sus, este să anunțăm ursul că venim. Adică să facem zgomot, fluierăm,
cântăm și ne facem simțită prezența, astfel ursul ne aude și are bunul simț de a fugi
de noi, dacă îl anunțăm☺

152


● dacă vedem un urs care ne-a văzut și el, trebuie doar să pornim imediat, cu calm,
în altă direcție. De obicei, ursul va căuta să facă la fel, adică să se facă nevăzut. Ideea
e că dacă ne îndepărtăm rapid, cu calm, îi arătăm că nu avem intenția de a-l deranja
ori ataca, sau de a-i pune puii în pericol.

Ursul este patrimoniu național, nu o ‘’bestie’’ care să ne țină departe de munte.

Câinii de la stână - realul pericol


Pe munte am întâlnit mai mulți câini de la stână decât urși, lupi sau alte animale
˝înfiorătoare˝. Mai degrabă te întorci acasă mușcat de vreun câine agresiv de la o
stână decât ˝zgâriat˝ de urs.

Să îți povestesc o pățanie de-a mea.

Deși nu este indicat să mergi singur pe munte, eu o mai fac câteodată, mai ales când
simt nevoia să petrec timp doar cu mine însumi pentru a-mi încărca bateriile sau
pentru a-mi analiza frământările.

În același timp, când sunt singur, sunt mult mai concentrat și atent la traseu decât aș
fi în eventuala tovărășie a unui drag prieten.
153
Testam așadar un traseu în Munții Rodnei. Am luat trenul până în localitatea Romuli,
am urcat spre vârful Bătrâna, iar de-acolo urma să ating în aceeași zi și vârful
Pietrosul Rodnei și să stau cu cortul la lacul Iezer.

Apropo, traseul este foarte lung și nu aș fi reușit să îl parcurg într-o singură zi dacă
nu făceam autostopul (m-a luat cineva cu mașina prin pădure până mai sus, sunt
mulți kilometri de drum practicabil și cu mașina) și dacă nu eram singur. Când sunt
singur merg mai repede, în ritmul meu. Plus că și vremea a ținut cu mine.

Buun. Și-am plecat singurel pe traseu, era prima dată când mergeam în Munții
Rodnei. Aveam un prieten care cunoștea zona și cu ajutorul lui mi-am făcut un
itinerariu pentru următoarele trei zile.

M-a surprins când s-a mirat că merg singur. Poate i s-o părea lui ciudat să mergi
singur, mi-am spus. Nu m-am gândit că s-a mirat tocmai din cauza eventualelor
pericole. Respectiv câinii de la stână. Mulți chiar, dar aveam să descopăr pe pielea
mea. La propriu.

154
Și merg eu pe traseu, voinicește. Uimit de cât de multă frumusețe poate să existe.
Abia așteptam să descopăr și Maramureșul, eram fiert. Instinctiv mi-am luat cu mine
două bețe din pădure cu ajutorul cărora mergeam, cam cum merg oamenii bătrâni.

În curând aveam să ies în gol alpin și e mai bine cu bețe la tine decât fără bețe.
Ajung în vf Bătrâna (1710 m) și aud în depărtare lătrat de câine. Mă uit de unde vine
și se vedea undeva departe o turmă de oi. Era clar. Erau câini de la stână. Și erau în
direcția traseului meu.

Mai avusesem în trecut experiențe cu câinii de stână, nu m-am lăsat descurajat deci.
Și merg înainte. Între timp, turma cu oi trecuse versantul, moment în care respir
ușurat. Până când mi-a sărit inima și îmi ies înainte două namile de câini. Foarte
hotărâți pe ei, veneau spre mine cu o determinare îngrijorătoare.

Știam că înapoi nu mă mai întorc, trebuia doar să îi depășesc și să ne vedem fiecare

de treabă. Părea un plan bun. Dar ce te faci când nu merge cu cuțu-cuțu? 


155
Confruntarea


Învățasem la cursul de vocabular montan că dacă ești nevoit să înfrunți câinii de la

stână să le vorbești tare și autoritar, cam cum li s-ar adresa ciobanul lor. Și am
început să urlu efectiv după ei: La oi! La oi, mă! N-auzi?


După mai multe insistențe reușisem să descurajez pe unul dintre ei, făcându-l să
plece, spre satisfacția mea. Acum mai rămânea doar unul. Era între mine și el. Și deja
o luam personal. Nenorocitul nu voia să se miște nicicum din loc. Stătea țapăn. Ba
mai mult, dacă făceam un pas, era cu coada sus, pregătit de atac.

Poteca era largă, aveam pe unde să îl ocolesc. Zis și făcut. La cel dintâi pas, i-am
văzut efectiv dinții și botul încrețit de turbare și determinare. Clipă în care, mi-au sărit
și mie dracii și eram dispus să îl înfrunt indiferent de situație și ce avea să urmeze
după.

Nu mai era demult frică. Ceea ce simțeam acum în tot corpul era furie. Eram turbat și
mi-au sărit dracii. Pentru moment, creierul meu reptilian îmi pompase adrenalină și
cortizol suficient încât să izbăvesc din această confruntare.

156
157
Înarmat cu bețele, am sărit și eu la el fix în clipa în care i-am văzut dinții și maxilarul
încleștat gata să mă sfâșie și pentru o clipă l-am simțit și l-am văzut făcând un pas în
spate.

M-am liniștit.

Atât a fost nevoie pentru a trece liniștit mai departe, ocolindu-l în ciuda lătratului său
persistent. În continuare pericolul nu trecuse, dar eu mă liniștisem. Făceam în
continuare pașii măsurați, cu spatele la traseu și cu fața spre câine, înarmat în
continuare cu bețele și ridicându-le sus în aer la cea mai mică amenințare.

Reușisem să trec cu bine de prima stână. Însă în acea zi, mai aveam de înfruntat încă
două întâlniri cu câinii, dar după experiența asta, nimic nu mă mai speria.

Asta a funcționat pentru mine, atunci pe moment. Confruntarea cu ei. Am avut și

noroc. Cunosc cazuri în care cineva a întâlnit noaptea vreo 8-9 câini care i-au sfâșiat
hainele și pentru un minut sau două, haita respectivă nu s-a potolit. Am rămas
îngrozit când am văzut urmele rămase pe pielea sa după mai mulți ani.

Deci grijă mare.

158
Într-o altă tură, eram în Munții Baiului și eram doar eu împreună cu o prietenă. Și
auzim lătrat de câine. Instinctiv am început să mă aprovizonez cu pietre și grohotiș în
lipsa a orice altceva.

Spre noi se îndreapta o haită formată din aproximativ 7-8 dulăi. Oricum nu ai fi stat
să îi numeri nici tu😅 . A fost suficient să arunc cu o piatră serioasă spre câinele cel
mai țapăn, cu lătratul cel mai hotărât. După ce l-am speriat pe acesta, toți ceilalți au
fugit după el, jos, în pădure.

Într-o altă tură, eram pe Tache Ionescu, singur, toamna și mă îndreptam spre
Mălăiești. Poate îl cunoști pe câinele mare de la cabană, i-am uitat numele. Ideea e
că nu prea erau turiști în ziua respectivă, era într-o luni. Și m-a simțit de la distanță,
apoi mă întâmpină mai de aproape decât mi-aș fi dorit.

Cuprins de frică, mi-am întins mâna spre el, să-l mângâi. Cuțu-cuțu, cine e blând și
cuminte și nu mușcă?

HAM-HAM! a fost replica lui. Mi-am tras repede mâna, mai speriat ca niciodată. De
așa sperietură ca aia rareori am avut parte 😅

159
Dar am mers mai departe blând pe lângă el, sperând că nu o să mă înhațe de picior,
pe la spate. Știam că e de la cabană și de-asta a fost poate, mai blând.

Ideea e că uneori merge cu blândețe, alteori e nevoie de agresivitate. Depinde de

fiecare și de situație. Dar cel mai bine e să fim dinainte pregătiți. Mental cel puțin.

Este periculos sa circulăm mai ales noaptea pe poteci ce trec prin preajma stânelor.

Cum procedăm dacă ne atacă

Nu le vom întoarce spatele să fugim, (sunt mai iuți ca noi !) și orice semn de
slăbiciune le amplifică curajul devenind agresivi. Ne grupăm spate în spate, cu
rucsacul în față și chemăm ciobanii, singurii care-i pot liniștii (care de obicei nu vin
sau nu aud).


Nu am încercat încă, dar dispozitivele cu ultrasunete ar putea fi de ajutor în astfel de

situații. Sau spray-ul cu piper. Sau bețele de trekking. Iar dacă nimic altceva, ne
putem apăra cu rucsacul, ca ultimă unealtă, retrăgându-ne ușor, cu fața la ei, din
zona lor.


160
Eu umblu cu petarde după mine oriunde merg. Le am în rucsac oricând la fel ca și
frontala. În perioada sărbătorilor de Crăciun, ia-ți mai multe petarde și păstrează-le
pentru munte, împotriva câinilor de stână.

Deoarece ne aflăm la ele acasă de fiecare dată când ne aventurăm în drumeție, este
important să prevenim prin comportamentul nostru orice întâlnire sau contact cu
animalele sălbatice.

Așadar, vom respecta câteva reguli de bază, pentru binele nostru:



● în timpul deplasării, nu vom părăsi potecile turistice
● vom analiza vizual, cu băgare de seamă perimetrul în care ne deplasăm
● în timpul campării, nu vom dormi cu mâncarea în cort, o vom agăța într-un copac
la minim 50 metri de cort
● vom campa doar în zonele special amenajate
● ne vom schimba de hainele în care am preparat mâncare

161
Despre avalanșe



Iarna pe munte, avalanșa reprezintă principalul pericol. De aceea este important să
ținem cont de mai multe aspecte. Există trasee de vară și trasee de iarnă. În Carpații
României putem găsi zăpadă din Octombrie până în Iunie. Așadar, până la topirea
totală a zăpezii, vom merge doar pe traseul de iarnă.


Nu porniți pe traseu expus avalanșelor și a căderilor de pietre dacă:

● a nins abundent în zilele precedente
● după încălzirea bruscă a vremii
● a nins puțin, dar a bătut vântul


Nu aborda trasee marcate cu ‘’interzis iarna’’, ‘’Traseu accesibil numai vara’’ sau
‘’Atenție pericol de avalanșe!’’

Avalanșe se pot declansa pe pante cu înclinări între (aproximativ) 20 si 60 grade, în

special între 30 și 45 grade, de obicei la 24 de ore după o ninsoare.

162
Iată cum putem măsura panta cu ajutorul bețelor de trekking:

1 lungime de băț

3/4 lungime de băț

1/2 lungime de băț








27° = Pe versanţii cu o înclinaţie mai mică de 27° riscul de producere al unei

avalanşe este cel mai redus.

37°= Avalanşele sunt periculoase, oricât de mari ar fi. Orice tip de avalanşe pot
apărea la această înclinaţie.

163
45° = Zăpada proaspăt căzută prezintă riscul maxim de producere a avalanşelor,
întrucât aderenţa este minimă în astfel de cazuri.

Atenţie: Avalanşele pot fi declanşate chiar şi pe înclinaţii mai mici de 27°. 


Echipamentul special necesar traversării unei zone cu pericol de avalansă:

● Dispozitive DVA (Detectarea Victimelor în Avalanșă)


● Sondă - lungime minimă 2,5 metri

● Lopată - sufiecient de solidă pentru a sparge zăpada dură de avalanșă

● Trusa de prim ajutor 

● Telefonul mobil - poate fi singurul instrument disponibil de contact (unde există
GSM). Bateria să fie încărcată.



O avalanșă este declanșată de factori precum temperatura, condițiile de la sol și
zgomotul.


Conform statisticilor, după 18 minute petrecute sub o avalanşă, 91% din victime sunt
găsite in viaţă. După 35 de minute insă, speranţa de viaţă scade sub 34%.

164
Frigul accentuat menține pericolul de avalanșă pentru că nu permite realizarea unei
coeziuni între fulgii de zăpadă și nici cu stratul anterior sau cu solul, zăpada
rămânând ‘’pudroasă’’.


Densitatea zăpezii poate fi foarte diferită, spre exemplu 1 metru cub de zăpadă ‘’în
pulbere’’ are sub 50 kg, în schimb 1 metru cub de gheață are peste 900 kg.


Încălzirea moderată/progresivă a vremii reduce pericolul de avalanșă pentru că

favorizează tasarea stratului nou de zăpadă și mărirea coeziunii interne - dintre
cristale, precum și ‘’sudarea’’ cu stratul mai vechi.


Încălzirea accentuată/bruscă a vremii (cu vânt/front cald sau ploaie) crește pericolul
de avalanșă (pentru că zăpada se înmoaie, devine apoasă, ‘’grea’’, putând ușor
aluneca pe straturile mai vechi sau pe ‘’pat’’ (stâncă, iarbă.)

Vântul asociat ninsorii crește pericolul de avalanșă pentru că produce depuneri

inegale și care sunt adesea greu de anticipat sau recunoscut.

Mergi pe creste și pe ridicăturile de pământ de deasupra traseului avalanșei - dacă

provoci o alunecare de zăpadă, ai o șansă mai mare să rămâi deasupra valului de
zăpadă sau să nu fii dărâmat de acesta.
165
Urmărește mereu orice semn de avalanșă, chiar dacă în momentul respectiv nu are
loc vreuna. Încearcă să observi unde s-au declanșat avalanșe, ce traiectorie au avut și
cu cât timp în urmă s-au produs. Aceste lucruri îți vor arăta zonele în care sunt
probabile alte avalanșe.


Cel mai bine este să previi. Și dacă nu ești 100% sigur că zona pe care o parcurgi
este sigură, atunci mai bine te întorci. Din punctul meu de vedere nu merită riscul
oricât de mic. Ai grijă ce faci pe munte şi spune întotdeanuna NU dacă simţi că ai
îndoieli! 


166
Despre fulgere

De când a fulgerat și trăsnit lângă mine în Piatra Craiului, la Cerdacul Stanciului, mă

gândesc de două ori înainte de a mă aventura pe vreme cu prognoză de furtună și
descărcări electrice.

Nu e de glumit și tunetele sunt cu adevărat înspăimântătoare când te prinde furtuna

pe munte. Când auzi unul după altul, din ce în ce mai aproape, dar mai ales pe
direcția traseului tău, crede-mă că nu e plăcut deloc. Sau poate am rămas eu
traumatizat. În fine.

Fulgerul se produce în interiorul unui nor, între două sisteme noroase, sau între nor
și suprafața terestră (în acest caz, fenomenul se numește trăznet).

Dacă ești pe creastă și vezi că se înrăutățește vremea, primul instinct pe care trebuie
să îl ai este să evacuezi imediat zona. Să cobori cât mai mult, aș zice în pădure doar
că nici copacii nu sunt feriți de fulgere. Mai ales dacă este unul singur, izolat. Dar e
mai bine în pădure, unde sunt mulți copaci, decât în gol alpin, unde reprezinți cel
mai înalt punct din aria respectivă.

Nu te adăposti sub copac!

Evită să fii în apropierea apei care se scurge dinspre vârf.

167
168
Să nu rămâi în gol alpin, în câmp deschis pentru că vei deveni cel mai atractiv câmp
magnetic pentru o descărcare electrică. A se evita locurile plate din același motiv.

Mit sau realitate, recomand închiderea imediată a telefonului sau pus pe modul
avion pentru că acesta pe munte caută încontinuu semnal, în cazul ăsta nu este de
bine. Și evitarea oricăror materiale electronice. De asemenea, îndepărtarea
obiectelor metalice. 



Adesea, bețele de trekking sunt din metal…



Dacă totuși s-a întâmplat și sunteți mai mulți, să nu stați toți, unii lângă alții pentru că,
împreună veți genera un câmp magnetic foarte mare și nu e de bine pentru nimeni.
Cel mai potrivit ar fi să stați la o distanță de minim 15 m între voi pentru a evita
‘’lovirea în lanț’’. 



Așează-te în poziția ghemuit, cu mâinile la urechi (ferindu-ți astfel timpanele de
tunetul asurzitor), și cu picioarele îndepărtate (în cazul unui fulger din pământ,
curentul să intre pe un picior și să se descarce înapoi în pământ pe celălalt picior,
dar Doamne ferește de așa ceva).



Pune sub tine izopren, sacul de dormit sau orice alt obiect slab conductor electric

169
evitând astfel pe cât posibil, contactul cu pământul. De ce? Chiar dacă nu ai fost tu
lovit, pe o arie de circa 20 m din apropierea unui obiect lovit lângă tine, încă ești în
mare pericol, iar fulgerul te poate lovi din pământ.
Dacă ți se ridică la propriu părul în cap, atunci natura te avertizează că ești în mare
pericol de a fi lovit de trăznet. Fugi repede în cea mai joasă vale sau adâncitură de
relief.

Nu ieși din adăpost mai devreme de 30 de minute după ce ai auzit ultimul tunet,
așteaptă să treacă furtuna.

Mai bine să previi decât să tratezi.

Cum putem preveni totuși ca o furtună să ne surprindă?

1. Urmărind dinainte prognoza meteo

2. Observând la fața locului tipul de nor Cumulonimbus

3. Aproximând dacă furtuna (și implicit fulgerele) se apropie sau se depărtează de
noi

Meteoblue, Ventusky, Meteo Radar sau alte surse mai precise de prevenție a
prognozei meteo ne sunt la îndemână tuturor. Dacă totuși am mers la risc sau pur și

170
simplu s-a întâmplat să fim surprinși de furtună (cum mi s-a întâmplat în Iezer-
Păpușa), e bine să nu ignorăm ceea ce natura ne spune deja.

Tipul de nor Cumulonimbus anunță venirea frontului rece, iar acesta se manifestă
prin descărcări electrice, de cele mai multe ori. Vezi mai multe la clasificarea norilor.

Cum aproximezi dacă furtuna se apropie sau se depărtează?

Ei bine, aproximând distanța dintre tine și descărcările electrice. Cum?

Îmi amintesc cum ne povestea proful de Climatologie cum putem face asta, printr-o
simplă formulă: 



Nr de secunde X 340 (m/s) = distanța în metri
sau

Nr de secunde : 3 = distanța în km

Numărând secundele dintre fulger (când se vede lumina) și tunet (când se aude), iar
acel număr de secunde se înmulțește la viteza sunetului. Sau se împarte la 3 pentru
a aproxima distanța față de trăznet în km.
De ce?

171
Dacă viteza sunetului este 340 m/s, pur și simplu înmulțim numărul secundelor
dintre fulger și tunet cu 340 și rezultă distanța în metri.

Dacă în acele momente nu mai reușim să gândim limpede și rațional înmulțirea

secundelor cu 340 și să ne rezulte distanța în metri, putem pur și simplu să împărțim
numărul de secunde cu 3. Va rezulta distanța aproximată în km.

În general, când această distanță depășește 20 km, tunetul nu se mai aude.

Cele mai frecvente furtuni cu descărcări electrice au loc în următorii munți ai

României: Făgăraș, Piatra Craiului, Iezer-Păpușa, Apuseni, Rodnei, Retezat, Bucegi,
Ceahlău, Călimani.


În Iunie și mai ales în Iulie au loc cel mai frecvent furtuni cu descărcări electrice pe
munte.

172
Estimarea greșită a timpului

Când pleci la drum, e bine să știi cât mai aproximativ cam cât va dura traseul pe care
vrei să îl parcurgi pentru o mai bună gestionare și conservare a resurselor și
energiei.

De câte ori nu ni s-a întâmplat să ne luăm prea puțină apă la noi? (sau prea multă?)
Sau mâncare?

Sau de câte ori am avut senzația că parcă nu se mai termină odată traseul?
Sau să te prindă noaptea pe traseu. (De aceea frontala este indispensabilă pe
munte, nu se știe niciodată, iar pe munte noaptea este beznă total, dacă nu sunt
stele sau luna luminată pe cer).
Asta se întâmplă din cauza unei aproximări precare a parcurgerii duratei pentru un
anumit traseu.
Eu personal, de fiecare dată când mă deplasez în drumeție, mai ales cu grup, parcă
am un cronometru implementat în minte care nu încetează să ticăie, iar dacă suntem
la limită cu timpul, toată lumea va afla☺

173
Aveam obiceiul de a merge singur (pe care acum nu îl mai am și nu recomand să ne
aventurăm singuri pe munte) și aveam plăcuta surpriză de a ajunge mai devreme
decât scria pe un anumit indicator.
În munții Rodnei și Apuseni (cel puțin pe traseele pe care am apucat până acum să
merg) estimările de durată pentru trasee mi s-au părut eronate. Adică ajungeam mai
devreme decât scria pe indicator.

Dar poate merg eu mai repede.

Ideea e că aceste decalări de timp pot reprezenta un factor neplăcut într-o drumeție.

Nu uita să iei în considerare că timpul de parcurgere al unui traseu iarna crește cu

50%-100%.
Informează-te cât mai mult înainte de a parcurge un anumit traseu, durată, diferență
de nivel, particularitățile masivului montan pe care îl vei aborda, stâne pe traseu,
izvoare, vreme.

Cu cât te pregătești mai bine, cu atât cresc șansele de a avea parte de o drumeție
reușită!

174
Viiturile, mai puțin probabile să fim suprinși de una, dar în anumite condiții pot
reprezenta un adevărat pericol.

Perioada de desfășurare a acestor evenimente este imediat după o furtună

zdravănă, cât mai ales primăvara, în timpul topirii zăpezilor de pe crestele munților.

Sunt mai multe trasee din țara noastră care își au parcursul pe cursul vreunui râu,
prin chei, canioane etc.

Spre exemplu valea lui Stan din Făgăraș, Canionul 7 scări din Piatra Mare, sau mai
multe din Munții Apuseni: Cheile Râmețului, Cheile Galbenei etc.

Primăvara evită traseele care sunt traversate de ape datorită topirii zăpezilor de pe
munte și a nivelului crescut al apei. Riscul de viitură este ridicat, însă riscul este
prezent și în celelalte anotimpuri atunci când plouă abundent.

175
Verifică-te!

Înainte de drumeție, e important să îți poți răspunde următoarelor întrebări:




● am verificat prognoza meteo?

● am verificat harta drumeției?

● cât durează traseul? 

● care este diferența de nivel? 

● cum este terenul pe care îl voi parcurge? 

● câtă apă și hrană să iau în rucsac ținând cont de traseul propus, de cabanele pe
care le voi întâlni și de izvoarele permanente de la care îmi pot umple recipientele?

● ce componente din echipament îmi vor fi necesare pentru condițiile specifice
acestei călătorii?

● cu cine voi călători?

● cunosc marcajele pe care trebuie să le urmăresc? sunt conștient în ce mă bag?

● am condiția fizică necesară pentru a parcurge în siguranță traseul propus?

● sunt conștient că vârful este jumătatea traseului?

● am un plan B în caz că ceva neprevăzut se întâmplă?

● am verificat trusa medicală?

● cât timp voi fi plecat?


176
Încheiere

Acum cunoști ingredientele de bază pentru a avea parte de o drumeție reușită!




Avem atâția munți, atâtea locuri de explorat.

Nu există destinație finală, există doar direcție. Drumul contează, nu destinația. După
ce ajungi în vârf, te întorci și direcția continuă. Aventura continuă.

Avem atâtea de văzut. Și le putem explora singuri sau împreună.

Drumul lung începe de unde ai obosit.

Dacă vrei să mergi repede, mergi singur.
Dacă vrei să ajungi departe, mergeți împreună.



Mereu pe drum,

niciodată acolo…




177
De același autor, mai amintim:

Fabrica de sclavi - Ceea ce școala nu te învață niciodată




O carte manifest despre sistemul educațional și cum suntem
purtați pe un drum greșit o viață întreagă. Purtați dintr-un
sistem într-altul, ajungem să nu ne mai înțelegem pe noi
înșine și nici ce vrem cu adevărat de la viață.

Suntem liberi. Suntem atât de liberi în alegerile și deciziile

noastre! Suntem atât de liberi încât putem alege să fim sclavi.


Mottoul cărții: ‘’Aventura s-ar putea să te rănească, dar
monotonia te va ucide.’’

178
 Pași înspre necunoscut


O nuvelă despre trăirile interioare ale unui drumeț pasionat

de munte.

Pe parcursul călătoriei sale, Levin întâlnește mai multe

personaje și de la fiecare descoperă cele mai zguduitoare
adevăruri ale unei noi realități pe care o ratăm cei mai mulți
dintre noi.



O invitație la reflecție și descoperire interioară adresată fiecărui cititor.

Mottoul cărții: ‘’Dacă vrei să nu mori de sete, devino tu un izvor.’’

179
Recenzii de la oameni care au venit în drumețiile mele:

Nu mergeti in drumetie cu Mihai. DAU DE-PEN-DEN-TA ! :) incepi sa te gandesti de a

doua zi cum a fost. E o stare de sevraj, de dorinta ce se cere ostoita cu ... o alta
drumetie. Atentie, Mihai e "agentul patogen" ! si mai iese si in toate pozele... -
Mirela Cristiean

A fost prima mea drumetie cu un ghid si ca in orice domeniu exista oameni priceputi
si oameni mai putin priceputi. Am fost foarte norocos sa dau din prima de un ghid
asa dedicat, organizat si prietenos ca Mihai! Totul era pus la punct, s-a ocupat sa
avem cele mai bune conditii si sa ne simtim ca-n vacanta. Am cunoscut niste oameni
minunati si sunt sigur ca o sa revin! Traseul a fost ales astfel incat sa poata oricine sa-l
parcurga si am avut bonus si un traseu de noapte care a fost foarte frumos!!! In
concluzie, am sa-l citez pe colegul meu de drumetie, George Preda : ,,Daca mergeti
o data, va mai intoarceti de cel putin 10 ori!” - Popa Ionut

Mihai te-ai descurcat grozav ieri pe munte. Esti o persoana foarte pozitiva si inspiri
asta si celorlalti. Ne dorim sa mai cucerim un varf in viitorul apropiat alaturi de tine.
Multumim si pentru sfaturile si informatiile primite in timpul traseului. Pe curand -
Mădălin Ionut Stancu

180
5 stele cu + pentru o super experienta si o gasca minunata. M-am simtit foarte bine
alaturi de colegii de drumetie si il apreciez pe Mihai pentru buna dispozitie
molipsitoare. A reusit sa creeze o atmosfera foarte relaxata, in acelasi timp fiind foarte
atent si organizat. Traseele au fost foarte bine alese, atat din punct de vedere al
timpului, cat si al dificultatii. Mihai e un baiat de incredere si il recomand cu toata
caldura. Eu sunt sigura ca voi mai merge #Indrumetie!!! - Ioana Dinu

Ai dreptate! Natura te pune fata în fata cu tine și te ajuta sa te cunoști și sa te

descoperi. În plus, ne a creat și cadrul pentru a ne conecta unii cu alții, și astfel mai
descoperi o parte ascunsa din tine. Fiecare dintre noi a avut rolul sau unic și minunat
și a contribuit la armonizarea și frumusețea grupului !! Mihai este un ghid grozav,
entuziasmat, plin de energie și voie buna. Mereu ne încurajează și ne molipseste cu
veselia lui. Un om frumos care atrage oamenii valoroși și magici promit sa lucrez la
rezistenta pana la următoarea drumeție împreună ! - Curly Elena

Avand in vedere faptul ca nu sunt o persoana care sa fie cu muntele, drumetia cu

Mihai mi-a deschis apetitul de a merge la munte :) Traseul a fost unul foarte frumos,
in care sa simti ca urci pe munte, ca nu e o simpla plimbare. Mihai e deschis,
prietenos si sociabil! mult success si la cat mai multe drumetii! - Roxana Munteanu

181
Heiii!!! Experienta de weekend-ul acesta a fost una foarte frumoasă. A fost o
experiență care m-a făcut sa îmi doresc sa fac cat mai multe trasee alături de această
echipă minunată. Mihai a fost un ghid super, ne-a făcut sa ne simțim bine, ne-a
asigurat o atmosferă relaxantă, ne-a îmbărbătat de fiecare dată când simțeam ca nu
mai putem, iar pentru mine cel mai important lucru este ca a reușit sa îmi transmită
toată energia pe care muntele o lasă drept "suvenir micilor muntomani".
Mulțumesc!!!
PS: Aștept cu nerăbdare următoarea drumeție!!! - Diana Andreea Ionescu

Este pentru prima oară când particip la o astfel de drumeție în Munții Ciucaș. Pentru
mine a fost o provocare foarte mare si tot odată o ''curiozitate''. Curiozitatea in a mă
cunoaște mai bine în a-mi învinge temerile și în a-mi testa limitele neavând o condiție
fizică destul de bună. Cu pași mici spre noi orizonturi am ajuns unde mi-am propus
ceea ce înseamnă că se poate...orice în viață se poate când ai ambiție și vrei 😉 . -
Claudiu Marian Piticu

Prima oară #İndrumetie cu Mihai - in Munții Ciucas. Organizare foarte bună, atenție la
detalii (echipament, condiția fizică a fiecăruia, vreme, dificultate traseu, planuri A şi
B). O experiență care s-a transformat într-o adevărată aventură! Ce gașcă de viteji
curajoși am cunoscut! ;) Mulțumesc Mihai pentru şansa de a mă cunoaște şi mai bine!

182
Cu siguranță voi mai participa la turele organizate de tine! Cărări cu vreme bună! -
Emilia Vijulie

Am avut pana acum doua experiente montane foarte reusite cu Mihai Cristea si il
recomand cu toata caldura pentru modul profesionist in care a organizat drumetiile si
a condus grupul. Pe langa bucuria de a fi in natura si a admira peisaje superbe,
atmosfera a fost caracterizata de voie buna si discutii interesante cu oameni de
calitate. - Adela Maria Tales

Am fost ieri ( 29.10.2017) pentru prima oara cu acest grup, in drumetie prin Ciucas si
mi-a placut foarte mult. Traseul a fost foarte frumos, marcat, de dificultate moderata;
ghidul Mihai este mereu cu zambetul pe buze, atent la detalii, de la informarea foarte
buna legata de conditiile meteo, echipamentul recomandat si alte informatii
organizatorice, dinainte de plecare, primirea tuturor la autocare cu ceva dulce,
interesat permanent de starea fizica si psihica a participantilor, asteptarea
permanenta pe traseu a persoanelor care ramaneau in urma, acestea fiind asistate de
un al doilea ghid, pana la discursul final, aplauzele si diplomele de participare oferite
tuturor.
Un mare BRAVO si mult succes in contiuare! - Flory Buga

183
184